17,320 matches
-
vineri până duminică și să-i determine pe aceștia să moară de râs prin spectacole înfricoșător... de amuzante. Începând de vineri, curajoșii vor putea participa la momente de pantomima cu stafii, concursuri interactive, iar micuții prezenți vor construi un puzzle uriaș. Participanții la concursuri vor fi răsplătiți pentru curajul lor cu multe dulciuri și cadouri de Halloween. Duminică, stafiile se întrec în experimente amuzante “FUN SCIENCE” și gătesc în dovleacul cu surprize: icefog, iceghost, icebubble, vulcanul rece, instant snow și multe
Funny Halloween cu stafii la Moldova Mall [Corola-blog/BlogPost/94386_a_95678]
-
ar sângera Și de-acolo-ar începe clipa încă nerepetată. Parcă n-a mai nins niciodată și zăpada Se face tot mai grea, tot mai grea Precum bolovanul rostogolit înapoi, mereu înapoi Oricât de sus l-aș urca. Sunt ochiul uriaș, neadormit, la pândă Și asta-mi ajunge, ba încă prea destul De plâns ori frig mi-e lacrima arzândă Cât ninge prea târziu la Istanbul.
Poezie by Carmen Focșa () [Corola-journal/Imaginative/3554_a_4879]
-
laurii pînă la urmă. Minciună. Vine fotograful, vine portretistul. Acesta nu sunt eu și aceasta nu e lumea pe care-o visam! Din nou e dimineață și nechezatul duminical trezește zeii mahmuri. Cei care-așteaptă feericul diluviu pot vedea un paianjen uriaș un fel de rană a timpului trecuta glorie a ochiului deschis înspre lucruri. Vine fotograful, vine portretistul. Acesta nu sunt eu Și acesta nu e lumea pe care o visam! Nu sunt eu cel după care orbecăi atît! Am pierdut
Poezie by Daniel Corbu () [Corola-journal/Imaginative/3736_a_5061]
-
călduț și sărat așa se petrec nopțile mele și mă trezesc ostenit plec anonim printre cîini de pripas și tramvaie cu povara faptelor mele și cu gîndul la crima de mîine la capătul străzii dimineața se ridică mereu un soare uriaș și indiferent
nu mă numesc william by Horia Gârbea () [Corola-journal/Imaginative/4067_a_5392]
-
asemenea penitență. după ce botinele urcă o treaptă în spatele lor întunericul cade greu ca o draperie. la atingere pare schmarren. așa mi-l închipui încercând să-mi alung spaima. desert la tigaie din aluat de clătite la o masă pentru nebuni uriași. umeri degete brațe chircite șolduri sâni capete alungite colcăie în magma cubului negru. urc tot mai greu poticnindu- mă pe urmele botinelor printre trupuri sfârtecate cu membre încă vii care agită întunericul. hotărâte să-și prindă prada. ajung la capătul
Sisi la zander by Cornelia Maria Savu () [Corola-journal/Imaginative/4432_a_5757]
-
o poate distruge și dimineața nu o poate alung din gâturi iese semiumbra care îmi țese rochia și-i coase mânecile răsfrânte împunse de pantofi. 4. femeia este o capodoperă cu jartiera aranjată pentru dans picioarele ei sunt niște spini uriași care nu înțeapă bărbatul are cămașă lucioasă și taie puterea prin umăr cei patru ochi ai lor doar la sfârșit pot să împartă luminițe întotdeauna cu mersul de rac se mișcă femeia fără să știe cine se află în dâra
Poezie by Ruxandra Cesereanu () [Corola-journal/Imaginative/4565_a_5890]
-
patru ochi ai lor doar la sfârșit pot să împartă luminițe întotdeauna cu mersul de rac se mișcă femeia fără să știe cine se află în dâra ei perfectă cu aerul din plămâni înălțat cu șoldurile coborâte în glezne spini uriași se sparg în tulpini vrăjite dar dacă sunt șlefuiți ei vor da la iveală un ocean de coapse. 5. respiri ca o magnolie bărbătească și mă aștepți să te ajung cu piciorul pe coapsă glezna mea te atinge de parcă ai
Poezie by Ruxandra Cesereanu () [Corola-journal/Imaginative/4565_a_5890]
-
că 99 % sînt țînțari și restul oameni. nu te-ai gîndit mai bine la red montana? aurora insula asta nu e un corp singular în univers contracțiile și expansiunea n-o pot ocoli în serile cînd luna e un magnet uriaș . nu strică să-i dai cîțiva bănuți ai melancoliei, toți, dacă-i ai! și dacă ai fi blîndă, crede-mă, fiara cea mai fioroasă ar deveni, deodată, plăpîndă. luna, curată, mai mare și mai frumoasă. iubiții tăi, într-o seară
Poezii by Anton Jurebie () [Corola-journal/Imaginative/4764_a_6089]
-
scîrțîituri și gemete, că ele nu conțin absolut nimic, doar un plîns uscat va auzi nimicitorul născător, plînsul Contabilului de Nenumărat *** Nimicitorul are rădăcini în viețile ce nu se mai întorc, acum dintr-o dată mă cuprinde entuziasmul, atroce plimbări pe sub uriașe oftaturi, tu ai gura închisă, e asfințitul dragostei în viețile ce fabrică oxizi
Fragmente cu nimicitorul by Aurel Pantea () [Corola-journal/Imaginative/5753_a_7078]
-
coborâte în zadar de pe cruce. Până la desfacerea lumii și nu îți ascund că dorm pe un morman de strigăte pe un pat de campanie legat de picătura de perfuzie lumea mea-i văzută de aici dintre cearșafuri pare un pântec uriaș din care cresc țevi de plastic tuburi viu colorate ace semănate de domnul pre pământul plin de vinișoare trandafirii de măști de carnaval de oxigen și pungi pentru sângele viitoarei construcții lumea mea-i peticul de cer de care stau
Poezie by Bucur Demetrian () [Corola-journal/Imaginative/6045_a_7370]
-
constituții, regulamente, canoane sau sunt apologia inutilă, ca tot ce e cosmos a instabilității ca unică formă de creație procreație - ceremonie zurlie ca ozorul de canava „pe dincolo" pe dos. Omizi efemeride ieșind din pori minusculi sau - gigantice - din pori uriași porii-cratere de absurditate ceva între pagubă, pagodă și inutilă odă ce te face să te gândești că pe atare cernoziom cel mai abitir ar rodi rodiile în pomul vieții dus la prohodire de om. Asta e! - peisaj cu un singur
Poezie by Leo Butnaru () [Corola-journal/Imaginative/6165_a_7490]
-
târâie șobolani morți, legați cu sfoară de copii, probabil, întoarcem capul, vezi unde calci! În mijlocul nourului molecular. Calci apăsat în balta de ulei de automobil spart, distrat: lași urme de copită pe asfalt. Îți plac? Bați din palme, muscoiul verde, uriaș, îți scapă, bâzâie și se așază pe marginea unei cești de cafea golite pe terasă, afară: intrăm? În mijlocul descurajării celorlalți. În iarna asta n-a fost ger să moară muștele. Dictatură militară cu berze gălăgioase clămpănind pe acoperișuri, vizavi
Poezii by Liviu Ioan Stoiciu () [Corola-journal/Imaginative/6225_a_7550]
-
cu trupurile noastre Și-apoi să ne sorbim tăcuți din linguri Mîncarea din castroane vechi și-albastre Pe care Dumnezeu ni le-a dat nouă De cînd ne învăța, în rai, gustul de rouă. Idilă Aromele sălbatice și bune Din uriașe miezuri de căpșune Ne gîdilă și-or să ne-mproaște-un sînge Răcoritor cînd măduva le-om frînge. Și dacă vrem să le luăm în mînă Ciupercile ne umplu de smîntînă... Îngerii sînt atît de mîhniți. Îngerii sînt atît de
Poezii by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/6420_a_7745]
-
după fumul unei țigări venise să vorbească de Carlos înainta prin ploaie fără pași ca un dric ce înseamnă să vii la o întâlnire ai văzut jaguarul în cușcă învârtindu-se pe loc săpându-și craterul vorbea pentru ea vulcanul uriaș ieșind din ocean fără nume și dată de naștere ca înălțarea la cer a unui continent de cărbune nimeni nu e atât de opac să nu vadă ochii lui transparenți numărând ploaia și n-a fost în patul meu decât
Ce înseamnă să vii la o întâlnire by Nora Iuga () [Corola-journal/Imaginative/6482_a_7807]
-
e mazilescu zis și virgil tzone ca să nu-l vedeți voi niciodată dormind doarme în adîncul dunării într-o știucă lungă de o sută de metri și lată de o sută de metri și concomitent în adîncul nilului în burta uriașă a împăratului crocodil sau mai poeticește spus a faraonului crocodil tzone nu e vinea tzone nu e păun zis și paul nu e nici mugur zis și florin tzone este singurul cimitir marin doldora de capodopere de pe întinderea statului român
Poezie by Nicolae Tzone () [Corola-journal/Imaginative/6641_a_7966]
-
aceleași stradele îmi număr pașii în gând duc (uneori) în mine o biată lehamite Pe alocuri îmi pâlpâie înainte crâmpeie haotice din vise cu morții familiei Sunt din ce în ce mai atent la mici zgomote stradale la vagi sunete cosmice Alteori cad fulgi uriași - mi se topesc pe limbă - direct din copilărie Concomitent îmi explodează în memorie întâmplări fabuloase dintr-o biografie străină până când un detaliu tăcut un tremur cald de petală mă fac să dispar după colț în cea mai intensă lumină Îmi
Poezie by Eugen Bunaru () [Corola-journal/Imaginative/6884_a_8209]
-
creasta de aur, pasărea care din tril a făcut zi copți în fruct viermii prolifici pe mări legănați în marginea orașului sferic. zadarnic prevestitor de pace măslinul le-ar aminti că vina celor căutați stă în cristale ei urcă, tălpile uriașe rup brazde gata stă să izbucnească fumul din dave libațiile, carnavalul să-nceapă. sus laolaltă zăpada și fânul calmă missa alpină- fiecare sub câte un astru stau mieii doar murmurele hypnotice din vreme în vreme îi deconspiră și-ndepărtat, foarte
Sacrificiul by Constantin Hrehor () [Corola-journal/Imaginative/6990_a_8315]
-
măi Nane! Nu-ți dai seama ce poate să fie un drum pe mare, cu un galion cât trei case!" Și plin de pirați, nu-i așa?!" Pentru Rață acesta era visul suprem: să plece pe mare, cu o corabie uriașă, în căutarea comorilor. Aproape că uitaseră de Țenefațem când îl văzută ieșind pe ușa prăvăliei de peruci. Era tot el, ceva mai sigur și drept ca o sabie, dar cu-aceeași față. "Ți-am spus eu că ăștia doi sunt
Prăvălia de peruci by Doina Ruști () [Corola-journal/Imaginative/6599_a_7924]
-
dreptate! Țenefațem ieșise din vizuina lupului neschimbat. Dar în clipa următoare se întâmplă ceva la care nici nu visaseră, nici ei și nici nimeni din București. Pe strada largă, printre oamenii înfășurați în blănuri și stofe colorate, coborî un glob uriaș. Nane și prietenul lui se lipiră de parapetul foișorului, cu ochii lărgiți de uimire. Ce dracu' e asta, Rățoiule?" Nu doar ei, ci toată Strada Mare fu cuprinsă de uluire. Glasurile sticloase și zgomotele săniilor oprite pe neașteptate îi făcură
Prăvălia de peruci by Doina Ruști () [Corola-journal/Imaginative/6599_a_7924]
-
Țenefațem îl apucase cu amândouă mâinile. Își aruncă înăuntru caucul, apoi, ridicându-și poalele hainei, își făcu vânt peste balustrada de răchită. N-apucase nimeni să se dezmetecească, nici măcar cei doi băieți nu-și dădură seama când și cum balonul uriaș trecu pe lângă nasurile lor înghețate, plutind pe deasupra acoperișurilor roșii, apoi dincolo de Turnul Colții, făcându-se din ce în ce mai mic, o mărgică pierdută printre norii albi ai iernii. Curând, Nane își dădu seama că mulți dintre clienții peruchierului nu dispăruseră. Ei se amestecaseră
Prăvălia de peruci by Doina Ruști () [Corola-journal/Imaginative/6599_a_7924]
-
protectorilor mei întrupați în diverse făpturi, obiecte, culori sau forme de vegetație de-a lungul canalului și-a celor trei râuri pe care de mai bine de-un veac le unește la plecare doi gemeni trăgeau de-un picior păianjenul uriaș din fața Galeriei de Artă invitându-l să se-adăpostească de arșiță până la toamnă, vizavi, la Nôtre Dame într-o carte de rugăciuni am pedalat de parc-aș fi hălăduit pentru vecie înhorbotată pe-o pânză proaspăt ieșită din mâna lui
Poezie by Elena Ștefoi () [Corola-journal/Imaginative/6967_a_8292]
-
rezolvi toate problemele. Să nu mai depinzi de nimeni. Să ajungi să te simți cât mai singur și mai de căcat cu putință. Tatîl Tuturor Cîinilor Pe-un cîmp de la marginea cartierului, dactăr Nicu a ridicat o statuie: un cîine uriaș de bronz, înalt de 3-4 metri, care privește spre cer. Din ochi îi curg lacrimi. "Tatăl Tuturor Cîinilor", așa l-a numit. În nopțile cu lună plină, javrele din cartier se-adună acolo și-ncep să latre. Sute și sute
Poezie by Alexandru Mușina () [Corola-journal/Imaginative/7263_a_8588]
-
dar zâmbetul i se risipește ca o ceață. închid ochii. Când redeschid ochii, a pierit. Mă uit la țesătura covorului care acoperă culoarul dintre scaune. Zburăm prin furtună, și avionul se zguduie în aer. Pale de vânt, mi le închipui, uriașe, reci, izbesc fuselajul, apoi parcă se preling de-a lungul lui. Ca să fiu mai puțin speriat de zgâlțâială, mă gândesc la fata în roz. La fiica faraonului. Zgâlțâie atât de rău, sunt invadat de o frică irațională, deși știu că
Tovarășa Zoia by Petru Popescu () [Corola-journal/Imaginative/6808_a_8133]
-
acestea seara, la un birou de lemn roșu, în camera de oaspeți cu încă o masă nesfârșit de lungă și douăsprezece scaune în jurul ei - a lui N. are doăzeci și patru, dar el e șeful delegației! În față, de la fereastra uriașă în montură de inox se vede ca în palmă Golful Mexic cum își leapădă leneș valurile uriașe pe recifurile de la picioarele parapetului din granit roz, la fiece șapte secunde mă lovește în ochi lumina farului cu sclipiri de pe celălalt mal
În căutarea pierderii de timp by Aureliu Busuioc () [Corola-journal/Imaginative/7273_a_8598]
-
de lungă și douăsprezece scaune în jurul ei - a lui N. are doăzeci și patru, dar el e șeful delegației! În față, de la fereastra uriașă în montură de inox se vede ca în palmă Golful Mexic cum își leapădă leneș valurile uriașe pe recifurile de la picioarele parapetului din granit roz, la fiece șapte secunde mă lovește în ochi lumina farului cu sclipiri de pe celălalt mal al șenalului ce duce în port; crenelurile fortului Moro străjuiesc acest șenal și par, pe fundalul unui
În căutarea pierderii de timp by Aureliu Busuioc () [Corola-journal/Imaginative/7273_a_8598]