4,024 matches
-
gest simbolic, ce sugerează transferul de autoritate asupra „ucenicului iubit”. Lui îi adresează Petru întrebarea cu privire la „trădător”, întrucât doar el cunoaște gândul secret al lui Isus. Cât despre Noli me tangere, Isus i se arată Mariei Magdalena, încredințându-i taina urcării la Tatăl ceresc. De asemenea, El îi încredințează misiunea de a duce vestea celorlalți ucenici. 4. „Ucenicul iubit” intră în joc abia în capitolul 13, întrucât, zice De Boer, cu acest capitol începe „discursul de adio” al lui Isus, prin
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
spune mamei: „Femeie, iată fiul tău”, El vorbește în sens metaforic. Fraza ar trebui înțeleasă astfel: „Femeie, de acum încolo Maria Magdalena este fiul tău”. Prin acest apel testamentar Isus recunoaște locul privilegiat al Mariei Magdalena în rândul ucenicilor: după urcarea Sa la cer, aceasta îi ia locul pe pământ. 6. Maria Magdalena este singurul ucenic prezent la răstignire, apoi la punerea în mormânt și la înviere. Aflându-se în apropierea crucii, ea vede sânge amestecat cu apă țâșnind din coasta
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
în primire pe Satana și, după ce-i ține o predică moralizatoare, îl pune în lanțuri și-l aruncă la beci până la a doua Venire. Isus apucă dreapta lui Adam și rostește asupra tuturor o formulă de eliberare din păcat. Urmează urcarea la rai, unde se află deja trei personaje: Enoh, Ilie și tâlharul cel bun. Un scurt capitol al versiunii latine, extrem de cunoscută în Occidentul creștin, constituie poate cel mai adecvat comentariu al icoanei Anastasis. Aici Isus însuși îl execută pe
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
următoare: 1Enoh sau Enoh în etiopiană; 2Enoh sau Enoh în slavonă; Cartea jubileelor; 2Baruh sau Baruh în siriacă; 3Baruh sau Baruh în greacă; 4Ezdra; Apocalipsa lui Abraham; Testamentul lui Abraham; Testamentele lui Levi și Nephtali (din Testamentele celor doisprezece Patriarhi); Urcarea la cer a lui Isaia; Păstorul lui Herma; 3Enoh sau Enoh în ebraică. În paginile următoare mă voi opri pe îndelete asupra a șase texte care conțin pasaje apocaliptice mai mult sau mai puțin dezvoltate. Din păcate, a trebuit să
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
luă șpe amândouăț, nelăsându-mi decât razele” (cap. VII). Arhanghelul Mihail, care între timp fusese identificat de către Abraham, explică alegoria: soarele îl reprezintă pe Abraham, luna o reprezintă pe Sara. Ambii se află la un pas de moarte, adică de urcarea la ceruri, misiune cu care a fost însărcinat Mihail însuși de către Dumnezeu. Ei bine, în fața adevărului rostit pe șleau, Abraham are cea mai „normală” atitudine cu putință: refuză moartea, așadar refuză pentru întâia dată să împlinească voia unui oaspete. Jocul
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
evreu, deși condus de motive asemănătoare cu ale acelora, își exprimă totuși viziunea în termenii propriului fond religios. Tronul preexistent al lui Dumnezeu, care conține și ilustrează toate formele creației, este în același timp scopul și tema viziunii mistice 124. Urcarea la cer a lui Isaia Urcarea la cer a lui Isaia este o apocrifă creștină zămislită în sânul unei comunități antiohiene în prima jumătate a secolului al II-lea125. De fapt, versiunea integrală ajunsă până la noi este rezultatul fuziunii a două
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
cu ale acelora, își exprimă totuși viziunea în termenii propriului fond religios. Tronul preexistent al lui Dumnezeu, care conține și ilustrează toate formele creației, este în același timp scopul și tema viziunii mistice 124. Urcarea la cer a lui Isaia Urcarea la cer a lui Isaia este o apocrifă creștină zămislită în sânul unei comunități antiohiene în prima jumătate a secolului al II-lea125. De fapt, versiunea integrală ajunsă până la noi este rezultatul fuziunii a două texte, la origine distincte, dar produse
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
nu vei ajunge până la Pierzanie” (un sălaș al morților diferit de șeol - 1Enoh 51,1). Astfel începe coborârea lui Cristos prin cele șapte ceruri, trecând prin „tărie” și prin „aer” (o zonă de care nu ni se spusese nimic la urcarea lui Isaia) până pe pământ. În fiecare cer, Preaiubitul își schimbă înfățișarea, confundându-se cu unul dintre îngerii cerului respectiv. Camuflarea dovedește caracterul docetist al textului. În plus, la fiecare cer i se cere câte o parolă de intrare. Dar cel
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
din ultimele două ceruri). Dacă nu ni se propune o hartă a lumii de dincolo, după care sufletul răposaților ar urma să se ghideze, atunci care este adevărata miză a textului? Norelli răspunde: „Misiunea lui Cristos constituie adevăratul scop al urcării lui Isaia la cer, precum și al revelației pe care textul dorește să ne-o transmită; pasajul despre viața omenească a lui Cristos (11,2-21) conține esențialul revelației făcute lui Isaia” (p. 49). Prin urmare, viziunea nașterii Mântuitorului din pântecele Mariei
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
capitolele 6-11, generația următoare de profeți creștini i-a adăugat un fel de prefață, în care își revendică drepturile conferite prin Duhul Sfânt direct de Dumnezeu. În noile condiții, rolul profetului scade, iar valoarea inspirației este socotită îndoielnică și arbitrară. Urcarea la cer a lui Isaia este o zvâcnire de durere, nostalgie și orgoliu. Trăsături definitorii ale genului apocaliptic După cele șase prezentări, putem încerca o descriere fenomenologică a literaturii apocaliptice. Voi urma grosso modo excelenta introducere a lui P. Vielhauer
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
în care ar putea să apară vreodată „vreo anumită neplăcere la una dintre cele două părți implicate”), acesta își luă în primire drogurile cerute și, mai aruncând doar o singură privire în urmă, fu din nou condus, pe scările de urcare, până afară. La ieșirea de pe porțile tavernei, tânărul, aruncând câteva priviri fugare de jur împrejur, respiră adânc, ușurat. „Formidabil, exclamă el în gând, n-aș fi crezut! Asta a fost chiar tot?! Ah, și eu care vedeam în a face
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
al răsfiratei așezări. Precauți, cu acel instinct românesc pe care ți-l clădește perspectiva iminentă a unei țepe turistice în Balcani, ne cumpăraserăm abonamente chiar la plecarea din Tokyo, așa că, în clipa în care șoferul ne cere, politicos, ca, la urcare, să prezentăm legitimațiile de călătorie, ne conformăm zeloși. Mașina este plină până la refuz, iar aerul condiționat nu mai face, nici el, față aglomerației. Broboane de sudoare mi se strâng inestetic pe frunte, regret (tardiv și inutil) că nu mi-am
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
deschisă a autocarului, facem un pas, chiar doi, când, zâmbitor, dar ferm, precum sadicii din filmele de groază americane, șoferul ne cere să-i arătăm biletele sau abonamentele. Noi, excedați, îi replicăm că i le-am mai arătat o dată la urcare. Netulburat, cu o expresie de pasivitate budistă care l-ar fi scos din minți până și pe Buddha însuși (dacă l-ar fi prins nedormit), omul ne spune că regula prevede ca biletul să fie arătat și la urcare, și
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
la urcare. Netulburat, cu o expresie de pasivitate budistă care l-ar fi scos din minți până și pe Buddha însuși (dacă l-ar fi prins nedormit), omul ne spune că regula prevede ca biletul să fie arătat și la urcare, și la coborâre. Nu mai are nici un rost să vă povestesc despre crucile pe care ni le facem post factum... Vin dintr-o țară latină în care leneveala (eu numesc, afectuos, "contemplație" acest sublim fenomen care m-a definit încă
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
mers în oraș cu autobuzul. Trebuie să va spun că sistemul de plată din Japonia s-ar prăbuși în câteva zile dacă ar fi transplantat în România, pentru că se bazează direct pe încrederea și pe spiritul civic ale călătorului. Astfel, urcarea în autovehicul se face pe ușa din spate, iar coborârea pe cea din față. Nu există control al biletelor, plata executându-se fie prin introducerea unor cartele într-un automat, fie prin depozitarea sumei de bani, în monede, într-o
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
această carte. Cititorii și cititoarele nu sunt invitați la o plimbare teologică pașnică pe o câmpie netedă, cu unele popasuri în diverse teritorii ale existenței. Dimpotrivă dacă îmi este permisă metafora -, la o escaladare emoționantă a vârfurilor spiritualității mele: în urcare, cu pasul lent, dar ferm, cu trecători ușoare și altele periculoase, din păcate fără pauze de odihnă și urmărind mereu scopul propus: o viziune generală despre lume. De aceea în primul capitol, pe baza unui plan elementar și personal, nu
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
economie este adesea asemenea unui bazin cu rechini. Chiar și cine aspiră la o viață liniștită, sigură sub toate aspectele, mai devreme sau mai târziu va trebui să se confrunte cu faptul că și existența sa rămâne mereu incertă, cu urcări și coborâri, oportunități și pericole. Fără exagerări în urcare, dar nici cu temeri în coborâre. Este bine ca omul să își facă o imagine realistă despre sine însuși și să renunțe la idealizarea propriei persoane pretinzând prea mult de la sine
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
și cine aspiră la o viață liniștită, sigură sub toate aspectele, mai devreme sau mai târziu va trebui să se confrunte cu faptul că și existența sa rămâne mereu incertă, cu urcări și coborâri, oportunități și pericole. Fără exagerări în urcare, dar nici cu temeri în coborâre. Este bine ca omul să își facă o imagine realistă despre sine însuși și să renunțe la idealizarea propriei persoane pretinzând prea mult de la sine. Nu este însă irațională încrederea în apă fără demonstrații
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
este unul dintre cele trei lucruri, împreună cu somnul și speranța, pe care cerul le-a dăruit omului pentru a-i compensa neliniștile vieții? Vom vorbi despre aceasta, în capitolele privitoare la sensul și fundamentul vieții. Pas cu pas ne continuăm urcarea spirituală, despre care vorbeam la început: acum suntem încă pe colină, ajunși la problema lui Dumnezeu, Gottesfrage, ce trebuie să fie tratată cu multă atenție și în profunzime. Totuși doresc să vorbesc acum despre o ultimă amenințare a bucuriei de
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
sarcină conștient că va trebui să țin un discurs într-o situație politică și socială explozivă: era anul 1977, vârful valului de terorism politic al Rote Armee Fraktion. Întrebarea mea încă de pe atunci era: Credința în Dumnezeu are viitor? În urcarea noastră pe munte am ajuns acum la un perete abrupt, ce trebuie depășit transcendându-l. Unii se vor da înapoi, alții știu însă că nu se poate ajunge altfel în vârf. De aceea voi încerca cel puțin să fixez câte un
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
Asia, rămăsesem fascinat și uimit de numeroasele chipuri pe care ochii mei le întâlneau: indieni, tailandezi, chinezi, japonezi... femei, bărbați, copii. Ajunși la San Francisco, devenise chiar plictisitor să vedem doar chipuri albe. Religii în competiție După ce am depășit, pe parcursul urcării noastre spirituale, zidul abrupt ce ne conduce spre transcendent, constatăm că există mai multe căi pentru a ajunge în vârf. Multitudinea popoarelor și a culturilor apare în mod clar încă de la începutul primei cărți a Bibliei ebraice. După relatarea potopului
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
Gorbaciov, discurs cu ocazia celei de-a patruzecea aniversări de la fondarea DDR, Berlinul de Est, 7 octombrie 1989. Un parcurs al vieții bazat pe încrederea în viață, orientat de o viziune a vieții. Cu aceasta ne atingem scopul ambițios al urcării: dintr-un punct de observare sigur și stabil, este posibil să avem o viziune generală asupra lumii, care să îmbrățișeze nu doar lumea religiilor și culturilor, ci și cea a științei, economiei și chiar a politicii. Datorită provenienței și formării
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
de altă parte, în pătrunderea intelectuală a semnificațiilor ideale pe care le poartă cuvintele, semnificații care alcătuiesc împreună sensul cărții, cu alte cuvinte cunoașterea științifică inclusă în ea. Cunoașterea care a făcut posibilă mișcarea mâinilor și cea a ochilor, ridicarea, urcarea treptelor, băutul și mâncatul, odihna în sine, este cunoașterea vieții. Dacă ne întrebăm care dintre aceste trei cunoașteri este fundamentală, suntem nevoiți să respingem dintr-odată ansamblul prejudecăților vremii noastre, mai precis credința că cunoașterea științifică este nu numai cea
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
al Mădălinei. Da, Arm era foarte legată de fetele ei și Bart se simți puțin sărac în comparație cu ea... Nu se lăsase însă cuprins de tristețe. Nu putea fi trist când era cu Arm. Aceasta îl înveselise de dimineață, când la urcarea în mașină îl întrebase : Ei, ți-ai luat papiroașele ? Bart nu înțelesese din prima. Documentele medicale, analizele, hârtiile tale, adăugase ea. Era veselă dacă vorbea ardelenește... * Ajuns sus, Bart își făcu o ceașcă mare de cafea și deschise calculatorul. Era
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
căci noi suntem cu toții pasageri clandestini de îndată ce utilizarea unui bun este indivizibilă. Pentru a demonstra aceasta sunt suficiente cîteva exemple: cînd aflați că sunt în grevă controlorii de bilete de la CFR, sunteți foarte incitați să nu vă cumpărați bilet înainte de urcarea în tren. Controlorii fiind, de obicei, în tren tocmai pentru a descuraja pasagerii clandestini, aceștia se multiplică dacă primii dispar; cînd trebuie să telefonăm în străinătate, este tentant să o facem de la birou, sau de la un prieten; cînd găsim un
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]