502 matches
-
filmul lui Charles Chaplin, Goana după aur, nu știu dacă era de imaginat că ea va fi urmată în film de goana după petrol. În Gigantul (Giant, 1956) lui George Stevens, Leslie Benedict (Liz Taylor) călca delicat într-o băltoacă unsuroasă, urma ei umplîndu-se cu lichidul la fel de prețios ca și aurul odinioară și care-l făcea pe Jeff Rink (James Dean) să se îmbogățească peste noapte și să-și piardă mințile. Dallas-ul, printre filmele copilăriei și adolescenței mele, saga interminabilă cu
Zgomotul și furia aurului negru by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8685_a_10010]
-
Sibiu), cînd, stînd în rîndul de scaune alături de Mihaela Stănișor (organizatoarea de facto a colocviului după decesul lui Eugène van Itterbeek), efigia lui Dur, împietrită în chenar imobil, îi împrumuta fermitatea unui mulaj viu. Mai mult, nimic din acel timbru unsuros, de viclenie duplicitară, tipică intelectualului contemporan, nu atinge ființa acestui filosof care, deși a terminat facultatea la București, a fugit de capitală ca de o cloacă molipsitoare, pentru a alege tihna burgului săsesc de pe malul Cibinului, unde a avut prilejul
Antologie interioară by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3555_a_4880]
-
rusoaica nu le ia, știucile mari crezând că nu i se cuvin, ci ia așa doi-trei peștișori numai, mici-mici, plutind în niște borcane; ...apoi când Gabi strigă în rusește vsio!... vsio!, adică, totul este al ei, - ca și știucile enorme, unsuroase, femeii nu-i vine să creadă că doi prinți preschimbați în pescari le aduc peștii ăia din povești... Eu și Gabi, suntem doi prinți mascați, în pescari. Făcusem minunea aceasta, - când își dă seama că asta era realitatea - nu viața
Peștele siberian, Hotel Rossia by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/7809_a_9134]
-
ele, prefăcându-se disperate,... dar țipetele astea, dragă Babis, nu erau niște țipete de groază, erau făcute, prefăcute... Babis mai puse mâna pe o napolitană, mi-o întinde zâmbind încântat, duce cealaltă mână la piept, la frunte, la buzele negre, unsuroase, schițând salutul oriental. Mi-am luat rămas bun și am ieșit afară. Catedrala nu era departe. O zării pe același trotuar pe Karin venind repede spre mine fără să mă vadă, ușurată parcă, asemene acuiva care până atunci cărase ceva
Cifra norocoasă by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/8757_a_10082]
-
Nu erau căsătorite, desigur. Gina fusese, cu zece sau cincisprezece ani mai înainte. Când în viața ei pătrunsese cu măreție un bărbat ceva mai în vârstă, funcționar sau contabil sau comis-voiajor. Un personaj clădit din îngâmfare și dintr-o siguranță unsuroasă, care-o părăsise fără explicații după câteva luni. Iar Mona nu reușise decât să se îndrăgostească, de două sau trei ori. întotdeauna de bărbați însurați și mai mari decât ea, pe care-i speriase cu dorința frenetică de măritiș. Nici
DUPĂ DOUĂZECI DE ANI... by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17225_a_18550]
-
pe-aproape, muște cu ceaslovul s-au mai prins. Fluturi cu Istoria literaturii, mai puțin. Ori nu i-au nimerit bunii părinți ai vreunei parohii de țară pe vinovați în toiul faptei. Dar s-a comis, credeți-mă. Și paginile unsuroase, date cu puf și cu polen, sînt strînse, de curînd, într-un volum: Războiul fluturilor, publicat la Polirom, sub semnăturile lui Paul Cernat și Andrei Ungureanu. Ce mai e și asta, îți vine să întrebi, parcă în numele elevilor care de
Entomologicum Magnum by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11343_a_12668]
-
pe față și pe piept, după care m-am nămolit și pe mine și m-am întins peste ea. Ne-am rostogolit de câteva ori, mânjindu-i covoarele, dar brusc m-a împins: — Hiii!... Carpeta de la bunica! Plăcuțe de ciocolată unsuroasă se incrustau în fibre. — Poți să-ți spui acum că e lințoliul din Torino, i-am zis, ridicându-mă. Lințoliul din Torino al amorului nostru. Tăcea, mânjită negru ca o bacantă de comando, frecând cu unghiile covorul. — Zi ceva! i-
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
dat colțu’ la babă. Pe uliță, Găinaț bătea pe la porțile oamenilor și striga: — Au venit belgienii și ne-au adus bluze pe gât! Pampas mânca. Mânca niște jumări vechi, pe care le scotea cu gheara ei neagră dintr-un borcan unsuros. Că e murdar ce iese, zicea ea mereu, nu ce intră în gura omului. La gură avea grăsime sleită. I am zis să coasă steagul și m-am întors fuga la primărie. — Băieți, a-nceput Manciuzdă, ca la noi la
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
un obiect personal o brichetă, un briceag, o monedă, o cheie... și o poftiră pe ea să aleagă. Femeia cochetă, întârziind cu mâna în chipiu până să scoată un gaj. În timp ce cu degetele pipăia obiectele, alegea și cu privirea-i unsuroasă, plimbând-o pe fețele bărbaților, care fierbeau și gâfâiau ca samovarele. Ochii i se opriră pe cel mai tânăr și timid dintre ei și, după ce-l fixă câteva clipe, scoase din chipiu mâna cu pumnul strâns în jurul gajului. Deschide palma
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
scurt, pe nerăsuflate, de teamă ca gura caracatiței să nu se închidă brusc, fără să vrea să digere. Cuvintele trecură dincolo, ca niște pietre aruncate peste gard și fură zgâriate cu penița pe o hârtie îngălbenită și pătată de degete unsuroase. Bătrânul primi câteva scrisori cu adrese, dar nu îndrăzni să se ducă. îi era frică de propriul său joc. într-o dimineață, plimbându-și bastonul pe străzi mărginașe, ajunse din întâmplare la una din adrese. Se hotărî să intre. Se
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
stinse. Inelul continua să viețuiască, fiind străbătut de sclipiri reci de aramă, lumini fosforescente și flăcări mocnite de jeratic. Într-un târziu, cuteză să-l atingă cu prudență. Sub degetul său tremurând, materialul necunoscut devenea ba sticlos, ba catifelat, ba unsuros, ba cerat. Era când cald și umed ca sângele, când răcoros și uscat ca piatra. Vru să strige: "Așa ceva nu există!"; dar acel ceva există, era acolo, sfidându-l ca un ochi de diavol. Brusc îi înflori o amintire, ca
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
într-un costum de catifea vișinie ce-i lăsa goale pulpele și brațele obeze, neuniform arse de soare, traversa cât putea mai grațios scena, agitând un batic colorat. Făcea gesturi obscene cu limba, lăsând la vedere, printre buze groase și unsuroase, mai multe șiruri de dinți mici și ascuțiți de știucă. Avea părul pudrat cu făină de orez trecută prin sită de borangic, pomeții sulemeniți cu cârmâz și o aluniță de mătase neagră lipită cu scuipat. Șnuruit peste pântecul și pieptul
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
într-o oră, astăzi, săptămâna viitoare. Numai promiteți-mi, domnule, dragule, jură-mi că mi le aduci. Că le voi avea la un moment dat în fața ochilor, supuse simțurilor olfactive, tactile, de orice fel... Ciorbița de perișoare care se leagănă unsuros în farfuria cu dungă albastră, spălăcită și cu marca altui restaurant e formată dintr-o zeamă cu două guguloaie. Faci un efort, îți calci în picioare toate principiile, impulsurile sociale și lingvistice și te înghesui singur cu ideea conform căreia
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
cealaltă parte/ și se fac țăndări./ (...) mă întorc într-o parte și imediat se face gaură în pământ/ mă întorc pe o mie de părți dar parcă de o mie de ori/ aș întoarce în tigaie un pește mare și unsuros/ care cu ochi mare și unsuros/ m-ar privi până la ultima înghițitură" (Poemul de noapte). Versuri puternice, obținute la o anume temperatură și cu o surprinzătoare combinatorie lirică. Ele sunt însă decupate dintr-o materie eterogenă, cu vădite diferențe calitative
Poeme de noapte by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11299_a_12624]
-
mă întorc într-o parte și imediat se face gaură în pământ/ mă întorc pe o mie de părți dar parcă de o mie de ori/ aș întoarce în tigaie un pește mare și unsuros/ care cu ochi mare și unsuros/ m-ar privi până la ultima înghițitură" (Poemul de noapte). Versuri puternice, obținute la o anume temperatură și cu o surprinzătoare combinatorie lirică. Ele sunt însă decupate dintr-o materie eterogenă, cu vădite diferențe calitative. În sumarul volumului găsim numai câteva
Poeme de noapte by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11299_a_12624]
-
aprinzîndu-le seara în magazin. Succesul fu fulgerător. Aceste ocupații avură înrîurire asupra fizicului. Sultana începu să se îngrașe, din cauză că nu mai avea timp să se supravegheze corporal. Sedentaritatea, ca și agitația au adesea același efect. Fața, umflîndu-se puțin și devenind unsuroasă, îi aluneca în jos. Ochii se măriră, devenind de o negreață stăruitoare, în schimb nasul se făcu mai coroiat. Fire mari de păr răsăreau de sub nări și în bărbie, iar gușa dădu indicații a se dubla. Metamorfoza aceasta nu se
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
tren. O siluetă măruntă alergă spre noi și trecu de muncitorul feroviar fără să-i arunce o privire. Se opri lîngă mine și-și ridică ochii, aruncîndu-mi un zîmbet onctuos, șovăitor. Avea o față frumosă, cu bărbie îngustă și părul unsuros și ușor ondulat îi era dat pe spate, cu un zuluf mărunt la ceafă. Purta un papion maro, o haină cu revere maronii lungă pînă la genunchi, pantaloni negri strîmți și pantofi maro din piele întoarsă. Avea un accent molatic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
în spatele uzinei, iar trenul regal urma să treacă pe-acolo la trei după-amiază, și toți muncitorii au primit liber să-l vadă. Așa că atunci cînd a trecut, trenul eram cam patru sau cinci sute la margineacăii ferate, în salopetele noastre unsuroase. Regina era în primul vagon și se uita rece și grațioasă și ne făcea cu mîna; iar în vagoanele din mijloc erau o sumedenie de bătrînei, primari, cum ar veni, cu lanțuri la gît, toți făcîndu-ne cu mîna ca apucații
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
trezi pe burniță, cu o crustă pe buze și ceva lîngă el, ceva ce nu dorea să vadă. încercă să zboare spre casă, dar nu mai avea suflu să parcurgă decît distanțe scurte; neavînd de ales, se tîrî pe edecul unsuros. Urcînd la etaj, tot cădea dintr-o parte în alta, iar cînd ajunse în casă, se întinse pe podeaua din hol și începu să grohăie căutînd să respire, dar și să atragă atenția. Grohăi din ce în ce mai tare, pînă cînd un polițist
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
cu tămâie aprinsă, iar în stânga Evanghelia deschisă la fila la care Domnul Hristos alungă diavolii din îndrăcit într-o turmă de porci. Fiecare dintre cei vreo patruzeci de Badislavi avea atîrnate-n piept iconițe sfințite și purta în frunte o pată unsuroasă de mir. Armata de oase și cârpe, însuflețită fantastic de lumina focurilor, ținea sfat. Scheletele curate, cele mai vechi, agitau în ninsoare labe lungi ca de călugăriță. Murmurul cuvios dinăuntru și mireasma de tămâie nu le veneau la socoteală. Cu
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
ascunde în pupa minții, nu voi ști niciodată dacă am fost, dacă sânt o călugăriță vorace, un păianjen visător pe picioroange ne-sfîrșite sau un fluture de o frumusețe suprafirească. Îmi amintesc, adică inventez. Transmut năuceala clipelor în aur ereu și unsuros. Și, cumva, străveziu, tot mai străveziu pe măsură ce fântâna din creier mi se adâncește (iar eu, un schelet aplecat peste ghizdurile ei, îmi contemplu largii ochi visători reflectați în apa de aur). Acel hialin unde se-ntîlnesc, ca trei flori heraldice pe
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
găini mari de carne cu creasta pleoștită. Grupuri de țigani umpleau trotuarele, așteptând tramvaiul pe vine, ele cu fuste crețe, înflorate portocaliu și cărămiziu și cu haine bărbătești, ei în costume negre, cu pălării, șezând pe saci umflați, incredibil de unsuroși. Totuși îmi plăcea mirosul lor, de mahala, de putreziciune naturală, ca mirosul acela inconfundabil de la țară, unde se amestecă dospirea fructelor în butoaie de țuică, leșia lăturilor aruncate în semicerc pe pământ, seva vegetației copleșitoare care-ți întunecă vara privirile
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
de pe coada linguriței, mi-a povestit ceva din copilăria ei. Mama ei lucra ca presatoare într-un atelier mecanic. Opt ore pe zi, de luni până sâmbătă, făcea același lucru. Așezată pe o ladă de lemn putred, în fața uriașei și unsuroasei prese hidraulice, introducea repede bucăți dreptunghiulare de tablă între fălcile mașinăriei. Un cilindru lustruit cobora năpraznic, ștanțând tabla și ridicîndu-se la fel de brusc, cu un zgomot asurzitor. În atelier erau opt prese care lucrau continuu. La fiecare lucra câte o femeie
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
plecat la maternitate cu tramvaiul, în înghesuiala veselă și nădușită a unei sâmbete după-amiaza. Anca a crescut în foișor, veche anexă de cărămidă roșie a unui atelier de la începutul secolului, demolat mai târziu. Un teren viran cu câteva mașinării negre, unsuroase: roți, biele, arcuri, și cu o carcasă de vagon de tramvai, cu vopseaua pleznită și fără geamuri își întindea bălăriile și gunoaiele menajere în spatele foișorului. Pe acolo se juca fetița, așezîndu-se pe una din banchetele de lemn ale vechiului tramvai
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
singura dată când mi-a fost frică de el. Pe masa de scânduri, abia atunci am văzut, se aflau etalate niște instrumente cu forme nefamiliare mie. Unele semănau cu bucățile de metal pe care le găseam pe maidan, în preajma mecanismelor unsuroase și a carcasei de tramvai. Altele aveau la capăt ace lungi, curbate neliniștitor. Cu ele, întreaga noapte, până au albit zorile, Herman mi-a tatuat toată țeasta, laborios ca o mare arahnidă, lucrând mecanic și tăcut. Ce planșă anatomică fantezist
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]