342 matches
-
-ma-n uitare, Invata-ma să rabd ca piatra De pe mormânt, pana mă sfarmă Din nou stihia Învierii. Lin, Maica Domnului... Pe bolta-nalta bizantina Lin, Maica Domnului răsare Vesmântul ei prelung-albastru O-nchide parca-ntr-o chilie De înstelări unduitoare. Însingurata frumusețe A chipului care veghează Mi-aduna mintea de pe drumuri, Puterea mâinilor eterne Mă limpezește într-o apă, Din care bea numai lumină. Legenda unui alt Sisif La ceasul vinețiu al nopții, Se strecura în catedrală Să fure sensul
POEZIE by Monica Pillat () [Corola-journal/Imaginative/13732_a_15057]
-
combinezonul, perdea între naștere și moarte. Frumusețea femeii îl paraliză pe Spilka mai rău ca pe Gherasim, care, de bine, de rău, se mai ridica pe jumătate. O vreme îi rămase doar bucuria de a-i mângâia cu privirea șoldurile unduitoare, pulpele arțăgoase, rotunjimea umerilor și a genunchilor, obrăznicia sânilor și pielea-i mătăsoasă, mai catifelată decât anteriul lui de birjar, poate și din pricina minusculelor firicele de păr ce-i acopereau trupul ca o pulbere de aur. Când se dumiri că
Dimineața amurgului by Niculae Gheran () [Corola-journal/Imaginative/9753_a_11078]
-
am văzut cât era de frumoasă și crinii se înălțau chiar atunci, sub ochii mei, sub ochii ei privindu-mă împietrită și foșneau și în cameră se lăsa poate înserarea sau doar frunzele imense ale crinilor acopereau fereastra, înălțându-se unduitor. și atunci s-a făcut o liniște ca-n mijlocul mării și crinii mamei au început să se întrepătrundă și lujerii lor ca niște mâini arcuitoare urcând spre tavan și liniștea aceea și-apoi doar liniștea aceea de parcă ar fi
Poezie by Teodor Dună () [Corola-journal/Imaginative/11787_a_13112]
-
trupurile noastre abia se mai zăreau. "să topim cu mâinile florile de gheață care-au înflorit pe ochii lui" dadada am zis și ea a spus că o să punem iar crini și iar crinii vor atinge tavanul și în răcoarea unduitoare a lor iarăși liniștea și ne luăm în brațe și nici nu mai conta că avea rochia ruptă o vânătaie pe gât și urme de mâini în păr dadada eu îmi așez peste ochii lui mâinile și ochii lui ieșind
Poezie by Teodor Dună () [Corola-journal/Imaginative/11787_a_13112]
-
Constanța Buzea Să simt ceva fără însemnătate ca torsul, și fără greutate ca somnul și ca scrisul, ceva care nu doare la unduitoare fără venin, respirând, atingere, ci mângâie, ca oboseala bună prin care se ajunge la liman, calmând, să nu ridice porii. Să învelesc în ape calde, în cuvinte înghit, dar nu sfărâmă forme, le pipăie lăuntrul cu miezul lor de dincolo de
Sfânta Ecaterina by Constanța Buzea () [Corola-journal/Imaginative/6431_a_7756]
-
Să termine. Febra instiga la omor autist. Undeva sus, pe deasupra unei cornișe, un fîlfîit de aripi se deplasă greu iar țpătul ascuțt al mesagerului sfîșie în rana amiezii trezindu-l. În mijlocul unei cetăț de nisipuri, un pescăruș îl găsise. Răvaș unduitor, cu iz de sare și de pește zvîrcolit și cu strigăt de nerefuzat. Thalassa îl veghea cu periscoape nebune; ce răsăreau de pe sub valuri de țărînă. Căci lui, doar Apa îi fusese scut. Alte semne: Printre hîrtoapele acelei cetăț desfundate. Un
Capitis Deminutio by Angela Marinescu () [Corola-journal/Imaginative/13799_a_15124]
-
de trup. despărțirea lor suferitoare viața pre viață călcând-o, pe pământ înspre cer la zenit, singur El Limba Lui, izvorul de-acolo îndurării de-aici. Câmp luminos țesut ăn raza minții... ...pe locul unde ultima chacră sprijină cerul sufletul unduitor ațipește precum sideful negrăbit și vrednic licărul seminal smălțuie embrionul divin în uterul nopții cu genunchii la gură în rugăciune am vegheat, Mamă, la nașterea ta întunecată ocrotită n-am mai fost de atunci măcar de cuvântul tău geamăt măcar
Poezie by Lucia Negoiță () [Corola-journal/Imaginative/8647_a_9972]
-
dincolo. Aici e gălăgie. ZOE: Unde - dincolo?! Acolo e iatacul meu! TRAHANACHE: Păi, și?... (Arată spre stânga.) Atunci, dincoace.... ZOE: În iatacul tău? Cu atâta lume în jur?! TRAHANACHE: Mă rog... nu deranjăm pe nimeni... Fără exagerațiuni... ZOE (derobându-se, unduitoare): Nu pot, nene, mă doare capul... TRAHANACHE (izbucnind): De opt ani te doare capul!... Nu mai merge nici așa. ZOE (uitându-se la el ca la a opta minune): Nene... Nu știu ce te-a apucat dup-atâta timp. Dar nu e
A DOUA SCRISOARE PIERDUT| sau TRENUL TOGOLEZ NU OPREȘTE LA PARIS Comedie post-caragialiană în patru acte (fragmente) by Eugen Șerbănescu () [Corola-journal/Journalistic/4434_a_5759]
-
în eleganta-i înfățișare a iritat. Poate și de asta s-a dorit să fie dus de acolo. Toate detaliile arhitecturii, perfect refăcute după schițe și planuri, strălucesc, răsfățate de soare. Înăuntru am amuțit. O intimitate voluptuoasă de linii curbe, unduitoare, picturi murale minunat încadrate, foița de aur, rotunjimile cupolei, verdele greu al cortinei somptuoase. Ceva mă duce cu gîndul la Odeon-ul din București, tratat în verde. Alte imagini, la Ateneul Român în miniatură. E prima oară de ceva vreme
O seară la Caracal by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/7436_a_8761]
-
moartea tatălui devine revelatorul lumilor știute și neștiute. Ea convoacă în memoria și în conștiința fiului întâmplări și texte sosite dintr-o realitate paralelă - dar o realitate aflată mereu la îndemână. Felul miraculos în care cărțile se înșiră, oferindu-se, unduitoare, cercetării, ne duce cu gândul la eterna lor prezență în mintea autorului. Firește, tânărul Leon n-a părăsit sinagoga pentru a intra direct în bordel. N-a abandonat studiul Torei pentru a se ocupa cu arderea cărților. Dimpotrivă, a rămas
Utopia cărții by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6526_a_7851]
-
necesar pentru a rămîne în viață. Tot ce era firesc în ea era limitat: avea picioare mai curînd scurte, fruntea îngustă, era durdulie fără rotunjimi generoase și destul de blondă. Unde putea găsi contrast mai frapant decît cel oferit de exuberanța unduitoare și aurie a fiicei ei? Veronica era blondă nu doar prin părul bălai ce-i cădea în valuri pe umeri, ci mai degrabă printr-un soi de lumină ce emana din tot trupul ei; atunci cînd se găsea alături de maică
Salvador Dalí - Chipuri ascunse by Ileana Cantuniari () [Corola-journal/Journalistic/13046_a_14371]
-
caractčre de réalité, qui les métamorphose". (Mă întreb dacă nu cumva vicontele, ca de atâtea ori în viață, trișa și aici, și aceasta spre paguba sa, și dacă nu lua și în acest caz "ficțiunile" drept "realități" și vice-versa). După-amiază unduitoare. Multe versuri, puțină muzică acompaniindu-le precum umbra tremurândă a perdelei diafane mișcate de vânt. Câte unul din aceste versuri intră în rezonanță cu mișcările perdelei și dezvăluie subit un mirabil ținut de frumusețe, o întreagă lume în care credem
Ivo Andric: Despre frumos și creație by Drăgan STOIANOVICI () [Corola-journal/Journalistic/7071_a_8396]
-
a unei lucrări pe care o urmărisem prima oară în cadrul eXplore dance festival-ului de anul trecut. Partitura coregrafică de maximă greutate a reprezentat-o, ca și în prima variantă, dansul lui Timea Kovacs, chiar dacă, de astă dată, în locul desenului unduitor, corpul dansatoarei a folosit preponderent linii frânte, pornite din toate încheieturile brațelor și picioarelor, care, precum niște crengi, se frângeau, se deschideau, propulsau corpul de la pământ. Prin contrast, mișcările Valentinei de Piante erau lejere, ușor plutite, desfășurate numai pe verticală
Ca pasărea Phoenix by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/4678_a_6003]
-
neinteresantă, în patul insipidei sale amice din copilărie. Ianache Duduleanu (Pavel Bartoș) este ce este soțul de sub papucul soției pînă cînd bărbăția revoltată o cheamă la supunere și ascultare pe Colette. Ridicolă este și proporția acestui cuplu - soția înaltă, impozantă, unduitoare și soțul îndesat, care-și face "văzută" autoritatea cățărîndu-se pe banchete. Ridicol este și tandemul pe care îl face cu frate-său, Georges (Petre Nicolae), mai în vîrstă, pseudo-capul familiei, greoi din toate punctele de vedere. Aici Fräulein (Virginia Rogin
Cuvinte și semne, bîrfe și blesteme by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14442_a_15767]
-
să aibă mijloace pentru a răspunde PROVOCĂRII - ŤTĂRÂMULUI DE NICĂIERIť. Al năibii de greu și de riscant, pentru că volens-nolens afli despre tine tot. E o excursie în tinerețe. Alexandru Dabija e PROSPERO: ironic, misterios și sarcastic. INSOLIT, DUR ȘI SEVER, UNDUITOR, VICLEAN ȘI LUNECOS. Dabija știe să chinuiască și o face cu voluptatea unui chinez. Dabija e MAGICIANUL RECE, RĂU ȘI GENEROS. Rolurile din spectacol sunt și ele viclene și ne învăluiesc cu mireasma lor zăpăcitoare. Dar cu ele descoperi dragostea
Trei întâlniri by Rodica Mandache () [Corola-journal/Journalistic/7137_a_8462]
-
alăturat) pe fondul de lumină/ inutilă fiindu-i îmbrăcămintea; las cartea/ și ochii coboară închiși/ o cascadă, sunetul unor tocuri/ pe scări. Și iarăși,/ mîinile femeii apropiindu-se parcă/ ar da la o parte o mulțime de ramuri -/ o, flacăra unduitoare a părului/ alunecă mereu în inelul privirii și piere/ în suflet, ca pe un cîmp - înverzind" (Reverie de primăvară). Propensiunea spre pictură duce chiar la menționarea meșteșugului înrudit, cu o fragedă nonșalanta: "Priviri furișe printre uluci/ spre vechea casă boiereasca
Un deceptionat caligrafic by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14770_a_16095]
-
nu banală de-a dreptul. Un coș plin cu pisici, femele toate, răsucite care cum, dar nu claie peste grămadă. Pisici din toate generațiile, deci, de la străbunică la strănepoată. Detaliul se acoperă de sensuri: „Cercul ei auriu, desenul din curbe unduitoare pe care le compuneau fără oprire mișcările felinelor albe, mi-au umplut spațiul interior, s-au proiectat pe bolta meningelor mele cu o bucurie pură și enigmatică. Mandala asta surprinzătoare, descoperită într-un coș de nuiele, m-a urmărit zile
Imagini puternice by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5633_a_6958]
-
el până când devine o linie // una groasă / cât o omidă din care ies zeci de raze subțiri subțiri / alta prelungă și puțin tremurată / ca ramura din salcia / ruptă de copilul vecinilor / ca să și-o pună coardă la arc / o linie unduitoare / lăsată parcă de șarpele ce trece / după fiecare ploaie / prin grădina reavănă ș...ț" Robert Șerban vede mai mult decât simte, ceea ce conduce, simultan, la un atu și la un neajuns. Aceasta fiindcă poezia lui este ofertantă imagistic pentru cititor
Poeți de vânzare by Iulia Iarca () [Corola-journal/Journalistic/7429_a_8754]
-
vesela cruzime a revoluțiilor împrăștiind cenușa martirilor Lângă inima ta enigmatic cufundată-n muțenie se zbenguie acum fluturele de noapte nepăsător ca adevărul morții Arborele magnetic Cu o carte de aur în mâini am rătăcit prin nesfârșitele câmpuri prin valurile unduitoare de semănături ale înaltului prin albia unor pâraie în care îngerii uciși de bâtele oierilor în apus își scoteau degetele lor de prunci dintre tufe de iriși ori din înmiresmatele pâlcuri de flori fără nume galbene albastre ori violete Ceva
Poezii by Ion Cristofor () [Corola-journal/Imaginative/9676_a_11001]
-
avertizau, în litere scrise cu hemoglobină, Don’t step off the road, iar cu semne prelinse de la dreapta la stânga același lucru în trei limbi locale. Au dispărut după un desiș de măciulii albe de bumbac înfipte pe tije înalte și unduitoare. Am profitat pentru a verifica rapid ce filmasem, iar rezultatul m-a deprimat și mai tare. Când au revenit, după mult timp, ea cărându-l în spate, transpirată, udă, el strângând-o cu cioatele, călărind-o, auzeam de departe cum
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
Da, tunetul și liniștea dragostei se lasă loc în inimă când picioarele au isprăvit de călcat pe șerpi", își spuse Cerboaica în zori. Iarba albăstrind în coame de ceață, înspicată în lucirea stinsă a stelelor, ca argintul frunzelor de pelin, unduitoare și somnoroasă, arunca acum valuri de verzime înalturilor sumbre, cu toate că încă foșgăia pe dedesubt de lighioane și vietăți strivite; gândaci, melci, lăcuste, cărădăști turnate-n armuri de aramă și chiftirițe războinice; libărci și salamandre înaripate croindu-și loc prin jungla
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
zonele Batiștei, Schitul Măgureanului, Filaret, Grădina Icoanei- Bd. Dacia, Lascăr Catargiu, Delea Veche, Dr. Lister&Co și le com pari cu sediile BRD și BCR, ori cu puzderia de betoane cu hublouri și biserici termopanate, care au desfigurat bes tial unduitorul târg de epicureică orizontalitate și parșiv huzurlâc al Bucurescilor? O să vă întrebați de ce m-au (re)apucat dintr-odată istericalele. Ei bine, nu din vina mea. Am primit cu plăcere, la serile Fundației Soros, de la un inimos student al arhitectului
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
Un jug nedrept, asupritor, umilitor cât cuprinde. Nu am ajuns să mă bucur de Rembrandt și Vermeer, cât de spectacolul fascinant al bicicletelor din Amsterdam, la care ne-am holbat cu nemiluita. Străzi, cartiere întregi fără nici o mașină. Numai susurul unduitor al roților de bicicletă, într-o valsare sărbătorească: femei în toată firea, ducând senin coșuri cu legume pe ghidon, domni severi plutind laolaltă cu copilașul blondiu atașat la spinare, nimfete-n blugi pedalând cu virilă determinare, dar și frumuseți cu
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
peretelui netencuit. Nimeni nu vorbea. în vreme ce afară ploaia biciuia valea, în căsuță singurele zgomote erau pașii târșâiți ai femeii și clinchetul vaselor de sticlă din care Malaberga turna în oală substanțe misterioase; iar din fiertură ieșeau mirosuri înțepătoare și aburi unduitori. Sălașul sărăcăcios părea stăpânit de o atmosferă apăsătoare și aproape paralizantă, pe care cu siguranță o răspândea descântătoarea. La un moment dat, toți se porniră să urmărească năuci mișcările unui gândac de bucătărie, care, după ce zăbovise o vreme îndelungată pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
o pălmui cu putere, iar ea, sfârșită, gâfâind, scoase ultimul țipăt de disperare și, renunțând să mai reziste, rămase zăcând sub el. Nu mai striga. Ținea ochii strânși, iar pieptul i se ridica și cobora tumultuos. Părul bogat, castaniu și unduitor, se răsfirase prin iarbă. Rămăsese inertă; trupul îi era scuturat de mâinile brutale ale burgundului, care, respirând greu deasupra ei, îi ridica rochia și se pregătea să o pătrundă. Văzând scena aceea, care sigur nu era nouă pentru el, Balamber
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]