474 matches
-
de cunoștințe noi, cultivarea unui nou mod de a gândi și promovarea unui spirit mai tolerant în Geisteswissenschaften. Toate aceste evoluții au avut ca rezultat îndepărtarea respectivelor științe de dogmatismul raționalist steril și a grăbit, implicit, consolidarea autonomiei lor față de universalismul filozofiei tradiționale. În al doilea rând, considerăm că mai nimerit ar fi fost ca Schnädelbach să se refere la spiritul pozitiv, științific, și nu la "pozitivismul din științele spiritului" (vezi și I, nota 27). Iar aceasta cu atât mai mult
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
ar părea deocamdată, ca un factor determinant al continuității formelor. Această idee, pe care o vom întîlni bine reprezentată la Dilthey, vizează în mod evident o astfel de continuitate paradigmatică doar în Geisteswissenschaften, pentru că, altminteri, continuitatea din Naturwissenschaften trimite la universalism.) Așa cum vom arăta (vezi II, 2Ba), relativismul poate fi înțeles în sensul acelei "limitații ce nu limitează" despre care vorbea Noica și care ne îndeamnă până la urmă să fim creativi. c) Meritele și implicațiile istorismului După opinia lui Schnädelbach, istorismul
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
cazul lui Dilthey ne va ajuta să înțelegem mai nuanțat și raporturile lui cu supraistorismul. Faptul că un istorist ca Dilthey nu abandonează total o abordare transcendentală nu înseamnă că el ar ceda unor tentații supraistoriste, deoarece o distanțare de universalismul hegelian se poate înfăptui chiar printr-o relativizare a cadrelor a priori, și nu neapărat prin negarea existenței acestora. În sensul existenței unei coordonate apriorice la nivelul istorismului în general ne îndrumă și Schnädelbach atunci când, referindu-se la Droysen, vorbește
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
a viziunii lui Dilthey (inclusiv în privința deosebirii lui de romantici vezi I, 3E), dar și o trimitere la resurecția spiritului său în perioada interbelică, ne oferă Othmar Spann, dacă facem abstracție, desigur, de excesele ideologice și utopiile controversatului gânditor austriac: "Universalismul concepe noțiunea de individ astfel încât individul nu deduce de la sine ceea ce este el în sine însuși, existența și esența lui spirituală, ci se edifică și se formează abia în coexistența cu alții; ca să spunem așa, el se creează și se
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
sunt niște existențe autonome, care se întemeiază pe ele însele [...], ci centrul de greutate rezidă în conexiunea lor spirituală, în întreg" (s.n. apud P. Kampits, op. cit., p. 204). Pentru a releva totuși o diferențiere majoră între holismului lui Dilthey și universalismul lui Spann, merită să cităm și comentariul făcut de Peter Kampits în legătură cu acest pasaj: "Cu această concepție despre raportul dintre parte și întreg întreg care există și are durabilitate numai prin componentele sau părțile sale, fiind însă <<anterior>> părților și
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
Hegel însuși concepe "unitatea istoriei ca totalitate" (vezi II, 2Ab) și crede în existența Filozofiei (impersonale), iar nu a filozofiilor (personalizate), considerăm că în acest caz putem vorbi despre modelul totalității (Allheit), pe care se bazează filozofia continuității. Cât privește universalismul acestui model raționalist, apreciem că Hegel a încercat zadarnic să depersonalizeze filozofia, care fiind unică n-ar aparține unui filozof sau altul (vezi II, 2Be). Potrivit părerii lui Gabriel Liiceanu, pentru Hegel, un autor este încă "agentul impersonal al adevărului
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
ceea ce înseamnă Internaționala a II-a este chiar faptul că la înființare, în 1889, la Paris, s-au desfășurat în paralel două congrese ale mișcării muncitorești care nu se recunoșteau reciproc. Reorganizarea Internaționalei pare mai degrabă un compromis legat de universalismul și credibilitatea mișcării socialiste, decît de stabilirea unor punți de legătură doctrinare. Alegerea noțiunii de partid a impus recunoașterea faptului că mișcările socialiste evoluează pe o scenă politică națională. Aceasta a permis în același timp studierea impactului social al acestei
Europa socialiştilor by Michel Dreyfus () [Corola-publishinghouse/Science/1438_a_2680]
-
text. Revin insistent numele istoricilor pașoptiști Kogălniceanu și Bălcescu, prezentați ca "produse ale școlii franceze". Cândva, Catherine Durandin s-a ocupat, sub același unghi de Xenopol și Iorga. Tentativa de a integra, acum, discursul fondator de suveranități naționale în acel universalism juridic aflat în plină expansiune e un merit incontestabil al cărții. Ideea de criză morală, de impas și decepție domină aceste pagini de subtilă analiză a problemelor ce agitau intelighenția la jumătatea secolului trecut. "Lumea a ajuns la un impas
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
canonice în general. În același spirit, John Gray respinge "atavismele doctrinei liberale", considerînd-o "prost echipată în fața dilemelor perioadei postmoderne". Născută odată cu iluminismul, cu umanismul, aceasta ar perpetua o scamă din iluziile secolelor al XVII-lea și al XVIII-lea: individualismul, universalismul, meliorismul, raționalismul, și altele. Se admite faptul că o societate care este unită numai prin relația impersonală a schimburilor de piață, așa cum este întrevăzută de Hayek și de alți gînditori liberali, este în cel mai bun caz un miraj, iar
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
fericirea omenească, amintindu-ne întotdeauna că oricare ar fi acestea nu este posibil ca ele să fie respectate în mod universal.“45 Și aceasta nu fiindcă deosebirile culturale ar fi ireductibile, ci deoarece nu toți oamenii ascultă glasul rațiunii. În numele universalismului rațiunii, Russell nu ar fi acceptat calificarea culturii raționaliste moderne și a civilizației tehnico științifice a Occidentului drept o cultură printre altele. Pentru el, ca și pentru gânditorii epocii luminilor, viața bună și guvernarea bună, inspirate și conduse de rațiune
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
putere publică, care va servi ca punct de plecare în dezvoltarea statelor moderne. În același timp, au fost puse în lumină câteva principii a căror importanță nu poate fi subestimată: obiectivitatea dreptului, sensul ierarhic al vieții sociale, ideea de corporație, universalismul. Ideea obiectivității dreptului se află în chiar centrul tradiției religioase și domină toate instituțiile medievale. În orașe, după un prim moment de ezitare, statutele municipalităților și corporațiilor de meseriași vor deveni în scurt timp corpusuri intangibile. Noțiunea de drept obiectiv
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean () [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]
-
deopotrivă la scară mică și la scară mare. Modul cum ne deprindem să trăim unul cu celălalt atunci când creștem și intrăm, cum se spune, În viață este valabil și pentru marile ansambluri ale omenirii”5, pentru popoare și culturi. „‹‹Universalismul›› capătăt astfel o semnificație determinată Într-o configurație a pluralismelor, a conținuturilor culturale care s-au afirmat istoricește. E vorba de ceea ce unește Într-o ‹‹umanitate›› (humanitasă ființând În forme diverse, istorice În ele Însele, dar marcate de ceea ce constituie
Peripatethice by Sorin-Tudor Maxim () [Corola-publishinghouse/Science/1800_a_3164]
-
precum și fatalismului păturii de jos, slăbit cu tradițiile religioase. Asemenea tradiții sunt adoptate în familii și în acțiunile de educație. Toate sunt "tradiții care nu se pot regenera singure pe baza societății burgheze". (ib., p. 317) Lor li se adaugă "universalismul moral particularist" și "mentalitatea de supus", arta și estetica explozive sau, cum enunța H. Marcuse, "societatea ca operă de artă (...) cea mai mare utopie, cea mai radicală posibilitate de eliberare". (9, p. 441) Idee îmbrățișată de grupuri rock, jazz, după
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
se vor șterge. Elucidarea "noului început al Estului", din care s-au parcurs mai bine de două decenii, presupune, uneori, evocarea istoriei mai largi, a formării și evoluției actualelor puteri europene și nord-atlantice. Deși în plan religios ele au adoptat universalismul catolic și apoi religiile reformate și raționalizate, țările occidentale au comunicat pe multe canale și au acționat în Bizanț, în Imperiul Otoman, în Balcani și mai departe, în Rusia. Prin decizia împăratului Constantin al Bizanțului, creștinismul a devenit din secolul
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
Marx își vor însuși cunoașterea "științifică" a Legilor Istoriei, care aduc certitudinea eliberării omului de toate asupririle și de toate barbariile. Astfel, Umanismul reprezintă sursa vie a unor curente de idei foarte diverse, toate laice și universalizabile însă. Fundamentul acestui universalism laic este Omul. Însă Umanismul, crezînd că dezintegrează orice Mit și orice Religie, așezînd la temelia omului omul însuși, își creează în fapt propriul Mit, cel al Omului-subiect cu-adevărat supranatural, și își creează propria religie, unde, ca și în
Gîndind Europa by Edgar Morin () [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
devină efectiv universală, prin dezvoltarea chiar a acestor caractere. Iată de ce putem afirma că Europa a oferit lumii ceea ce i se cuvenea de drept. Și fără a uita ambiguitățile științei sau dublul joc în care europenismul s-a deghizat în universalism, ne putem gîndi că meritul unic al culturii eu-ropene este acela de a fi dat naștere, odată cu știința, unei veritabile universalități. Însă nu este vorba doar de universalitatea cunoașterii științifice, ci și de universalitatea dezvoltării necontrolate a tehnicilor care comandă
Gîndind Europa by Edgar Morin () [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
fără încetare ganga eurocentristă, să-și concretizeze universalitatea prin recunoașterea deplinătății calității de om oricărei ființe omenești, indiferent de rasă, continent, cultură. Cu toate acestea, dragostea de umanitate vine nu din raționalitate, ci din mistica cvasi-religioasă care a însuflețit umanismul. Universalismul european nu ține doar de raționalitate, de obiectivitate, de scientificitate, ci de asemenea de credință și de ardoare, fiind sub acest aspect moștenitorul creștinismului. Universalismul există în mod virtual în orice gîndire, în orice cultură. Însă nici una nu a pus
Gîndind Europa by Edgar Morin () [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
dragostea de umanitate vine nu din raționalitate, ci din mistica cvasi-religioasă care a însuflețit umanismul. Universalismul european nu ține doar de raționalitate, de obiectivitate, de scientificitate, ci de asemenea de credință și de ardoare, fiind sub acest aspect moștenitorul creștinismului. Universalismul există în mod virtual în orice gîndire, în orice cultură. Însă nici una nu a pus universalul la motorul culturii sale unice. Și tocmai pentru că acest universal contrazicea toate egoismele și egocentrismele ce țin de individ, de națiune, de cultură, a
Gîndind Europa by Edgar Morin () [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
mai respingătoare cu cît Soarele roșu strălucește la zenit pentru mulți dintre europeni. URSS se sacrificase pentru a elibera Europa și se dedică mai mult ca oricînd eliberării lumii care înrobise Europa. Ea poartă în sine un mesianism și un universalism strălucitoare, pe care triumful revoluției din China le va întări. Sursa luminoasă se află de acum în afara cîmpului european. Astfel, Europa apare deopotrivă ca meschină, periferică, ambiguă, frivolă și înșelătoare în comparație cu marile ambiții, umane și planetare, care au urmat hecatombei
Gîndind Europa by Edgar Morin () [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
conștiința europeană / cosmopolită comună a filozofilor iluminiști. Această revenire la spiritul Luminilor nu ar trebui nicidecum să ne determine să ne delimităm de Romantism. Dacă am reuși să ajungem la înțelegerea complexă a dialogicii culturale europene, am evita alternativa între universalismul abstract și singularitatea concretă, deoarece am fi în măsură să recunoaștem limitările pe care le impun fiecare dintre acești doi termeni. Ar trebui mai curînd să complementarizăm cele două exigențe, așa cum au făcut-o în secolul trecut Michelet și Hugo
Gîndind Europa by Edgar Morin () [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
gândirii slabe", flexibile și neautoritare, ca învechite, "încremenite în proiect" și, mai ales, înșelătoare și periculoase. Analiza "deficitului ideologic" și remodelarea ideologicului evoluează, așadar, pe fondul confruntării gândirii științifice și filosofice cu două tipuri de abordare: (neo) pozitivistă, inspirată de universalismul și determinismul raționalismului modern și hermeneutică, expresie a interogațiilor, redefinirilor și invențiilor ce frământă spiritualitatea modernității târzii. În timp ce cunoașterea pozitivistă și obiectivantă a servit drept bază de legitimare sistemelor stabile și realizării consensului, hermeneutica, înțeleasă ca o cercetare a "fenomenului
Voturi și politici : dinamica partidelor românești în ultimele două decenii by Sergiu Gherghina () [Corola-publishinghouse/Science/1101_a_2609]
-
atractivitatea activităților lor, dar, de fapt, astfel de contraatacuri sînt înfrînate de o problemă tot mai mare de legitimitate. Apărătorii modelului existent de servicii publice subestimează în mod tipic modul în care pretinsele standarde de "echilibru", de "calitate" și de universalism ale serviciilor publice sînt apreciate de anumite părți ale audienței ca "nereprezentative". Din punctul lor de vedere, prestatorii de servicii publice sînt conștienți că gama de programe transmise prin serviciile publice existente nu poate satisface multitudinea de opinii dintr-o
Societatea civilă by John Keane [Corola-publishinghouse/Science/1061_a_2569]
-
Capitalism, Cambridge și New York, 1984 și "The Modern Democratic Revolution: Reflections on Lyotard's The Postmodern Condition", în Andrew Benjamin (ed.) Judging Lyotard, Londra și New York, 1992, pp. 81-98. 27 Vezi remarcile interesante (deși dăunătoare) asupra problemei relativismului și a universalismului în Chris Hann, "Introduction: Political Society and Civil Anthropology", în Chris Hann și Elizabeth Dunn (ed.), Civil Society: Challenging Western Models, Londra și New York, 1996, pp. 17-24. 28 Adam B. Seligman, The Idea of Civil Society, New York și Toronto, 1992
Societatea civilă by John Keane [Corola-publishinghouse/Science/1061_a_2569]
-
creativitatea se opune cunoașterii abstracte, simplitatea originară intelectualității, iar plinătatea tulbure și demonică a vieții purității ascetice a raționalității. Și mai mult încă: susținea primatul spiritului eroic german asupra spiritului mercatil anglo-saxon, eroii (Helden) împotriva "negustorilor" (Händler), individualismul estetic împotriva universalismului moral, impulsul mistic împotriva disciplinei etice, spiritul împotriva politicii. Reușea mai ales să transforme în virtute devoțiunea antipolitică a germanului, apolitismul său tradițional (Unberufenheit zur Politik), celebrând-o ca eliberare din sclavia lumii (Weltversklavung) și cucerire a adevăratei libertăți și
Nihilismul by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
oamenilor și este asociată cu ideile de progres, evoluție și educație. De la sfârșitul secolului al XVIII-lea până la începutul secolului al XX-lea, dezbaterile franco-germane privind raportul dintre cultură și civilizație au pus bazele a două viziuni importante asupra culturii: universalismul și particularismul, marcând, totodată, etape importante în evoluția termenului de "cultură". În secolul al XVIII-lea, în Franța, cei doi termeni, "cultură" și "civilizație", erau folosiți cu semnificație echivalentă, note distinctive fiind date de faptul că progresele individuale erau asociate
Societatea românească azi by Constantin Crăiţoiu [Corola-publishinghouse/Science/1063_a_2571]