1,003 matches
-
nu? Nici nu era nevoie să întoarcă capul pentru a ști ce se află în jurul său. Simțea cum se ridică tot mai sus, peste Muntele Rău. Stânca Adevărului era chiar dedesubt, o vedea ridicându-se din marea de iarbă care unduia ușor. Impropriu spus că o vedea, știa că e acolo, simțea apăsarea colosală a greutății ei pe piatra muntelui, scrâșnetul rocii măcinate și susurul apei din pânza freatică din adânc. De o parte și de alta, pădurea se întindea întunecată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
Fereastra ce dădea spre curtea interioară era acoperită cu paginile gălbejite ale unui ziar. Am smuls foile și o săgeată de lumină vaporoasă străpunse bezna. — Doamne Iisuse Hristoase, murmură portăreasa lîngă mine. Încăperea era infestată de crucifixe. Atîrnau de tavan, unduindu-se la capătul unor sfori, și acopereau pereții, fixate În cuie. Erau cu zecile. Se puteau Întrezări În toate ungherele, zgîriate cu cuțitul pe mobilele din lemn, scrijelite pe pardoseală, vopsite cu roșu pe oglinzi. Urmele de pași care ajungeau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
strecura iute pe coridoare, zeflemisit de colegii săi Înverșunați, nebuni de prea mult bun-simț. Capitolul 2 GARGUIE ȘI TURLE La Început Amory n-a observat decât bogata lumină solară ce luneca peste lungile peluze verzi, dansând pe geamurile vitraliilor și unduind În jurul turnulețelor și fleșelor și al zidurilor crenelate. Încetul cu Încetul, a realizat că pășește pe University Place, conștient de valiza din mână și amplificându-și noua tendință de a privi drept Înainte ori de câte ori se Încrucișa cu cineva. De câteva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
blonda eclatantă pe care se trudea s-o cârmească prin mulțime. — Iată un mare idiot natural, a comentat Amory. — O, e băiat bun! Uite-l pe bătrânul ospătar. Dacă mă Întrebi, vreau un daiquiri dublu. — Să fie patru. Mulțimea se unduia, se Învârtejea, Își schimba aspectul. Erau mai ales studenți de la diverse colegii, dar și o mână de gunoaie masculine de pe Broadway și femei de două feluri, categoria superioară fiind petele de la varieteu. În linii mari, o adunătură tipică, iar grupul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
atât de rece, încât până și Contesa se trezi. Omul acesta își va reveni în curând și ea nici nu apucase să se pieptene! Alergă la oglinda de cristal și părul ei lung, mătăsos, nerușinat de bogat, începu să se unduiască aruncând scânteieri de stele în nările păroase ale lui Popa. Iar aici? își spuse el, încercând să-și aducă aminte ultimele evenimente. Era la nunta lui Mișu. Și acum, nu se știe cum, nimerise din nou la nebunii ăștia. De ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
Mariana murea dansând în liniște, dezbrăcând încet vălurile de plastic. Odată cu ultimul văl va cădea capul ei - și numai al ei. Mariana murea încet și nu știau asta decât ea și Mișu. Își ridică încet bluzița. Abdomenul ei plat se unduia, intuind o maternitate dinainte pierdută. Linia sânilor tresălta sub sutienul roșu și părul ei mătăsos cu rădăcini negre îi îmbrățisa umerii încă vii. Mariana dansa încet și murea încet și în acele minute doamna Popa și doamna doctor își regretară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
bună la școală e de‑a dreptul ridicol. Nu disting nici un sunet, răspunde Sophie acestor vorbe care sună așa de sentimental; lasă apa să cadă cu zgomot peste tot corpul, chiar peste centrul auzului, ca să îndepărteze mirosul de clor. Se unduiește, se înșurubează în jetul de apă ca un burghiu îmbrăcat într‑un bikini alb. Fericit poate să fie numai cel care iubește și este iubit pentru ceea ce este el însuși; nu atât senzația pe care ți‑o dă unirea sexuală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
a sărit, de afurisit ce e, în mijlocul unui grup care stătea în picioare și i‑a dărâmat pe toți; totuși grupul se distrează. Un luciu inimaginabil de neted se sustrage de‑a bușilea de sub tălpile ude ale gemenilor și dispare unduindu‑se ca un șarpe. Nici un punct de sprijin pentru aceste tălpi. Iar arta, care le este în rest sprijin de nădejde, a fost sigur răpită de o persoană perfidă și dusă departe, într‑un loc necunoscut. Anna deschide din nou
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
o să se uite încoace mama Sophiei sau chiar Sophie însăși, noroc însă că sticla groasă nu permite persoanelor neautorizate să arunce priviri prea indiscrete în salon sau să facă zgomot. O directoare îmbrăcată în negru se plimbă de colo‑colo, unduindu‑și șoldurile, și însuși regele modei cântărește rochiile și‑și dă cu părerea. Spune că rochia asta are cutare și cutare avantaj, rochia aia are cutare și cutare avantaj, această rochie s‑ar putea să vă dezavantajeze din punctul ăsta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
precum o fotografie pe care ai fi mototolit-o și apoi ai fi desfăcut-o la loc. Aveam impresia că expresia feței i se modifica la fiecare Împingere din șolduri a mea și o asemuiam cu o pânză care se unduia În bătaia vântului. Dacă aș fi putut filma momentul, probabil că mi-ar fi ieșit o scenă reușită. Trupurile ne erau transpirate și umezeala lor pătrunse până și cuvertura patului. În momentul În care Akemi a Încercat să se urce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
Ca să aduc roade bune ca el an de an și Să nu fiu uscat Mi-ai scris numele pe lună și enigmatice stele Ca să stralucesc în întuneric și să fiu călăuză Tăcută ca ele Mi-ai scris numele pe adieri unduite de vânt Ca să usuc lacrima de sub pleoape și să aduc Mângâiere și cânt Mi-ai scris numele pe fulgii argintați de nea Să port mereu haina alba strălucitoare Și pură ca ea Mi-ai scris numele și pe lemn de
Testament by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83345_a_84670]
-
mlădițe și nuiele, Înfiorând tot trunchiul, un vălmășag de mii De freamăte ridică, se-mparte-n ramuri, crește... Încet, încet, pe scoarță ghiceam cum se ivește Ierbos și încă umed un strai sărbătoresc; Cum mai adânc, sub blana de mușchiuri unduiesc Nelămuriri de cărnuri, cum se răsfiră vine, Cum toată viața aspră, sălbatecă din lunci Se-adună, se strecoară prin rădăcini și vine Ca laptele-n gâtlejul nesățios de prunci. Miresme calde, lâncezi se revărsau, cascadă, De sus, din ce păruse
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
iubire și-n glăsuire de aștri Dumnezeul meu nu mi se arată între trăsnet și spaimă - nici nu mă suduie - nici nu-mi ia din haină - ci șade noaptea în mijlocul lacului - și privește - fermecat și pe gânduri - cum lebăda unduie Dumnezeul meu - Cel Care nu mă vrea vierme ori tină - ci mă ridică în slava Sa lină - și frate îmi spune - întru toate cele orânduite și bune Dumnezeul meu nu mă vrea rob de pe alt mal - ci doar să sorb
STIHURI ŞI COLINDE de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 1094 din 29 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363849_a_365178]
-
facă bani, Visând, lâng-o artistă Pe-o scenă-n aer liber Un teatru de revista! LOVE STORY (II) O elegantă porumbiță Zâmbea spre-o jună turturică Ce țopăia pe-o rămurică Dând grațioasă din codiță; Deși era cam mărunțică, Se unduia ca o domniță Și-i promitea chiar o guriță Desigur, de nu are frică ... Urmă o dragoste fierbinte, Cu fantezie și metodă, Dorind cu zel să se alinte Căci au aflat citind în DEX C-așa perechi sunt azi la
SONETE (3) de EUGEN DEUTSCH în ediţia nr. 966 din 23 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/362843_a_364172]
-
provocator, apoi să-și strângă degetele reciproc. Scoase o bancnotă de cincizeci lei (preț în care era inclus și un meniu) și se îndreptă spre lift. Acolo îl întâmpină o fată înaltă, subțire, cu buze senzuale și cu părul blond unduind pe umerii zvelți. Ea îi arătă unde să vâre bancnota. Liftul se deschise. Intrară amândoi în lift, el și însoțitoarea care, între oglinzile liftului, dintr-o dată începuse să se multiplice ca prin minune și așteptară câteva momente să mai urce
ULTIMELE LECTURI ALE LUI SINU de NICOLAE SUCIU în ediţia nr. 1890 din 04 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/362805_a_364134]
-
făptură ciudată continuă să strălucească într-o lumină străvezie. Ajuns lângă ea îi observă trăsăturile fine ale feței, buzele-i trandafirii, senzuale și ochii mari ca două mure în spatele cărora plutește întunericul. Treptat privirea îi alunecă pe trupul care se unduiește armonios. PALOȘ: Cine ești tu, făptură demonică!? Fecioarase oprește din dans și cu grație întinde brațul drept către el. PRINȚESA: Apropie-te viteazule! Doar n-ai de gând să ucizi o fecioară fără apărare! PALOȘ: (cu sânge rece) Ești o
REGATUL LUI DRACULA (I) (SCENARIU FILM) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1068 din 03 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/362936_a_364265]
-
meu se leagă de amintirea bunicilor, tatamare și mamare. Locuiau la țară, erau recunoscuți ca oameni cu carte și aveau o droaie de fini. Cine avea ceva de scris, oficial sau nu, la tatamare venea. Doamne, cât de frumos scria! Unduia slovele, le împodobea cu flori de aveai impresia că foaia de hârtie se transforma într-o față de masă frumos brodată. Știa toate legile și citea... și citea... Lua cărți de la biblioteca satului cu brațul, apoi, una câte una le devora
URSULEŢUL DE PLUŞ de DANIELA TIGER în ediţia nr. 1068 din 03 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363064_a_364393]
-
clipocitul vâslelor ce spărgeau oglinda nemișcată a undei și fâșâitul bărcii strecurându-se încet, încet, spre largul necuprins al întinderii de apă. Marea era albastră și limpede ca un cristal. Razele lunii pătrundeau până în adâncuri, luminând calea meduzelor, ce se unduiau leneșe la suprafață. Nimic nu sugera că aceasta era liniștea dinaintea furtunii. Privind în urma mea, luminile Mangaliei se zăreau ca niște licurici. Poate că eram la o milă de țărm. Se auzea de undeva, din depărtare, muzică. Încă erau deschise
BĂTRÂNUL ŞI MAREA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1732 din 28 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/363440_a_364769]
-
până la urmă ar fi ajuns cu ea și în pat. In loc de răspuns, eleva, pe jumătate amețită de alcool, dar și datorită faptului, că situația creată o excita și o făcea din ce în ce mai curioasă la ce va urma, se mișca, unduindu-și corpul ca o felină dornică de hârjoană, frecându-și provocator sânii de trupul puternic al bărbatului, trăgând cu coada ochiului spre imensitatea patului de lângă ea. Acesta o ținea strâns cu o mână la piept, iar cu cealaltă îi mângâia
ROMAN , CAP. TREISPREZECE/EROTIC de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1862 din 05 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/363431_a_364760]
-
ei și cum ceva măreț i-a invadat adâncurile. Mișcarea continuă a bărbatului îi stârni o senzație de plinătate, de fiori pe care nu o mai simțise niciodată. Fără să vrea a început să-și întâmpine partenerul cu aceleași mișcări, unduindu-și coapsele. Plăcerea trăită o surprinse și o tulbură. Era în transă. Simți cum o nouă explozie avu loc în interiorul său. Juisă din nou. Condurache se mișca continuu, controlându-i fetei toate tainicele ascunzișuri ale grotei. Era conștient că se
ROMAN , CAP. TREISPREZECE/EROTIC de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1862 din 05 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/363431_a_364760]
-
Handra Publicat în: Ediția nr. 1791 din 26 noiembrie 2015 Toate Articolele Autorului Căsuța mea Căsuța mea, pictată-ntr-o singură culoare ce naște-un curcubeu sublim în univers păstrează vie, încă, mirabila-i candoare locul în care doruri se unduiesc în vers. Căsuța mea, lăcașul de ieri, de azi, de mâine trăiri divine-n cuibul din care se prelinge filonul de lumină pe abur cald de pâine cu liniște mă-mbracă, un înger mă atinge. Căsuța mea, comoară de vis
CĂSUŢA MEA de PAULA DIANA HANDRA în ediţia nr. 1791 din 26 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/362299_a_363628]
-
murei sărutate de soare Într-o zi toridă. Mâinile tale Sunt crengi de liliac înflorit pe trupul meu, Împletindu-se puternice În jurul formelor mele armonioase. Umerii tăi goi Sunt munți de sidef, Iar pieptul tău neted E lan de grâu, unduindu-se în bătaia vântului. Vocea ta Este un sunet discret de liră, Ce mă dezmiardă necontenit Cu acordurile-i suave. Cuvintele tale de dragoste Sunt un izvor nesecat, Din care mă adap cu nesaț, fără să mă satur. Ești jumătatea
PORTRET de CAMELIA ARDELEAN în ediţia nr. 1603 din 22 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/362341_a_363670]
-
înflăcărat ascunzând gânduri care aduc pe buze un zâmbet furișat fără știre. E încântâtoarea periniță în așteptarea unei flori dăruite cu batista fluturând în fața ochilor tăi și cântecul alegerii. Oricare dintre acestea sau toate măsurând timpul frumosului, al mișcărilor care unduiau trupul în fascinante desene aflate la tărâmul dintre pasiune și artistic. Sau nimic din toate acestea nu ducea mai aproape de legământul dintre spirit și trup. Cel mai sigur era un tango ce permitea monologul cu tine însăți, unul în care
PRIMUL TANGO CU EL de SILVIA CINCA în ediţia nr. 1866 din 09 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/362415_a_363744]
-
de Paula Diana Handra, publicat în Ediția nr. 1791 din 26 noiembrie 2015. Căsuța mea Căsuța mea, pictată-ntr-o singură culoare ce naște-un curcubeu sublim în univers păstrează vie, încă, mirabila-i candoare locul în care doruri se unduiesc în vers. Căsuța mea, lăcașul de ieri, de azi, de mâine trăiri divine-n cuibul din care se prelinge filonul de lumină pe abur cald de pâine cu liniște mă-mbracă, un înger mă atinge. Căsuța mea, comoară de vis
PAULA DIANA HANDRA [Corola-blog/BlogPost/362312_a_363641]
-
roata vremii imaginea ce-ncântă și-o dulce nostalgie în râset de copii. Citește mai mult Căsuța meaCăsuța mea,pictată-ntr-o singură culoarece naște-un curcubeu sublim în univers păstrează vie, încă, mirabila-i candoarelocul în care doruri se unduiesc în vers.Căsuța mea,lăcașul de ieri, de azi, de mâinetrăiri divine-n cuibul din care se prelingefilonul de lumină pe abur cald de pâinecu liniște mă-mbracă, un înger mă atinge.Căsuța mea,comoară de vis și nestemateea, dulce
PAULA DIANA HANDRA [Corola-blog/BlogPost/362312_a_363641]