3,608 matches
-
se ocupă cu reciclarea deșeurilor cu grad ridicat de risc. Nicolae Strâmbeanu este, pe urmă, un om curajos. Cine altcineva ar fi scris, vreme de 18 ani, în cel mai teribil secret, la o singură carte, pentru ca s-o prezinte, umil, mai întâi Cenaclului timișorean „H. G.Wells“, iar apoi editurii Humanitas? Când a auzit de „Evanghelia după Araña“, editorul Gabriel Liiceanu a spus că are în mână un „debut fascinant“. Nicolae Strâmbeanu: Evanghelia după Araña. Editura Humanitas, 2004. Preț: 250
Agenda2004-47-04-timp liber () [Corola-journal/Journalistic/283083_a_284412]
-
de poezie sovăielnic-adolescentină, abia trecută de vîrstă infantilă. Nimic nu prevestește, aici, vreo sclipire lucida de maturitate. Fără să fi ajuns în faza de a fi măcar discutabile, în sens propriu, nu figurat, versurile sale se dezvăluie doar că ecouri umile ale "necuvintelor" precar înțelese, admirate și transformate, mimetic-exaltat, într-o rețetă de "poezire". Fascinația pentru Nichita Stănescu transpare de peste tot. Mirela Mares a preluat din poiețica nichitastănesciană plăcerea inovațiilor lingvistice ("a verzi", "a tomna", "Dumnezeită", "este-ul", "sunt-ul", "să
Nici o provocare by Victoria Luță () [Corola-journal/Journalistic/17693_a_19018]
-
Neptun s-a pronunțat împotriva amestecului valorilor, văzînd în destinul criticii unul similar cu cel al Cenușăresei. Istoria literaturii noastre, socotea Aderca, n-ar fi decît "istoria diferitelor slujbe pe care zînă artei cuvîntului a fost silită să le împlinească, umila pe la curțile boierești ale altor valori". Că o excepție salutara e comentată prezența lui Maiorescu, "subtilă protestare, discipolul esteticei hegeliene, care cu voce senina a intonat pe aceste țărmuri danubiene un imn impersonal pentru eliberarea zînei care trebuie să rămînă
Felix Aderca sau "un spectacol al registrelor extreme"(II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17725_a_19050]
-
nu atacă "sonor" consoana inițială, așa că auzim mereu... "Anctus"...). Superb "Preludiul simfonic" desfășurat lent în curgerea moale a vocilor instrumentale, înainte de "Benedictus" (prin "Parsifal" va mai exista asemenea blândă reculegere). Celebrul imn, cu vioară solo (Anda Petrovici) rămâne unicul glas umil, înfiorat din această dramă. Mai sunt ecouri de luptă, neliniști, amenințări până la seninătatea din "Dona nobis pacem". Versiunea Mandeal a "Misei Solemnis" a fost confesiunea beethoveniana a maestrului. A ales patru voci soliste remarcabile: Teodora Ciucur (soprana), Lucia Popa (alto
GONG FINAL by Ada Brumaru () [Corola-journal/Journalistic/17752_a_19077]
-
va rog să luați act de această situațiune uman-istorică, situație ce vă privește direct că foști proprietari de sclavi. Va rog sa retineti. Și-i spun ce: Sclavii eliberați nu pot fi modești în nici un caz. Asta este! Pot rămîne umili, prea-supusi, slugarnici, după caracter, insă "modești" în nici un caz. Ați văzut vreodată un negru îngîmfîndu-se?... Dacă el, ca autohton, adică, a văzut așa ceva?... Cum să nu. Chiar de multe ori. Bine, bine, răspund, este evident. Dar ați observat ce fel
I have met the enemy... by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17753_a_19078]
-
o mască în care trăsăturile energiei virile se îngînau cu un serafism al unei juneți privilegiate. Egolatria îi era încă amabil-colegială, mătăsoasa. Artiștii l-ar fi putut lua ca model pentru un Apollo. Cînd lua cuvîntul la întrunirile noastre literare - umile prilejuri de convorbiri gîtuite de indigentă spirituală a acelui răstimp apăsător - o rază aurie le înnobila. Stăteam de vorbă, cîteodată, cu tînărul Breban, preumblîndu-ne pe străzile centrale ale metropolei transilvane ce ne adăpostea temporar. Cel ce urma a scrie În
Despărtirea de Breban by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17779_a_19104]
-
este adevărat, însă cu frica morții în oase, înlăturând omenescul sațiu al fiecărui gât de aer zdravăn tras în piept - alterând clipa. Faptul divers ne furnizează și cazul cuiva sinucis de spaima morții. Pe alții, frica de moarte, cea mai umil răspîndită, îi face, totuși, de râs. Să ne aplecăm asupra unui subiect trecut de două treimi din viață - dinamic, voios, bazat pe convenabile rezultate medicale, încă mai abitir pe scorul ridicat în sondaje. De ziua lui, de nativ în pești
În căutarea compasiunii by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/17207_a_18532]
-
Andreea Deciu "Cu mulți ani în urmă trăia la Zuchnow un om pe nume Mendel Singer. Blînd, smerit și umil, el era un evreu cît se poate de obișnuit." Cu un început de poveste, care promite să istorisească banalul ce nu poate fi altfel decît tragic al unei vieți de sărman evreu, romanul lui Joseph Roth este o capodoperă a
Religia suferinței by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17202_a_18527]
-
Acolo unde alții văd mimetism nu ar trebui să vedem decît un dialog afectiv, o sintonizare, acordare de frecvențe. Femeia intuise înaintea multor exegeți importanța poetului ("Geniu tu, planează-n lume! Lasă-mă în prada sorții...") și acceptase deliberat condiția umilă de "martora măririi" lui fără nici cea mai mică intenție de a intra în competiție. Ea continuă, în replică, un joc, zgîndărind același instrument -versul - și ceea ce Delavrancea lua în fu Poeți de pe vremea lui Eminescu e un volum nu
Contemporani cu Eminescu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17208_a_18533]
-
lui Ghilgameș./ Viața îmi dă întotdeauna de știre:/ lasă tu terfeloagele, ia de pe mine cîțiva bănuți/ și uită!/ Eram fericiți -/ viața mea îndeasă în cărți vieți ce pînă acum/ n-au existat vreodată" (Literatura, fericirea în care trăiesc sărac și umil). Cărțile înseși devin vise, virtualități ce îngînă trăirea sortită inactualizării. Dintr-o atare incongruență cu viața cu care se confruntă poetul, ia naștere o tonalitate sarcastică. Preluînd principiile vieții, principii neonorate, acesta îi intentează un proces, ale cărui "dezbateri" notifică
Un lirism existențial by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17281_a_18606]
-
să spună tot ce n-a fost,/ să se tăvălească în același destin, ține minte,/ orice început/ îl are pe Dumnezeu pe cuvînt..." (Mai stai, mai crede încă...). Inaptă a înregistra bucuria realizării existențiale, poezia devine un depozit al formelor umile, banale, lipsite de rezonanță. Martor al vieții, ea poate fi, în egală măsură, și un preludiu delicat al stingerii: "Printre oameni tăcuți, poesia devine/ un boschet de rosa canina sub care se hîrjonesc cîinii;/ speriată ca o fetiță într-un
Un lirism existențial by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17281_a_18606]
-
țărmul marii aventuri financiare/ țări ancorează-n golfuri de petrol/ împinse de același astronomic instinct cu care/ viermele Eunice din Oceanul Atlantic/ procreează doar în a opta noapte după lună plină" (Spațiul bioritic). Căci această recuperare a ansamblului nu e sentimentală, umilă, ci de o luciditate ce îngăduie fascinației a se împleti cu îndîrjirea, cu inflexiunile satirice. Nu uimirea, nu candoarea înregistrării conduc pana lirică, ci o anume dezabuzare, o drojdie a suferinței de-a constata cîte lucruri, cîte conexiuni scapă vieții
Poet și cîntăreț by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17295_a_18620]
-
degete/ sexul fotografiat ce pare atît de ireal/ și cel blestemat pentru veșnica sa puritate.// Umilința se cuibărește în craniile pustii/ în buzunarele goale în inimile deșarte/ ea ne intră în măduva oaselor/ ne suge sîngele ne roade visele.(...)// Fii umil copile fii umil bătrîne. Doamne, de ce umilința e viață?" (Umilința este o palmă). Prin verbe simple, "prozaice" poeta trasează granița dintre două lumi, cea a poeziei și cea a nonpoeziei, prima nefiind neapărat îndatorată unei rostiri solemne, aristocratice sau clamoroase
Ironie și patetism by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17368_a_18693]
-
ce pare atît de ireal/ și cel blestemat pentru veșnica sa puritate.// Umilința se cuibărește în craniile pustii/ în buzunarele goale în inimile deșarte/ ea ne intră în măduva oaselor/ ne suge sîngele ne roade visele.(...)// Fii umil copile fii umil bătrîne. Doamne, de ce umilința e viață?" (Umilința este o palmă). Prin verbe simple, "prozaice" poeta trasează granița dintre două lumi, cea a poeziei și cea a nonpoeziei, prima nefiind neapărat îndatorată unei rostiri solemne, aristocratice sau clamoroase: "Ei cu dobitoacele
Ironie și patetism by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17368_a_18693]
-
lumină cuvintele.// Ei pe deal cu noaptea în cap./ Noi cu noaptea în sînge cu stele bolnave pe buze.// Ei cu mieii cu zarzavaturile cu lemnele./ Noi cu mîinile albe în mîlul vremelniciei.// Ei cu privirile și spinările cele mai umile./ Noi umilii umili de noi robii Lui.// Ei cîștigă pîinea noastră cea de toate zilele.// Cartea noastră cea de toate zilele/ dă-ne-o nouă astăzi..." (Tatălui meu). Iată și un peisaj al Chișinăului, care, spre deosebire de cel propus de Leo
Ironie și patetism by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17368_a_18693]
-
-uri, rememorare materializată în vorbe, în imagini TV, în filme, a "revoluției" și a "teroriștilor". "Material" se arată uneori a fi șí un avatar a ceea ce ar putea fi spiritual: ridicarea unei catedrale mărețe, ca surogat al dreptei credințe întru umilul Christos, un discurs cosmetizat ca înlocuitor al dragostei de țară, o ceremonie materializată în ipocrite coroane, pentru comemorarea jertfei - în fond batjocoritoare - a "Eroilor", o celebrare fastuoasă a geniilor literar-artistice, o grevă ca manifestare a libertății recucerite, o injurie sau
Enescu - între Père-Lachaise și Tescani by Tatiana Slama-Cazacu () [Corola-journal/Journalistic/17348_a_18673]
-
la răstimpuri, obiect de succes comercial asigurat, care atrage "și turiști străini". Rapsodiile române ale lui te întâmpină în unele mari magazine occidentale, inaugurează congrese internaționale, "ne mândrim" că în Larousse (1995) este menționat ca "violoniste et compositeur roumain". Iar umila lui "ultimă dorință" nu se poate învrednici nici actuala Românie să i-o îndeplinească? Oare cu ce drept a fost uitată dorința aceasta. Mi se asociază "dorința" lui cu disperatele strigăte de durere ale altui mare exilat, Nicolae Bălcescu, care
Enescu - între Père-Lachaise și Tescani by Tatiana Slama-Cazacu () [Corola-journal/Journalistic/17348_a_18673]
-
parte la asemenea concursuri cu învingătorul știut. Dar, mai trebuie spus, tot pînă în ^89, au existat căi de a obține locuri în diverse funcții bugetare pentru care nici măcar nu era nevoie să dai concurs, ci să cauți anumite situații umile, în aparență, situații cu ajutorul cărora te puteai trezi ulterior în funcția rîvnita. Tot pînă în ^89 există modă sacrificiilor de tip politic - dacă voiai un anumit post, intrai în PCR, chiar dacă nu aveai nici o chemare pentru acel partid. Complexul cinstei
Cinstea concursurilor by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/17927_a_19252]
-
e prezent aici și orgoliul subtil al contactului cu un cosmos "materializat în eteruri", cum ar spune I. Negoitescu, nu spastic, nu convulsiv-proclamativ, ci de-o liniște hieratica. Orgoliul pur al originilor supraindividuale, filtrate prin înseși candorile firii. Un orgoliu umil al asumării impreciziilor, al contrariilor abia născînde, al necunoscutului încă, așa cum se cuvine, copleșitor: "Frunze abastracte/ schițate pe crengi/ nenăscute încă din beznă/ lumină// care-i steaua/ care e soarele// tăcerea din mine/ își dă întîlnire cu frigul// cel mai
Tigara care arde cum o candelă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17946_a_19271]
-
că dosarul său avea o pată: părinții ar fi aparținut unui cult religios neagreat de oficialitatea comunistă), autorul sutelor de texte de proslăvire a cuplului de analfabeți s-a mulțumit să poarte, prin hârtoapele nerușinării, geantă "patronului"-plagiator, Eugen Barbu. Umil, nu i-a rămas decât să pună umărul (solid încă de pe atunci) intru laudă unui regim criminal și antinațional. La căderea Ceausestilor, Vadim nu s-a sfiit să scrie un "pamflet"-fluviu, în care se prezenta pe șine drept dușmanul
Glicemia de partid si de stat by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17997_a_19322]
-
și alte vremuri, nu doar cele de astăzi... ?! ...Privindu-l atent, bătrânul domn dădu să-i răspundă. Nu reuși: - mormăi totuși în sine"), până la descrierea ciorapilor groși, "împletiți" ai Mariei, semn al bunăstării unor vremuri în care până și acest umil accesoriu vestimentar, atunci când se găsea, arată oribil. Dar, mai presus de orice, replică fulminanta, memorabilă a aceluiași Matei când li se reproșează faptul că au săpat...în cu totul alt loc decât cel care le fusese indicat: "Păi...ce să
În oras se întâmplă ceva... by Dan Croitoru () [Corola-journal/Journalistic/18025_a_19350]
-
morții/ sau valuri uriașe de lavă răcindu-se, modelate de vînt/ în răsucire luînd chip femeesc" (Infern cu floarea soarelui). Contrariile se îmbină cu frenezie. Decăderea concretului mistuie abstracțiunea: "noi sîntem cei mai nemernici, cei mai de jos,/ cei mai umili/ cadavre boite/ galvanizate/ de forță sexuală a unei abstracții/ cercetînd facerea-contrafacerea-desfacerea/ exegeți ai infernului/ iluminați. înrăiți" (Oameni cu lămpi sIesireat). Dacă știință e, după cum vedem, iluminat malignă, sărbătoarea e departe de a semnifică o purificare. Ospățul reprezintă un episod demoniac
Hiperbolă si litotă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/18022_a_19347]
-
dacă nu e împinsă, cu aroganță și suficientă căutătorului de certitudini, în rame agresive - poate deveni, treptat, amicală. Pentru că visul, pe lîngă ceea ce spune despre ființă noastră adîncă, mi se pare a fi și un constructor. El construiește, din materiale umile adesea, lumile în care ne petrecem noaptea și unde, cu sau fără voie, ne trăim adormiți o bună parte din viață." * Omul de stiință Constantin Bălăceanu Stolnici nu strivește, cum ne-am fi așteptat, corola onirica. Incitat de curiozitatea excepționalului
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/18046_a_19371]
-
notează: "...Și ce să mai spunem despre odaia scriitorului... În ea, o dată pragul trecut, un respect adînc te cuprindea că într-un sanctuar... Iată lespezile mari pe care el umblă, iată tapetul cu flori de pe pereți, crucifixul de abanos, patul umil vopsit în gri... Aici se odihnea el, aici se folosea de un pupitru făcut în așa fel încît putea să-și îndoaie sub el genunchii, unde a conceput, elaborat sau schițat Louis Lambert, În căutarea Absolutului, Pare Goriot, probabil, Eugănie
Arlette by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/18107_a_19432]
-
Mare" al lui Dărenmatt - care se îndeletnicește însă cu meditații asupra lumii înconjurătoare. Meditații care abundă în trimiteri la clasicii latini; intertextualismul da, pe alocuri, un plus de autenticitate scrierilor. APROPIERI se mai pot face de Umberto Eco (în epilogul-cheie, umilul arhivar al Vaticanului, Giovanni Pietro Salvatorini, reclamă găsirea - într-o nișă din Bibliotecă - a manuscriselor epistolare). Din aceste scrisori se vădește că Împăratul, devenit în dogmă Sfanțul Renatus, trăiește multe contestări, multe îndoieli păgâne - deși el semnase oficializarea noii religii
"Istoria nu are nici o noimă" by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/18117_a_19442]