446 matches
-
geografică, dar mai ales prin „psihologia etnică” specifică acestora. În spirit iluminist, Papiu XE "Papiu" recunoaște că o asemenea tendință este proprie tuturor națiunilor. În fond, și românilor, s-ar putea adăuga. Dar această concesie, făcută, pe moment, unei viziuni universaliste (moștenită din ideologia iluministă), este retrasă imediat, pentru a lăsa loc, din nou, teoriei care pune accentul pe specificul inconfundabil al fiecărui popor. Maghiarii, crede Papiu, au Înrădăcinate În felul lor de a fi, În mod „natural”, nedreptatea și un
[Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
329 Idem, Două secole de mitologie națională, p. 16. 330 Ibidem, pp. 29-35, passim. 331 Ibid., p. 41. Orice națiune tinde spre a-și dobândi propriul stat, dar cum nu există un arbitru pentru aceasta, deși pornește "din zodia democrației universaliste", ea conține germenii autoritarismului, sacrificând oricând individul în virtutea unui presupus interes de grup, pe care îl definește tot o elită, care își apără prerogativele cu și mai multă îndârjire decât aristocrația Vechiului Regim, deoarece îi sunt mai aspru contestate. Ibid.
by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
un summum de factori, puternic contextualizați, iar conceptul de capital uman este un „construct” care reflectă relații capitaliste, culturale, politice și economice. Ca atare, el nu are validitate generală. Sociologii au contestat ceea ce nu există - un concept ideologic, cu valențe universaliste. Modelul capitalului uman este o completare a teoriei neoclasice a creșterii economice și, în același timp, un instrument de analiză a distribuției veniturilor. Utilitatea lui pentru analiza economică și politica nu poate fi pusă la îndoială. Dar excesul de „economizare
Capitalul uman şi dezvoltarea economică Influenţele capitalului uman asupra dezvoltării economice by Mircea ARSENE () [Corola-publishinghouse/Science/100960_a_102252]
-
soți despărțiți? Pentru ce un același pat, dar un Cristos despărțit?”). O a doua tentativă de incriminare a donatiștilor eșuează, și ea, lamentabil. Augustin le impută provincialismul, mania puristă, legalismul închistat, dar, înainte de toate, caracterul sectar, în contradicție cu caracterul universalist al Bisericii. Acest argument nu dovedește însă prea mult. Dimpotrivă, el nu este decât prelungirea unei mișcări în interiorul aceluiași cerc vicios. Augustin recunoaște acest lucru, nu fără oarecare mulțumire, dat fiind că admiterea aporiei favorizează acceptarea propriei sale soluții. Si
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
mai bine zis, la monoidolatrie. Activitatea lui Cristos este centrifugă. Centrul său de iradiere este Ierusalimul, de aici ea se răspândește către toate colțurile lumii locuite. Contrar acesteia, activitatea Anticristului va avea un caracter centripet. Tiranul eshatologic va respinge mesajul universalist al lui Cristos, concentrând mesajul său naționalist în mod exclusiv la cetatea Ierusalimului. În legătură cu aceasta, cf. lucrările lui B. Rigaux, L’Antéchrist et l’opposition au royaume messianique dans l’Ancien et le Nouveau Testament, Paris și Gembloux, 1932, și
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
dau loc unor proceduri de selecție de tip particularist, care obstrucționează, uneori fățiș, recurgerea la alte criterii de apreciere. Luarea în considerație prioritară a nivelului de competență sau de performanță antrenează instalarea unor mecanisme de evaluare a meritului cu ambiții universaliste. În zilele noastre, în cadrul societăților moderne diversificate, există o tendință generală - mai mult sau mai puțin pronunțată, în funcție de țară - de recrutare pe baza unei certificări formale. Astfel, o mare importanță a fost acordată anumitor instituții de învățământ cu caracter elitist
[Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
și cele de performanță (achievement). Societățile tradiționale tind să valorizeze unele caracteristici moștenite sau atribuite: ești ales mai mult pentru ceea ce ești, decât pentru ceea ce faci. În principiu, în societățile moderne, talentele și performanțele contează mai mult și doar criteriile universaliste sunt considerate că au o aplicabilitate legitimă. Totuși, în practică, asistăm întotdeauna la o combinație de caracteristici moștenite și de trăsături dobândite, în măsura în care talentele căutate sunt, deseori, rodul unui mod de educație pe care numai clasele privilegiate îl pot oferi
[Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
bibliografice: Vlad, Convergențe, 45-46; George, Sfârșitul, I, 56-60; Cornel Moraru, „Direcții în poezia secolului XX”, FLC, 1976, 8; Artur Silvestri, „Direcții în poezia secolului XX”, LCF, 1976, 22; Grigurcu, Între critici, 168-171; Nicolescu, Starea, II, 175-179; Marcea, Atitudini, 220-223; Velea, Universaliști, 224-234; Dicț. scriit. rom., II, 450-452; Manolescu, Lista, III, 215-217; Omagiu. Profesorul Dan Grigorescu la 70 de ani, Constanța, 2002. St.V.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287359_a_288688]
-
o mentalitate sectară, riscul idolatrizării unui mentor sau duhovnic, complacerea într-o retorică trăiristă și fobia recurentă față de „intelectualitate”. Sufletele îndrăgostite de aura sfințeniei și de axioma lucrului bine făcut, conversând cu zestrea trecutului și temerile viitorului, navigând între perspective universaliste și patriotism local - acestea doar vor putea prinde cheag și vor putea da Bisericii o nobilă speranță. Profesoratul și programatc " Profesoratul și programa" În ceea ce privește programa de învățământ, sunt mult mai multe lucruri de spus. Teologia este ultima dintre disciplinele academice
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
era pregătită de etosul liturgic al compasiunii, ci de voința oarbă de supunere. În absența curtoaziei, gratuității și a unui curiozități intelectuale genuine față de acele tradiții religioase care - numai prin îngăduința Proniei - au existat înaintea lui Moise, viziunea eshatologică și universalistă asupra istoriei umanității s-a transformat într-o tristă demonstrație de forță. Sămânța colonialismului economic modern a fost deja sădită prin retorica triumfalistă a liderilor ecleziastici din Roma și Constantinopol. Totalizarea misticătc " Totalizarea mistică" Există un puternic contrast între această
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
cruciforme a totalității, leucemia naționalistă a ajuns să macine organismul Bisericii, politizând relația creștinilor cu istoria. Teama de adevărul istoric a dat naștere mecanismului cenzurii și unei adevărate legi a tăcerii (omertà) cu privire la anumite subiecte. Tot din cauza lipsei de orizont universalist s-a născut și frica de alteritate. Pentru cei mai mulți ortodocși, misionarismul a rămas, ca și darul vorbirii în limbi, doar o virtute a apostolilor. Deși istoria creștinismului oferă în esență spectacolul fascinant al transmiterii și convertirii multor culturi la etosul
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
religioasă. Replierea asupra Asiei Mici, Greciei și Traciei, îl așezau în centrul unui bloc mai coerent și mai greu de atacat. Apărarea va fi cu atît mai bine organzată cu cît Heraclizii vor avea înțelepciunea de a renunța la visul universalist al dinastiei iustiniene și de a adapta statul lor la realitățile geo-politice ale vremii. Acesta va trece printr-o reformă administrativă, care va substitui vechilor provincii, prea mici și numeroase, themele, circumscripții militare conduse de un strateg investit cu toate
by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/962_a_2470]
-
Într-adevăr, atît istoria cît și ideologia acestora sau tipul lor de organizare au făcut și continuă să facă obiectul a numeroase studii științifice, apologetice sau uneori denigratoare. Faptul că este vorba de o familie de partide a cărei vocație universalistă s-a afirmat atît prin discursul său ideologic cît și prin implantarea geografică, explică, în parte, interesul cercetătorilor și analiștilor. De fapt, partidele muncitorești apar ca un fenomen complex, situație care ilustrează foarte bine ambiguitățile limbajului politic. Într-adevăr, le
by Daniel L. Seiler [Corola-publishinghouse/Science/1118_a_2626]
-
al "religiei modernității", guvernată de zeitatea "Rațiune"; a nu mai fi seduși de așteptarea mesianică a unui paradis "terestru sau divin"; a ne desub-juga de logica lui "a trebui să fie", care, după Max Weber, este caracteristica esențială a moralei universaliste; integrarea complexității umane și eliberarea de sub dominația teoriilor emancipării (ideologii puternice, zeificate în secolul al XIX-lea), care au împins până la paroxism idealul Binelui ca ultimă realizare a unui individ împlinit într-o societate perfectă; a accepta trăirea conflictuală a
by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
făcut din imagini împărtășite. El este, în mod esențial, mozaic. Adevărurile care îl animă sunt interioare. Întotdeauna tributare situațiilor concrete, ele sunt întotdeauna momentane. Ideologia progresului este, dimpotrivă, bolnăvicios discursivă; are brutalitatea conceptului. Adevărul pe care îl promovează se vrea universalist. Imaginile împărtășite sunt reduse la rangul de arhaisme de către o rațiune care se impune și vrea să impună. Ea secretă o morală ontologică, un alt mod de a afirma, citându-l pe Nietzsche, "coșmarul binelui în sine". Într-adevăr, a
by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
îl joacă emoția, recrudescența sentimentului de apartenență, isteriile despre care a fost vorba, toate acestea amintesc că, așa cum corpul individual nu există decât într-o perpetuă interacțiune, corpul social se sprijină de asemenea pe conjugarea dintre rațiune și sensibil. Morala universalistă este consecința a ceea ce Antonin Artaud numea "conștiința separată". O astfel de separație nu mai este obligatorie. Pentru că între toate ele-mentele există "relianță", putem vorbi de "deontologie". Adică de un comportament colectiv care este tributar momentului trăit și care depinde
by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
Aceasta nefăcând de fapt decât să reia perspectiva soteriologică, căutarea Mântuirii, marcă specifică gândirii semitice. În aceste diverse perspective, tot ce umanul are mai natural trebuie depășit. Ceea ce îl apropie, prea mult, de animal. Ideea de moralitate, în pretenția ei universalistă, se sprijină pe acest fapt. Se pare că ceea ce numesc eu aici "deontologie" exprimă ceea ce i se opune perfect. Refuzul unui raport de juisare, negarea așteptării unei societăți ce va veni, imposibilitatea de a gândi "adevărata" viață ca fiind ceea ce
by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
Iar dezordinea elitelor contemporane, dezordine pe care acestea din urmă, conform mecanismului de proiecție binecunoscut, o numesc "criza", nu este la urma urmelor decât dezacordul existând între o interpretare și o organizare a lumii gândite dintr-un punct de vedere universalist și o viață empirică, care, la bine și la rău, este în mod esențial determinată de o sensibilitate pe care am putea-o numi localistă. Pe de o parte, abstracția moralei, pe de alta, particularismul deontologiilor-etici specifice. Este, într-adevăr
by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
pânză de fond care este sufletul lui homo europaeus. Cu alte cuvinte, ar fi vorba de un punct de vedere potrivit căruia ceea ce-l conduce pe om în toate momentele devenirii spiritului este înțelegerea și subsumarea idealurilor sale unui ideal universalist. Să avansăm ipoteza că același homo europaeus, respectiv homo universalis a construit lumea, dar nu pentru prezent sau pentru viitor, ci pentru el, ceea ce ne face să credem că viziunea despre univers e extratemporală. Având ca punct de plecare cercetările
[Corola-publishinghouse/Science/2253_a_3578]
-
ordini politice, sociale, economice, răspândirea ideilor de dreptate și libertate, în fine, tot ceea ce putea conduce la demonstrarea caracterului universal al rațiunii. În limpezirea apelor, a stărilor de conflict e nevoie de mari minți luminate, de gânditori cu o concepție universalistă prin care să fie părăsit acel mod îngust de a privi și categorisi relațiile dintre oameni, dintre categorii sociale. Numai astfel se poate ajunge la abandonarea diverselor procedee de etichetare a popoarelor în funcție de limbă, religie și obiceiuri. Așa se face
[Corola-publishinghouse/Science/2253_a_3578]
-
palierul pe care ne situăm azi este ceva mai complex, iar rezolvările, firește, mai complicate. Ieșirea din criză va semăna cu marea ieșire din labirint și una dintre soluțiile probabile ne-o sugerează însuși homo europaeus, purtător al unor idei universaliste. Am vorbit în această carte mai mult de Europa Centrală și de Sud-Est, am reliefat cu precădere comunicările interculturale, evidențiind nu numai obstacolele, cât mai ales posibilitățile ivite în obținerea acelui sensus communis. Chiar și așa, majoritatea exemplelor reprezintă oglinda
[Corola-publishinghouse/Science/2253_a_3578]
-
experienței generale de viață. Ea devine țintă privilegiată a celor mai nobile eforturi raționale și principiu de aderență și aspirație al oricărui sistem filosofic ce nu se înscrie într-un curent general al scrupuloasei specializări doctrinare, dar care păstrează misiunea universalistă a desăvârșirii individuale pe fundalul țeserii unei concepții atotcuprinzătoare despre lume și despre relația subiectului cu ea. Înțelepciunea ajunge astfel, în urma unei întoarceri îmbogățite asupra obiectului de la care a pornit, să stea la originea bifurcației teoretico-pragmatice, să satisfacă de pe poziția
Conştiinţa de sine. Eseu despre rolurile multiple ale reflexivităţii by Vlad-Ionuţ Tătaru [Corola-publishinghouse/Science/929_a_2437]
-
ca față de ceva străin, pe care trebuie acum să-l însușească"90). O convenție a alterizării proiective face ca o conștiință reflexivă întemeietoare de experiență să joace jocul demiurgic în câmpul cunoașterii și să obiectiveze o personalitate în esența ei universalistă. Drumul progresiv al spiritului trece prin etapele valorificării reflexive și preia întreaga încărcătură a acestora pentru o investire mai înaltă care urmează să încununeze parcursul fenomenologic. În consecință, determinată pornind de la interioritate și trecând prin cuprinderea relațională, lumea capătă o
Conştiinţa de sine. Eseu despre rolurile multiple ale reflexivităţii by Vlad-Ionuţ Tătaru [Corola-publishinghouse/Science/929_a_2437]
-
primul rând sociale"91). Nucleul definitoriu al fenomenelor spirituale se desprinde din caracterizarea autorului american cu forța unui postulat de neînlocuit, marcând teritoriul unor evidențe de concepție care au făcut carieră în filosofia secolului XX. Astfel, pornind de la o concepție universalistă a proceselor mentale se poate descoperi omogenitatea structurală a corpului comunitar, se poate determina coeziunea macrosistemelor spirituale. Iar interacțiunea membrilor unui grup social poate fi citită în cheie suprastructurală, putându-se degaja paradigme de comportament colectiv pornind de la concluzii superioare
Conştiinţa de sine. Eseu despre rolurile multiple ale reflexivităţii by Vlad-Ionuţ Tătaru [Corola-publishinghouse/Science/929_a_2437]
-
ei exterioară). Spiritul regulativ însuși se revendică de la limite prescriptive de tip teoretic-cognitiv. Ideea" kantiană este o "entitate" rațională cu sediul psihologic în conștiința de sine individuală, iar eternitatea sa este o proiecție subiectivă pe ecranul tabloului categorial al obiectivității universaliste. A conduce presupune inițiativa "însuflețită" și fundamentată aptitudinal, în condițiile în care indiferența cadrului spiritual nu poate genera decât creștere mecanică. De la acest tip de guvernare rațională provine rolul pragmatic și formativ al conștiinței. Conștiința de sine practică o selectivitate
Conştiinţa de sine. Eseu despre rolurile multiple ale reflexivităţii by Vlad-Ionuţ Tătaru [Corola-publishinghouse/Science/929_a_2437]