2,900 matches
-
introduse în cadrul faimosului plan Beveridge (1941-1944) și ele nu sunt decât foarte rar asociate unei politici demografice. Sub guvernarea doamnei Thatcher, aceste alocații au fost revalorificate și în același timp redirecționate spre gospodăriile cu cele mai puține resurse. Nu există universalitate, ca în Franța, ci mai curând o progresivitate în funcție de nivelurile de venituri primare. În țările Europei de Sud, familia joacă un rol esențial și modelul mamei casnice este profund ancorat. În Portugalia, familia, prin rețelele sale de schimb și de
Demografie şi societate by Phillippe Barthélemy, Roland Granier, Martine Robert [Corola-publishinghouse/Administrative/1396_a_2638]
-
special cele din volumele IX-XII. Într-adevăr, odată cu volumul VIII (în care include, printre alte texte, Metoda și regula, de Calist și Ignatie Xanthopulos 192, Arta isihiei a lui Calist Angelicudes 193 și un fragment din „Viața lui Palamas” despre universalitatea rugăciunii inimi 194), Stăniloae epuizează practic conținutul Filocaliei lui Nicodim. Conștient că-și încheiase misiunea, include în volum un amplu studiu consacrat isihasmului românesc 195. Volumul VIII a fost publicat în 1979 și nimeni nu se aștepta ca acest proiect
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
prin aceste ample citate: 1. caracterul universal și comunitar („sobornicesc”, am spune, cu un arhaism românesc) al mântuirii: mântuirea nu valorează nimic, dacă nu privește întreaga omenire; 2. faptul că mântuirea se realizează în istorie, loc al Întrupării Cuvântului. Tema universalității/catolicității Bisericii, a unei Biserici contemporane cu momentul Creației, deschisă tuturor și prin care întreg neamul omenesc e chemat să se mântuiască (nu doar „aleșii”/„credincioșii”/„orthodocșii”), va deveni una dintre temele majore ale constituției Lumen gentium. În ceea ce privește a doua
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
ale unor oameni simpli, nu lipsite de naivitatea inerentă, uneori, care însă au proiecție asupra problemelor mari ale vieții. Didacticist, pe alocuri, moralist, autorul apelează la transfigurarea propriilor experiențe de viață, uneori la relatarea frustră, conferindu-le acestora atribute ale universalității, în care oamenii obișnuiți își regăsesc preocupările mărunte ale unor existențe aflate "sub vremi". Autorul nu dă soluții, dar în spatele ironiei sau sarcasmului se întrevede calea de urmat pentru o intrare în normalitate. Prozele profesorului bucovinean se disting printr-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
drum, în troleibuz, pe jos, nicio vorbuliță. Ajungem în fața blocului nostru. Tata, același spirit de observație ca al străbunilor lui înțelepți: Avem tomberon nou la bloc. S-au mișcat repede băieții". Eu, din același neam, dar ceva mai deschis către universalitate: "No problem..." Pe casa scărilor îmi amintesc și mă pregătesc de plătit polițe: "La tuns iarba. Frizer de vegetale, ai? La plimbat gunoiul, zici?...." Tata. Râs de râs. Se cutremură casa scărilor. Mama iese în ușă, nedumerită: "Ce-i cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
În loc de prolog / 15 Darurile zeiței Amaterasu / 19 Prima parte: SABIA / 23 La prima vedere. Scurtă radiografie a unei națiuni asistate / 25 Apendice: Domnului Sugiyama nu-i place mâncarea olandeză / 27 Homo ethicus și contradicțiile sale / 29 Ipocrizii de sezon / 31 Universalitatea și farmecul nebuniei / 33 Nihilismul activ sau iluzia sinuciderii / 37 Avatarul atenianului Socrate / 43 Fuji-san ga mieru... / 45 Mita ca reflex al unui popor colonizat / 49 Milițian român și polițist nipon (piesă în două tablouri, cu un epilog) / 53 Etosul
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
lui decembrie, ca nu cumva să se plieze peste vechea și fastuoasa shogatsu, ceremonia Noului An). Dacă imaginea lui Iisus-copil s-a estompat pretutindeni, vă garantez că, în Tokyo, veteranul anarhist înveșmântat în roșu se simte mai bine ca oricând. Universalitatea și farmecul nebuniei Nebunia este rară în cazul indivizilor, dar în cazul grupurilor, partidelor, națiunilor și epocilor, ea este regula. Friedrich Nietzsche Perioada în care trăim nu este nici mai bună, nici mai rea decât cele ce-au precedat-o
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
și canoanelor pentru învățătura creștină. Însă, cea mai mare eroare comisă în aceea vreme a fost cea a fixării religiei creștine drept religie de stat, chestiune care, conform lui Șerboianu, "i-a îngrădit pe de-a-ntregul, spiritul de acțiune și universalitatea, așa cum poruncise Mântuitorul". Consecința imediată a fost schisma din 1054, cu și mai multe efecte negative: "De aici înainte, biserica își duce o existență a cărei demnitate lasă de dorit, subordonându-se stăpânirilor lumene și primind în schimbul câtorva grațiozități și
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
pildă, unii întrebuințau circumciziunea (tăierea împrejur, vechiul botez iudaic), dar și botezul creștin cu apă etc., învederând prin aceasta lipsa lor de convingere creștinească, sau mai bine zis, credeau cum că-mpacă vechea credință cu cea nouă, care avea caracterul universalității și era cu desăvârșire liberală 219. În cele trei secole, grație necontenitelor prigoane; grație filosofiei păgâne, cum și diverselor dizidențe și adversități, din partea unor fruntași creștini, se plămădi ideea unei "Constituții eterne", adică a fixării dogmelor, ce avea să servească
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
statică. Dacă libertatea acordată creștinismului de către Împăratul Constantin cel Mare i-a folosit în multe privințe, nu tot astfel a fost cu declararea religiei creștine ca religie de stat, care i-a îngrădit pe de-a-ntregul, spiritul de acțiune și universalitatea, așa cum poruncise Mântuitorul. Acesta a fost punctul vulnerabil al bisericii creștine, care a adus imixtiunea împăraților și a puterii civile în cele spirituale, ajungând astfel la disidența din 1054, cu separația în biserică ortodoxă și catolică sau biserică de răsărit
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
ar trebui aplicat și canoanelor bisericești, cari se-nțelege nu au caracterul perpetuității ca dogmele, ci ele sunt mărginite în timp și spațiu. Aici însă stă fundamentalul rău al bisericii ortodoxe, că ea și-a încheiat legiferările cu caracter de universalitate și normativ pentru toți credincioșii, cu sfârșitul celui de al șaptelea sobor ecumenic, lăsând poartă deschisă sinoadelor locale și arbitrajului naționalist din fiecare țară ortodoxă. Romano-catolicii, în urma separării lor de biserica ortodoxă la anul 1054, au înțeles din timp, acest
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
conștiință" este tocmai respingerea a tot ceea ce nu s-ar reduce la această ivire primitivă a Exteriorului unde se găsește Obiectul. Am afirmat că trăsătura distinctivă a cunoașterii științifice este obiectivitatea sa, înțelegînd prin aceasta caracterul său supra-subiectiv și supra-individual, universalitatea sa. Ceea ce este adevărat din punct de vedere științific este astfel încât poate fi recunoscut de orice spirit (cu condiția ca acesta să aibă competența necesară). Însă obiectivitatea cunoașterii științifice în sensul universalității sale se întemeiază pe obiectivitatea ontologică despre care
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
înțelegînd prin aceasta caracterul său supra-subiectiv și supra-individual, universalitatea sa. Ceea ce este adevărat din punct de vedere științific este astfel încât poate fi recunoscut de orice spirit (cu condiția ca acesta să aibă competența necesară). Însă obiectivitatea cunoașterii științifice în sensul universalității sale se întemeiază pe obiectivitatea ontologică despre care tocmai am vorbit, pe faptul că ceea ce este adevărat trebuie să poată fi demonstrat, adică în cele din urmă arătat, adus în acea condiție de a fi acolo, în fața noastră în acea
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
menționăm nume precum acelea ale lui Leonardo și Dürer. Paralelismul surprinzător care s-a stabilit mai recent între anumite cercetări plastice și diverse descoperiri științifice, în legătură cu fenomene microscopice de pildă, indică dacă nu cumva demonstrează caracterul unitar al cunoașterii și universalitatea acesteia, fiecare producție cu-adevărat originală, și prin chiar acest fapt insolită, din domeniul creației grafice sau picturale putând să-și susțină asemănarea neprevăzută, însă incontestabilă cu un document oarecare scos la lumină de cercetarea fundamentală și să primească de la
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
oameni. Această știință ca orice cunoaștere și ca orice viziune nu este posibilă, tocmai, decât ca viață, ea nu se resoarbe nicidecum în imperiul obiectiv al obiectelor sale și al teoriilor sale: toate producțiile sale, în ciuda obiectivității lor și a universalității lor, sunt producții în sensul strict al cuvântului, ele fac trimitere la o viață transcendentală fără de care nu ar exista. Deoarece prestațiile științifice sunt vii și constituie astfel experiențe într-un sens originar, ele se actualizează în mod necesar sub
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
în ek-staza unei viziuni, ci doar, în calitate de auto-afectare a acestei ek-staze, forma sentimentului și a vieții. În această formă ea se înfățișează ca variabilă de la un individ la altul, ea nu contravine doar "adevărului" a ceva asupra căruia toată lumea convine, universalității sale și astfel "obiectivității": ea se derobează acesteia în mod principial, în virtutea locului nașterii sale și a tipului său de credință, nedezvoltându-se niciodată în În afara unde gândirea, cea științifică mai cu seamă, caută și găsește tot ceea ce găsește. Nefiind
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
câmp ideal constituit și definit de legile care îl guvernează. Pentru că aceste legi sunt ca atare universale și, astfel, acționează pretutindeni, cel puțin în interiorul domeniului care le este subordonat, acest câmp este afectat, în mod vizibil sau ascuns, de o universalitate care face din el o totalitate omogenă. Totuși, oare nu orice organizare umană, și astfel orice societate, se supune unor legi, care legi, înainte de a fi reprezentate într-un cod legislativ sau juridic, sunt înainte de toate și în ele însele
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
a unui decan sau a unui președinte care vorbește în numele instituției universitare ca atare. Dintr-o asemenea marginalitate rezultă că conceptul de Universitate închide în sine o contradicție, dacă este adevărat că ceea ce tinde să promoveze el, și anume o universalitate limitată și excepțională, se înfățișează ca un monstru logic. Însă această contradicție ne face să ne gândim imediat la o întrebare: de ce trebuie instituite legi și reglementări diferite de acelea care guvernează în general o societate, de ce trebuie instituită această
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
limitată și excepțională, se înfățișează ca un monstru logic. Însă această contradicție ne face să ne gândim imediat la o întrebare: de ce trebuie instituite legi și reglementări diferite de acelea care guvernează în general o societate, de ce trebuie instituită această universalitate paradoxală care este Universitatea? Această întrebare cu aparență formală îmbracă o semnificație absolut concretă imediat ce ne amintim că societatea ca atare, ca esență generală nu există și că legile sus-numitei societăți sunt în realitate legile vieții, legile conservării și sporirii
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
sunt votate de reprezentanții contribuabililor, ale căror interese, cel puțin teoretic, le reprezintă. Legitimitatea juridică a impozitului rezidă din respectarea mai multor principii de drept fiscal, unele de natură constituțională (principiul legalității, al egalității și nediscriminării fiscale, principiul necesității, anualității, universalității impozitului ș.a.), iar altele nu (principiul teritorialității, principiul neretroactivității fiscale ș.a.). Consimțămîntul contribuabililor poate cunoaște o erodare datorată unor cauze multiple, dintre care reținem: evoluția sistemelor fiscale de la preponderența impozitelor directe, mai bine percepută de contribuabili, la cea a impozitelor
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
internaționale, ca și structurile mafiote sau teroriste debordează frontierele, coexistînd cu state naționale a căror pondere în economie culmea paradoxului! a crescut spre 50 % din P.I.B. Triumful pieței pare să conducă la propria-i reconsiderare. Se reconfigurează mari "concurențe strategice". Universalitatea pe care fiecare pretinde că o încarnează, împotriva tuturor celorlalți, bulversează ordinea firească a lumii și se opune ordinii divine, încercarea de a impune anumite valori particulare, de a crea o societate-lume condusă de o singură putere globală, care să
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
toate, să ofere cel puțin spiritului nostru un avans pe drumul dobândirii libertății". Criticul realizează racorduri rapide și suple între literatură și ideologie, între literatură și mentalitatea din secolul al XIX-lea, decupând particularitățile esențiale ale acestui veac: romantismul, sfărâmarea universalității, individualismul, "gustul netăgăduit pentru formă", "pasiunea feroce pentru frumos", tentația iraționalului ("Mentalitatea baudelairiană sau cea mallarméeană nu pot fi înțelese în afara recrudescenței iraționalismului în sistemele metafizice închegate, ca și în filosofia comportării cotidiene"). Desigur, tot acum își face simțită prezența
Cealaltă față a criticii literare by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/7020_a_8345]
-
are la Schopenhauer sensul strict pe care îl are de obicei acest cuvînt, - incapacitatea de a sesiza melodia unei bucăți muzicale -, ci el seamănă izbitor cu sensul despre care avea să vorbească George Călinescu într-o prelegere din 1947 ("Universitate - universalitate"). Călinescu spune acolo că amusia este deficiența intelectualilor care nu pot sesiza savoarea estetică a limbii. Ca atunci cînd citești o poezie la rece urmărind sensul propriu, nemetaforic al cuvintelor, fără să te lași invadat de muzica ei. Astfel de
Leacuri împotriva urîtului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7034_a_8359]
-
toate obiectivele fiind prezentate în manifestul partidului fondat de fostul premier Călin Popescu Tăriceanu. Conform documentului, PRL în calitate de "unic continuator legitim al liberalismului modernizator și reformator care a construit România modernă și singura forță politică ce își afirmă încrederea în universalitatea, durabilitatea și actualitatea valorilor liberale își propune un proiect politic fondat pe relația dintre libertate, democrație și prosperitate. De asemenea, Manifestul PRL cuprinde și "Crezul generației liberale 2014, în care sunt stipulate convingerile membrilor partidului fondat de Călin Popescu Tăriceanu
PLR: Manifestul politic al Partidului Liberal Reformator by Elena Badea () [Corola-journal/Journalistic/79043_a_80368]
-
la rabaturi importante). În al doilea caz, putem lua ca exemplu Conjurația imbecililor - Premiul Pulitzer pentru un roman ce nu se integra, în mod evident, în literatura epocii. De fapt, toate cărțile mari rup zăgazurile curentelor literare, înscriindu-se în universalitate chiar dacă sunt inclasificabile în termenii unei direcții culturale." Singurul lucru care nu mi-a plăcut în unele lucrări este ceea ce s-ar putea numi un culturism filologic. Sunt elevi (greșit orientați, probabil, de profesorii lor) care își cultivă excesiv mușchii
O Românie ideală by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/7611_a_8936]