463 matches
-
ci banii cu care ne închipuim c-o să trăim cândva mai bine... Niciodată nu vom avea ce-avem acum, iubitul meu, acum, când nu avem timp pentru noi. De ce-ți pierzi timpul cu mine? mă-ntrebi și lacrimile-mi ustură poalele ochilor și-mi mușc mâna dusă la gură ca să nu țip și să trezesc veșnicia ce mi-o promiți refuzându-mi clipa. De unde-atâta timp în mine, Doamne, de-l irosesc pe iubire...? Oare-și mai pierde cineva prețiosul
TIMPUL de MIRELA BORCHIN în ediţia nr. 1135 din 08 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341992_a_343321]
-
sub 3 ore, ceea ce e fabulos. Italianul zicea: „Dacă nu vrei să pierzi vremea, trebuie să te piși pe tine dacă îți vine. E plăcut la început că e cald și bine, după o vreme începe să pută și te ustură. Și atunci să vezi cât te costă la timpul pe care îl scoți. Așa că, mai bine mă opresc în boschet un minut.” Eu cred că și ideile au miros câteodată, mai ales dacă sunt emise cu incontinență. Pentru ca venitul universal
Ce-ați face dacă în România ați primi de la stat 6.000 de euro fără să faceți nimic? () [Corola-blog/BlogPost/338159_a_339488]
-
ca nu tu, ci celălalt, preopinentul tău, să aibă dreptate. Dacă te crezi posesorul adevărului absolut, e mai bine să nu te angajezi într-un dialog. Îți e suficient monologul. Îți e suficientă vorba dură și aspră, care să-l usture pe celălalt, pentru ca tu să se simți victorios și să se te bucuri... Poate că problema e fals pusă. Școala are rostul ei. Spitalul are rolul lui. Biserica chemarea ei. Dar toate acestea nu pot funcționa fără medici, fără dascăli
Școala are rostul ei. Spitalul are rolul lui. Biserica are chemarea ei. Iar dascălii, medicii și preoții „sfințesc” locul () [Corola-blog/BlogPost/337912_a_339241]
-
febrilitate... noi puncte de sprijin. „...„Cum te amenință?” „Cu bătaia!” „Poftim?! Marele intelectual?” „I-am spus că nu mă sperii eu de pumnii lui!” „Ce subiecte de discuție aveți voi!” „Da, când mă doare în halul ăsta capul! De mă ustură ochii. Și mă seacă durerea, de-mi doresc moartea!” „Nu mai vorbi așa. Zi: Doamne ferește!”...(Pumnul) Când întreaga existență este pusă la încercare ce-ți mai rămâne de făcut? Să încerci un dialog cu metafizicul și reflectarea în ape lipezi
VALENTINA BECART, PESTE FIECARE PIATRĂ – TRUPUL MEU DE APĂ – MEREU ŞI MEREU... de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1868 din 11 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/342764_a_344093]
-
colorat, piesă achiziționată de pe piața sârbească clandestină, după cum am aflat mai târziu. Albul sânilor acoperiți cândva de cupele sutienului, contrastau cu roșul aprins al zonelor expuse și arse de razele puternice ale soarelui de mai. Pulpele înroșite, începeau s-o usture și ca o mângâiere, își întindea cu mișcări lascive crema antisolară. Tocmai când aruncam ancora, m-a rugat s-o dau cu cremă pe spate și am simțit că am cea mai plăcută sarcină de executat. Mi-am înmuiat degetele
PLIMBAREA PE MARE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1756 din 22 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/342982_a_344311]
-
o așeze acolo unde vor ei. Chiar și pe un perete, s-o aibă tot timpul în fața ochilor. Mersul îmi devine fără să vreau din ce în ce mai precipitat. Încep să alerg. Șiroaie de transpirație îmi pătrund în ochi și simt cum mă ustură. Alerg cât pot de tare. Vreau să ajung cât mai repede la mare. Oare acesta să fie Binele spre care am alergat? Să fac o baie în apa limpede și rece a mării? Ajung la mal și așa cum sunt îmbrăcat
UN SCRIITOR AL TAINICELOR IUBIRI, de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2072 din 02 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/343112_a_344441]
-
o casă din bârne de lemn, de la temelie și până la dranițele[ 1 - Șindrilă, șiță, folosită la acoperirea caselor.] pentru acoperiș. Lucrând cu sârg în fața nicovalei, sudoarea picura de pe obrajii lui Gligor, însă el nu o băga în seamă, chiar dacă îl usturau ochii, gândindu-se cu nădejde că poate Veta îi va aduce astăzi pe lume primul lor fecior, pe care dorea să-l țină pe lângă el, să-l învețe meseria moștenită în familie, din moși - strămoși. Așa pruncul va avea o
DE-AS PUTEA VIATA INTOARCE (VIAȚA ȘTIUTĂ ȘI NEȘTIUTĂ A ÎNDRĂGITEI INTERPRETE DE MUZICA POPULARĂ DIN TÂRGU JIU, MARIA LOGA) de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2128 din 28 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/343115_a_344444]
-
o hartă a Europei și o hartă a Parisului, unde am stat trei zile. Au fost deosebit de utile. În Paris am avut o zi la dispoziție, pentru care am făcut un traseu cât se poate de economic - și așa ne usturau tălpile de mers: Invalizi, cu Muzeul armelor și mormântul lui Napoleon, muzeul Rodin, muzeul D'Orsay, Luvru, Cartierul latin, Notre Dame. Totul între 10 și 18, timp în care am și mâncat de prânz. Muzee Sfatul nr. 32 - În muzee
DOM, DOM SĂ-NĂLŢĂM ! de DAN NOREA în ediţia nr. 1298 din 21 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/343495_a_344824]
-
o casă din bârne de lemn, de la temelie și până la dranițele[ 1 - Șindrilă, șiță, folosită la acoperirea caselor.] pentru acoperiș. Lucrând cu sârg în fața nicovalei, sudoarea picura de pe obrajii lui Gligor, însă el nu o băga în seamă, chiar dacă îl usturau ochii, gândindu-se cu nădejde că poate Veta îi va aduce astăzi pe lume primul lor fecior, pe care dorea să-l țină pe lângă el, să-l învețe meseria moștenită în familie, din moși - strămoși. Așa pruncul va avea o
CARTE BIOGRAFICA A RENUMITEI SOLISTE DE MUZICA POPULARA MARIA LOGA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1966 din 19 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/379048_a_380377]
-
soarele răsare îl privesc în ochi. „Faci riduri”, îmi spunea mama. „Nu fac!” Ea are multe riduri. Soarele e obraznic. Mă tot bate la cap. Mai întâi mângâie. Îi zâmbesc. Se revarsă peste mine. Temperatura crește cu fiecare oră. Frige. Ustură. De la un timp adorm transpirată, spate în spate cu îngerul. Mama se face că doarme „cu moartea pre moarte călcând". ( de Dorina Stoica) imagine de pe internet Referință Bibliografică: Caniculă / Dorina Stoica : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1672, Anul V
CANICULĂ de DORINA STOICA în ediţia nr. 1672 din 30 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379925_a_381254]
-
o așeze acolo unde vor ei. Chiar și pe un perete, s-o aibă tot timpul în fața ochilor. Mersul îmi devine fără să vreau din ce în ce mai precipitat. Încep să alerg. Șiroaie de transpirație îmi pătrund în ochi și simt cum mă ustură. Alerg cât pot de tare. Vreau să ajung cât mai repede la mare. Oare acesta să fie Binele spre care am alergat? Să fac o baie în apa limpede și rece a mării? Ajung la mal și așa cum sunt îmbrăcat
DRUMUL CĂTRE NICĂIERI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2316 din 04 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/380065_a_381394]
-
o așeze acolo unde vor ei. Chiar și pe un perete, s-o aibă tot timpul în fața ochilor. Mersul îmi devine fără să vreau din ce în ce mai precipitat. Încep să alerg. Șiroaie de transpirație îmi pătrund în ochi și simt cum mă ustură. Alerg cât pot de tare. Vreau să ajung cât mai repede la mare. Oare acesta să fie Binele spre care am alergat? Să fac o baie în apa limpede și rece a mării? Ajung la mal și așa cum sunt îmbrăcat
DRUMUL CĂTRE NICĂIERI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1735 din 01 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381840_a_383169]
-
de pradă. Ea îl așteaptă speriată. Se teme de sărutul morții. Acum țese sicriul pe măsura făpturii ca o mângâiere a unei speranțe de lumină lipsită de libertate. O sărută. Sărutul morții anulează orice rază a înșelăciunii. Durerea amețitoare o ustură pe osândită în toate organele. Acum se depărtează de opera sa pentru a-i lăsa timp să se coacă. Sera: Probabil ți-e foame. Vrei să guști miezul unui măr. Malu: Nu mai vreau nimic. Sera: Eu nu sunt egoistă
PĂIANJENUL de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1690 din 17 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/373548_a_374877]
-
Acasa > Poezie > Imagini > PIATRĂ Autor: Mirela Stancu Publicat în: Ediția nr. 1674 din 01 august 2015 Toate Articolele Autorului Să fiu piatră, nemișcată-n tăcere, Ploaia să-mi biciuie trupul, Vântul să-mi usture gândul, Și lacrimi să-mi dea mângâiere... Să mă topesc printre flori, Călcând cu vise văzduhul, Amuțind, incert, năduful Arșiței de ne'mblânziți fiori... Și urmărind șoaptele strunei , Să-mi culc pleoapa pe fluturi, Acoperind zborul lor cu săruturi, În
PIATRĂ de MIRELA STANCU în ediţia nr. 1674 din 01 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/371912_a_373241]
-
116) POTENȚIAL & GROAPA Autor: Dorel Schor Publicat în: Ediția nr. 1423 din 23 noiembrie 2014 Toate Articolele Autorului POTENȚIAL • Cine face și desface, tot timpul are ce face... • Norocul lui că-i nesimțit, că-i spuneam vreo două să-l usture! • Culmea prostiei: prostii râd de proști. • Nici înjurăturile nu mai sunt astăzi că altă dată... • Fiecare om care se simte bine este, de fapt, un bolnav care se neglijează (Jules Romains). • Regretele eterne pot ține și câțiva ani... • Cuvintele duc
ZICERI (115/116) POTENŢIAL & GROAPA de DOREL SCHOR în ediţia nr. 1423 din 23 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/372030_a_373359]
-
pe umerii oștenilor și porni să strige cu mai mult foc: - Da-ți-mi drumul! Ajutor! Nu-i răspunse nimeni, iar sub loviturile ei de pumni și de picioare, capacul greu nici măcar nu se clinti. Obosită și răgușită, cu obrajii usturând-o de sarea atâtor lacrimi vărate, adormi în cele din urmă. Când se trezi, nu mai simți nici o mișcare, semn că lada fusese așezată pe pământ. Își luă avânt și lovi cu picioarele în partea din față. Spre norocul ei
PRINŢESA MĂRGĂRITA de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1861 din 04 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/372317_a_373646]
-
în Ediția nr. 1115 din 19 ianuarie 2014. Un pistil într-un mojar ți-era pumnul dur lovind mărunt și des în sufletu-mi docil... îmi acopeream cu mâinile durerile ca un copil și mă duceam la școală oricât mă usturau zgârieturile supurând prin ciorapi la fiecare răscruce voiam să fug și mă uitam prelung ... Citește mai mult Un pistil într-un mojarți-era pumnul durlovind mărunt și desîn sufletu-mi docil...îmi acopereamcu mâiniledurerileca un copilși mă duceamla școalăoricât mă usturauzgârieturilesupurând
MIRELA BORCHIN [Corola-blog/BlogPost/347309_a_348638]
-
boală.Mi-a aranjat sora mea care este medic. -Bravo! Ai destul timp acum să te ocupi și de tine ... Pînă la urmă stabiliră, spre prânz, să meargă la ea acasă.Soarele era prea puternic și pielea începuse să-i usture. Au strâns totul. Maria, grijulie, îl ajută să pună în sacuoșe tot ce avusese el. -Stai departe? -Nu! Trecem podul peste Someș și primul bloc de patru etaje pe dreapta. Mergeau unul lângă altul de parcă era Maria cea de prima
JOCUL DE ŞAH de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 406 din 10 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346734_a_348063]
-
îmi transmite fiori în tot trupul. Pentru câtva timp, luciul apei mă fură, astfel pășesc fără a fi atentă la scoicile sfărâmate ce îmi rănesc tălpile. Privirea mi-e ațintită spre orizont, aproape că nu simt durerea rănilor ce mă ustură din cauza apei sărate. Marea este cel mai tainic confident al meu. În tainița ei secretă păstrează șoaptele de iubire pe care i le-am încredințat, cândva, ca unei bune prietene, în zilele de adâncă fericire. Pe țărmul mării, mi se
MARMURA VIE de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 397 din 01 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/347014_a_348343]
-
să pună stăpânire pe ea. Privi un strat de flori proaspete, neprihănite, scăldate în lumina soarelui. Le mângâie cu privirea și se simți la fel ca ele. Liniștea ei sufletească fusese tulburată, de nesăbuința lui Maur și încă o mai ustura palma cu care îl lovise. Pentru moment altă soluție nu exista. În doi ani de când se cunoșteau, Maur ar fi trebuit să știe asta. Nu, nu o făcea pe mironosița, doar că pentru ea nu venise ... timpul. Gândul că un
NE-NTINATA de FLORA MĂRGĂRIT STĂNESCU în ediţia nr. 211 din 30 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348272_a_349601]
-
o așeze acolo unde vor ei. Chiar și pe un perete, s-o aibă tot timpul în fața ochilor. Mersul îmi devine fără să vreau din ce în ce mai precipitat. Încep să alerg. Șiroaie de transpirație îmi pătrund în ochi și simt cum mă ustură. Alerg cât pot de tare. Vreau să ajung cât mai repede la mare. Oare acesta să fie Binele spre care am alergat? Să fac o baie în apa limpede și rece a mării? Ajung la mal și așa cum sunt îmbrăcat
DRUMUL CATRE NICAIERI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2115 din 15 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/377017_a_378346]
-
mângâiate de umbra ciupercii cu acoperiș din stuf. Pământul își urma traseul său în Univers, așa că și umbra își schimba locul, lăsând zone neprotejate pe corpul noilor turiste, iar pielea expusă nemilosului soare începu să frigă, să strângă și să usture, așa că s-au hotărât să scurteze prima vizită de plajă cu intenția de a reveni după-amiază, când căldura era mai suportabilă. Garsoniera avea în hol aer condiționat, de unde se împrăștia o climă răcoroasă și reconfortantă. Tot pe holul care era
ROMAN PREMIAT DE L.S.R. ÎN 2012 de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2330 din 18 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/376626_a_377955]
-
s >paha>paha-la- pahalar (pahaladï) vb. tr. a scumpi șir, ~à s.f. usturoi > siral/o, -i, -e, -e adj. usturoiat - șir alo >sïr->sïr-la- sïrlar (sïrladï) vb. tr. a ustura interj.> ing > ing-le- ingler (ingledi) vb. într. a geme gir > gir-le- girler (girledi) vb. într. a tuna Referință Bibliografica: SUFIXUL -LA (-LE) / Sorin Cristian Moisescu : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2191, Anul VI, 30 decembrie 2016. Drepturi de Autor
SUFIXUL -LA (-LE) de SORIN CRISTIAN MOISESCU în ediţia nr. 2191 din 30 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/372654_a_373983]
-
o ungea cu soluție pe spate să o atenționeze dacă va ațipi. Prima zi a fost superbă. Nu au stat prea mult pe plaje de teamă să nu fie prinse de soarele puternic al orei prânzului, ca apoi să le usture pielea și să le strice plăcerea șederii în următoarele zile, cu toate că s-au protejat reciproc cu soluțiile antisolare. Cristina era o tânără de douăzeci și șase ani, ce lucra ca vânzătoare într-un magazin alimentar, blondă, cu ochii căprui, minionă
UMBRA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 220 din 08 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/372644_a_373973]
-
îți intră și în gură. Ca să ne apărăm, ne-am luat fâșurile pe noi și ne-am stropit peste tot cu spray, iar pe față și pe mâini ne-am uns bine cu alifia vietnameză. Miroseam a camfor de ne usturau ochii, însă nu aveam altă variantă și numai așa puteam rezista. Am scăpat numai cu mici umflături pe picioarele fără cioarapi și pe mâini, provocate de scărpinat. “Ei, deltă am vrut, deltă am găsit!” ne spuneam, trebuia să suportăm consecințele
AVENTURI ÎN DELTA DUNĂRII de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1746 din 12 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373169_a_374498]