1,469 matches
-
mai țepeni, cît mai marțiali, fiecare își pusese cîte o mască, la fel ca toți confrații lor din așezare, împiedicînd pe oricine, împiedicîndu-se între ei să-și vadă adevăratul chip și adevăratul suflet de băieți de prăvălie, mai tot timpul umiliți și plăcîndu-le să se umilească. Păreau necruțători, de piatră și, cine știe, poate între timp, tot jucîndu-se cu imaginea lor, chiar deveniseră reci, aspri, neîndurători. Păși cu greutate, să se audă cum bocăne pe trotuarul ce ducea de la poarta cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
un nemăsurat orgoliu tetrebic (ca să citez versurile sale). Numai că sufletul lui Mendel Osipovici nu era o taină pentru mine. Sunt convinsă, domnule, Încă sunt convinsă că, dacă ar fi fost vorba de o Liebesbrief, nu m‑aș fi simțit umilită sau pierită, aș fi fost În stare să‑i iert „patosul coribantic“ În numele iubirii noastre unice și singulare, i‑aș fi iertat, cred, orice necredință - poeților și zeilor li se iartă orice. Dar faptul că discuta În scrisoare cu tânăra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
crenguța lucioasă și frunzele zimțate pe margini, numai bun de prins la butonieră... N-am făcut nimic, îi spuse și ridică din umeri ca o regină ultragiată, a fost un întreg context nefavorabil, inutil să vă mai explic. Se simțea umilită, bătută, se cocârjea în sinea ei. Ar fi dat orice să nu fi existat după-amiaza aceea, întrebarea aceea, toată decepția ei răscolită. Carmina se știu cu adevărat învinsă, băuse paharul umilinței până la capăt și se disprețui. Într-adevăr, o întrerupse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
putea lua cărămida, uite câte camere are aici părăsite în câmp și eu, căcat, mă chinui să fac rost de bani pentru o garsonieră nenorocită, apoi mieii și vacile în primăvară și caii, caii legați de picioarele din față țopăind umiliți, dar ei nu știu, apoi un fel de hârciogi mici, șobolani mai lungi care parcă aveau șenile pe burtă, atenția tuturor la trecerea trenului și mai ales zbaterea în laț care îi sugruma când trenul, ciorile în cuiburi mari cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
-
loc din sat, nu e decât o pitică pe lângă faimosul munte, care își înalță piscurile printre norii albicioși din văzduhuri. Și iată că, acum suntem chiar jos, la temeliile acestui templu al naturii. Privim în sus; dar ochii noștri coboară umiliți, orbiți fiind de strălucirea piscurilor albe de calcar, ce scânteiază sub luminile de aur ale soarelui, parcă ar fi un diamant al timpului, ori o mândră stea polară. La poalele muntelui, ținuturile păduroase înfășoară goliciunea de calcar cu o mantie
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
și mai grav de condițiile în care se afla România. La încheierea celui de-al doilea război mondial, România se găsea într-o situație disperată: ciuntită și împărțită între sau de către mai marii zilei și secătuită de război, izolată, îngenuncheată, umilită și în regim de ocupație, trebuia să se mențină, totuși, pe linia de plutire și ea a reușit, cu toate acestea, să supraviețuiască împrejurărilor vitrege, urmându-și destinul. Pe baza târgului mișelesc încheiat prin pactul Ribbentrop Molotov, a avut loc
[Corola-publishinghouse/Administrative/1547_a_2845]
-
admirau, apărau bunul renume, istoria, prestigiul și interesele României atunci când aceștia deși erau încorsetați de instrucțiuni prin care, mai ales în prima fază, trebuiau să se lase conduși de prietenii mai mari și să suporte aroganța acestor parteneri impuși, chiar umiliți, rămân ca un exemplu de demnitate care ar trebui să fie cunoscut și apreciat de către urmași (bibliografie minimă pentru cei care se dedică profesiunii de diplomat), căci "De folos adesea este să te uiți și înapoi" (Dante Alighieri). AD PERPETUAM
[Corola-publishinghouse/Administrative/1547_a_2845]
-
respiri, printr-o tijă de crin, de-acolo, de la doi metri de sub frunze. Mi-a oferit salvarea lui de la moarte și n-am știut ce să fac cu ea. Dar nu era Iordan zeul? Cum să-l fi văzut învins, umilit, urîțit de boală? Învins, învins, învins. Tot repetîndu-l, cuvîntul se metamorfozează. Învins. Învi(n)s. Învis. În vis. Vis. Și ce să-mi fi spus la/pe patul morții? Bătrîn pianist pe patul morții. Ce să fi clarificat? Dragostea lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
dumneavoastră, este foarte grav. Aflați mai întâi cine este Sinele Mare, Sinele Mic și cum arată Masca dumneavoastră. N-aveți căderea să ne judecați, domnilor! Această Curte nu are căderea, domnilor! Vom face apel la o instanță superioară. Ne simțim umiliți. Philip s-a sacrificat ca s-o cruțe pe Dora și, în ultimă instanță, pe el însuși. Nu-i de râs, domnilor, oricât de hilar ar părea puloverul nostru. Schizofrenia noastră este doar de natură fizică domnilor! Păi, câți dintre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
mi-a venit timpul. Și flacăra așteaptă. Eu sunt învățată cu așteptarea. E învățătura oferită prin grija Mamei. Trebuie să înveți să aștepți Autorule. Eram plin de ciudă că o creație a minții mele îmi oferea o lecție. Mă simțeam umilit. Oul învață pe găină cum se ciugulește viața. Și m-am ascuns îmbufnat într-un loc în care, nici maeștrii ei spirituali nu ar fi putut să mă găsească. Acum să te văd, personaj ingrat, cum ai să aprinzi chibritul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
porc și, mai ales, pielea aceea neagră a nopții pistruiată cu stele. Și cum de la noblețe la farsă este doar un pas, pairile galbene se transformară în moșnege decrepite râzând prostește și chircite, ca apoi să se retragă resorbindu-se umilite (De ce? De ce?) spre zăpadă, spre rugii fumegând al lemnelor, sub tălpile cizmelor uriașe cât urșii, când am trecut, se întreabă flăcăruia. Ce e viața, ce e viața! Cu ultimele suflări, a mai avut timp să vadă cum Satelitu aruncă ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
de slugă, de "capul plecat sabia nu-l taie", de lingușitori, cînd nici vorbă nu trebuie, de lipsă de mîndrie, de trădători, de lipsă de onoare și... enumerați domniile voastre restul. Să vă redau cîteva situații în care m-am simțit umilit ca om și... român. La o masă oficială erau cîțiva profesori de renume din România și niște japonezi, doctoranzi la universitățile noastre. Ca de fiecare dată, după cîteva pahare, a început "bășcălia". Somitățile noastre se luau peste picior, traducătorii încercau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
dintre titluri, beneficiind de reduceri), precum și pagina de facebook a editurii Junimea. (c) VASILE IFTIME (c) EDITURA JUNIMEA, IAȘI ROMÂNIA Vasile IFTIME De la Petru citire Editura Junimea Iași 2016 " Înainte de toate trebuie să mărturisesc cu inimă curată și cu duh umilit că toate numele din aceste file sunt închipuite, că n-am înțeles pe nimeni, că totul este obștesc și nimic personal. Această mărturisire o fac pentru siguranța mea și pentru liniștea celor care s-ar socoti atinși de oarecare însămănări
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
răul vostru! Tu nu știi pe unde-i intrarea în prăvălie, fetițo? Ia caută-mă pe-afară! Urgent! S-a stropșit stăpânul casei înainte ca fata să le fi adresat rugămintea pentru care a îndrăznit să le tulbure tihna prânzului. Umilită și rușinată, cu mirosul de tocăniță aburindă încă în nări, Vasilica s-a trezit numaidecât în mijlocul curții și apoi în stradă, ținând cu toată forța de cănița pe care o avea în mână. Vezi că pun câinii pe tine și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
muritorii, la cunoașterea supremului Adevăr. A înviat Christos, viața noastră a înviat; Cel Care a călcat în picioare toate prejudecățile omenești; a înviat adevărul; a înviat Acela Care nu se uită la fața omenească, ci la inima sinceră și duhul umilit; a înviat Acela, Care dându-Și seama de importanța focului, atât în materia neînsuflețită, cât și în lumea ideilor și sentimentelor, a zis: "Foc am venit să arunc pe pământ. Si ce vreau să fie aprins chiar acum!?" (Luca XII
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
fie sluga tuturor", zise Acela, care avea să-Și consfințească spusele prin puritatea vieții Sale; prin sfaturi și învățături gratuite; prin chinuri și răbdare fără margini și, să triumfe prin învierea trupului Său, care învie în același timp și sufletele umilite ale altora. Au trecut de atunci 1905 ani! Omenirea nu și-a găsit busola vieții, e încă dezorientată și fără ideal fixat; fiara instinctelor sălbatice din om stăpânește încă și azi cu putere-nfricoșată, căci Evanghelia lui Iisus este disprețuită
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
cinstești și pe cel ce te-amărește, dacă te prețuiești cât de cât... Vezi tu, a-l ofensa urât pe cel ce-a cutezat să te-njosească, nu-i treabă de hidalgi, ci doar prostească, din care tot tu ieși cel umilit. În momentul acela, unul din spectatorii aflați În picioare lângă noi se Întoarse spre căpitan făcându-i șșșt ca să păstreze tăcerea, deși el nu scosese un cuvințel măcar. M-am Întors mirat și am observat că Diego Alatriste se uita
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
rândurile de acum. Mi-au retezat mâna pentru ca să nu mai pot să scriu. Un mod radical de a mi se interzice o asemenea îndeletnicire. Au izbutit să mă facă numai bun pentru păzit cireada cetății. Nu am fost pedepsit, ci umilit, stare pe care am hotărât să o curm. Ieri, printr-un străjer cumpărat, fiindcă mă aflu tot în chilie, dar cu alt statut, am trimis fiilor mei o scrisoare, un testament aproape. Astăzi, tot pe furiș, voi scrie ultimele rânduri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
nu voi mai fi, el îmi va supraviețui remorcîndu-mi amintirea între epigonii timpurilor viitoare, cînd nu se vor mai găsi dropii în bărăganurile sparte de tractoare și nu vor mai trăi în Europa noastră nici vînători sportivi, cum eram eu, umilitul." Și la cocoșul de munte (Tetrao Urogallus), esența actului cinegetic stă în ,apropierea" vînătorului, cu precauții infinite, pe care Sadoveanu le-a surprins în amănunțime: ,Am început această apropiere, în care se cuprinde toată dibăcia, toată frumusețea și ciudățenia vînătorii
Epistolă către Odobescu (IX) by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/7874_a_9199]
-
umbrei mele" (Sezon de epidemii). Pe măsură ce v-am citit textele, n-am mai avut nici o îndoială că mi le-ați trimis la redacție cu buna intenție de a mă convinge că e păcat de ce ni se-ntâmplă și cât de umiliți am fost, suntem și vom mai fi noi, oamenii simpli. Nu suntem destul de isteți ca să răzbim în lume,/ între semeni, aici pe pământ. Sarcasmul nostru de cumpănă nu ne mângâie și nici nădejdea că vom răzbi cumva în fața lui Dumnezeu
Poemul si scriitoarea by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/7878_a_9203]
-
înainte de a pleca din funcție, nu ar trebui să fac ceva pentru frații Maëín. Dar ce? Să îi grațiez probabil că nu merge, dar chiar dacă tehnic ar fi posibil, ei ar refuza în mod ostentativ, iar eu aș fi puțin umilit. Sau ar trebui să îi invit printr-o scrisoare publică în Republica Cehă, garantându-le securitatea în numele meu per-so-nal? Este destul de ciudat. Ce stat de drept ar fi un stat în care foștii președinți ar lua hotărâri în legătură cu cine trebuie
Václav Havel - Pe scurt, vă rog.Cartea de după putere by Heliana Ianculescu () [Corola-journal/Journalistic/7372_a_8697]
-
Brazilia s-a instaurat haosul, în marile metropole suporterii dând foc la steagul național. Tabela de marcaj arată la pauză 5-0 pentru Germania. Un scor pe care nimeni nu și-l imagina înainte de startul primei semifinale de la CM 2014. „Sumtem umiliți!" titra mare, la pauză, cotidianul online de sport Lancenet. „Așa arată o ECHIPĂ care joacă împotriva unei GLOATE", constatau jurnaliștii brazilieni care transmit meciul în direct de pe stadion pentru publicația citată. La 6-0, publicația titra mare: „MASACRU! O lume întreagă
„Suntem UMILIŢI!", au scris ziariști brazilieni. Haosul a cuprins metropolele braziliene by Crişan Andreescu () [Corola-journal/Journalistic/73789_a_75114]
-
care se uitau la pagina sa, erau printre ei bătrâni cu fața gravă, alții erau surâzători, copiii nu înțelegeau întotdeauna cuvintele nici după ce citeau explicațiile din dicționar, se încruntau, își notau, sau nu, sensurile, într-o seară cuvântul se simțise umilit și ofensat când un copil, de câteva luni, rupsese pagina pe care figura și o aruncase pe fereastră, afară ploua, a fost luată de șuvoi și a căzut într-un canal, în chiar ora aceea a părăsit pagina și s-
Adeus, Antonio Olinto! by Micaela Ghițescu () [Corola-journal/Journalistic/6876_a_8201]
-
ca să ne prostim cu toții la televizor, urmărind faptele șoriceilor isteți și inventivi, punând în dificultate motanii răi și fioroși. Dar, asta este slăbiciunea noastră, a alegătorilor. Amarei mulțimi ce crede în triumful binelui și dreptății, în misiunea eroilor fără pată, umiliți, batjocoriți. Noi ținem cu păguboșii. Cu perdanții, care pierd bătălii, nu și războiul. Să nu dea Domnul să încapi pe mâna acestor pârliți — la urmă — deși, în general, ei sunt băieți buni și mai iartă. De nu ar fi aceștia
De l-ar fi sprijinit pe Țepes Europa... by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/6759_a_8084]
-
din cauza unui anevrism la brațul drept), iar apoi Ilie Ceaușescu a venit și m-a întrebat: «Bă, nu mai poți să joci? Dă-i drumu’ de aici!». Mi-a dat una peste ceafă și m-a gonit. M-am simțit umilit”, povestește Duckadam, citat de gandul.info. Episodul a avut loc în anul 1986, în care Steaua a cucerit Cupa Campionilor Europeni, iar portarul a apărat patru penalty-uri în finala competiției. “Eu le-am zis că vreau să mai rămân lângă
Duckadam a fost umilit: "Mi-a dat una peste ceafă și m-a gonit" by Bratu Iulian () [Corola-journal/Journalistic/74601_a_75926]