353 matches
-
se lăsa o seară vremelnică de iarnă. Doi soldați cu puști săteau de gardă În fața ambasadei, așezați pe două scaune, iar carnea ne aștepta În ghereta portarului. Portarul Îmi spuse că era o porție bună, dar că vaca fusese cam uscățivă. I-am dat niște semințe prăjite de floarea-soarelui și niște alune pe care le aveam În buzunar și am stat puțin la glume lîngă gheretă, pe aleea cu pietricele ce ducea spre ambasadă. M-am dus spre casă, traversînd orașul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
se milostivi să ne facă loc de trecere: ia lasă-i șî pă jegăriții ăștia să treacă, mânca-ț-aș! Să fie dă sufletu’ lu’ Solimanu’, că altfel nu trecea ei nici până mâine! Omul revoltat trecu vânturându-și pumnul uscățiv prin mijlocul țigănimii. Pe partea dreaptă se afla cavoul lui Gicu și Ulrich mai scutură o dată pumnul. Ajunși la capelă, popa îi făcu semn țârcovnicului să-i ia în primire. Vorbea la mobil. - Da’ ce-i cu ăsta, frate, s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
dumneaei vreo poruncă pentru împărțire... ― Trebuia să băgăm plugurile și să nu tot așteptăm! ― Lăsați-o să vie, oameni buni, că noi ce păzim? strigă Petre Petre mai tare ca toți. În vreme ce oamenii se frământau așa, Pavel Tunsu, un bărbat uscățiv, cu cap mic și cu ochi hrăpăreți, ginerele babei Ioana, se tocmea cu copilașul său Costică: ― Du-te, măi băiete, la mă-ta mare să te joci cu copiii, c-așa ți-a poruncit mămica! Du-te, Costică, nu te
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
piața centrală a orașului, acolo unde străjuiește domnitorul Alexandru Ioan Cuza, ne strângem mâna și ne îmbrățișăm ca doi prieteni. PUSTNICUL PANDELE Era prin primăvara anului ’53, când în satul Cordenari și-a făcut apariția un străin. Era înalt și uscățiv, cu o barbă de călugăr încărunțită și după pomeții obrajilor și fruntea cu o cicatrice, nu-i puteai stabili vârsta. Era îmbrăcat cu o robașcă de soldat sovietic și cu pantaloni de doc. Purta în picioare niște cizme scofâlcite, iar
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
și oasele ei, iar pe buze gustul de eter al rujului ei. La o ureche mai aveam un cercel verde-smarald, de-al ei, iar celălalt sclipea în pat, între noi, printre hainele mototolite. Iar ea eram eu, corp lung și uscățiv de bărbat, piept costeliv, șolduri înguste, sexul ca un vierme între pulpele păroase, și mai ales ea avea fața mea, ochii mei, fălcile mele prelungi, mustața mea deasupra buzelor senzuale și suferinde. Eram eu aplecat asupra mea cum nu mă
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
zărea, dincolo de-o stradă lată, un șir de blocuri. Fereastra avea o perdea albă, prinsă de o galerie galbenă cu două brâuri cafenii pe margini, și draperii cu dungi verzi și garoafe galbene pe fond palid. Un fotoliu cam uscățiv, cu tapițerie buretoasă, roșie cu desene turcești, se sprijinea de peretele cu fereastra. Pe el se aflau doi puișori verzi de pernă, un pulovăr cafeniu aruncat la întîmplare și un prosop plușat, galben. Cel mai interesant era însă peretele din stânga
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
foarte atent și pe îndelete obiectele de lângă el. - De ce nu ne-ați arătat și nouă că puteți deschide ochii? auzi glasul unuia dintre interni, și în clipa următoare îl văzu: era aproape așa cum îl reconstituise după inflexiunile vocii: înalt, brun, uscățiv, cu un început de chelie. Așadar, bănuise ceva, și-l pândea mai de mult, să-l surprindă. - Nu știu nici eu, răspunse pronunțând doar parțial cuvintele. Poate voiam să mă conving întîi pe mine că nu mi-am pierdut vederea
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
și profundele noastre sentimente familiale care dau vieții necesara stabilitate, care eliberează spiritul, lăsându-l să se dedice lucrurilor mai înalte ! Apărându-l... Păstrându-și ochelarii pe nas și șnurul lor tras după ureche, Profesorul își destinde în scaun trupul uscățiv, lăsând privirea îmblânzită să îi alunece prin ferestrele limpezi și mari ce dau spre terasa cu clematite. Un cer prea curat, prea intens albastru ca să fie al toamnei, o lumină mierie și moale în care, din când în când, scânteiază
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
de a-și ascunde lipsa de interes adevărat pentru ele ? — Te rog numai o clipă să mă ierți, dragul meu. Numai o clipă am să te lipsesc de compania mea, spune Profesorul, ridicându se, cu un oftat ușor. Cu spatele uscățiv adus sub haina prea largă, Profesorul pășește spre ușa care dă pe terasă. — Dar bineînțeles, vai, bineînțeles !... Am abuzat și așa prea mult... Vă asigur că de cum am intrat am vrut, deși mă făcusem vinovat prin această mult prea timpurie
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
1946-1948, era secretar al organizației P.M.R. din Caracadâlga Veche. Nea Niță, cum îi zicea lumea, a rămas în memoria colectivă prin calitățile sale inginerești în domeniul construcțiilor hidrotehnice. Era un bărbat mic de statură - poate de aceea fusese poreclit Steluță - uscățiv, cu un nas cam mare, sub care purta mustăcioară, cu pomeții obrajilor proeminenți și ceacâr: avea un ochi albastru și celălalt căprui. Umbla tot timpul cu ziarul ”Scânteia” în buzunarul din stânga al hainei, chipurile să-l aibă la îndemână, însă
Ramuri, muguri si mugurasi de creatie olteniteana Antologie de poezie și proză oltenițeană by Nicolae Mavrodin si Silviu Cristache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91640_a_93450]
-
cu o întârziere de o secundă, și în timp ce răbdătorii noștri concetățeni claxonau puternic și neîntrerupt în spatele meu, mi-am amintit dintr-o dată de o altă întâmplare, survenită în împrejurări asemănătoare. O motocicletă condusă de un om mic de statură și uscățiv, purtând ochelari și pantaloni de golf, mă depășise și se oprise în fața mea, pe roșu. Stopând, omulețul blocase motorul și se străduia în zadar să-l pună iar în mișcare. Pe verde, i-am cerut, cu obișnuita mea politețe, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85071_a_85858]
-
un colț cu gândul să plece, dar în clipa imediat următoare Costash apăru în dreptul ușii ca și cum fi l-ar așteptat. Avea pe față un zâmbet ciudat, semănând mai mult cu o grimasă. Era puțin chel, brunet la față, uscățiv, trecut de 50 de ani; îmbrăcat în pantaloni scurți, în maieu bleumarin și o pereche de șlapi, el își ațintise ochii asupra lui Codrin, impresionându-l. A strigat imediat camerista care se afla în bucătărie. - My name is... dar nu
AGENT SECRET, CODRIN by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83872_a_85197]
-
rândul lor se vor preda și se vor pune la dispoziția adversarilor lor, așa cum au făcut soldații încă din timpuri imemoriale." Câtă vreme dură acest schimb mental de idei cu duplicatul său Gosseyn, el continuase să meargă alături de bărbatul cel uscățiv. Acum, Gosseyn îi aruncă o privire, întrebându-se dacă remarcase tăcerea. După fața lui. Breemeg nu dădea semne că ar fi băgat ceva de seamă. Poate că încă avea timp să recapituleze. Gosseyn zise: - Am impresia că aceasta este o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]
-
Aveți un anumit număr de copii, remarcă Secoh. Enro ignoră remarca. - Preotule, zise, se împlinesc patru ani siderali de când sora mea, hărăzită după vechea tradiție de pe Gorgzid să fie singura mea soție legitimă, a plecat... unde? - Nici urmă. Glasul omului uscățiv venea de departe. Enro, întunecat, îl privi și spuse cu blândețe: - Prietene, erai mereu cu ea. Dacă m-aș gândi că ai păstra anumite informații... Se întrerupse, iar în ochii celuilalt apăru ceva, fiindcă spuse foarte repede cu un zâmbet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
Mergea cu un grup de amirali ai flotei. Îi văzu dinainte-i. Doi dintre ei se opriseră și-l priveau. Unul dintre ei spuse: - Excelența voastră, nu vă simțiți bine? Până să răspundă Gosseyn-Ashargin, celălalt bărbat un bătrân amiral suplu, uscățiv, pe a cărui uniformă scânteiau medaliile prețioase și insignele, spuse pe un ton sarcastic: - Prințul nu se simțea bine când a sosit. Să-l felicităm pentru simțul datoriei de care dă dovadă în asemenea împrejurări. Când termină ce avea de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
Cum se apropia de vârf, un panou lunecă și dezveli partea superioară. - În genunchi, zise Secoh cu glas energic, și VEZI! Stând în genunchi, Gosseyn văzu umerii, o parte din brațe și a toracelui și capul celui culcat înăuntru. Figura uscățivă era destinsă, buzele ușor întredeschise. Era figura unui bărbat la patruzeci de ani cu un craniu voluminos; expresia feței părea, în mod curios, goală. Bărbatul era frumos, dar numai din cauza simetriei și liniei obrajilor și oaselor. În rest, avea un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
celălalte. în colțul cel mai înalt era un stîlp gras din beton, ca o piramidă abruptă cu vîrful retezat. își dădu seama cu durere că acesta îi păruse a fi femeia care-i făcea semne. Pastorul, un bărbat chel și uscățiv, în haine negre mototolite, se așeză aproape de el, pe margine, cu pumnii în șold și spatele drept, de parcă ar fi stat pe un scaun. Umbrela strînsă era lîngă el. — Acum că ți-ai tras sufletul, zise el întrocîndu-se, spune-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
întinse palma în sus. Una dintre liniile care o traversau era adîncită, ca o cicatrice. — Gay! exclamă el cu un imens regret, pentru că deși era bolnavă cînd o văzuse ultima oară, fusese o persoană tînără și atrăgătoare. îi privi fața uscățivă și bătrînă, capul care i se bîțîia, și ceva din expresia ei demonstra că și ea are același sentiment față de el. își trase mănușa la loc și-și strecură mîna pe sub brațul lui spunînd potolită: — Haide, bătrînelule. Putem face altceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
Aveți un anumit număr de copii, remarcă Secoh. Enro ignoră remarca. - Preotule, zise, se împlinesc patru ani siderali de când sora mea, hărăzită după vechea tradiție de pe Gorgzid să fie singura mea soție legitimă, a plecat... unde? - Nici urmă. Glasul omului uscățiv venea de departe. Enro, întunecat, îl privi și spuse cu blândețe: - Prietene, erai mereu cu ea. Dacă m-aș gândi că ai păstra anumite informații... Se întrerupse, iar în ochii celuilalt apăru ceva, fiindcă spuse foarte repede cu un zâmbet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
Mergea cu un grup de amirali ai flotei. Îi văzu dinainte-i. Doi dintre ei se opriseră și-l priveau. Unul dintre ei spuse: - Excelența voastră, nu vă simțiți bine? Până să răspundă Gosseyn-Ashargin, celălalt bărbat un bătrân amiral suplu, uscățiv, pe a cărui uniformă scânteiau medaliile prețioase și insignele, spuse pe un ton sarcastic: - Prințul nu se simțea bine când a sosit. Să-l felicităm pentru simțul datoriei de care dă dovadă în asemenea împrejurări. Când termină ce avea de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
Cum se apropia de vârf, un panou lunecă și dezveli partea superioară. - În genunchi, zise Secoh cu glas energic, și VEZI! Stând în genunchi, Gosseyn văzu umerii, o parte din brațe și a toracelui și capul celui culcat înăuntru. Figura uscățivă era destinsă, buzele ușor întredeschise. Era figura unui bărbat la patruzeci de ani cu un craniu voluminos; expresia feței părea, în mod curios, goală. Bărbatul era frumos, dar numai din cauza simetriei și liniei obrajilor și oaselor. În rest, avea un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
ieșită din comun. În cele din urmă, vorbi calm și hotărât: - Domnule general, informează-l chiar astăzi pe colonel că trebuie ori să-l aducă pe acest tânăr ofițer, ori el să fie supus dimineața controlului prin aparatul Lambeth. Generalul uscățiv se înclină, dar pe față îi juca un zâmbet cinic: - Doamnă, dacă doriți să distrugeți corupția, de la individ la individ, vă așteaptă o sarcină de-o viață. Împărătesei nu-i prea plăcură aceste vorbe. Simțea în ele o brutalitate care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
acest context simbolic putem înțelege sensul expresiei germane et was im kleinen Finger haben sau a celei englezești to have it at one's fingers' ends, care s-au împământenit și pe solul limbii române, datorită mai ales versurilor eminescieine: “ Uscățiv așa cum este, gârbovit și de nimic, Universul fără margini e în degetul lui mic. Expresia a avea (a fi) ceva în degetul (cel) mic, cu sensul a cunoaște ceva foarte bine, unde auricularul e un simbol al cunoașterii, este întregită
CETIRE ÎN PALMĂ by Noemi BOMHER () [Corola-publishinghouse/Science/100963_a_102255]
-
se mai află în casă. Dați-le un telefon sub un pretext oarecare. O informație suplimentară, asupra locului de întîlnire, să zicem... ― Credeți că răspund? ― Deocamdată încercați. Vom vedea după aceea ce ne rămâne de făcut. Intră directorul, un bărbat uscățiv, cu nas coroiat și părul adus peste chelie, îmbrăcat în cenușiu închis. Exclamă aiurit: ― Ce poveste, domnule! Au operat ca niște gangsteri. Parol, ca niște gangsteri! Cuvântul îi plăcea grozav și-l repetă încă o dată. ― Extraordinar, îngînă locotenentul de circumstanță
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
vișinii și uzate, îi rugam să mă lămurească încotro s-o apuc, unii îmi arătau direcția cu mâna, alții nu-mi răspundeau, și eram gata să revin la portar, să recunosc că nu mă descurcasem, când un infirmier lung și uscățiv, cu gâtul ca de lebădă și cu o gușă vizibilă, mi-a aruncat din mers: "Ține-te după mine". Însoțindu-i, am pătruns într-o altă aripă, la etaj, unde ușile erau vopsite în maron. Lunganul a deschis una dintre
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]