234 matches
-
îngerul care preia funcțiile ursitoarelor, intervenind în programul vieții lui Constantin, protagonistul narațiunii de mai sus. Următorul caz de ursire aduce în prim plan acțiunea stihiilor naturii. "Un unkiaș a făcut un copil la 80 ani. Cele trei ursitoare îl ursesc astfel: "să hie bogat și norocos"; "să fie hoț și criminal"; "lăsați să fie ca mine, că io sun cam șchioapă și nu pot să rânduiez mereu: când o fi dă noo ani, să vie un vânt turbat să-l
?ACCEP?IILE VIE?II by Br?ndu?a ? Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/83168_a_84493]
-
identitatea unor voci ale destinului, pentru că ele prezic ceea ce destinul a fixat pentru un anume individ. b. Ursitorul - creator de destin Basmul Ursătoru prezintă o situație deosebită. Ursitorile, a treia noapte, se duc la Ursător pentru a afla cum să ursească nou-născutul. Răspunsul dat ("Viața lui va fi cum sânt eu în seara asta" [Oprișan, IV]) atestă faptul că Ursătorul este acela care coordonează acțiunea de ursire. Rolul ursitoarelor rămâne acela de a reprezenta adevărate voci ale destinului. "Față de el, Dumnezeul
?ACCEP?IILE VIE?II by Br?ndu?a ? Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/83168_a_84493]
-
înfipt demult sub piele, la ureche. Atunci și-a dat seama că e feciorul ei, care și-a omorât tatăl, întocmai cum "au prorocit ursitoarele". Sim. Fl. Marian amintește faptul că, înainte vreme, mulți oameni puteau vedea și auzi cum ursesc, "cu deosebire însă moașele, care privegheau pe copiii nou născuți, precum și pe mamele acestora"; acum nimeni nu știe și nici nu vede când sosesc ursitoarele și "nici nu e bine ca omul să-și știe înainte ursita sa, căci după cum
?ACCEP?IILE VIE?II by Br?ndu?a ? Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/83168_a_84493]
-
o strângia cu brâuu șî stăteai trei zâle-acolo șî... d-aci venea moașa și te scula... după ursători c-așa să zicia atuncea te spăla moașa șî [...]." Constatăm aici atât rolul moașei, cât și importanța așteptării ursitoarelor. La naștere, moașele ursesc, adică închină pe nou născuți ursitoarelor. Acțiunea moașei, în afara precauțiilor luate înainte de venirea pe lume a copilului, cuprinde elementele unui ritual, ale cărui momente principale par a fi: să «ridice» copilul, adică să-l primească atunci când iese în lume; să
?ACCEP?IILE VIE?II by Br?ndu?a ? Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/83168_a_84493]
-
de muncă", iar, dacă e fată, "pune unelte trebuitoare la tors, cusut și țesut". Se mai lasă două lumânări aprinse care ard toată noaptea. Din lucrurile de mâncare să se ospăteze ursătorile, iar cu argintul să le trateze, pentru a ursi bine. Înfățișarea acestora ("trei fete mari cu puterea de a destina, fiecare zice câte ceva, dar se întâmplă ceea ce spune ultima sau cea mai mică"; trei femei, care "determină zilele, norocul și viitorul omului"; "niște duhuri care locuiesc în cer și
?ACCEP?IILE VIE?II by Br?ndu?a ? Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/83168_a_84493]
-
cer și se prefac în femei, când sunt poruncite a decide ce trebuie să devie cel născut"; "trei femei foarte frumoase cu vestminte albe ca zăpada. Una e șchioapă"; "suflete curate trimise de la Dumnezeu, când se naște vreun copil, ca să ursească cum îi va fi viața lui și cu deosebire ce moarte va avea și cât va trăi". Din cele două povestiri, se desprinde rolul important jucat de moașă la naștere. "Ea primește copilul la venirea lui pe lume, îl ridică
?ACCEP?IILE VIE?II by Br?ndu?a ? Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/83168_a_84493]
-
din "scrisa" sau "data" copilului, lucru care apare mai clar în basme, unde norocul și mintea sunt puse în cumpănă dreaptă. "Prin țara Hațegului, moașa, singura care poate apăra pe copil de toate lohoanele și boglodatele (dihăniile spurcate), aude cum ursesc ursonile în cele trei zile după naștere, când, pentru primirea lor, se pregătește o masă cu sare, pită și apă. S-a întâmplat că undeva ursitoarele n-au aflat sare, pită și apă; de aceea s-au mâniat foc și-
?ACCEP?IILE VIE?II by Br?ndu?a ? Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/83168_a_84493]
-
în cele trei zile după naștere, când, pentru primirea lor, se pregătește o masă cu sare, pită și apă. S-a întâmplat că undeva ursitoarele n-au aflat sare, pită și apă; de aceea s-au mâniat foc și-au ursit pruncului o soartă rea. Pe un astfel de copil l-au ursit să fie trăsnit pe un clianț (stâncă); și la vremea cuvenită, lucrul s-ar fi și-ntâmplat, dacă baba moașă, pricepută și știutoare, nu l-ar fi legat
?ACCEP?IILE VIE?II by Br?ndu?a ? Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/83168_a_84493]
-
o masă cu sare, pită și apă. S-a întâmplat că undeva ursitoarele n-au aflat sare, pită și apă; de aceea s-au mâniat foc și-au ursit pruncului o soartă rea. Pe un astfel de copil l-au ursit să fie trăsnit pe un clianț (stâncă); și la vremea cuvenită, lucrul s-ar fi și-ntâmplat, dacă baba moașă, pricepută și știutoare, nu l-ar fi legat și nu l-ar fi ținut cu minciuni "până a trăsnit în
?ACCEP?IILE VIE?II by Br?ndu?a ? Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/83168_a_84493]
-
până a trăsnit în acel moment numai clianțul". După cum se vede, moașa protejează copilul, pregătește elementele rituale pentru masa ursitoarelor (cu intenția de a le îmblânzi, a le îmbuna); în cazul în care ele nu găsesc "sare, pită și apă" ursesc copilului o soartă rea. Despre semnificația ursitoarelor scrie și Ștefania Cristescu-Golopenția, în Gospodăria în credințele și riturile magice ale femeilor din Drăguș: "Spun boresele că înainte vreme, înainte de botez, uneori chiar a treia zi [...]. Făceau seara o scaldă copilului. Apoi
?ACCEP?IILE VIE?II by Br?ndu?a ? Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/83168_a_84493]
-
nici nu-și prea reprezintă precis ursitorile. Ei îți spun cam așa: Orcare are două ursitori. Trei zâle șade-n jurul lui și-l ursăște. Sunt două sfinte ca și ăle de sus (măiestrele). Spun boresele că înainte vreme ursitorile urseau cu voce tare «de auzea moașa». Și ce-i hi ursât, apoi să te tot ferești, că nu poci să scapi. Se povestește în sat întâmplarea unui «ficior ursit să se-nece-n fântână» și care, cu toate măsurile luate
?ACCEP?IILE VIE?II by Br?ndu?a ? Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/83168_a_84493]
-
să te tot ferești, că nu poci să scapi. Se povestește în sat întâmplarea unui «ficior ursit să se-nece-n fântână» și care, cu toate măsurile luate de părinți, până la urmă s-a înecat. Femeile cred însă că ursitoarele ursesc și-acum. Dar nu mai aude nimeni. Nu mai sunt oameni buni. Atunci erau mai credincioși. Sunt astfel copii care se nasc în ceasul rău și cărora le merge rău toată viața." Desprindem câteva constatări din textul de mai sus
?ACCEP?IILE VIE?II by Br?ndu?a ? Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/83168_a_84493]
-
Bunica nu vrea să-și salveze nepoata de la moarte] [Oprișan, IV], când Dumnezeu și cu Sf. Petru participă la o nuntă, iar "mamaia, mă-sa lu tatăl fetii", refuză să dăruiască douăzeci și cinci de ani nepoatei ei, cea care a fost ursită să moară după cinci zile de la cununie. Dumnezeu, cel care a dorit astfel să-i prelungească viața fetei, conchide: "-Ai văzut, Petre, că nu vrea să-i dea? Dar eu cum să-i dau? Dacă ea nu i-a dat
?ACCEP?IILE VIE?II by Br?ndu?a ? Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/83168_a_84493]
-
prelungească viața fetei, conchide: "-Ai văzut, Petre, că nu vrea să-i dea? Dar eu cum să-i dau? Dacă ea nu i-a dat fetei lu fecioru ei, eu cum sî-i dau la fata aia. [Sî rămâi] cum a ursit-o Dumnezeu și ursâtorile." O altă narațiune prezintă cazul copilului care moare pe ghizdurile fântânii. Tatăl aude ursirea, astupă fântâna dar la 16 ani " Băiatul își făcuse loc sub spini și acolo murise." [Pamfile] Tot în Mitologie românească, T. Pamfile
?ACCEP?IILE VIE?II by Br?ndu?a ? Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/83168_a_84493]
-
în ordinea sorții. Sim. FI. Marian consemnează, în monografia consacrată nașterii, că soarta, odată rostită și scrisă într-o carte numită "Cartea Sorții", rămâne veșnică, neschimbată, "nimene în lume, afară de unicul Dumnezeu..., nu e în stare să prefacă ceea ce au ursit ele odată; ori să-l scape de pericolul sau moartea care i-au predestinat-o. Un singur mijloc prin care s-ar schimba ursita unui om e numai acela dacă, auzindu-le ce au ursit unui om, s-ar ruga
?ACCEP?IILE VIE?II by Br?ndu?a ? Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/83168_a_84493]
-
stare să prefacă ceea ce au ursit ele odată; ori să-l scape de pericolul sau moartea care i-au predestinat-o. Un singur mijloc prin care s-ar schimba ursita unui om e numai acela dacă, auzindu-le ce au ursit unui om, s-ar ruga nemijlocit după aceasta și anume până ce n-au apucat a i-o scrie în Cartea Sorții, să-i croiască o soartă mai bună. Dacă însă au apucat a i-o scrie, atunci e în zadar
?ACCEP?IILE VIE?II by Br?ndu?a ? Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/83168_a_84493]
-
lăsa în mână. Copilul când era de-o zi, ziceai că-i de-o lună." Tatăl copilului a stat treaz toată noaptea pentru a putea asculta ursitoarele. A pregătit masa ursitoarelor, iar la ora 12 noaptea, acestea au venit. Îi ursesc ca la vârsta de 14-15 ani să piară. Dacă l-o putea să-l scape, e bun scăpat. Dacă nu, va pieri." Spusele ursitoarelor sunt consemnate într-un carnet de către părinte. Băiatul, când avea un an, părea de trei. La
?ACCEP?IILE VIE?II by Br?ndu?a ? Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/83168_a_84493]
-
trăiască 60 de ani și să moară de moarte bună." Reacția copilului este promptă: "ține cărticică, bate tu cârjuliță! Și le-a luat la bătaie pe ursătore șî bete-le! Le-a bătut... frunza fagului!" Copilul cere ursitoarelor să-l ursească "să trăiesc cât a trăit tica, treisuteșaizeci de ani!" Ursitoarele "l-au ursat" din nou atât pe el, cât și pe părinții lui. Le-a mai dat câte-o cârjuliță sî, pfiu! Bătea cârjulița la ele." Se admite astfel o
?ACCEP?IILE VIE?II by Br?ndu?a ? Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/83168_a_84493]
-
mai întorc; zânele îi prefac în dobitoace ori în stane de piatră. Cei care au îndrăznit s-o pețească pe crăiasa zânelor au fost "fermecați" de către zâne, deoarece, dacă s-ar mărit, atunci împărăția lor se va stinge, "căci e ursită de Dumnezeu atâta să trăiască, până vor fi toate fete fecioare, și, călcând numai una cuvântul ursitoarei, împărăția să se prăpădească, ele să piară deodată, iar cea măritată să se facă om pământean, supusă necazurilor acestei vieți." Drumul întreprins de
?ACCEP?IILE VIE?II by Br?ndu?a ? Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/83168_a_84493]
-
sferei semantice vânătorești. Feciorul de-mpărat o ochise pe fata văduvei ca șoimul și, făcând semn pârcălabului, "îi intrase la inimă și pace! c-așa e cu-nsurătoarea. Când îți sună ceasul, îți iese-nainte a de ți-a fost ursită și ți se pare c-ai apucat pe Dumnezeu d-un picior!" Vestea căsătoriei tinerilor se răspândește repede; narațiunea consemnează și reacția unei instituții neoficiale, gura satului: "[...] se vedea ea că trage-a mare, zice preoteasa; unde-o vedeai să
?ACCEP?IILE VIE?II by Br?ndu?a ? Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/83168_a_84493]
-
cu covorul au ajuns imediat la ea, iar floarea a înviat-o. În basmul Cele douăsprezece fete de-mpărat și palatul cel fermecat [Ispirescu], se narează o situație specială. Un flăcău orfan, ce se născuse în ceas bun și era ursit să ajungă ceva, se duce la curtea împăratului. Slujba lui de căpetenie era să dea în fiecare dimineață câte un mănunchi de flori la fiecare din cele 12 domnițe. Aceste domnițe erau ursite să nu se poată mărita, până nu
?ACCEP?IILE VIE?II by Br?ndu?a ? Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/83168_a_84493]
-
se născuse în ceas bun și era ursit să ajungă ceva, se duce la curtea împăratului. Slujba lui de căpetenie era să dea în fiecare dimineață câte un mănunchi de flori la fiecare din cele 12 domnițe. Aceste domnițe erau ursite să nu se poată mărita, până nu se va găsi cineva care să ghicească legătura ursitei lor și să facă pe vreuna din ele să iubească. Nebune după joc, în fiecare noapte rupeau câte o pereche de conduri de mătase
?ACCEP?IILE VIE?II by Br?ndu?a ? Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/83168_a_84493]
-
pentru a scăpa de cei doi trântori și i se face dreptate". La înapoiere, moșul aude un glas de fată chiuind și cântând într-un câmpuleț. El s-a temut că e ceva dumnezeiesc (cum erau "sfintele care zboară" și "ursesc lumea și de rău și de bine") și s-a gândit cum să le binecuvânteze ("că mă damblagește, mă face, mă pocește, dacă mă vede acum și nu le zic de bine?") Văzându-le cum se jucau în poiană, "noaptea
?ACCEP?IILE VIE?II by Br?ndu?a ? Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/83168_a_84493]
-
mobilitatea, instabilitatea, dificultatea de a-l surprinde într-un anumit punct al spațiului: nu se știe de unde sare iepurele. Povestea cu femeia care a trăit cu ursul este foarte răspândită. Începutul poveștii este abrupt: "o fată zice că a fost ursită s-o iaie ursul" (Niculiță-Voronca, II]. Două surori trăiesc în pădure; într-o noapte ursul prinde pe una din ele în brațe și o duce în vizuina lui, acoperind vizuina cu cioate și copaci; ursul îi aduce acolo gâște, miei
?ACCEP?IILE VIE?II by Br?ndu?a ? Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/83168_a_84493]
-
au scos-o pe femeie și au dus-o acasă. Ursul a venit la casa ei urlând, iar ea plângea în casă după el. După uciderea ursului, a murit și copilul, iar la scurt timp și femeia " Dacă a fost ursită să trăiască cu dânsul! De nu-l împușcau, trăiau pân' la sfârșit." Tot din Datinele și credințele poporului român adunate și așezate în ordine alfabetică aflăm că: "De Stretenie, nu se cade să doarmă mirele cu mireasa, nici bărbatul cu
?ACCEP?IILE VIE?II by Br?ndu?a ? Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/83168_a_84493]