4,112 matches
-
afirma că firma italiană ENEL ar urma să fie favorizată în procedură de privatizare a Nuclearelectrica. DNA a solicitat arestarea preventivă a vicepreședintelui ANRE, Claudiu Dumbrăveanu, într-un dosar despre modul în care distribuitorul de energie electrică ENEL ar fi „umflat" facturile la curentul electric. În referatul cu propunerea de arestare preventivă, procurorii descriu modul în care ENEL a ajuns în România și cum nu și-a respectat angajamentele față de statul român în urmă contractelor de privatizare pentru filialele de distribuție
DNA: Suspiciuni de corupţie la privatizarea Nuclearelectrica by Crişan Andreescu () [Corola-journal/Journalistic/24486_a_25811]
-
Lăzăroiu care zice că are și dovezi pe care își bazează spusele. BACALAUREAT 2014, BÂC 2014. "Se pregătește o nouă fraudă de anvergură națională: creșterea ratei de promovare la bacalaureatul de anul acesta. Comisii de corectare au primit ordin să umfle ușor notele elevilor, în așa fel încât fie cât mai puțin picați. Se pare că ordinul a venit prin rețeaua PSD. Eu am niște informații în sensul ăsta. Nu mă surprinde. Îi știu cum gândesc. Sunt alegeri prezidențiale: părinții mulțumiți
BACALAUREAT 2014. "Se pregătește o FRAUDĂ de anvergură națională" by Anca Murgoci () [Corola-journal/Journalistic/23852_a_25177]
-
Crișan Andreescu Într-o postare pe blog, jurnalistul Radu Tudor atacă presa băsistă, care nu face altceva decât să vorbească tot timpul despre Antena 3. "Sunt isterici. Vineți de furie. Transpirați, cu venele umflate la gât. Gesticulează disperat. Au vocile ridicate. Se comportă halucinant și halucinogen. Sunt plătiți din bani negri să vorbească de dimineață și pînă noaptea târziu numai despre ce face și ce nu face Antena 3 și cum trebuie să moară
Radu Tudor: "Băsiștii de presă băsesc" by Crişan Andreescu () [Corola-journal/Journalistic/21346_a_22671]
-
puteți vedea în galeria foto ↑ ) arată că în rândul celor 28 de state membre cheltuielile publice au atins 49% din PIB în 2013, cu 3,5% mai mult decât în 2007. Nu a fost o creștere liniară: cheltuielile s-au umflat în 2009, depășind 50%, pentru ca mai apoi să se reducă puțin. Țările care cheltuiesc mai puțin în 2013 decât o făceau în 2007 pot fi numărate pe degete. Bulgaria, Polonia, țările Baltice și România. Mai mult, România prezintă cea mai
Austeritatea e un MIT: "Boala" guvernelor în criză dezvăluită de un grafic incredibil by Iordachescu Ionut () [Corola-journal/Journalistic/22102_a_23427]
-
Dar îmi aduc aminte de tratamentul de care se bucură, chiar la facultatea unde lucrez, colegii mei mai tineri. Doctortanzi sau având deja doctorate la universități de prestigiu din Anglia sau Statele Unite, ei sunt niște paria zvârliți de ici colo, umflați cu norme ce-ar doborî și-un hipopotam, în numele lozicii că nu sunt bani, dar că orele trebuie ținute! Păi, dacă nu sunt bani, de ce nu închidem școlile și universitățile? Dacă nu sunt bani, de ce s-au creat, cu fonduri
Bursa (non)valorilor by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16676_a_18001]
-
consolidate sub Constantinescu. Reforma învățământului a eșuat într-o albă-neagră ce face din elevi niște infractori potențiali, iar din profesori lumpeni amețiți cu salarii ce nu le ajung nici să-și cumpăre cărțile pe care le recomandă la bibliografie! Mă umflă râsul când îl văd pe dl. Remeș opintindu-se ca un buldozer cu sacul de bani al țării, și poticnindu-se în prima grămăjoară de nisip! Ce poți pretinde unor oameni care găsesc firesc să ne îmbogățim la F.N.I., dar
Bursa (non)valorilor by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16676_a_18001]
-
Bogza). Apoi, terminînd manuscrisul, îl transcria, știind că nici această versiune nu va fi cea definitivă. Dar la 11 decembrie 1934 îl vestea că "toată săptămîna trecută mi-a fost rău și n-am putut să vă scriu, piciorul se umflase și aveam febră mare, credeam că va ieși un nou abces la șold însă acum umflătura a dat înapoi și mă simt mai bine... Există oameni din orașul meu care ar fi stupefiați dacă ar ști că eu sufăr din cauza
O corespondență revelatoare by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16701_a_18026]
-
prestigioase festivaluri internaționale, imposibilitatea de a fi conectat la ce se întâmplă în lume și de a le raporta corect la cote valorice. Astfel, în cercul nostru strâmt și provincial, apar tot felul de deformări în receptare, entuziasme periculoase, nume umflate cu pompa de consistența unor bloane de săpun în fapt. Cei mai mulți sunt dezorientați. Atât profesional, cât și social. Asta se vede pe scenă, dureros de tare. Din câte se pare, stagiunea 2000-2001 nu are nici un motiv să se anunțe impresionantă
Fierari din toate țările, uniți-vă! by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16739_a_18064]
-
îi activează toate resursele de expresivitate simultan. El nu scrie într-un stil, ci în mai multe: și gazetăresc, și argotic, și cronicăresc, și SF, și prozaic, și poetic: " Pedofil discret, ador fetișcanele/ cărora de la șaptesprezece ani le susură sânii/ umflându-se și dând peste maluri bulboanele./ Ador bulanele lor/ depilate lasciv cu ceară de parchet. Pe care/ te poți întinde ca să nimerești cinelul proclet/ care tremură discret/ în alcătuirea lor de femeie." (Pedofil discret, ador fetișcanele); " Și pentru că nu aveam
Mihail Gălățanu și-a pierdut răbdarea by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16780_a_18105]
-
muzicale ce-au invadat posturile de radio și televiziune. Textul unei melodii care face ravagii icnește istambulic-mobilizator: "încă-un pic/ Dă din buric". Vulgaritatea de cort și nostalgia vieții în deșert s-au înstăpânit pretutindeni ca un blestem. Te și umflă râsul: fetițe ce se îmbracă din Occident, cântă și vorbesc ca la Kabul și, mai nou, Pnom Penh (pronunțat, desigur, "pom-pen"!) Mergi la plajă și rămâi șocat de "naturalețea" cu care copile de vârsta școlii generale expun o nuditate agresivă
România la ora vibratocrației biruitoare by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16816_a_18141]
-
pe care o are în mintea naivă a copiilor prima manifestare a atracției erotice. Protagoniști sunt Ancuța, cu tentativele ei repetate de a învăța să meargă pe bicicletă, și, bineînțeles, Feri, care se ghemuiește rușinat când constată că i se umflă într-un anumit loc pantalonii. Unda erotică dintre cei doi nu-i atinge pe Claudiu și Cosmin, cărora comportarea "îndrăgostiților" li se pare doar cam bizară. Ioan Groșan face dovada virtuozității sale artistice, descriind asemenea scene diafane, pe care și
Ioan Groșan și problema nemuririi sufletului by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16837_a_18162]
-
în restul țării (cf. S. Pușcariu, Limba română). Plămîn a devenit termen neutru în limba standard, iar bojoc a rămas un cuvînt popular, chiar mai puternic marcat decît rărunchi, mai ales în expresii ca a-și vărsa bojocii, a se umfla în bojogi etc. Și bojoci e folosit astăzi în expresii care indică intensitatea, mai ales în complemente ale unor verbe ca a striga, a țipa. Și în acest caz apare contaminarea care atestă pierderea conștiinței etimologice; plămînii sînt tot doi
"Din toți rărunchii"; "din toți bojocii" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16931_a_18256]
-
Asta v-o spun, nu de la mine - de fapt, e o taină./ Am furat-o trăgând cu ochiul/ la oamenii care fac pâine, care fac oțel.../ Vă spun pe cinstea mea,/ era vorba de flacără, de dogoare -/ de-asta se umfla pâinea, rumenindu-se,/ de-asta fierbea scânteind oțelul..." (Problema spinoasă a nopților) Tehnologia de fabricare a versurilor mobilizatoare este bine pusă la punct, de un autor inteligent, dar rezultatul dezamăgește. Poemele seamănă cu obiectele șleampăte și inutilizabile produse de industria
Un poet mereu la modă: GEO DUMITRESCU by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17035_a_18360]
-
bondarul Bond îi picură și ei între buze o picătură de miere, soarele începe să treacă după norul de pe gard, s-a făcut răcoare, de undeva, din înalturi, se aud frînturi din Sarasate, o pală de vînt învăluie cearșaful, îl umflă, îl înalță, mai întîi cît gardul, apoi cît norul, apoi cît cerul și...și... Sarmiza Jacotă a obosit, i se face tot mai frig, știe că fata aceea blondă e ea, fata aceea sînt eu, unde s-a dus cu
O existență artistică: Val Gheorghiu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17087_a_18412]
-
întrebarea secretarei dacă am găsit ceva am răspuns calm că nu am găsit nimic și că povestea este insolită și atât. Nu am reacționat nici când taximetristul mi-a comunicat suma pe care i-o datoram și pe care o umflase din belșug. Am coborât undeva în centru și ca teleghidat am mers și am depus plicul într-o casetă de bancă. Apoi liniștit m-am îndreptat spre casă. Mergeam pe stradă, pe jos, agale, într-o lume cvasinecunoscută parcă ireală
Lumea de dincolo de noi. In: Editura Destine Literare by Emil Străinu () [Corola-journal/Journalistic/82_a_243]
-
mână cu vopsea albă: DOI LEI BURTA DE VIN... Cât s-a întâmplat să călătoresc pe glob, nicăieri nu am întâlnit o asemenea măsură, pantagruelică. Eram prea mic, pe vremea aceea, pentru ca ochiul meu să înregistreze beții colosale, burți imense, umflate de vin... O singură dată, în Spania, la muzeul Prado, am văzut cu ochii mei ce nu știam decât din reproduceri: tabloul celebru al lui Velasquez intitulat Los borachos, bețivanii... Primele filme, mute, aveam să le văd tot în acest
La Monument by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15819_a_17144]
-
asupra cazului, refuzând-o, bineînțeles, pe gazdă, care-l invitase la cină... Nu se face ca un judecător să ia masa cu propria sa clientă... Intriga este foarte simplă. Ea s-ar putea desfășura în treizeci de pagini. Balzac o umflă până la optzeci de pagini, explicând caracterele și evenimentele pe cale de a se petrece. De pildă, cum ne este prezentat judecătorul Popinot: " Pentru a explica destinul obscur al unuia dintre slujbașii superiori ai ordinei judiciare, e necesar să ne oprim asupra
Supliciul lecturii by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15862_a_17187]
-
la ruină întreprinderea din care, de fapt, își câștiga existența. în acest context, cei care-au inventat tehnica "firmelor-căpușă" se dovedesc mai onești decât cei care-au așteptat să le cadă în pălărie banii pe șuruburi și să li se umfle conturile pe baza mărfii exportate. Orbiți de minciuna politică iliesciană, ei n-au observat că șuruburile ruginiseră cam de multișor în depozite iar exportul era o frumoasă amintire din vremea "pieții comune sovietice!" A vorbi astăzi despre sărăcie nu mai
Român, o dată pe lună by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15916_a_17241]
-
Constantin Țoiu După invadarea Cehoslovaciei în 1968, Praga, atât de plânsă în Europa, este mai tot timpul pustie. Nu știu de ce, văzând-o, mă umflă un sentiment național... Că noi, românii, nu participarăm la ocuparea ei? Se poate. Deși lucrul se petrecuse spre mirarea și lauda Europei, acasă nu mă prea mândrisem. Aici, însă, totuși, la Praga, fără să vreau, din instinct, probabil, mă apucase
Praga în 1969 by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15923_a_17248]
-
cap, greoi și surd./ Căruțe fugărite de ploaie au trecut,/ și liniștea în lucruri, de mult, mucegăiește". Și din Rugă simplă: "...Ploaia spală pămîntul de baliga cuminte/ cruță pămîntul, ploaie, de uraganul rău,-/ bun în deșertul mării, setoșilor de umblet,/ umflă sămînța bine și fă-o să plesnească". E, aici, în acest univers agrest de tîrg provincial (în idiș ștetl) amintirea ghettoului ancestral. În Herța VI Fundoianu scria evocator despre viața sa de copil: Seara, un murmur negru creștea din sinagogi
O postumă a lui Crohmălniceanu by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15951_a_17276]
-
poate hotărî ce să facă și ce să nu facă un artist? Probabil că, și "în domeniul culturii", tradiționala structură românească de gașcă a devenit, între timp, una de tip mafiot; există interese comune, există clanuri, există buzunare care se umflă din jocurile sărăciei și din bunăvoința cîte unui naș... Dar nu despre ei vreau să vă scriu acum, ci despre dumneavoastră. Iertați-mă, dar, prin felul în care ați reacționat, am senzația că nu numai ei întorc lucrurile înapoi și
Scrisoare deschisă by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/16004_a_17329]
-
exerseze, în spiritul profesiei sale "oficiale", aceea de profesor de istorie, formule poetice și mai prăfuite), Rogulski se mulțumește să-și numească "eleva": "porumbiță", "vrăbiuță" și să-i atribuie acțiunea de a "gunguri", ca și pe aceea de a se "umfla în pene". Cuvintele, limbajul articulat nu par a i se potrivi acestei creaturi cu desăvîrșire dulci și inofensive. Dacă femeia e o individualitate care, fără efortul bărbatului de a o pune în lumină, ar putea rămîne neobservată, bărbatul este centrul
Biciul lui Nietzsche pe femeia lui Breban by Cristina Ionica () [Corola-journal/Journalistic/15678_a_17003]
-
contact cu Mitică, îi povestește totul ca pe o nostimadă... Ionel se cunoaște bine cu Mitică. Luăm situațiunea caragialiană cunoscută, - amici de birou... Până când, într-o zi, la o bere, venind vorba de amor, - cine cu cine - pe Mitică îl umflă râsul. Râde așa, de unul singur. Ionel așteaptă cât așteaptă, privindu-l cum râde; pe urmă, întreabă, iritat: ,,Ce râzi, monșer?!"... Mitică nu mai contenește. El dă din cap, hohotind în sens că lasă... nu poci a spune, monșer! Ionel
Despre Femei by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15715_a_17040]
-
de un caraghioslîc de necrezut. Ar putea fi succesul unui circ. E un marțafoi și memoria îmi amintește de atitudinile și felul de a fi al lui Zufall (fostul ei valet, n.m.). Pantalonii prăzulii, de aceeași culoare cu jiletca, se umflă pe fundu-i enorm, fără a-l ascunde, ci mai degrabă subliniindu-l și cad pe niște glezne nu prea groase, disproporționate față de tot restul iar ceea ce urmează, gleznele-i fără vigoare, sunt îndesate în niște botine de o incredibilă ineleganță
Martha Bibescu în 1938 by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15748_a_17073]
-
rog, prefecților) au rămas identice: deși în alte domenii societatea românească a atins perfecțiunea (în materie de cinism, lăcomie, nesimțire, mahalagism), subordonații direcți ai d-lui Năstase se cred tot pe vremea împușcatului. Și, prin urmare, mint de îngheață apele. Umflă cifrele de parc-ar avea vreo importanță dacă agricultura merge bine sau nu, dacă ogoarele sunt însămânțate sau dacă-au rămas de izbeliște. Numai că reflexul domnilor care-au sărit din Daciile negre direct în jeep-urile aduse, la prima
Tarlaua cu prefecți by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15779_a_17104]