305 matches
-
porcărie e și viața literară, ba poate chiar mai rău"xiv. Perpetuarea atmosferei de război este necesară regimurilor totalitare mai cu seamă întrucît ea îndreptățește impunerea comandamentelor ideologice ca imperative militare. La urma urmei, cum spunea și Tzvetan Todorov, suspendînd universaliile valorilor supreme ale umanității, războiul este, pur și simplu, "o ocazie de legiferare a crimei"xv. Apologia fanatismului. Mobilizarea generală face din intransigență și cruzime virtuți. Încrederea oarbă în "cauză" și în conducători e o datorie morală. Respectul pentru viață
Sacralizarea urii by Fernanda Osman () [Corola-journal/Journalistic/8383_a_9708]
-
mai ales în zonele memoriei capricioase, intelectuale, datele unor spații metafizice dificil de gestionat. Sunt zone interioare crescute alert într-un timp imposibil, după o selecție care, de cele mai multe ori, ne scapă. Portretele lui Andrei Pleșu sunt un inventar al universaliilor. Voi explica: dacă pentru Noica a rămâne în țară însemna să epuizezi semnificația unui loc - pentru că geniul locului e universalul însuși, universalul concret -, pentru Pleșu, zestrea memoriei este un produs care definește propria universalitate. Chiar dacă nu o spune niciodată fățiș
Portretul din portrete by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/4337_a_5662]
-
le-a tratat și care nu vor mai putea fi niciodată tratabile fără a ține seama de doctrina sa: formă și substanță în sunetele limbajului, logistică și anti-logistică în gramatică, părțile de vorbire, formă și funcție, sincronie, diacronie și tipologie, universaliile lingvistice și celelalte, logica limbajului și logica gramaticii, tradiție și noutate în știința limbajului, schimbul lingvistic, omul și limbajul său, primatul istoriei, interdisciplinaritatea și limbajul, sens și sarcini ale dialectologiei, socio- și etnolingvistica, limbajul și politica, competența lingvistică, lingvistica contrastivă
Eugen Coșeriu by Florina Nicolae () [Corola-journal/Journalistic/14292_a_15617]
-
simțit mângâierea artei, a literaturii, o va căuta în continuare, dizlocând Eternitatea, atingând și propulsând nadirul latent al creației în abis, spre centrul tuturor armoniilor ezoterice ale ființei-sufletul, și va continua să viseze identitatea ideală, propria individualitate proiectată spre universul universaliilor umane, prin iubire, în iubire, sevă vie ce se varsă în noi, prin noi, chiar prin fantastic." Dar chiar și asemenea elevi impresionează prin bogăția lexicului și cunoașterea gramaticii limbii române, ceea ce nu e deloc puțin. N-am să uit
O Românie ideală by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/7611_a_8936]
-
Rodica Zafiu Celebra intervenție maioresciană (din O cercetare critică...) în „cestiunea diminutivelor” rămîne actuală, în măsura în care semnalează o tensiune permanentă între tendințele limbii (ușurința cu care în română se formează diminutive), universaliile comunicării (nevoia vorbitorilor de a-și exprima afectivitatea) și atitudinile culturale (diminutivele condamnate ca „decadență limbistică”, „forme de copii nevîrstnici”, „efeminare”, „spirit de miniatură”, „manie”, „ridicol” etc.). Inevitabile în „limbajul copilăresc” („baby talk”) și în vorbirea familiară, afectiv-glumeață, diminutivele sînt
„Spirit de miniatură” by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13400_a_14725]
-
cronicari ŕ la page, un boier al literelor, în penumbra luptelor literare? Lungi excursii culturale, cum nu se mai știu face, umplu spațiul dintre două păreri. Scoase dintr-un bagaj așezat în timp, cu ușurința unui vechi profesor, glisările în universalii, asocierile, luminile de bibliotecă însoțind faptele cele mai mărunte fac larghețea și, deopotrivă, adeziunea la subiect a acestui Jurnal de lector. Întregit cu o la fel de plăcută, cu toată bogăția-i de detalii, de tipicuri, de analize pe text, lucrare de
Bucuria descoperirii by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7464_a_8789]
-
de trecerea în revistă a teoriilor și a descrierilor anterioare, românești și străine, de bibliografia bogată și modernă, de demonstrarea statutului de act de vorbire distinct al întrebării - și mai ales de permanenta distincție și comparație între ceea ce ține de universalii cognitive și lingvistice și ceea ce este caracteristic limbii române. Pentru nespecialiști, punctul central de interes ar putea sta în analiza presupozițiilor și a funcțiilor argumentative ale întrebărilor, în finețea interpretării "amalgamului pragmatic", ilustrat de exemple construite, absolut credibile, de limbă
Despre întrebare by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/14308_a_15633]
-
isteria atât de actuală a colaborării cu Securitatea, a doua pentru umorul pseudo-polițist și pseudoștiințific și tot atât de pseudo-postmodern, iar a treia pentru că poartă stindardul - din fericire nu și stigmatul - titular. Fizician de profesie, Zografi vede cu aceeași acuitate detaliile și universaliile, știe că lumea particulelor cuantice funcționează în virtutea acelorași legități care determină spațiile infinite din cosmos. Dacă în Oedip la Delphi vizionarismul oracolelor era transportat, punct cu punct, într-un exces de informație de tipul celui internaut, Curățenia mizează pe teroarea
Primul risipitor al țării by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9373_a_10698]
-
culorile din vreme de inflație n-au timp să se fixeze în imaginarul popular și nici în limbajul argotic. Unele denumiri mai generale trec însă de la o monedă la alta (așa s-a întîmplat, o vreme, cu băncuță). Există și universalii metaforice: de pildă, banii sînt văzuți în mai multe limbi ca materie consumabilă și mai ales comestibilă (în română se folosesc cuvintele mălai și material). Monede ieșite din circulație rămân în locuțiuni și expresii și pot căpăta sens generic: parale
Euro: noutăți argotice by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/12539_a_13864]
-
morale "sînt în mod natural neraționale", în consecință moralitatea e refractară la reguli, "incurabil aporetică". Doctrina neopragmatistă a lui Rorty propune înlocuirea imperativului moral cu o cultură a "drepturilor umane", îndoindu-se că obligația morală s-ar constitui prin "cunoașterea universaliilor transcendentale" și apreciind filosofia morală drept "o parte atît de nesemnificativă în cultura noastră". Jurgen Habermas susține proiectul unei morale "înguste", în sensul failibilității pe care s-ar cuveni să-l asume azi întreaga filosofie: "Conceptului îngust de morală trebuie
Morală și rațiune by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8030_a_9355]
-
fuge, de fapt, de Schopenhauer și Kant, de Hegel și Novalis, de Tieck și Oxenstierna... Apoi, esteticianul începe să preia, în conferințele și articolele omagiale, retorica și limbajul ideologiei oficiale: în studiile de dinainte de 1948 vede universalul din Eminescu și universaliile din opera sa, acum accentul cade, trist, pe național și pe specific, înțelese în conformitate cu linia partidului... Până și teoria gheristă a „decepționismului", a „prăbușirii elanului revoluționar" al poetului își face loc în peisajul gândirii maiorescianului Vianu (vezi, de pildă, articolul
O ediție discutabilă by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/6422_a_7747]
-
realități. În istoria filozofiei, un exemplu uluitor de dispută verbală în cuprinsul căreia protagoniștilor le-a fugit pămîntul de sub picioare și nu le-a mai rămas decît finețea unor distincții ce ajunseseră să le țină loc de pămînt este "cearta universaliilor". Cearta aceasta este remarcabilă din cel puțin două motive: mai întîi, fiindcă principalii preopinenți ai acestei dispute logice au fost fețe bisericești, nu filozofi și nu logicieni. De altminteri, la începutul mileniului al doilea, filozofia era făcută cu precădere de
Cearta universaliilor by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10294_a_11619]
-
fi subsumate unui gen sau altuia le tulbura liniștea, ci cum poate Dumnezeul lumii și persoana lui Iisus Hristos să fie gîndite dinăluntrul speciilor, genurilor, diferențelor specifice, accidentelor sau noțiunilor individuale. Altfel spus, de felul în care teologii rezolvau problema universaliilor depindea modul în care tot ei puteau lămuri problema trinității divine și a naturii duale a lui Iisus Hristos. Iar dacă în materie de distincții conceptuale, greșeala, omenească fiind, era îngăduită, în schimb în tărîmul dogmelor privitoare la ființa divină
Cearta universaliilor by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10294_a_11619]
-
și păcătuiai fără putință de răscumpărare. În felul acesta, nu mai erai doar un inabil gînditor logic, deveneai de-a dreptul un eretic, iar soarta ta trebuia să fie cea a unui eretic. Și astfel, întrucît implicațiile religioase ale certei universaliilor făcuseră ca dezbaterea logică să devină pînă la urmă o discordie teologică, consecințele ei omenești au fost unele cu adevărat drastice: acuzații de erezie, condamnări, excomunicări și cariere compromise. Nici Pierre Abélard, autorul majorității textelor din ediția bilingvă a cărții
Cearta universaliilor by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10294_a_11619]
-
discordie teologică, consecințele ei omenești au fost unele cu adevărat drastice: acuzații de erezie, condamnări, excomunicări și cariere compromise. Nici Pierre Abélard, autorul majorității textelor din ediția bilingvă a cărții apărute în acest an la Polirom - Comentarii la Porfir. Despre universalii -, nu a avut o soartă mai bună. Sinodul de la Saens din 1141 i-a condamnat cărțile ca fiind eretice, iar Papa Inocențiu al II-lea a întărit condamnarea dispunînd ca lucrările lui Abélard să fie arse. Privite cu ochii noștri
Cearta universaliilor by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10294_a_11619]
-
a căror carieră a luat sfîrșit doar pentru că au separat cum nu trebuie silabele unui cuvînt la cap de rînd. Reîntorcîndu-ne la cartea lui Abélard, dacă nu ținem seama de climatul de etuvă teologică în care s-a desfășurat cearta universaliilor, nu vom putea înțelege amploarea pe care această controversă logică a putut-o lua în rîndul fețelor bisericești occidentale. Rînd pe rînd, Roscelin, Ioan Scotus Eriugena, Anselm de Canterbury, Guillaume de Champeaux, Bernard de Chartres, Bernard de Clairvaux, Ioan din
Cearta universaliilor by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10294_a_11619]
-
Ioan din Salisbury și, bineînțeles, Abélard au intrat în bătălie nutrind convingerea că inteligența lor va împinge cu un pas înainte limpezimea teologiei creștine. Ca cititorul să-și facă o imagine despre mărul discordiei în jurul căruia s-a purtat disputa universaliilor e îndeajuns să amintim ceea ce spuneam la începutul acestor rînduri: că în filozofie aproape totul se petrece la locul de întîlnire dintre realitatea lumii și cuvintele noastre. Pentru medievali, acest loc de întîlnire semăna cu o bolgie a confuziilor semantice
Cearta universaliilor by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10294_a_11619]
-
asupra dogmelor teologice. Iar cartea lui Abélard, tradusă execelent de Simona Vucu și înzestrată cu un aparat tehnic pe măsură de Claudiu Mesaroș, conține tocmai distincțiile și considerațiile cu bătaie teologică pe care călugărul Abélard, prins în disputa logică a universaliilor, le-a formulat în secolul al XII-lea.
Cearta universaliilor by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10294_a_11619]
-
în care întîmplarea politică sau climatul religios au schimbat evoluția unei școli și i-au imprimat o tendință care pare necesară numai dacă e privită retrospectiv. Cu alte cuvinte, un fleac a putut provoca o dezbatere de decenii - vezi cearta universaliilor, provocată de un comentariu (al lui Boethius) făcut pe marginea unui alt comentariu (al lui Porfir) care la rîndul lui a fost făcut pe marginea unei cărți a lui Aristotel -, cum tot așa un amănunt livresc a putut acapara atenția
Creșterea spiritului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10312_a_11637]
-
sensibile, se desface ca o splendidă galaxie de supernove și planete necunoscute, de dezastre intime și explozii ale unor sori topiți întrun zâmbet furtiv, de glacialități traversate de cometele unor violențe irepresibile. Filmul se vrea un poem închinat vieții unde universaliile acompaniază parohiala existență a unei familii conservatoare, cu micile ei ceremonialuri familiale, cu duritățile înrădăcinate într-o educație americană asupra vieții ca o perpetuă provocare, ca un meci de box, cu solidaritățile cutumiare ale unei comunități sudate prin tradiții stricte
Noduri și semne by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5171_a_6496]
-
în aceste pagini, să nu iasă învingător la o atare discuție în paralel. E clar că redefinirea pe care o propune Bogdan Crețu nu conține nici măcar germeni de obtuzitate sau de partizanat. Unitatea de măsură a criticului par a fi universaliile poeticului, iar algoritmul derulării istoriei are, la el, o matrice organică sau chiar mai mult, ereditară. Meritoria scuturare de clișeele beligeranței duce, uneori, la utopii neverosimile. Ca aici: Cine încearcă să confrunte teoria cu practica poeziei observă că optzecismul de
Optzecismul pe înțelesul tuturor by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8980_a_10305]
-
de luni. Adăugirile succesive - analogic, pe sistemul prestabilit - nu au făcut decât să lărgească și să justifice neobișnuita idee de echipă ori de formație de poeți. În plus, nu trebuie să uităm că, aflată doar sub zodia deja invocată a universaliilor, poezia acestei generații n-ar fi avut decât o limitată acreditare biologică. Fără clivajul stilistic și fără fronda teoretică, fără scandalul noțiunii de team-building, fără ruptura voluntară de luminosul și genialoidul șaizecism, toți poeții debutați la începutul deceniului al nouălea
Optzecismul pe înțelesul tuturor by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8980_a_10305]
-
universală deoarece, dacă ar fi așa, nu ar putea exista în ea nici un om singular; nici singulară deoarece, dacă ar fi așa, nu ar exista în ea decât unul singur (ed. Veneția, 1508, f. 12ra)" (în Alain de Libera, Cearta Universaliilor, p. 192). E greu de explicat ce vor a spune rândurile de mai sus din punctul de vedere al minții noastre prea puțin dedate cu asemenea îndeletniciri. Greu e de priceput, cum zic, care e situația specifică; adică dacă totul
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
pădurea. Caragiale nu atâta în minte poporul au avut, cât pe Mitică la bere, pe el l-a cercetat cu grijă, pe el l-a arătat cu toate ale lui. Ce vrea să zică fabula asta? Nimic alta decât că universaliile alungă, rezolvă, dirijează, fac în așa fel încât să ne bucurăm că cele multe și mărunte se aliniază pe plutoane disciplinate, cam tot așa cum la vremea apelului de seară, în armată, când venea tovarășul ofițer de serviciu și striga el
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
ne așezam pe grupe, întorceam capul spre dreapta, în direcția șefului de grupă, al purtătorului de AG7, pe urmă cei din spate îndatorați erau să stea în dreptul celui din față, în așa fel încât privind noi, precum filosoful îndrăgostit de universalii, dintr-o parte să vedem șirul bine aliniat și mai lung al grupelor, iară din față scrutând, alta să nu ni se arate decât șirul mai scurt al celor trei grupe: iară pistolarul doi din prima grupă să aibe în
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]