776 matches
-
în valorizarea autentică a acestor demersuri. Dacă și-ar fi dorit să concilieze designul instrucțional modern cu gândirea postmodernă, ar fi putut prezenta metodele reale ale celei din urmă. Dar, în acest fel, nu ar mai fi putut estompa caracterul univoc și unilateral al gândirii moderne care fundamentează tehnologia educațională și designul curricular clasic. Nu putem să nu observăm că maniera folosită aici de Wilson este meschină și nepotrivită cu scopul cercetării sale. Însă am prezentat-o ca atare pentru ca lectorul
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
creație romanul comportă afinități frapante. Romanul Agata murind este psihologic și analitic, dar nu după rețetele tradiționale, ci e un text extrem de atent lucrat, recuperabil și în cadrele esteticii realiste. Definitoriu este însă tocmai haloul de sugestie, ireductibil în chip univoc fie la tematică, fie la stil, asigurat de corelarea ingenioasă a acestora. Tematica majoră este configurată aici de investigarea raporturilor dintre Eros și Thanatos. P. reușește să acrediteze ceea ce s-ar putea numi o refondare a intimismului, repudiind deopotrivă autoanaliza
PAVEL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288735_a_290064]
-
mijloacele disciplinelor istorice, ci prezis. Metodologia predicției, adică a „descrierii” unor obiecte viitoare, este distinctă. Există însă și o altă diferență între viitor, pe de o parte, și trecut și prezent, pe de alta. Trecutul și prezentul au o existență univocă. Un fapt prezent este irevocabil așa cum este, iar un fapt trecut, așa cum a fost. Viitorul însă are un alt statutontologic. El poate fi într-un fel, dar poate fi și în altul. Există, în științe, două moduri distincte de a
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
alta probabilistă. Pentru prima modalitate, viitorul este strict determinat în raport cu istoria sistemului. Dacă am poseda o cunoaștere completă a legilor care guvernează dinamica sistemelor reale și, de asemenea, a tuturor factorilor ce acționează asupra acestora, am putea prezice în mod univoc fenomenele viitoare. Într-o asemenea perspectivă, între trecut și prezent, pe de o parte, și viitor, pe de alta, nu există o diferență de structură. Diferențele apar doar în mijloacele cu ajutorul cărora le cercetăm și în precizia acestor mijloace. Din
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
complet predeterminată, ci ca un set de alternative posibile. Din acest punct de vedere, el este structural diferit de prezent și trecut. Acestea din urmă sunt acele alternative care, fiind posibile, au fost totodată și realizate. De aici și caracterul univoc al descrierii trecutului și prezentului în raport cu descrierea viitorului. Diferențele dintre cele trei momente distincte ale timpului, atât prin natura lor, cât și prin metodele distincte de investigare pe care le implică, generează discipline științifice diferite. Acest lucru este în mod
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
Sora lui Robin și Teribila spirală. Proza din Generoasele cercuri (1989) se înscrie și mai bine în acest program auctorial al unei scriituri hiperrealiste: un cadru scenic abia schițat, al unei lumi de periferie, industrializată abuziv, în care se ghicește univoc trama absurdă sau paradoxală care animă conștiințe oarbe uneori - un muncitor eșuat în viață din cauza unui incident din adolescență provoacă același tip de incident, în care victimă va fi de data aceasta un tânăr surprins în aceeași postură, așadar repetabilitate
PAUN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288727_a_290056]
-
instrumentelor, al resurselor sau capitalurilor și al impresiilor, ce trebuie astfel instituite încât să releve sau doar să simuleze eficiența. Rolurile ocupaționale și cele asociate culturii divertismentului sau culturii relațiilor sociale nu mai sunt integrate într-o matrice de corespondențe univoce cu identitatea de status consacrată și legitimată tradițional. De exemplu, a fi universitar sau a fi inginer nu mai coincide cu o conformare exclusivă la o identitate ocupațională de clasă sau de status social, ci cu practicarea de roluri care
Sociologie și modernitate. Tranziții spre modernitatea reflexivă by Lazăr Vlăsceanu () [Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
neînțelegeri ale opțiunilor instituționale de profilare pe instruire sau pe cercetare ar putea avea originea în sensurile acordate cercetării. Unde începe și unde se termină cercetarea autentică este o întrebare tot mai des pusă, fără a avea încă un răspuns univoc. Pentru unii, analiza scolastică (scholarship, în engleză), de tip academic clasic, ce constă în organizarea și reorganizarea cunoașterii existente, a prospectării unor sensuri ascunse sau a adăugirii de noi sensuri, ar fi parte a cercetării. La fel și analizele cu
Sociologie și modernitate. Tranziții spre modernitatea reflexivă by Lazăr Vlăsceanu () [Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
simplitatea - complexitatea, temporalul - atemporalitatea, senzorialul - suprasensibilul), sub autonomia „celor mai riscante aventuri de limbaj”. În cititor, obscuritatea provoacă o „tensiune disonantă”, o „interacțiune de inteligibilitate și fascinație”. De la Rimbaud și mai ales de la Mallarmé încoace, poemul nu mai exprimă conținuturi univoce; lansează enunțuri plurisemice sau fără nici un sens, rămânând să le fie atribuit unul (sau mai multe) de către cititor. Poetul modern e un „mag al sunetelor”; prin el, cuvântul își devine propriul referent. Magia verbală nu e însă delir, sau dacă
MODERNISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288200_a_289529]
-
ale diferitelor culturi, plecând de la ideea că prin operațiile silogistice ale unui intelect perfectibil (dacă nu infailibil) se poate obține o imagine acurată a lumii, obiectivă și fără idei preconcepute. În lumea formelor, cel puțin, modernitatea nu se putea angaja univoc în acest dispreț față de tezaurul impresionant al tradiției. Romantismul sau „modernitatea estetică” (Matei Călinescu) a înțeles să răspundă idealurilor iluministe, stabilind un set de opoziții în „teritoriul definit de adversar” (Paul Ricœur): origine/prezent, mit/rațiune, vis/realitate, etos boem
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
tehnic în lumea autoreferențială a științei de carte contează. Mulți sunt cei care au adoptat, chiar fără să vrea, sloganul poststructuralist: Il n’y a pas de hors-texte. Socotim că toate percepțiile alterității sunt tot atâtea moduri ale lecturii. Tratăm univoc realitatea, ca pe o ciornă ce poate fi mereu transcrisă „pe curat”. Totuși, ne înșelăm dacă așteptăm ca din această practică hermeneutică să rezulte „identitatea narativă” a unui subiect vital. Orice discurs poetic, filozofic sau religios avansează tema unei contemplații
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
de cel puțin doi vectori: (a) intenția de demonstrare a existenței lui Dumnezeu prin exercițiul rațiunii separate de conținutul existențial al credinței, care implică considerarea economiei divine a mântuirii prin relația cu Scripturile și cu liturghia Bisericii; (b) acceptarea predicației univoce (ființa sau existența devin un atribut calitativ identic pentru orice subiect logic al unei propoziții). Pace Yannaras, acest agnosticism nu are nimic de-a face cu „apofatismul esențialist” specific teologiei creștine. A acuza tradiția occidentală de „intelectualism” pare comod în
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
nici o asemănare cu acel obiect al cărui semn este. Relația dintre cele două se limitează la faptul că același obiect, care acționează în aceleași împrejurări, cere același semn și că deci semne diferite corespund întotdeauna unei acțiuni diferite.” 16 Coordonarea univocă epuizează relația dintre datele senzoriale și construcțiile conceptuale. Relația nu este una de reflectare, de oglindire, și nici una de natură genetică. Ca și conceptul kantian al cunoașterii, acest concept metodologic al cunoașterii orientate spre formă a fost elaborat printr-o
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
informează asupra unor experiențe particulare. Marile contururi ale acelui concept al cunoașterii care se desprinde din asemenea reflecții metodologice pot fi fixate după cum urmează. Conceptele și enunțurile, ca relații între concepte, capătă conținut și semnificație empirică doar prin coordonarea lor univocă cu anumite experiențe senzoriale. Invers, lumea experiențelor senzoriale devine inteligibilă prin funcția coordonatoare și sistematizatoare a conceptelor gândirii comune și științifice 20. Noțiunile care sunt în mod direct corelate cu anumite complexe de date senzoriale sunt numite de Einstein „noțiuni
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
sublinieze, totodată, opoziția dintre rezultatele acestei reflecții, care s-a dezvoltat pe fundalul unei concepții empiriste asupra cunoașterii, și apriorismul kantian. Pentru Kant, cunoașterea este rezultatul reunirii intuițiilor și conceptelor pure ale intelectului. Pentru empirismul modern, cunoașterea reprezintă o coordonare univocă a unor experiențe senzoriale date și a unor concepte create în mod liber de mintea omului, respectiv a cercetătorului. Reflecția metodologică modernă asupra științei pornește de la supoziția că nu există condiții ale posibilității exprienței valabile pentru toate domeniile cunoașterii și
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
tot ce se întâmplă în lumea fizică decurge dintr-o stare anterioară după o regulă 14. În virtutea acestei reguli, din starea anterioară va rezulta cu necesitate o stare ulterioară. Cunoașterea stării anterioare ne va da posibilitatea să anticipăm în mod univoc producerea stării ulterioare. Altfel spus, stările și evenimentele vor fi legate prin acele relații necesare care sunt legile deterministe. Acest principiu are evident o semnificație regulativă. Din el rezultă că toate stările și evenimentele fizice vor putea fi explicate și
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
necontactabil concret, poate, niciodată. Noile sisteme de conectare și de comunicare pot accelera capacitățile comunicaționale, imaginative sau inventive, dar le și pot încetini sau stopa dacă nu sunt utilizate în chip judicios și, mai ales, dacă sunt utilizate în mod univoc. Instrumentul este cu atât mai bun cu cât el face ca elevul să treacă de la statutul de utilizator la producător. Oricât de performantă ar fi noua tehnologie, aceasta se cere a fi completată cu strategii tradiționale, clasice, de performare a
Informatizarea în educație. Aspecte ale virtualizării formării by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/2324_a_3649]
-
utilizate pentru a marca succesiunea pașilor în cadrul unui proces sau sarcini; bullet-urile (marcatorii de rând) sunt folosite pentru a înșirui ideile ce nu trebuie dispersate aleatoriu sau secvențiate; tonul discursului lecțiilor trebuie să fie încurajator; termenii utilizați sunt constanți și univoci (nu se folosesc sinonime prea des); abrevierile și simbolurile sunt clar definite și statornicite; se urmărește o respectare a tipurilor de marcatori ce introduc rândurile; instrucțiunile sunt simple și sunt ușor de urmărit; determinările gramaticale sunt clare și corecte; nu
Informatizarea în educație. Aspecte ale virtualizării formării by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/2324_a_3649]
-
creativitatea receptorilor, aria de circulație a unor bunuri culturale. Înzestrat cu o bună cunoaștere a domeniului, manifestând calmul omului de știință, autorul argumentează identitatea și persistența tradițiilor etnofolclorice românești în spațiul studiat. Mai mult decât atât, el respinge discursul oficial univoc - care vorbea doar despre influența culturii slave asupra celei românești - și demonstrează puterea de iradiere a tradițiilor românești către alte etnii. În colinda românească din spațiul cercetat, există unele conexiuni româno-slave, care însă „n-au atins straturile esențiale ale sistemului
BOSTAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285825_a_287154]
-
vor conduce la elaborarea unor noi metodologii, care să răspundă cât mai exigent realității concrete a fenomenului bolii psihice. Pe de altă parte, având în vedere cele prezentate mai sus, se poate afirma că nu există o definiție general acceptată, univocă, asupra a ceea ce este normalitatea. Există, însă, în această direcție un efort susținut și multe încercări din partea practicienilor și cercetătorilor din domeniul psihiatriei, psihologiei, sociologiei, antropologiei, deși demersurile lor se dimensionează conceptual foarte distinct, având în vedere diferențele de conținut
Revista de asistență socială () [Corola-publishinghouse/Science/2153_a_3478]
-
a romanului lui Holban, Sandu încearcă să înțeleagă faptele și chipul Irinei, bineînțeles așa cum apar date în conștiința sa atunci când le rememorează. Însă evenimentul își păstrează puterea și autonomia chiar și în această situație: căci nu este cuprins în rememorări univoce, închis în comentarii în genul celor proustiene. Nu este posedat prin atribuirea unei semnificații certe, nu este un semn pentru un sens. Comentariul de tip balzacian omniprezent la Proust, în contrast cu magia relativului și fluidității, este absent sau în mod demonstrativ
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
să ne asigurăm de prezența vizibilă și supusă a unui sens, de situarea sa la îndemână, cât mai aproape. Iar dacă uneori punem în discuție ideea de sens, o facem mai ales întrucât acesta nu ne apare suficient de clar, univoc și determinat. În rest, trăim cu acea obișnuință veche de a căuta „un sens în tot ce se întâmplă“; ne vedem deja pe noi înșine „ca sens și măsură a lucrurilor“. De la vechii greci și până astăzi, am avut destul
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
comune ale sensului. Un argument sceptic ne spune că, de fapt, ceea ce sesizăm - sub numele sensului sau al nonsensului - nu reprezintă ceva în sine. Ceea ce sesizăm privește modul în care ceva se arată într-o anume experiență. Nu se arată univoc și dintr-odată, ci cunoaște varii chipuri, de la ceea ce numim simplă aparență și până la ceea ce se arată pe sine ca atare. Nu aș dori să complic discuția, aducând în atenție felul mai riguros în care se poate vorbi despre fenomen
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
se ratează uzul firesc al cuvintelor (într-un enunț de felul: „timpul se extinde“). Alteori însă ea ne reține mai mult decât am crede și ne tulbură profund. Este ceea ce se petrece în fața unui poem ce amână la nesfârșit sensul univoc, deși te atrage în lumea stranie a cuvintelor sale. Acestea se îndepărtează enorm de uzul lor obișnuit, precum în versul eminescian: (Scrisoarea I ). Însă, de această dată, tocmai astfel e posibil un alt mod de a privi lucrurile. De aceea
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
să ne asigurăm de prezența vizibilă și supusă a unui sens, de situarea sa la îndemână, cât mai aproape. Iar dacă uneori punem în discuție ideea de sens, o facem mai ales întrucât acesta nu ne apare suficient de clar, univoc și determinat. În rest, trăim cu acea obișnuință veche de a căuta „un sens în tot ce se întâmplă“; ne vedem deja pe noi înșine „ca sens și măsură a lucrurilor“. De la vechii greci și până astăzi, am avut destul
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]