432 matches
-
37 În ceea ce privește încercarea hegeliană de a depăși neajunsurile istorismului prin supraistorism, vezi II, 2Bc. 38 E. Spranger relevă prezența factorului protestant în procesul apariției romantismului printr-o interesantă disociere de catolicism. Autorul evocat opune catolicismului protestantismul, având în vedere aspirațiile universaliste ale celui dintâi și cultivarea valorilor individuale de către cel de-al doilea. Această antiteză este funcțională în datele ei generale; în rest, i se pot aduce destule obiecții. De pildă, chiar în ceea ce privește incontestabilele aspirații universaliste ale catolicismului s-ar putea
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
protestantismul, având în vedere aspirațiile universaliste ale celui dintâi și cultivarea valorilor individuale de către cel de-al doilea. Această antiteză este funcțională în datele ei generale; în rest, i se pot aduce destule obiecții. De pildă, chiar în ceea ce privește incontestabilele aspirații universaliste ale catolicismului s-ar putea aduce ca un contraexemplu faptul că și apologeții protestantismului sunt într-un anumit sens universaliști, din moment ce împărtășesc morala imperativului categoric. Totuși această paralelă ne ajută nu numai să punem în evidență aportul protestantismului la geneza
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
este funcțională în datele ei generale; în rest, i se pot aduce destule obiecții. De pildă, chiar în ceea ce privește incontestabilele aspirații universaliste ale catolicismului s-ar putea aduce ca un contraexemplu faptul că și apologeții protestantismului sunt într-un anumit sens universaliști, din moment ce împărtășesc morala imperativului categoric. Totuși această paralelă ne ajută nu numai să punem în evidență aportul protestantismului la geneza romantismului, ci și să înțelegem principiul în virtutea căruia protestantismul ripostează la adresa catolicismului și, nu în ultimul rând, importanța celor două
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
reală și cea teoretică, fiind socotită "o a treia și ultimă corelație", care "e fundamentată pe conștiința valorilor vieții"29. Droysen a căutat să elibereze istoria și, în plan mai general, științele spiritului de sub tutela științelor naturii, ale căror pretenții universaliste deveneau din ce în ce mai acaparatoare 30. Dar o totală Voraussetzungslosigkeit in den Geisteswissenschaften, ca să parafrazăm titlul uneia dintre lucrările deja citate ale lui Spranger 31, este cu neputință. Acționând în tradiția hermeneutică inițiată de Schleiermacher, Droysen își justifică demersul prin faptul că
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
târziu, de Husserl 52 dovedește că reprezentarea despre filozofie ca Weltanschauung are îndreptățire. Așa cum reiese din cele spuse, această viziune diltheyeană constituie un autentic moment de ruptură atât în raport cu perspectiva reformatoare a hiatusului (aparent) definitiv, cât și în raport cu perspectiva supraistoristă, universalistă, a continuității. Chiar și din această scurtă expunere se poate observa că istorismul și, mai cu seamă, încercările de a depăși impasul acestuia au relansat dezbaterea cu privire la o serie de idei precum unitatea și/sau diversitatea istoriei în general și
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
ei ultim, "enigma vieții și a lumii", este pe cât de necuantificabil empiric, pe atât de neconceptualizabil pe cale rațională. Aceste aspirații și exigențe divergente fac din filozofia tradițională ein merkwürdiges Doppelwesen (vezi Cuvântul introductiv). Dacă acordăm prioritate obiectivității în dauna aspirației universaliste și ținem seama de incapacitatea filozofiei de a conceptualiza totalitatea existenței sub forma unui principiu fundamental, universal valabil la scara istoriei și nu sub forma a ceea ce Noica, în stilul său de o remarcabilă forță sugestivă, numea "absolutul privat"171
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
unei filozofii sistematice ca știință riguroasă" s.n. (pentru întregul context vezi II, 1Be). Pe de altă parte, recunoaștem însă că filozofia, care, prin însăși natura ei, este silită să o ia mereu de la început, nu se poate sustrage unei tentații universaliste de refundamentare a lumii și a cunoașterii despre aceasta. O filozofie sau alta este oarecum condamnată să le valorizeze pe celelalte din punctul ei de vedere, unitar și sistematic. În capitolul introductiv (I, 3F) am văzut că nici Hegel, nici
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
filozofiei ca viziune despre lume în raport cu o cunoaștere obiectivă, de tip științific. O metafizică ce recurge deopotrivă la presupoziție și inducție își vădește o dublă aplecare metodologică: atât spre demersul speculativ, cât și spre cel științific. Căutând să satisfacă exigențele universaliste promovate de tradiția filozofică, pe care și le asumă de fiecare dată în aspirația spre o cunoaștere atotcuprinzătoare, ea se dorește a fi în același timp speculație adică o construcție teoretică deductivă, subiectivă și autonomă, capabilă să se "autoîntemeieze" pe
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
sugerată chiar de autor în Einleitung... sub forma unei distincții între "știința metafizică" (metaphysische Wissenschaft) și "conștiința metafizică" (meta-physisches Bewußtsein): prima este considerată "un fenomen limitat din punct de vedere istoric" (prin urmare, relativ și sortit eșecului în raport cu exigențele ei universaliste), pe când "conștiința metafizică a individului ca experiență personală, altfel spus ca adevăr moral-religios este eternă"55. De aceea, Dilthey neagă posibilitatea unei "cunoașteri metafizice a naturii"56. Și în viziunea lui Blaga, metafizica, așezată sub semnul creativității (ca și la
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
așezată sub semnul creativității (ca și la Dilthey), "e demiurgic întemeiată în ființa omului"57. Metafizica devine astfel o sursă a filozofiei, iar caracterul ei de merkwürdiges Doppelwesen, funciar duală, explică în definitiv relativismul indus de o Weltanschauungs-philosophie în raport cu exigențele universaliste ale metafizicii clasice. Blaga este pe deplin conștient de această situație dilematică și tocmai din această perspectivă încearcă să se delimiteze în Ființa istorică de alți gânditori. În ultimul capitol, Metafizica istoriei (care are semnificația unei concluzii pentru întreagul său
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
automată a gândirii combinative" sau în "asocierea pur exterioară a diverselor senzații, asociere dată prin intermediul percepției și consolidată cu ajutorul obișnuinței"66. Cu alte cuvinte, tensiunea evocată este de fapt a filozofiei înseși, ce se vede condamnată să rămână prizoniera exigențelor universaliste pe care propria-i tradiție i le impune. Ideea este formulată aproape în aceiași termeni și de către Simmel. În plus, explicația lui în legătură cu această situație pune accentul pe conținutul fatalmente "unilateral și definit individual" ce e chemat să exprime întregul
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
în fața unui viciu metodologic sau măcar a unei abordări inadecvate în raport cu conținutul vizat (în legătură cu un presupus viciu de construcție vezi II, nota 37). În concluzie, susținem că eventualele considerații de acest fel pot fi combătute sub trei aspecte: 1. Exigențele universaliste, deopotrivă științifice (știință universal valabilă) și speculative (sistem autonom despre corelația universală), care călăuzesc metafizica în direcții divergente sunt, în fond, "criteriile de excelență" pe care și le propune filozofia însăși. Ele rezultă pentru Dilthey chiar din materialul pe care
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
tipuri posibile de discurs asupra istoriei și a societății, două mari demersuri explicative, două concepții asupra lumii, în același timp etice, ideologice, politice și științifice: individualismul și holismul. Am putea spune că individualismul este față de holism cam ceea ce reprezintă raționalismul universalist față de relativism, sau reducționismul față de complexism, ordinarismul față de con-textualism etc. În timp ce individualismul consideră că istoria și societatea sunt produsele acțiunii in-divizilor, holismul susține ideea că totalitatea socială se organizează după o logică proprie, ce nu este reductibilă la voința, dorințele
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
restrânse cu o structura sociala locala și apreciază că aceste coduri au, în principiu, un potențial redus de schimbare, reflexivitatea individului fiind, în acest caz, limitata. Aceste coduri realizează semnificații legate de context, particulariste. Spre deosebire de ele, codurile elaborate realizează semnificații universaliste, libere de context, cu un mare potențial de schimbare, oferind celor ce le poseda șanse reale de reușită școlară. Sunt, în fapt, codurile celor cu venituri mijlocii, ale clasei « de mijloc » (Basil Bernstein, 1978). Elevii ale căror familii sunt dezavantajate
Medierea în educație by Ileana Bădulescu Anastase, Cornel Grigoruț, Mircea Mastacan () [Corola-publishinghouse/Science/1700_a_3140]
-
adică îndrăgostit de cultură, în general" (Discernămîntul modernizării, Ed. Humanitas, Bucuraști, 2004, p.154). Dogmele academice nu slujesc adevăratul spirit științific, acesta fiind deturnat spre un utilitarism și un pragmatism de fațadă. De aceea avem nevoie de o nouă paradigmă universalistă, care să ofere o viziune unificatoare a științei, religiei și filosofiei, capabilă să producă necesara reconciliere dintre minte și inimă, înnoind în întregime sensul și perspectivele vieții umane, o viziune la care omul poate accede printr-o profundă căutare interioară
[Corola-publishinghouse/Science/1553_a_2851]
-
ales prin: un cadru instituțional precis, constituit de piețele concurențiale pe care se întîlnesc producători și consumatori mînați de propriul lor interes; metodologia sa deductivă (raționamente abstracte, încercări de a formula legi, nu se pleacă practic de la realitate); caracterul său universalist, cosmopolit (legile economice sunt presupuse ca valabile în toate locurile și în toate timpurile, diferențele de structură dintre țări fiind neglijate). Față de această gîndire dominantă apar două reacții majore: cea a școlii istorice germane și cea marxistă. 2.1.1
[Corola-publishinghouse/Science/1553_a_2851]
-
menține comparația, așa cum abolirea sclaviei servea drept pretext pentru a justifica prezența britanică, apărarea drepturilor omului servește pentru a justifica puterea militară americană. Mai mult, ca și Franța sau Rusia revoluționară, S.U.A. reprezintă o mare putere fondată pe o filosofie universalistă și animată de ideea că modelul său de societate trebuie urmat de toată lumea, iar dacă nu, trebuie impus. Nimic mai periculos decît această credință a celor mari că, urmărindu-și propriile interese, servesc de fapt omenirea întreagă. De aici și
[Corola-publishinghouse/Science/1553_a_2851]
-
moarte", rătăcesc poporul american, tîrîndu-l în aventura globalistă, unde îl amenință dezastre de proporții. Soluția ar fi, în opinia autorului, întoarcerea la origini, la spiritul religios și autentic patriotic al părinților fondatori. Într-adevăr, elitele au devenit tot mai transnaționale, universaliste, izolîndu-se într-o "bulă socio-culturală", iar mulți intelectuali au "trădat" valorile tradiționale și argumentează superioritatea morală a identificării cu omenirea ca întreg, a cosmopolitismului. În acest sens, spre pildă, Amy Gutmann, de la Princeton University, susține că "cea dintîi fidelitate a
[Corola-publishinghouse/Science/1553_a_2851]
-
disputa Habermas Lyotard, de cele mai multe ori transformată într-un triunghi teoretic prin prisma "arbitrajului" lui Richard Rorty, Ihab Hassan reflectă asupra distincțiilor dintre cele două teorii, dintre care cele mai importante rămânând respingerea metanarațiunilor și a codurilor coercitive versus conceptul universalist al rațiunii, limbajul conceput drept conflictual versus limbajul a cărui funcție esențială este comunicarea, diferend versus consens. În ciuda diferențelor dintre proiectele lor, ambii filosofi aflați în dispută intenționează să prezerve liantul social; Lyotard consideră (la fel ca Rorty) că este
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
teoria moderată ("modest mode of postmodern discourse"). Prima dintre ele postulează ruptura modernism postmodernism, care se răsfrânge și în aceea dintre discursurile moderne și cele postmoderne, accentul căzând aici pe particula "post-"; teoria modernă este respinsă în totalitate ca fiind universalistă, esențialistă și fundaționalistă. În această categorie sunt incluși teoreticienii din mai tânăra generație a postmodernilor, care se angajează în diverse polemici și dispute, în care apără un discurs bazat pe retorică și stil. A doua categorie pune accentul pe particula
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
astfel opoziția față de capitalism. Mișcările de idei și atitudini precum anarhismul, conservatorismul și tradiționalismul, eco-feminismul, mișcări organizate de papalitate, islamism, mișcări antiglobalizare nu sunt numai anticapitaliste, dar adesea și antidemocratice. Capitalismul este criticat de anarhiști, marxiști, socialiști, precum și de religii universaliste precum creștinismul, iudaismul, islamismul. Criticile socialiste durează de la socialismul utopic clasic la cel susținut de hippies, diferit/opus "socialismului științific" engelsiano-leninist, sau de la socialismul de catedră german la cel libertariano-anarhist bakunian și chomskyan, de la socialismul creștin la "nationalsozialismus" sau nazism
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
plan religios-bisericesc cu "marea schismă" de la mijlocul secolului al XI-lea. A fost o rezolvare dură atât a problemei teologice (generarea Sf. Duh), cât și a pretențiilor vesticilor față de estici asupra unor regiuni, a deosebirilor de practici liturgice între catolicii universaliști și ortodocșii animați de păstrarea drumului drept. Toate, adunate sub termenul "criză religioasă provocată" a creștinismului, au dus atât la separarea Bisericii Romane (Catolice), cu limba cultică latina în Vest, de Biserica Ortodoxă Răsăriteană, cu limba cultică greaca, cât și
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
reforme. Tradiția este determinantă în societățile arhaice cu structură de clasă și îmbracă fie formele imaginilor tradiționale asupra lumii, fie cea de etică de stat în "societățile tradiționale", care urmează după cele dintâi. Tradiția este criticată "științific" de ideologiile burgheze universaliste, care apar cam odată cu capitalismul liberal. În aceste societăți formate în mod istorico-natural în lumea occidentală, doar dreptul natural rațional și utilitarismul au funcții de legitimare (de dominare, de asigurare a legalității ordinii normative). Prin trecerea la capitalismul organizat și
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
civilizației tehnice readuc certitudinea ineluctabilității progresului istoric. Astfel, unul ca Renan poate vesti în Viitorul științei domnia apropiată a Rațiunii (1890). Credem în venirea Rațiunii universale și nu știm că este vorba de o mixtură în care se amestecă raționalitatea universalistă și raționalizarea eurocentristă. Credem în triumful universal al civilizației, în vreme ce Europa își diseminează germenii prin lume, instaurîndu-și hegemonia. Credem în victoria de nestăvilit a Culturii umaniste, chiar cu prețul nimicirii unor culturi multimilenare. Nu știm că dezvoltarea în strînsă legătură
Gîndind Europa by Edgar Morin () [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
Astfel, articolul Acuz al lui Zola transformă problema juridică a afacerii Dreyfus într-o problemă de conștiință, catalizînd procesul de auto-instituire a intelectualilor francezi, care se constituie atunci în două tabere rivale, cea a intelectualilor de stînga, continuatori ai misiunii universaliste a Luminilor, și cea a intelectualilor de dreapta, care vor apăra și ilustra valorile sfinte ale Statului-națiune: Glia, Morții, Tradiția, Rațiunea de Stat, Onoarea Armatei. Sfera intelectualilor europeni este puțin sau prost înrădăcinată din punct de vedere sociologic și instabilă
Gîndind Europa by Edgar Morin () [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]