560 matches
-
la Gazeta de perete și care mi-a publicat primele poezii în gazeta respectivă. Așadar, acesta a fost debutul meu, la Gazeta literară a liceului. - Un pom este judecat după rodul pe care-l dă și nu neapărat după frunza umbroasă. Rădăcinile sănătoase hrănesc, se știe, o coroană sănătoasă. Care sunt rădăcinile lui Sterian Vicol? Sub cerul cărui tărâm a văzut lumina zilei un om al condeiului de talia dumneavoastră? - Poate ați observat că pe cartea de proză am semnat și
INTERVIU CU SCRIITORUL STERIAN VICOL -PARTEA I de CORNELIA VÎJU în ediţia nr. 1073 din 08 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/353329_a_354658]
-
desfășurat plimbarea la pădure. - Ia zi, barosane, cum s-a comportat mieluța. A zburdat pe imaș la iarbă verde? era curios Andrei. - Da, s-a simțit bine și chiar mi-a plăcut dezinvolturaei. Și nu era, măi, imaș, ci cărări umbroase de pădure, am fost la Gârboavele, nu pe lunca Dunării. - Am zis și eu metaforic, craiule. Hai..., intră în amănunte, dă din casă. S-a lăsat și ea pipăită pe ici pe colo prin părțile esențiale? făcu mai departe pe
ROMAN (CONTINUAREA ROMANULUI CAT DE MULT TE IUBESC...) de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1168 din 13 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353451_a_354780]
-
Acasa > Impact > Relatare > CIREȘE Autor: Mihaela Alexandra Rașcu Publicat în: Ediția nr. 1642 din 30 iunie 2015 Toate Articolele Autorului Pe sub sprâncenele stufoase crescute ca niște streșini deasupra ochilor, Bunu privește livada umbroasă. Căldura copleșitoare nu l-a alungat încă de pe băncuța lui îngustă, sprijinită de gardul din lemn înnegrit. Vara sângerase din greu prin cireșul înalt. Trecuseră peste nouăzeci de asemenea veri peste Bunu, dar parcă niciuna nu fusese atât de caldă
CIREŞE de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1642 din 30 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352997_a_354326]
-
cu frunze și foi. Am străbătut parcul o oră întreagă (ajutat de o pungă mare de popcorn), orbit de frumusețea din jurul meu. Apoi am văzut un lucru ce m-a schimbat, în bine, de altfel. Un tei. Un tei înflorit, umbros, cu o mireasmă îmbietoare. M-am uitat în josul său si am... nu pot descrie senzația de după observație...Flori, mii de flori, lalele, trandafiri, petunii! Flori pe lateral, ținute strâns de un gard viu, ca verdele pădurii. Jos, pe trotuar, totuși
DE CE IUBESC EU IAȘUL de EMANUEL ENACHE în ediţia nr. 1715 din 11 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353948_a_355277]
-
și mai ales, venea Irina. Cei doi s-au pregătit pe îndelete, au gătit-o pe micuță cu rochiță și săndăluțe noi și au pornit cu ea de mână către locul cu pricina. Drumul era mărginit de salcâmi înalți și umbroși și trecea pe lângă o pădurice, grajdurile cailor, șurile uriașe din baloți și pe lângă Stațiune. Copila privea curioasă în stânga și în dreapta, descoperind noi locuri și privirile îi străluceau de încântare. Nu zicea nimic dar nici nu asculta discuția celor doi, fiind
BUCURIILE LACRAMIOAREI de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 255 din 12 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/352649_a_353978]
-
încerc să le fac viața mai plăcută. Beth ar fi spus ceva, fierbea dar prezența bunicii ei o reducea la tăcere. Marge îi zâmbea încurajator Almei. Locul unde hotărâseră să facă picnic-ul era o poieniță înverzită, înconjurată de copaci umbroși. Soarele mângâia cu raze calde frumusețea proaspătă a naturii și înveselea micul grup multicolor. Mătușa Annie era gureșă și zglobie, spre iritarea lady-ei M.Joseph. Lady Morgan se așeză pe aceeași pătură cu lord M.Joseph dar Beth nu a
MY LORD (VII) de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 2137 din 06 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/352697_a_354026]
-
12 ani. Sya avea 11 ani, dar părea mult mai mare. Era înaltă și mlădioasă precum trestia, fața-i albă ca floarea de iasomie, părul bălai îi cădea în cascadă inelată pe umeri, iar ochii limpezi, albaștri și cu gene umbroase. Ochii erau safire magnetizate. În plimbările sale pe potecile misterioase ale pădurii, animalele sălbatice o însoțeau. Toate se plecau în fața ei și o ascultau de parcă le-ar fi fost regină. Însă erau zile când prefera singurătatea. Atunci cutreiera pădurea în
LEGENDA INOROGULUI de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 1386 din 17 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347104_a_348433]
-
țintuiau apusul Pe acolo vulcanii erupeau viță-de-vie Și în struguri răbufneau. Iar vinul curgea ca dintr-o coastă împunsă Aici ploile erau atât de fine Că le puteai da deoparte ca pe un pled Răcoarea lor mirosea a aromate Pe sub umbroasele gradini Fulgerele erau niște mici surprize Deoarece unde cădeau Lăsau în urmă un pomișor sau o floare Iar Vița de vie era mereu atât de aeriană Încât toți știau că rădăcinile ei Sunt în cer, și că de fapt ea
VIŢA-DE-VIE de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 310 din 06 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357106_a_358435]
-
a despărțit. Flora se înfiorase de emoție. Era fericită, dar îi lipseau pasiunea, arderea, visul, mîngîierea. Se ducea la școală din inerție, mereu buimacă, invidiindu-le pe fetele care se plimbau pe înserat cu băieții și se furișau prin parcurile umbroase, ca să se sărute pînă la mistuire, pînă la leșin cu ei, dar pe ea n-o mai interesa experiența asta. Un băiat mai îndrăzneț o îngrămădise pe o bancă și, cînd ea nu fusese atentă, încercase să-i bage un
PARFUMUL PAPUSILOR DE PORTELAN 29-31 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 506 din 20 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358407_a_359736]
-
doar una, O națiune și un singur stat. Eu n-am bani nici de țigări, La mâncare sunt mereu în post, Copiii ne-au plecat în alte țări, Să-și caute în lume un alt rost.! Țara mea cu brazi umbroși, Pe care astăzi nu mai sânt, Au fost din rădăcină scoși, Nu se mai află în Pământ! Brazii au fost scoși din stemă, Holdele și sonde de petrol, Poporul e în continuă dilemă, Asupra vieții nu are control! Românie cât
PLÂNGI AZI ROMÂNIE de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 588 din 10 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/358102_a_359431]
-
care-l simte românul năpădit de gânduri, când se află singurel... între cer și pământ, căci numai cântecul îl mai ține în viață și-i dă speranță în viitor. Ascultând „Doina de jale” las aleanul să mă fure prin codrii umbroși, cobor în poiene smălțuite de razele reginei nopții, ies în câmpie și-i văd pe harnicii țărani cum brăzdează pământul sub care aruncă sămânță roditoiare pentru pâinea noastră cea de toate zilele. Din depărtare se aud ciripitul păsărelelor care aduc
DOINĂ DE JALE, COMPOZITOR ŞI INTERPRET GHEORGHE ZAMFIR de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 1304 din 27 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/357489_a_358818]
-
că omul, când își ignoră fiindul, este un „nimic”. Plânsul lui George Bacovia este un cuget, o materializare a durerii față de mișcarea omului de la înserare și până în zorii dimineții, când umbrele se destramă, înghesuindu-se una câte una în cavourile umbroaselor cimitire, unde liniștea este atât de pătrunzătoare încât auzi voci fără a le putea desluși și sesizezi furișări de umbre pe care nu le poți vedea. Plânsul este jalea „... tălăngii când plouă!” „... și sună umil / Ca tot ce-i iubire
PLÂNSUL BACOVIAN ŞI REVELAREA MOTIVATĂ A UNEI DESCĂRCĂRI INTERIOARE de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 533 din 16 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357672_a_359001]
-
Maimuțoii ăștia mici se ascund la umbră pe sub pietrele mari. - Au murit, tată? - Nu, i-a amețit doar vibrația loviturii! După ce adunară într-o pungă momeala vie, pășiră de-a lungul malului, din piatră în piatră, cercetând cu atenție zonele umbroase și mai liniștite de sub cupolele sălciilor. În urma tatălui, copila încerca să-și mențină echilibrul pe aglomerarea de pietre, dând din brațe ca o pasăre gata de zbor. - Le e cald și peștilor, nu? Bărbatul dădu din cap îngustându-și ochii
SECRETUL de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1567 din 16 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/357723_a_359052]
-
2) / BILINGUAL POEMS (2) - TRADUCERE / TRANSLATED BY MUGURAȘ MARIA PETRESCU Autor: Muguraș Maria Petrescu Publicat în: Ediția nr. 875 din 24 mai 2013 Toate Articolele Autorului STEAGUL ÎNDRĂGOSTIȚILOR Student fiind la Seabury-Western m-am întâlnit cu ea într-o poveste umbroasa din parcul de pe malul lacului Michigan. ''E-adevărat că românul s-a nascut îndrăgostit și poet?'' m-a intrebat cu-o vocală de-alint dându-și ochii pe spate discret. De unde-ai aflat?'' o-ntrebai. ''E simplu! Culorile steagului tău
TRADUCERE / TRANSLATED BY MUGURAŞ MARIA PETRESCU de MUGURAŞ MARIA PETRESCU în ediţia nr. 875 din 24 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/344635_a_345964]
-
Acasa > Poeme > Constiinta > ÎN(TORS) Autor: Gelu Odagiu Publicat în: Ediția nr. 1400 din 31 octombrie 2014 Toate Articolele Autorului Toate le înțeleg pe dos Lumina e un pom umbros Rămân în mână cu săgeata Iar arcul pleacă spre o țintă Inima roșie-i... de pică Învăț să zbor mai mult de frică Curajul cuibărit în piept Se zbate ca o turturică Un șoricel ce botu-și linge, Sătul. Mâncată-i
ÎN(TORS) de GELU ODAGIU în ediţia nr. 1400 din 31 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360215_a_361544]
-
eram copii și ne iubeam pe ascuns. Tu săreai fereastra desinvolt, ca o căprioară ce aleargă pe câmpii, eu stăteam sub un nuc și așteptam să vii. Ce prostii puteam să ne mai spunem toată noaptea stând sub nucul aceal umbros și întunecat, eu am uitat de mult. N-am apucat motiv spre a ne reaminti, doar gândul, azi, a răvășit o clipă din vechile trăiri și te- am găsit acolo, mândră, precum o floare răsărită într-un imbold de suvenir
FEREASTRA UNEI NOPŢI DE VARĂ de ANGHEL ZAMFIR DAN în ediţia nr. 2222 din 30 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/359773_a_361102]
-
-mi unde stai și luăm un taxi până acolo. Dar nu mai vorbi așa de tare, te rog ! -Un taxi, zici, nu e nevoie de taxi, stau aici sub pomii aceea. Uite , vezi, este un budurloi acolo sub nucul acela umbros. Mă ascund în el când vine noaptea și dorm fără vise. Nici tu nu mai încapi în nopțile acelea, e așa de frig și așa de urât că uit și adorm., fără un cuvânt de mângâiere, fără a mai vrea
FEREASTRA UNEI NOPŢI DE VARĂ de ANGHEL ZAMFIR DAN în ediţia nr. 2222 din 30 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/359773_a_361102]
-
pe morminte,se ridică și privind încă o dată la pajiștea scăldata în razele ce ii ardeau obrajii,merse mai departe.Pe măsură ce se îndepărta de luminiș ,soarele pierdea bătălia cu frunzele lațe ale copacilor,deoarece copilă intrase iar în pădurea cea umbroasa de fag. Încercând să nu se rătăcească ,Karon încerca să rememoreze traseul ,însă ceva îi atrase atenția,oprindu-i șirul gandurilor.Printre siluetele copacilor,observă ruinele unei vechi fortărețe ,despre care fetei i se povestise.” Credeam că a fost de
KARON CAP 2 de VIOLETA CATINCU în ediţia nr. 2239 din 16 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/359777_a_361106]
-
la fel de frumoasă ca în amintirile mele? prin plete îți mai curge-n valuri bărăganul pe trup îți mai șiroiește jiul oltul te mai înfășoară-n doine te mai doare prutul te mai răscolește tisa pașii tăi mai rătăcesc pe poteci umbroase sau pe creste semețe cerbii tăi încă își mai cresc rămuroase coarne? (te condamnasem că te ploconești prea mult în fata unora care te trec doar prin datorii și necazuri și nu am înțeles de ce trebuie să faci trei pași
SCRISOARE(LA MULŢI ANI, ŢARA MEA) de NUŢA ISTRATE GANGAN în ediţia nr. 700 din 30 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/359241_a_360570]
-
natural, mai încet, la limita parcelelor plantate, preferând zonele umede, ripariene, iar mălinul american, mai repede, prin diseminarea fructelor cu ajutorul păsărilor. Liziera stejăretelor este frecvent conturată de salcâm (Robinia pseudoacacia). Pe văi, deci în zonele mai umede și mai umbroase, devine dominant și carpenul (Carpinus betulus). Și alte specii au fost plantate de-a lungul timpului, unele autohtone (e.g. gorunul), altele alohtone (cu potențial invaziv). Chiar dacă habitatul 91M0 nu constituie, în acest sit, un obiectiv de conservare menționat în
PLAN DE MANAGEMENT din 27 martie 2025 () [Corola-llms4eu/Law/296511]
-
de învățământ și cultură, se aflau la o instruire de partid în cadrul regiunii, tocmai cu privire la încadrarea școlilor cu personal didactic pentru anul școlar ce urma să înceapă a doua zi. Fiindcă în acea curte strâmtă nu se găsea niciun loc umbros în afară de spatele clădirii din față, ce adăpostea miliția raională, un grup de vârstnici s-au dus în curtea bisericii de alături, care, sub coroanele unor tei bătrâni și rămuroși, avea instalate bănci. Printre cei de față se aflau învățătorii Mihai
Ultimii proscrişi. Fragment din romanul în curs de apariție „Coroana oțetarului” de Ion R. Popa () [Corola-blog/BlogPost/339664_a_340993]
-
nu am fost noi acolo să vedem ce a mai fost pe acest pământ... Străbunul meu roman, îndrăgostit de viață rurală, precum Publius Vergilius Naso (care pendula între Roma și sat), a stat în marginea apelor, la poalele unor munți umbroși, călcați în copite de capre agere și de oi blânde. Pomii răsunau de cântecele mierlei, iar în iarba voluminoasă, toiagul în care păstorul pe gânduri, își sprijinea bărbia, ca bijuteria de argint strălucea. Cetățeanul urban, ca Horatius Flaccus (posesor de
REVISTA DE RECENZII () [Corola-blog/BlogPost/339283_a_340612]
-
nu am fost noi acolo să vedem ce a mai fost pe acest pământ... Străbunul meu roman, îndrăgostit de viață rurală, precum Publius Vergilius Naso (care pendula între Roma și sat), a stat în marginea apelor, la poalele unor munți umbroși, călcați în copite de capre agere și de oi blânde. Pomii răsunau de cântecele mierlei, iar în iarba voluminoasă, toiagul în care păstorul pe gânduri, își sprijinea bărbia, ca bijuteria de argint strălucea. Cetățeanul urban, ca Horatius Flaccus (posesor de
REVISTA DE RECENZII () [Corola-blog/BlogPost/339587_a_340916]
-
doar una, O națiune și un singur stat. Eu n-am bani nici de țigări, La mâncare sunt mereu în post, Copiii ne-au plecat în alte țări, Să-și caute în lume un alt rost.! Țara mea cu brazi umbroși, Pe care astăzi nu mai sânt, Au fost din rădăcină scoși, Nu se mai află în Pământ! Brazii au fost scoși din stemă, Holdele și sonde de petrol, Poporul e în continuă dilemă, Asupra vieții nu are control! Românie cât
PLÂNGI AZI ROMÂNIE de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 767 din 05 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/341389_a_342718]
-
departea mea... (1984). Ciclul conține versuri erotice, elogiind marea împlinire a „întregului“ ființei prin regăsirea emisferelor „ideale“, reeditând „cuplul edenic“ (supra), ori „amintirea cuplului edenic / androginic“: Mi-adusesem aminte / cum m-ai sărutat tu odată pe frunte / și ce răcoare umbroasă / mai se lăsase pe inima mea fericită / cum mărarul peste roșii / desigur, atunci chiar eram / și nu-mi prea păsa de sunt om, cal, delfin, piatră sau vulture. («Nu-mi prea păsa ce eram» - AmNS, 185); Căpșună ea mi-a
NICHITA STĂNESCU ŞI „NOUA ONTOLOGIE“ A LIMBII / LOGOSULUI DIN TEMEIUL PARADOXISMULUI (4) de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 1112 din 16 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/342108_a_343437]