477 matches
-
să te fac să înțelegi, acea femeie privește de fapt înăuntrul ei. Nu o interesează nimic din afară (probabil și-a captat fiii cu privirea, cum am făcut eu la plecare, și acum îi admiră). Corpul ei e aici, o ustură palmele de muncă, dar gândul e liber. Apropo de stat alături în locuri publice. Într-o zi foarte ploioasă am întâlnit o româncă de vreo 30 de ani; în urma unor ghinioane era pe drumuri și voia să meargă să doarmă
Cireșe amare by Liliana Nechita () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1353_a_2386]
-
ocup mintea cu altceva și nu dau gândurilor rele timp să apară, victoria e a mea. Astfel m-am apucat de scris, de citit, de cusut... nici cinci minute nu-mi permit să stau fără să nu fac ceva. Mă ustură palmele câteodată de efort, dar nu contează! Nu mai vreau gunoaie în inima mea! Vreau să ajung să văd știrile în limba română, să citesc cărți românești (mi-e dor de Moromeții) și să mă rog într-o biserică românească
Cireșe amare by Liliana Nechita () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1353_a_2386]
-
Mi-aduc aminte ce șoc am avut eu, ce șoc va avea și ea, săraca! Vorbim, ne amintim... Primul loc de muncă al prietenei mele a fost la o familie cu șase persoane, grădină, găini, câini mari... Plângea c-o usturau tălpile, primea mâncare cu porția, iar duminică soseau întotdeauna 20 de invitați, practic se aduna toată familia. Logic, stăpânei casei îi convenea din moment ce avea o proastă care să spele 60 de farfurii și să curețe tot! Am stabilit ca această
Cireșe amare by Liliana Nechita () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1353_a_2386]
-
de șase ani. Abia ajuns, a început să meargă pe jos în afara orașului, bătând la toate porțile. Știa doar vreo 15 cuvinte, gen „Caut de muncă” și „Sunt român”. Dormea într-o pădurice din zonă. După vreo două săptămâni (îl usturau tălpile deja) a găsit o cantina, adică un fel de MAT, un loc unde se prepară și se depozitează vinul. Patronii aveau și via lor, dar cumpărau și struguri. Au spus că au nevoie de el vreo lună. Și acum
Cireșe amare by Liliana Nechita () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1353_a_2386]
-
capul lui, cu brațul lui, cu inima lui, dacă s-ar fi născut în mijlocul unui popor mare, ar fi ajuns aidoma lui Alexandru Machedon"... sunt cuvintele cronicarilor polonezi, și unguri, și moscoviți, ce recunosc cinstit, deși, nu o dată, i-a usturat pe propria lor piele ascuțișul săbiei Măriei sale. E mare! Înaintea lui, deși e mic de stat, tu ești cel ce te simți mic. Unchiule, îngână cu ironie Alexandru, nu... nu cumva... Hai, mărturisește! Nu cumva ți-ai clătit de dimineață
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
Se zbârlește înfiorat: Mă... Măria ta, se bâlbâie el ploconindu-se. Nu-și poate stăpâni un tremur mărunt... Se lipește cu spatele ud de ușă. Ștefan înalță capul, își freacă ochii cârpiți, roșii de nesomn și oboseală, clipește des; îl usturau de parcă ar avea nisip sub pleoape. Ai auzit Negrilă? Unii mai cred în Vodă Ștefan... Tu... tu mai crezi?... Cred!! strigă el. Să trăiți! Cred! Îl trec nădușelile, le șterge cu palma. Ștefan picotește cu capul proptit în pumn: Rău
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
am tras repede chiloții pe mine, am ieșit de sub pătură și m-am dus țintă la toaletă. Acolo mi-am văzut puța însîngerată și m-a cam luat cu rău de la stomac. În plus, cînd am făcut pipi m-a usturat îngrozitor. Nu mai vorbesc de usturimile suportate cînd am încercat să mă spăl. Căcat ! O beștelisem ! Auzisem eu ceva de „ruperea aței“, dar chestia asta nu mă liniștea deloc. Cînd îți vezi puța ferfeniță n-ai cum să nu te
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
ceva. După un duș scurt mă bag în sacul de dormit, îmi pun banii și actele sub pernă, ochelarii și lanterna sub pat și îmi zic că merit un somn odihnitor. Dar picioarele, dar tălpile picioarelor? Mă dor și mă ustură îngrozitor și atunci m-am întrebat ce caut eu pe aici. Și totuși, încet-încet durerea a început să scadă în intensitate, ba chiar s-a transformat într-o bucurie interioară la gândul că am privilegiul de a fi pelerin. Aceasta
Pelerin la Santiago de Compostela by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1841_a_3168]
-
30, eu, care de cele mai multe ori mănânc de două ori pe zi. în seara aceasta vreau să servesc împreună cu pelerinii o supă de legume. - Astăzi este o zi mai ușoară, mai relaxantă, dar tălpile picioarelor tot mă dor și mă ustură. îmi analizez din nou bocancii și sandalele încercând să găsesc un alt motiv al acestor dureri. încălțămintea nu are nici o vină. Singurele cauze le reprezintă drumul lung, lipsa de experiență și cred că și greutatea mea corporală. Dar, eu sunt
Pelerin la Santiago de Compostela by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1841_a_3168]
-
dacă se mai consideră legionari, după care a declanșat bătaia generală. Victimele au fost bătute de seara până dimineață și lăsați într-o baltă de sânge, iar Bordeianu spune că nu avea nici o parte din corp care să nu-l usture sau să-l doară. Nu a putut să vadă ce s-a întâmplat cu camarazii lui, pentru că fața îi era tumefiată și nici nu își aduce aminte toate bătăile, întrucât a stat leșinat multă vreme. Dimineața au fost cu toții bătuți
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
nănaș ca pe un om cumsecade, ca pe un bun gospodar, după cum dacă nu-s tocmai mulțumite de felul în care au fost primite acestea ar putea strecura și câte o strigătură mai cu cârlig, care ar putea să-l usture pe nănaș atunci când se dovedește a fi mai cârpănos din fire: Să dea Dumnezeu ceas bun, Dac-am vint atâta drum. Cât am fost, cât am umblat, Ca la nănaș n-am aflat, Curte largă și grădină Și casă, numai
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
lanțurile, bărcile. Noi tăceam, chitic! Doamne, dar sâmbăta era ziua de baie. Cum un lighean mare de tablă îl umplea cu apă caldă și jumătate leșie, făcută de la lemnele arse,ne spala mama bine pe cap, pe ochișori și ne usturau ochii de la leșie și săpun de țipam ca din gură de șarpe. Apoi, după ce ne ștergea, mai ales ochii, ne dădea cămășuțe curate țesute la război cu fel de fel de vărguțe și ne așeza pe cei mici frumos pe
ADRIANA Cuvinte din iarna vie?ii by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83160_a_84485]
-
dreapta. Acum nu mă mai bagă nimeni în seamă, iar idiotul ăsta mi-a omorât florile. Cu zâmbetul pe buze. Într-o lume normală, aș avea tot dreptul să-l dau în judecată. I-aș cere despăgubiri astronomice, ca să-l usture și să simtă și el cum e să te doară. Păi asta nu-i dreptate. Adică eu nu mai știu cum să-mi drămuiesc pensia, iar mitocanul ăsta se droghează în fața mea și merge pe motocicleta aia pe care cine
Opere cumplite-vol. 2 by Florin Piersic junior. () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1343_a_2707]
-
loc, când vezi că te ia peste gambă Putin cu gazul. Se pare că cel mai rus dintre ruși n-a uitat (prevăzusem asta) afrontul făcut de domnul Băsescu Rusiei și își plătește polițele întrun fel în care să te usture la lingurică. Că s-au dat telefoane directe, că te-ai zbenguit pe la U.E., că vrei independență energetică (cum, cu ce?) n-are nici o importanță; robinetul e în altă parte. Bănuiesc că opoziția Ucrainei, la transportul gazului spre Europa, este
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]
-
spuse pe un ton, de credeai că președintele nu-i din țara asta, nu are niciun amestec cu ce se petrece sub mandatele sale. Dar pentru că presa trebuia pusă cu botul pe labe, i-a zis ceva care s-o usture și nouă, prăpădiții, să ne pună pe gânduri în nopțile lungi de până la solstițiu: „Voi ziceți că scad în sondaje, dar câștig alegerile.” Care alegeri domn' președinte? Cele din 2009 le știm, iar cele din 2014... te pomenești că se
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]
-
leacuri din buruiene (așa se zise la țară, toată vegetația mică este denumită cu acest termen. Nu se zice „borș de zarzavat”, ci borș de buruiene), cu care lecuim suferinzii de „cel pierit” - bube mărunte pe piele care mănâncă și ustură. La Slobozia, mama Boghioaia, mătușa Vasilca a lui Costănoiu (cea care spunea bărbatului ei „românul meu”, „omul meu”), mătușa Paraschiva (moașa) știau că „cel pierit” se vindecă prin spălături repetate cu apă de la izvorul de la Velniță, acolo unde fusese „fabrica
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
meseria în: artă, știință, conștiință. Livia cea plină de feminitate, părticica mea de vis de dragoste trăit, spre care voi alerga după-amiază, ducîndu-i trei magnolii, odată cu propunerea mea de căsătorie, din care să rodească măcar trei muguri... Simt că mă ustură stomacul și mă hotărăsc să cobor la subsol, la chioșcul alimentar, să beau un iaurt, dar acolo e înghesuială mare; la ora asta zece și cîteva minute personalul din pavilionul administrativ obișnuiește să ia gustarea de dimineață. Îmi spun că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
Ce zici, meștere? Cornea nu-mi răspunde, și eu înțeleg că mai sînt și alții în camera tabloului de comandă, dar nu-mi pasă. Închid interfonul și-mi strîng haina de azbest la piept, apoi îmi șterg nasul, care mă ustură de cît l-am tot frecat cu mîneca aspră de azbest după fiecare strănut. Cum îți merge Sinteza? îl întreb pe Vlad. Întreabă-l pe Iordache, el e șeful, îmi răspunde Vlad indiferent. Știu că merge foarte bine, spun eu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
un șut sacului. Vreau să-i spun că ăsta e sacul lui Vlad și să-l întreb de unde îl are, dar mă grăbesc să scot la repezeală batista din buzunar, strănut în ea, apoi îmi șterg îndelung nasul, care mă ustură ca o rană. Dinu se plimbă prin încăpere, frămîntat, cercetînd cu privirea încrengătura de țevi de la sol. Nu ți-a fost teamă de explozie? mă întreabă, arătînd spre contrafluxul de hidrogen. A trecut. De ce ești neliniștit? Știi cu cine era
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
mandarin. "Ca să vezi! mă mir. Don Șef m-a propus ieri să fiu dat disponibil, iar azi îmi vinde gogoși, cum c-ar vrea să-i fiu adjunct..." Aspirina băută pe stomacul gol începe să mă ardă; simt cum mă ustură stomacul la locul unde a ajuns gura de apă cu pastila fărîmițată între dinți. Mă ridic, merg la chiuvetă și mai beau o cană cu apă, să diluez aspirina din stomac. Din oglindă, cînd ridic ochii, mă privește o față
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
fiecare femeie pe care-am s-o iubesc, voi căuta să descopăr o fărîmă din tine..." Îmi încetinesc pasul, uitîndu-mă lung în sus, spre stele: tare s-a mai liniștit cerul!... Strănut de două ori în batista udă, nasul mă ustură. Visez la un ceai cald, o aspirină și un somn lung, odihnitor... Altceva nu pot să-mi mai doresc. Am să stau puțin la Fulvia, doar două-trei minute, cît să mă scuz că am întîrziat și să beau cafeaua în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
pagina, să n-o găsească cineva -, țin minte doar că se repeta de mai multe ori versul "La Parcul cu Ciori, la Parcul cu Ciori". Mai beau un pahar cu apă, să se dizolve mai bine aspirina, că deja mă ustură stomacul. Cred că pardesiul acela, care mi s-a părut de culoare deschisă, era bej, blestemata aceea de imagine care nu-mi dă pace!...", gîndesc imediat ce usturimea din stomac se estompează. Mă uit cu lehamite la patul meu de fier
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
am gemut. Și m-am sprijinit de un zid. Era o lumină roșie deasupra, nu știu de unde venea lumina aia sau dacă nu cumva putea fi regăsită doar pe retina mea în care picura durerea ulei încins. Ah, și ce ustura! Curva m-a auzit și s-a întors. Sunt sigur că m a recunoscut, fiindcă mai întâi s-a uitat către mine, apoi a zâmbit - ăla cu creioanele, prostul ăla, sunt convins că așa a spus în gândul ei - și
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
și prea puțin pe jos, simțea cum de la célduré o rod sandalele. Oricît de moale ar fi fost pielea sandalelor ei atît de mici În timp ce le béléngénea, curelele au ros pielea cea umedé a gleznelor și că sé nu o usture, Sophie și-a scos sandalele și le ținea În mîné. Printre degetele ei mici de la picioare, atunci cînd se agéțau În ierburi, rémîneau frunze uscate și spice de care, ca sé se scape, mișcă din degete pîné cédeau. - Ce este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2008_a_3333]
-
o țigară. Își aminti brusc de un lucru pe care-l observase în timp ce urcau fierătaniile în camion, dar de care n-apucase să-l întrebe pe portar. "Auzi, bre, da' ce mirosea așa pă lângă ușa aia verde? Că te ustura și ochii în cap dă putoare ce venea d-acolo." "A adus ăștia niște i'secticid. Cică dă mâine la gândaci..." "I'secticid, ai zis, tată?", tresări Virgil. Da, bă, băiatule, i'secticid. Da' d-ăla bunu', frătimeagule, nu ca
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]