13,755 matches
-
deplină, prețurile vor fi stabilite pe baza unor norme stabilite de fiecare instituție în parte. Adică, încă o ilegalitate: dacă amărășteanul care a ajuns să-și cumpere apartamentul de la bloc a plătit cât a dorit statul nesătul, pentru privilegiații în uniforme sumele vor fi stabilite de "noi și ai noștri". Cum inițiatorul noilor și scârboaselor reglemnentări e dl. Costin Georgescu (personal, nu mă miră!), pe lista de cadouri făcute dulăilor de pază ai puterii se află, firește, și apartamente care "au
Teoria conspirației imobiliare by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16960_a_18285]
-
de "casele conspirative" ale Securității. Și abia atunci ticăloșia se relevă în întreaga ei dimensiune. Mă miră un singur lucru: că nesătuii din jurul d-lui Constantinescu s-au oprit aici. Cum rămâne cu colegii călugărului Vasile, și ei purtători de uniformă? De ce nu se vând și casele parohiale? Sau chiar bisericile? (Și asta repede, până n-o să le revendice greco-catolicii!) Sau chiar clădirea Patriarhiei - că tot a dobândit, sub Constantinescu, preafericitul Teoctist un glăscior ce rivalizează cu al sopranelor de coloratură
Teoria conspirației imobiliare by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16960_a_18285]
-
a poverii gîndirii libere de pe umerii tuturor și delegarea conștiinței prin mecanismele terorii. România a devenit o țară a înlocuitorilor - democrația devenise democrație populară, inventatorii, inovatori, iar scriitorii, agitatori. Armata română ducea război în munți contra cetățenilor români, îmbrăcată în uniforme de împrumut, generalii erau de fapt politruci iar ofițerii, căprari, poliția și jandarmeria în locul ordinii publice profesau teroarea publică, iar proprietatea devenise o glumă, în schimb totul era proprietatea tuturor, iar de uzufructul ei se bucurau numiții, porecliți aleși. Nu
Cine uită, nu merită dar... capătă! by Eugen Uricaru () [Corola-journal/Journalistic/16978_a_18303]
-
învățate de copii, de adolescenți. Cităm pe sărite din multitudinea de suveniruri: " Prima mea amintire în legătură cu comunismul sau cu una dintre fațetele sale este destul de veche. Aveam cinci sau șase ani și-i spuneam mamei - cu nonșalanța specifică vîrstei - că uniforma de "Șoim al Patriei" în care trebuia să mă îmbrac era de fapt o mare prostie. La care mama - contrar obiceiului ei - mi-a spus să tac, fiindcă putea să o încurce chiar ea din cauza mea. Nu înțelegeam" (Mihaela Herbel
Generații jertfite by Mihai Stoian () [Corola-journal/Journalistic/16995_a_18320]
-
o maximă concentrare. Apropierea de public declanșează emoția, dar orice scădere a tensiunii poate împinge totul în ridicol. În partea a doua a spectacolului, cîțiva oameni, bărbați și femei, îmbrăcați sumar, fac tot ce le ordonă alt om, îmbrăcat în uniformă. Acesta vrea să-i distrugă, amînînd cît mai mult satisfacția finală. Fantezia în prelungirea procesului e nelimitată și a spune despre el că e crud sau că e sadic ar fi echivalent cu acuzația adusă unui copil că provoacă suferință
Fidelitate by Magdalena Boiangiu () [Corola-journal/Journalistic/17094_a_18419]
-
fost educat să nu știe că, în fața lui, se află ființe asemănătoare lui. Victimele, în virtutea unui instinct de conservare mai puternic decît rațiunea, colaborează frenetic la această amînare: ele vor să trăiască, chiar dacă viața e insuportabilă la propriu. Omul în uniformă experimentează limitele pînă unde se poate spune despre o ființă chinuită că mai este om. Le ordonă exerciții fizice extenuante, apoi îi pune să interpreteze fragmente din marile opere ale umanității (Simfonia IX de Beethoven, "Neguțătorul din Veneția" de Shakespeare
Fidelitate by Magdalena Boiangiu () [Corola-journal/Journalistic/17094_a_18419]
-
bărbi de profeți și plete lungi negre sau albe împletite în codiță la spate, sub tiara de catifea roșie sau violet. Regele timid, strălucitoarea Regină în lacrimi, Prințesele regale cu tinerețea lor luminoasă și gravă, femei în doliu sau în uniformă de infirmieră, costume negre, gulere scrobite, plastroanele impozante ale Guvernului, uniforme presărate cu decorații și public recules, s-au adunat pentru a celebra, după ritul ortodox, sfânta memorie a morților de la Mărășești. În timp ce cădelnițele se leagănă și împrăștie fumul - miros
Memoriile Mariei Cantacuzino Enescu by Elena Bulai () [Corola-journal/Journalistic/15802_a_17127]
-
codiță la spate, sub tiara de catifea roșie sau violet. Regele timid, strălucitoarea Regină în lacrimi, Prințesele regale cu tinerețea lor luminoasă și gravă, femei în doliu sau în uniformă de infirmieră, costume negre, gulere scrobite, plastroanele impozante ale Guvernului, uniforme presărate cu decorații și public recules, s-au adunat pentru a celebra, după ritul ortodox, sfânta memorie a morților de la Mărășești. În timp ce cădelnițele se leagănă și împrăștie fumul - miros greu de tămâie - sunetul argintiu al clopotelor mici accentuează monotonia arhaică
Memoriile Mariei Cantacuzino Enescu by Elena Bulai () [Corola-journal/Journalistic/15802_a_17127]
-
el, și-a tras, suflînd greu, pantofii în picioare și s-a dus să deschidă. Nu știu prin care ușă, poate prin amîndouă, au năvălit în holul mare cît o cameră de la intrare și apoi în dormitor cinci persoane. Purtau uniforma cu petlițe albastre a Securității. în picioare aveau cizme. Erau înarmați. Am auzit vocea unuia care-i citea bunicului, aflat încă pe hol, datele personale ale mamei din buletinul de identitate. Și l-am auzit pe bunicul îngăimînd: " Da, e
O amintire by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15896_a_17221]
-
oficialitățile, cât și prietenii l-au considerat mort. Anii de război și prizonierat au lăsat urme adânci. Ia-tă-l pe Camil Petrescu în Moldova anilor de război, așa cum și-l amintea Tudor Vianu în 1944: "Ne-am întâlnit la Iași, în uniforme militare. Era vremea războiului. Camil Petrescu fusese rănit de două ori. Cine vrea să știe cum arăta Camil în vremea aceea să privească fotografia pe care o reproduce Călinescu în Istoria Literaturii române. în cele ce urmează dorim să prezentăm
Camil Petrescu pe front și în lagărele de prizonieri by Iulian Stelian Boțoghină () [Corola-journal/Journalistic/15889_a_17214]
-
povestit noi la București, despre această graniță absurdă din mijlocul Berlinului, pe care am fi trecut-o vâjâind. În față, în sfârșit, ultima linie, linia a cincea. Ea pare ceva mai însingurată. Când ne apropiem, vedem doar câțiva colonei în uniformă, foarte politicoși, civilizați. Le arătăm pașapoartele. Unul dintre colonei vâră documentele noastre pe dedesubtul unei perdele negre de stofă ce atârnă de sus și până jos pe fațada gheretei, ca și cum ghereta ar fi în doliu. Astfel încât, nu-l poți vedea
Berlin by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15909_a_17234]
-
dar unificate subteran de gustul țoapei și de obsesia de-a construi mai înalt cu o mansardă decât vecinul și mai masiv decât palatul lui Ceaușescu, confiscă atenția presei. Toate, proprietatea unor reprezentanți ai poporului: și anume, purtătorii de bulan, uniformă și cătușe, cunoscuți sub denumirea de polițiști. O spun de la început: transformarea ziarelor în suplimente ale publicațiilor specializate în bunuri imobiliare nu va avea alt efect decât ridicarea tirajului gazetelor. Pun pariu că nici unul dintre cei expuși, zice-se, oprobriului
România imobiliară by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15995_a_17320]
-
scriitoreasă, croitoreasă... zeflemeaua macho-istă va găsi nesfîrșite rime) și pe care și-l asumă, transformîndu-l în atu. Și asta fără să apeleze, cel puțin pînă acum, la o tradiție de filosofie feministă, fără a simți deci nevoia îmbrăcării unei uniforme ideologice ajutătoare. Produsele literare ale unei asemenea atitudini se anunță cel puțin interesante. Una dintre cele mai marcante trăsături ale acestui tip de scriitură este un biografism soft, tipic feminin, o pălăvrăgeală savuroasă despre rude, mătuși și prietene, despre propriile
Duduci literare by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15623_a_16948]
-
al lui Ion Barbu care, în revista Falanga a lui Radu Gyr, a publicat trei poeme, dintre care unul închinat lui Adolf Hitler și un articol purtînd titlul Un chip al Căpitanului. Apoi, poetul făcea paradă, venind în fața "Capșei" în uniformă legionară și măturînd, ostentativ, strada. Și a și patrulat în fața Ministerului Învățămîntului, seara și noaptea, în chiar interstițiul 21-22 ianuarie 1941, adică în zilele rebeliunii. Dacă marele poet tăcea, poate că totul intra în uitare. Dar cum se zvonea, imediat
Insolitul Oscar Lemnaru by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15645_a_16970]
-
reali, românul trebuie să se exerseze în permanență, asimptotic și pe anumite secvențe sisific, în conștientizarea nevoilor sale. Iată rațiunea economică a psihologiei, iată cum psihologia este chair rațiunea economică a economiei. 4. De la psihologia ca monopol al Securității în uniforma psihotehnicilor de propagandă, anchetă și investigații, s-a trecut mai nou, aproape la fel de ezoteric, la manipularea de lux din campaniile electorale. Ea se numește, colorat, ,,creare de imagine": fotografie exotică pe sub palmieri a unor performanțe rahitice. Se înlocuiește atenția zumzăitoare
Scoase din uz by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/15646_a_16971]
-
pornind, din nou, ostilitățile, izbuti să primească din cetatea asediată soli de pace. Turcii au părăsit cetatea și Petru s-a văzut stăpînul ei. Din porunca lui, la Moscova, armatei i se făcu o primire triumfală. Iar țarul defilă în uniformă de simplu marinar. În Europa această neașteptată victorie stîrni mare interes și datorită slăbiciunii dovedite a turcilor și a ridicării, neașteptate, a unei noi puteri europene. Aspirațiile țarului pentru viitor cereau bani mulți. Le adusese însuși țarul și birnicii greu
Țarul care a europenizat Rusia by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15728_a_17053]
-
părul îi era gri argintat și la tinerețe, iar acum pare să fi fost doar pudrat ca pentru bal mascat. Abia apoi văd și amănuntele, epoleții aurii, steaua ce țîșnește din gîtul drept în loc de cravată, mica claviatură a decorațiilor pe uniforma de pînză, uniforma de vară. Prima impresie e ca o străfulgerare. Un tînăr înalt, alb de sus și pînă jos. Iar eu îmi repet în străfundurile memoriei: Măcelarul de la Verdun, spaima lumii, asta a fost bărbatul ăsta în alb, tînărul
Martha Bibescu în 1938 by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15748_a_17073]
-
gri argintat și la tinerețe, iar acum pare să fi fost doar pudrat ca pentru bal mascat. Abia apoi văd și amănuntele, epoleții aurii, steaua ce țîșnește din gîtul drept în loc de cravată, mica claviatură a decorațiilor pe uniforma de pînză, uniforma de vară. Prima impresie e ca o străfulgerare. Un tînăr înalt, alb de sus și pînă jos. Iar eu îmi repet în străfundurile memoriei: Măcelarul de la Verdun, spaima lumii, asta a fost bărbatul ăsta în alb, tînărul ăsta, vechiul meu
Martha Bibescu în 1938 by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15748_a_17073]
-
dîndu-le o recepție, în castelul său Karinhall. Toți oaspeții prezenți îl așteaptă, deși cuviincios ar fi fost invers. În sfîrșit, apare: "E numai în cămașă, dar ce cămașă! Și ce brațe". Soțul ei o informează rapid, văzîndu-i descumpănirea, că e uniforma lui Göring de mare maestru de vînătoare. "Cămașa e de un alb strălucitor iar mînecile-i largi fac falduri, ca bluzele țărăncilor transilvane. Ceea ce mai adaugă ceva la nota de feminitate pe care am remarcat-o prima oară, la aerul de
Martha Bibescu în 1938 by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15748_a_17073]
-
peste noi ligheene întregi de generali. Desigur, forme de a răsplăti fidelitatea, pentru că alte merite nu le văd acestor ucenici ai lui Moș Teacă, ruginiți în jocuri politice funeste. Noua configurație mondială pare să anunțe un rol mai accentuat al uniformelor. Să stăm liniștiți: nu e vorba de uniformele alor noștri. Gradați cotropiți de grăsimi, măgădani împleticiți la limbă și gândire, ei nu vor avea, nici de data aceasta, de jucat absolut nici un rol. Deocamdată, la marile conflicte internaționale participă doar
Tarlaua cu prefecți by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15779_a_17104]
-
de a răsplăti fidelitatea, pentru că alte merite nu le văd acestor ucenici ai lui Moș Teacă, ruginiți în jocuri politice funeste. Noua configurație mondială pare să anunțe un rol mai accentuat al uniformelor. Să stăm liniștiți: nu e vorba de uniformele alor noștri. Gradați cotropiți de grăsimi, măgădani împleticiți la limbă și gândire, ei nu vor avea, nici de data aceasta, de jucat absolut nici un rol. Deocamdată, la marile conflicte internaționale participă doar văzduhul nostru strămoșesc. Tocmai de aceea, ar trebui
Tarlaua cu prefecți by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15779_a_17104]
-
un gramofon cu pîlnie; His Master's Voice. Primul care intră e Colonelul Arghir, în ținută de militar, la braț cu soția lui Teodora. Sînt urmați de Ana, frumoasa fecioară ce poartă o pelerină albă cu cruce roșie pe spate, uniforma surorilor de caritate din timpul războiului. Catinca, îmbrăcată cu o rochie lungă de culoare mov, simplă, doar cu un pandantiv la gît, e alături de Scriban care poartă frac, plastron alb, papion negru, joben și monoclu. Maria, pictorița, e însoțită de
Bujor Nedelcovici, reeditat by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15782_a_17107]
-
de doctorul Albert, mort de cîțiva ani. Sînt urmați de Elvira și Rășcanu, care discută în șoaptă ultimele dispute din vechea lor dușmănie. E rîndul lui George, comunistul, și al soției lui, Ilonca. Andrei, tatăl lui Iustin, este îmbrăcat cu uniformă de roșiori cu grad de colonel. Toți se grupează în stînga odăii, unii rămîn în picioare, alții iau loc pe scaune. Par niște statuete de ceară chemate acolo de un magician care i-a ridicat din uitare." Tot acest ultim
Bujor Nedelcovici, reeditat by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15782_a_17107]
-
cînd numea persoana, mai importantă, pe numele ei adevărat... Ci-că "înalta doamnă" - cum aveau să-i spună călugării - voia să vadă mănăstirea, o mănăstire la care nu erau admise femeile. Cum, pe ea s-o refuze?! Pe atunci el purta uniformă și o însoțise pe "înalta doamnă" pînă în poarta mănăstirii, însoțiți de o droaie de dulăi de la stîna apropiată, care păzeau și mănăstirea, unde călugărașii le mai aruncau din cînd în cînd resturi de hrană. Numărase în urmă, ca la
Criminologul by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16132_a_17457]
-
adevărului teoriei, va avea răgaz să remarce "eleganța expunerii" și desăvârșitul talent al autorului de a se face înțeles prin alegerea unui exemplu de o superbă simplitate, devenit scenariu de teorie științifică: "De la fereastra unui vagon de tren în mișcare uniformă las să cadă o piatră pe terasament fără a-i da un impuls... voi vedea piatra căzând în linie dreaptă. Un pieton care, de pe o potecă laterală, vede fapta mea urâtă, observă că piatra cade pe pământ descriind o parabolă
O privire în cărțile lui Dumnezeu by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/16156_a_17481]