2,056 matches
-
doar s-o dibuiți, în măduvi să vă priviți, când doar pe sine, prin cel'lalt, uimiți, vă regăsiți. iubind vena subțire ce i se zbătea lui pe tâmplă, îmi ține mie loc de respirare. cu un simplu zâmbet mă umbrește sau mă-nseninează. pe loc mi s-a făcut un dor nebun de gândul lui cel vechi, dinainte de facerea lumii, când nor era, iar eu eram subțire de-ntuneric dungă, nici gând același drum, vreodată, pe amândoi să ne ajungă. un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]
-
mode și timp, explicația stă cu certitudine într-o rezervă de natură morală față de fatala ideologizare a oricărei tratări istorice a literaturii". E vorba de o atitudine naturală în fața unui fals care, prin extensia și nocivitatea sa, a ajuns a umbri "originalul". Se cuvine a mai releva atracția compensatoare pe care a încercat-o tînărul critic pentru structuralism, teorie ce suspenda diacronia lunecată în impostură, ca și lipsa d-sale de interes față de psihanaliză în care întîlnea un alt soi de
Critica pură by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9472_a_10797]
-
cuvântul (nu e consemnat în buletin) și am spus că nu apreciez lucrările care aplică docil clasificările președintelui și că eu unul fac deosebirea între studenți (cei cu idei personale) și elevi (cei ce merg pe urma pașilor profesorului). Am umbrit, și acum regret, încununarea unei lucrări meritorii, dar pe vremea aceea eram pus pe harță..." Perioada studiilor la Paris lipsește din carte. Alegându-se cu cazier la siguranță, din cauza simpatiilor sale de stânga, tânărul Cioculescu a pierdut bursa pentru capitala
Amintirile lui Șerban Cioculescu by Simona Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/9547_a_10872]
-
totdeauna (Nietzsche, de pildă, sublinia că, începînd cu Platon, toți filosofii "au construit sub seducția moralei"), problematica morală se vede supusă unui regres, unei reducții în consonanță cu destructurarea identității ființei umane, a relațiilor ei cu sine și cu colectivitatea. Umbrită de realitatea nefavorabilă, conștiința se repliază, acceptă impasul cu un scepticism tot mai pronunțat. Michel Foucault socotește că pentru gîndirea actuală nici nu s-ar putea vorbi de o "morală posibilă", întrucît "gîndirea a Ťieșitť din ea însăși", așezîndu-se într-
Morală și rațiune by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8030_a_9355]
-
că în seria prejudecăților intră și "bande organizate", "țigani" și "corupție". România e al șaselea participant aflat în centrul acestui proiect, după Republica Cehă, Irlanda, Țările Baltice, Portugalia și Danemarca. Imaginea României nu e adesea dintre cele mai bune, fiind umbrită de "încălcări ale drepturilor omului la adresa romilor sau a pacienților aflați în tratament psihiatric, de corupție și stilul autoritar al guvernului Ponta, precum și de moștenirea Securității ceaușiste", mai relatează RP.
Germanii derulează o campanie pentru demolarea clișeelor despre România by Căloiu Oana () [Corola-journal/Journalistic/80361_a_81686]
-
nu vrem să fie asociată cu numele nostru. Piteștiul sau Canalul sînt excrescențe ce ies din logica istoriei noastre. Dacă ele nu ar fi existat, am fi fost niște cetățeni amabili și curtenitori, a căror conștiință n-ar fi fost umbrită de gîndul că rudele și apropiații noștri, murind ca ultimii scelerați în fundul temnițelor, au avut parte de un destin diabolic. Așa însă, cu Mihai Buracu încăpățînîndu-se să trăiască în memoria noastră, parcă un fel de obligație sîcîitoare ne leagă de
Curajul lui Ierunca by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9751_a_11076]
-
unui destin: "zeul sevei// un miros de pânză curată/ de pâine necoaptă de abur/ arome de clei de cireș și de var în/ septembrie când calm/ pomul cuprins de moarte se lasă tăiat/ împânzit de furnici și plânge/ înduioșarea lui umbrind un copil/ care vine revine să rupă cu gura decorul/ zeul sevei miroase la fel" (zeul sevei). Adică un soi de realism psihologic. Un mesaj al sfielii cu care poeta se apropie de cele ce ființează ca și de sine
Relația între mic și mare by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9747_a_11072]
-
nici nu se regăsea printre cei o sută și cinzeci de elevi premianți, iar părul ei negru Împletit În două codițe plasate deasupra celor două urechi și Îndreptate orizontal Îi accentua aerul de ștrengăriță poznașă. Avea ochi negri, mari și umbriți de niște gene la fel de negre și excesiv de lungi, privirea era pătrunzătoare, ceea ce reducea din feminitatea pe care Întregul ei corp o exprima din plin. Sânii, parcă prea mari pentru cei șaptesprezece ani ai ei, talia delicată, posteriorul un pic mai
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
se băgase în vorbă - un bărbat între două vârste - arăta a om gospodar și cuprins. Sub pălăria mare din pâslă neagră ședea un chip cu o privire care părea aspră din cauza ochilor negri și a chipului tăciunos. Obrazul smoliu era umbrit de o mustață bogată. Cămașa strânsă pe mijloc de un chimir lat și ghintuit cu ținte lucioase îi dădeau o înfățișare de haiduc. Ii lipsea doar hamgerul... După ce l-a cercetat și l-a cântărit din priviri - rămânând mulțumit - lui
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
te lovești rău, nu se rupe nici un oscior al tău. ai noroc, treci cu bine de această dată. șase în al patrulea loc: câmpul este acum plin de vase înalte de lut și de pătrunjel-creț măreț, mirosul este pătrunzător, pătrunjelul umbrește drumul tău, vasele de lut se clatină ușor și vinul tare se învârte pe pereți, aburii vinului se urcă până pe frunzele reci ale pătrunjelului-creț-măreț și plouă cu vin, deschizi gura și bei din ploaia de vin distilat de pălăriile pătrunjelului
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
cer ar fi iertată / Și de lumea toată." LIOARA: Frumos cântec, fata mea, da' nu-i cântec de om bucuros, cum ziceai tu c-ai fi aici, la casa noastră. Nu vrei să-mi spui și mie ce amar îți umbrește zilele și nopțile? (Intră grăbită Fata.) FATA: Măria Ta, iertare. A sosit sol de la slăvitul împărat, care a și intrat pe poarta cetății. Vine cu grabă și cu supărare: calul lui Brăduț-Voievod s-a speriat de-o dihanie și, sărind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
fără să închege obișnuitul dialog, întotdeauna prezent la mesele lor. Mama desprinse o aripă din puiul nici pe jumătate mâncat și i-o întinse Simonei: Ție îți plăceau odată aripile... Rupând tăcerea, care putea deveni suspectă, având toate șansele să umbrească atmosfera, Simona răspunse: Multe îmi plăceau odată, mamă. Apoi schiță un zâmbet șters, fără nici o culoare. Mâncară într-o liniște desăvârșită. Nici unul dintre ei nu găsea parcă începutul cuvintelor care să spargă liniștea devenită presantă. Simona se oferi să strângă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
Timpul ni le va dezvălui, dând la o parte mantia de întuneric care acoperă uneori nu numai drumurile, ci și mințile oamenilor. 14 E ra o dimineață de mai însorită. Un cer ca o floare de nu-mă-uita! Nici un nor nu umbrea viața micului oraș în care pomii înfloriți, asemenea unor steaguri ale păcii, prevesteau liniște și bună-dispoziție. Simona îi puse lui Răducu în față o cană cu lapte însoțită de un corn, și se așeză pe un scaun în fața lui pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
într-o zi, fii sigur, puișorul mamei!" Îl săruta de mai multe ori, îl conducea până la ușă, apoi alerga la fereastra micii sale garsoniere urmărindu-i fiecare pas. Inima i se umplea atunci de bucurie, ca apoi să i se umbrească și fața și sufletul. Pleca de multe ori spre școală cu o oră înainte, calculându-și că are timp suficient să-i mai dea un telefon lui Teo, să-i spună că băiatul a crescut și nu mai concepe să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
Acum totul se sfârșise, dar cu ce preț!... Se culpabiliza, deși el nu avea nici o vină de ceea ce se întâmplase în ultimele zile. Era vorba de un fapt pe care nici uitarea, cu toate legile ei nescrise, nu-l putea umbri. Trecuse în neființă un suflet nevinovat, un copil care venise pe lume dintr-o iubire fără iubire. Bietul de el nu avusese răgazul necesar să privească îndeajuns lumea cu ochii lui plini de mirare, nu cunoscuse frumusețea florilor, nu ascultase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
pe proprietatea sa la o distanță mai mică de 1,6 m de hotarul care desparte proprietățile lor. Disputa s-a transformat Într-un adevărat conflict ca urmare a faptului că pomii și-au extins ramurile peste linia de hotar, umbrind orice posibilitate a vecinului de a cultiva zarzavaturi sau alte culturi. Amploarea conflictului l-a determinat pe C.A. să-l acționeze În instanță pe N.V.pentru a soluționa pe această cale conflictul.. În cele din urmă părțile au hotărât
Medierea litigiilor care privesc posesia by Mihai Santa () [Corola-publishinghouse/Law/1701_a_2910]
-
săptămână. După o perioadă cu zile calde și Însorite, cu parfum de struguri și pere coapte, au Început ploile și frigul. Eram tare, tare dezamăgită. Tot ce am plăsmuit În gând, În tot acest timp, Începea să se destrame, să umbrească momentul mult așteptat. Era noroi peste tot, și numai Încălțat cu ghete sau chiar cu ciubote de gumă, puteai face față situației. Ce se va alege de rochia mea albă, șosete și săndăluțe? Am adormit cu dorința și speranța că
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
acea cutie neagră, de tablă. Uitasem cu desăvârșire de această vizită până În momentul revenirii la Probota. Pe aleea de trandafiri, ne-a Întâmpinat o măicuță. Înlătura tija trandafirilor cărora li s-au scuturat petalele și, de asemenea, petalele uscate care umbreau frumusețea spectrală a acestor flori divine. Ne-am prezentat, spunându i despre rezervarea făcută cu câteva zile În urmă. Era la curent cu acest lucru. Mai Întâi am intrat În biserică, pentru a vedea mormântul domnitorului Petru Rareș. Biserica a
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
Are douăzeci de ani, a crescut la țară, sub ochii ei se năștea și murea natura, și doar acum descoperă mugurii plesnind în frunze. Mișcare, taină, viața năvălind nestăvilită. Se oprește fascinată și se uită la tulpinile teilor, la coroanele umbrind amurgul. Mângâie copacii cu senzația că sevele curg prin mâinile ei. Ochii i se dilată în lumini verzi întunecate, nările freamătă, simte cum piciorul îi devine mai elastic, călcătura mai săltată. Clipe nebune, natură molipsitoare. A visat, a iubit în
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
sens și se îndreaptă spre centrul din Buda, cu hotărârea să cumpere o cameră la primul hotel întâlnit în cale. Știe că aici toate hotelurile sunt extrem de scumpe, dar nu vrea ca această zi, această întâlnire cu Alex să fie umbrită de mizeria unui hotel sordid. De fapt, Alex ar fi trebuit să se îngrijească de toate detaliile întâlnirii. Dacă s-ar lăsa pe mâna lui, nu s-ar mai întâlni niciodată. Spera ca treptat să-i treacă această nebunie, să
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
și îmbrățișări. Copiii șatrei dormeau demult. După un timp toată șatra dormea, punând pe perna odihnei truda zilei care se săvârșise, pentru că nu după mult timp avea să înceapă o altă zi, cu alte încercări, sub un cer luminat sau umbrit de multele vicisitudini ale vieții hărăzite acestor nomazi ai pământului. * Vișinel mai zăbovi în preajma corturilor și, din tufele din preajmă, culese mai mulți licurici. Voica, care îl urmărea plină de dragoste, veni către el. El o rugă să deschidă palma
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
dragă Voica. Ai ochi buni, ai știut să alegi, e șukară 1. Cu adevărat, Voica e cea mai șukară și mai isteață pirandă din șatra noastră. Te-ai gândit bine, mo! Văzând pe chipul băiatului său un nor care-i umbri întreaga ființă, tatăl continuă: - Deocamdată nu trebuie să ne facem griji, mai e timp... Știi, mo, uneori și timpul poate să ajute oamenii. Nu voia cu nici un chip să-i spulbere speranța fiului său la care ținea ca la ochii
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
și vârstnici, se ținură ca un lanț ce părea a nu se mai sfârși. Bulibașa, printr-o ridicare de mână, stopă totul. Ținu să adreseze tinerilor un cuvânt încărcat de învățăminte, prin care le cerea, în primul rând, să nu umbrească nici prin vorbe și nici prin fapte, onoarea etniei din care provin. Și, ca să fie în tonul obișnuințelor, le adresă mirilor urări în limba rromă: Te del tumen O Del baresqo kher! Te del tumen O Del te aven des
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
ca o cascadă cu cădere Încetinită. Dar ce m-a năucit peste măsură, lipsindu-mă de orice consistență, a fost atunci când am trecut pe lângă umărul ei și am simțit adierea stârnită de genele-i enorme, care clipeau cu foșnet nefiresc, umbrindu-i obrajii Îmbujorați, cu pomeții ușor ridicați. În scurtă vreme, majoritatea băieților din școală se Îndrăgostiseră de Otilia. Era Într-o clasă paralelă cu a noastră, Într-a 11 B,”la agro”, cum le spuneam celor de la mecanică agricolă. Unii
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
cu privire inteligentă și râs cuceritor, era "ultima ei mare dragoste", venită (după atâtea deziluzii) direct de la Dumnezeu, căruia Îi mulțumea tainic În fiecare zi pentru Darul trimis. Și când ați aflat că-s băiat, Întrebă el cu o voce umbrită de melancolie și curiozitate, v-a părut rău? Abținându-se să nu râdă, mama Îi Întinse un măr ca să... Nu vreau măr!... -Iar aici ești tu sub un brad de Crăciun, primit de la tanti Alma... -Știu, cu mine În burtă
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]