244 matches
-
și magică a Bătrânului veghease asupra existenței lor mizerabile, silind-o să rămână în matcă. Acum erau liberi, dar ce puteau face cu libertatea lor? Ea îi speria, lăsându-i la cheremul întâmplării, al tuturor amenințărilor. Unii umblau cu ochii umeziți, izbucnind din senin în accese de tuse care erau, bănuiesc, hohote stăpânite, alții păreau înfricoșați. Se uitau cu teamă spre baltă, spre cătun, convinși că pescarii, ținuți până atunci la respect de fantoma invizibilă a Bătrânului, puteau veni acum să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
ore ale zilei, cele Opt Vitralii cu Sfinți se grăbeau să-și intersecteze snopurile de raze chiar deasupra lespedei centrale, prin care, tradiția susținea că, o dată la 13 ani, un bărbat suferind putea coborî, întorcîndu- se apoi cu o cârpă umezită, de respirația zăcămintelor ascunse ale Bucureștioarei ori chiar cu un țurțure de apă tămăduitoare. La 20 septembrie 1985 însă, Marele Arhitect, desigur, întrerupsese toată această sfidătoare trambalare a țurțurilor de apă tămăduitoare, răzând complet de pe suprafața pământului mai întîi Capela
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
Și ridică o privire speriată spre mine, Îngrozită. O priveam Înmărmurit, ca deșteptat dintr-o lungă beție, lipsit de cuvinte. Târfă ordinară, strigă individul răbufnind, și o lovi violent peste față. Melanie Începu să plângă stins, tot ștergându-și pleoapele umezite. Am vrut atunci să intervin (simțeam furia crescând nestăvilită În mine și inima rupândumi se de milă). Am Întrebat cu un calm aparent, din colțul În care mă aflam, ce se Întâmplă, de fapt? Marian s-a Întors brusc spre
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
cu gura deschisă nu reușesc să se hotărască dacă sunt artă sau mâncarea de prânz. Rod se aburcă pe scaunul de lângă mine, Chris Bunce stă vizavi de Momo. Nu-mi place cum se uită la ea: pofticios, șiret, cu buzele umezite, dar ea pare să se simtă bine flirtând cu el, gustând puterea pe care nou-dobândita Încredere i-a adus-o. Mă pomenesc menționând Fundația Salinger de mai multe ori numai pentru plăcerea de a pronunța numele lui Jack cu voce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
să ciocnesc cu băiatul! Cheam-o și pe Lina, să-și strângă ce mai are pe aici, că pleacă de la casa mea! Soacra le aduse țuica, o puse pe masă și ieși bocind. 41 Mireasa ședea lângă naș, privind peste ulucile umezite. Brutarul, beat, cânta cu glas stins la urechea vioristului, care-l ținea din arcuș: Mario, la nunta ta... Ofta rar și striga lui Ghiță Bîlcu, care se prăbușise cu capul pe masă: - Cumetre, am iubit și eu la viața mea
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
zău! - Stai, să-ți aduc un șervet! Intră în casă. Veta trecu pragul după el. Afară însera. Procopie aprinse lampa. Îi întinse prosopul moale, care mirosea a săpun bun. Acum obrazul oacheș îi strălucea. Își scutură pletele negre și aspre, umezite puțin în margini. - Dă-mi și un pieptene! 266 Se apropie de o oglindă mică, atârnată într-un colț al odăii, și se pieptănă îndelung, cu mișcări leneșe. Când termină, veni drept în fața lui și-i zise: - Acuma-ti plac
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
dealurile, și-a spus că de acum se duseseră tinerețele lui. Jos, în bariera Drăgășanilor, pe cine i-a scos Dumnezeu înainte? Pe Voica. Urca drumul iute-iute. Muierea se mai împlinise, avea chipul îmbujorat și părul îi căzuse pe frunte, umezit. Stere s-a dat jos și-a lăsat căruțele. Le-a strigat oamenilor să-I aștepte în marginea orașului. Voica se oprise încurcată în fața cârciumarului. - E-adevărat? a întrebat-o el. Femeia privea încurcată în pământ. Avea la gât salba
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
mai auzeau decât crengile pomilor, lovindu-se și frecîndu-se. - Un chibrit... aveți careva un chibrit? se dumeri cel dinții starostele. Se căutară înfrigurați. Neacșu găsi o cutie prin fundul nădragilor. Dădu să aprindă, dar crivățul stinse flacăra mică a bățului umezit. - Îți tremură mâna, ai? râse iar Anghel mânzește. Adu la mine. Încercă și el stricând câteva chibrite. Dumitru se uită îngrozit Împrejur, căutând un pom mai înalt în care să se cațăre. Umbrele negre ale copacilor tineri se mișcau într-
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
dă de-a dreptul iluzia unei pielițe Îmbujorate de sânge; colo, cutioare lăcuite, Încrustate cu sidef, care cuprindeau aur japonez și verde de Atena, culoarea aripei de cantaridă; aur și verde care se transformau Într-un purpuriu Închis Îndată ce erau umezite; lângă vase pline de pastă de alună turcească, de Serkis de harem, de emulsiuni de crin de cașmir, de loțiuni de apă de fragi și de soc pentru ten și lângă niște mici butelii umplute cu soluții de tuș și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
Era o carte jerpelită, fără coperte, cu pagini mototolite sau chiar rupte. O găsise F., acel prieten, în podul casei lor și sperase că-mi face o surpriză. Titlul cărții era scris pe prima pagină de text, cu creion chimic, umezit, cu litere de mână, stângaci, copilărești: BorNA 32. Era o carte despre spionii titoiști trimiși în țara noastră să ne strice viața, să ne abată din lupta împotriva chiaburilor exploatatori. Întâmplările aveau loc la granița cu Iugoslavia. N-am înțeles
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
la orizont. Păreai gata să spui ceva. Nu? Bine, atunci, de ce să strici un obicei de-o viață? am continuat eu. Doar nu vrem să-ncepem să creăm precedente, nu? —Tată, taci, a mormăit Ben obosit către bolul cu hrană umezită. N-am chef. Oricum... știi tu. —Pardon? Adică, îmi cer iertare. (Da, îmi cerusem iertare pentru comentariul tăios, dar de ce să fi zis și pardon?) Cum adică știi tu? — Păi, și păru din nou jenat când împinse bolul la o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
lăsa pe fâșia de hârtie impregnată cu iodură de potasiu și amidon, vezi, tu care te credeai altceva, la asta poate fi redusă atât de trâmbițata demnitate a ființei umane, în cele din urmă e la fel ca o hârtie umezită. Acuma, poligraful nu e un aparat dotat cu un disc care să meargă înapoi și înainte și să ne spună, conform situației, Individul a mințit, Individul nu a mințit, dacă era așa, nu era nimic mai ușor decât să fii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
nu-l bați-o îndemna pe mama - cu toate că trebuie să-l dezvățăm pe copilul ăsta, de năravul de mai mânca poze. Știi cum procedează? La început le sărută. Atâta sărută personajele din poze până se umezesc pozele cu totul. Gata umezite, acestea se rup, iar el le bagă ușor în guriță cu personaje cu tot. De fapt, le mănâncă din iubire. Așa își manifestă el iubirea față de cei din fotografii. Aceasta era interpretarea mătușei. Mama nu avea timp de interpretări. Fiind
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
Se mișcă fără grabă sau ezitări. Înainte de-a se așterne la lucru, se uită la ceas - nouă și zece - și calculă că avea la dispoziție o jumătate de oră. Timp berechet, se gândi el și-și apăsă degetul mare, umezit, pe ușa seifului. Oțelul nu avea nici doi centimetri grosime. Lăsă servieta neagră pe birou și-și scoase uneltele. Dălțile lui erau Într-o stare minunată - foarte bine lustruite, cu lama ascuțită... Era mândru de condiția uneltelor sale, ca și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
și avea o erecție. Frustrarea sexuală provoacă la bărbat o angoasă care se manifestă printr-o crispare violentă, localizată În stomac; sperma pare să urce În pântec, să arunce tentacule În direcția pieptului. Organul Însuși e dureros, permanent fierbinte, ușor umezit. Bruno nu se masturbase de duminică; era o eroare, probabil. Ultim mit al Occidentului, sexul e un lucru care pur și simplu trebuie făcut; un lucru posibil, un lucru fezabil. Își trase pe el un slip, Își puse niște prezervative
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
spate În iarbă. Se Întinde și ea, Îmi cere un fum. Mă rostogolesc Într-o parte ca să-i Întind țigara. Rămân așa, sprijinit Într-un cot. Mă Înfiorez din nou. Între noi sunt doar câțiva centimetri. Îmi dă țigara Înapoi, umezită. Acum am mâinile ocupate. Mai trag repede câteva fumuri, apoi vreau să arunc țigara la jumătate. Nu, mai dă-mi și mie. Am din nou mâinile libere. Îi ating coapsa cu vârful degetelor. Prea sfios, crede că-i vreun fir
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
cancer până la capătul care ardea degetele. Striviră mucul, se aplecară fiecare pe mușuroiul lui. Durase destul. Usturimea cuprinse toate degetele și călcâiul lui A.P. Nu mai suporta, se trezi deodată în picioare : colega se afla în picioare, în fața sa. Buzele umezite, crăpate peste dunga dinților albi, ascuțiți. Ochii veseli, la pândă. O apucase mai sus de cot, pielea ardea. — Te faci liberă câteva ore ? — Nu, nu cred. Vine peste o oră să mă ia. Dar de ce ? Ce vrei ? Tăcuseră, se priveau
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
-mpingea obosit Împotriva curentului, afară din apă. Spatele Îi era acoperit de modelul acela limpede, apos-nispiu, lucind În soare. Ținând undița sub braț, Nick se opri și-și Înmuie mâna În apă. Apucă peștele care se zbătea cu mâna dreaptă, umezită, În timp ce-i scoase cârligul din gură, și apoi Îi dădu drumul Înapoi În apă. Peștele inert fu dus de curent, până se opri pe fund, lângă un bolovan. Nick Își băgă mâna până la cot În apă ca să-l atingă. Păstrăvul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
să le mitralieze. Cine l-ar fi putut răni atât de grav, încît nu se mai putea mișca și abia dacă-și mai putea mișca buzele? Și cum de nu pierduse mai mult sânge, căci lângă el pământul era abia umezit? Și unde îi era pușca, unde îi era ranița? Nu avea, în buzunarul pantalonului, decât un revolver, și acela fără gloanțe. Altceva nimic, pentru că l-a căutat Zamfira. Spera să găsească ceva, un act de identitate, vreo scrisoare, vreo fotografie
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
După ploaie Elena Marin Alexe Se-ascund fluierarii,"hoții", intre frunze zgribulite, teiul dă binețe nopții printre ramuri umezite. Împletite în buchete, stelele din policandru intonează noi sonete, luna mă privește tandru. Norii, fug mâncând pământul și se-ascund în noaptea vie, cerul dă mâna cu vântul prins în vraja aurie. Plânge noaptea, luminată cu luciri de stele mute
Dup? ploaie by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83281_a_84606]
-
mai știut să revii în realitate. Mă cerți? Nu. Constat. De ce nu ai intervenit? Întrebări... Întrebări... Întrebări... De ce nu încerci niciodată să răspunzi singur la ele? Aruncă ziarul în ploaie, iar fotografia detectivului ucis dispăru, înecată. Privi câteva minute foile umezite, lovite de picăturile mari de ploaie. Îi veni să plângă... 3 Ploua. Mocănește. O ploaie insistentă, obsedantă, tulburătoare, din aceea care se infiltrează până în creier, îți lasă mintea murată și induce frisoane. Nici nu mai știa de câte zile ploua
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
mine Însumi, mâinile mele se Înalță Încet, ajung la umerii ei, la gât, Îl Înconjoară alene pline de tandrețe, unde este mai fragil, Îl mângâie cu pasiune latentă; o mai văd cum mă urmărește, răpită, turmentată de vârtejul clipei, buzele umezite, ochii ușor aburiți, nasul dilatându-se senzual, gura Întredeschisă, ochii, fața albă, palidă; pieptul ei tresărind, zbătându-se să nu se trădeze, să nu se sufoce de presiunea lăuntrică; mă scutur ca de o amețeală, mă descopăr chiar În gestul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
făcute lucrurile. Mai bine să nu știi. Ea continuă să smulgă ghemotoacele scânteietoare cu mișcări pricepute și moi ale limbii, în timp ce Petrache își lingea, încurcat, degetele lipicioase. Iar înainte de a apuca patul armei, își șterse bine, de pulpana hainei, mâinile umezite. Fata păru să-i asculte cu atenție explicațiile, dar nu reuși din prima, de aceea el încărcă arma din nou. Tarabagiul aprobă toate aceste manevre, bucuros că nu trebuie să se deranjeze de pe taburetul lui, și continuă să-și molfăie
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
el chinul soru-sii să-l îmbrace, să-i dea să mănânce și să-l șteargă întruna pe bărbie de firimiturile scăpate printre buze și de zeama doar pe jumătate nimerită, să-i caute mereu cărți noi și să netezească marginile umezite ale paginilor. De aceea, nu crâcnise atunci când Golea îl proptise, deunăzi, pe căruțul cu rulmenți și îl lăsase în fața magazinului Cocor, la cerșit. Se bucura de fiecare bănuț pe care trecătorii i-l strecurau în tolba atârnată de gât, gândindu
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
mă lipăie, să mă muște cu buzele, de parcă ar vrea să-și ia rămas-bun. Mi-e și frică să nu-mi moară vreunul în brațe. Plec pe întuneric, mi-e silă să-i văd așa, cu fața roșie și bărbiile umezite. Mai știi, poate că a rămas vreunul mort între cearșafuri și nici n-am știut. — Boala asta se ia, nu-i așa ? Nu mai vreau să-mi fie milă de alții ori silă. M-am săturat... Vreau un bărbat care
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]