347 matches
-
dubitabilă. Drept urmare, concluzionează Gauthier, "accesul echitabil" la îngrijirea medicală nu este nici accesul egal, nici accesul pe baza pieței libere. Accesul echitabil este accesul comprehensiv în limitele stabilite de considerațiile cost-eficacitate"26. Contractualismul lui Gauthier are și o evidentă componentă utilitaristă. O astfel de componentă există și în argumentarea oferită de un alt suficientist în distribuția serviciilor medicale: Allan Gibbard. Gibbard a argumentat în favoarea unui minim decent universal de servicii medicale în numele unei versiuni ușor modificate a principiului Pareto. Conform acestui
Dreptate distributivă şi sănătate în filosofia contemporană by Loredana Huzum () [Corola-publishinghouse/Science/1416_a_2658]
-
constanța unei preocupări normative în economie. Pe cînd economia politică își primea de la Smith opera sa seminală, Bentham producea o filosofie morală ce conducea la identificarea cheii ordinii sociale în funcționarea pieței. Rolul central atribuit economistului de către această filosofie morală utilitaristă nu va fi ulterior niciodată abandonat, în ciuda multor critici și încercări de reorientare a abordării normative. Abordarea economiei în termeni de utilitate se pretează matematizării și axiomatizării, iar în secolul al XX-lea, economia poli-tică a cunoscut în acest sens
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
utilităților, nici cardina-litatea lor, chiar dacă aceste le sunt proprietățile cele mai admise. O manieră alternativă de a trata problema consistă în a supune evaluările individuale unui criteriu unic și obiectiv, cum ar fi banii. A doua chestiune provocată de abordarea utilitaristă privește ansamblul pe care tre-buie să se facă calculul de agregare. Această chestiune pune probleme de frontieră, de spa-țiu, trebuind să știm, bunăoară, dacă animalele trebuie incluse în ansamblul ființelor (Singer), dar e și o chestiune de timp: trebuie, de
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
ca fiind la originea teoriilor privind justiția socială. Mai precis, utilitarismul lui Bentham definește o societate justă ca fiind cea care maximizează gradul de fericire pentru cel mai mare număr de oameni. Variantele ulterioare nu fac decît să confirme concepția utilitaristă. Totuși, dimensiunea echității nu este luată în seamă, decît odată cu teoriile justiției sociale. 4.1.3.1. Invidie, eficacitate și normă de justiție Un prim ansamblu de teorii situează noțiunea de invidie în centrul conceptului de echitate și justiție socială
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
fost corect aplicată (Rawls). Procedura pură nu asigură dreptatea rezultatului, decît prin punerea în operă a pro-cedurii, căci nici un criteriu independent nu permite evaluarea justiției rezultatului. Teoria lui Harsanyi se înscrie într-o perspectivă deontologică, dar conservă totuși o dimensiune utilitaristă. Referindu-se la criteriul celei mai mari fericiri pentru cel mai mare număr de oameni posibil ca normă etică de referință, el utilizează avansurile tehnice din lucrările lui von Neuman și Morgenstern și propune maximizarea unei funcții de bunăstare socială
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
demersului individualist, acesta ridică, totuși, o chestiune esențială și ineluctabilă. Paradigma individualistă a devenit larg dominantă în sînul științelor sociale, începînd cu anii '70, sub numele de "teoria alegerilor raționale". Este vorba de o generalizare a analizei economice, a normativității utilitariste, ce afectează nu numai economia politică ci, în egală măsură, și politologia, sociologia, filosofia politică și, într-o mai mică măsură, istoria și antropologia. Cei mai cunoscuți autori în acest sens sunt Hayek, Rawls, Nozick, Boudon, Bourdieu, Crozier. Ideea centrală
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
ca raționale, și că este posibil a deduce forma raportului social din interesele și rațiunile indivizilor. Acestui demers, care este unul totodată normativ și strict cognitiv, i se pot aduce patru serii de critici, după cum urmează: 1. Esența explicațiilor individualiste utilitariste este, pur și simplu, o tautologie. Nu ni se spune nimic altceva decît faptul că actorii sociali acționează în funcție de propriile preferințe și că ei preferă ceea ce preferă. 2. Atunci cînd explicația nu este pur formală și tautologică, ea suferă de
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
la întrebarea: cum decide un individ să-și repartizeze bugetul între diferitele bunuri și servicii disponibile? Determinarea condițiilor de echilibru ale consumatorului ne va permite apoi să deducem legile de evoluție ale cererii pentru un anumit bun. Influențați de către filosofia utilitaristă, economiștii neoclasici de la sfîrșitul secolului al XIX-lea au dezvoltat o teorie în care individul rațional caută să-și maximizeze satisfacția obținută sau utilitatea resimțită. Mai întîi, se presupune că individul este capabil de a măsura, printr-un indice cantitativ
Economie politică by Tiberiu Brăilean, Aurelian P. Plopeanu [Corola-publishinghouse/Science/1420_a_2662]
-
fenomene ca abordarea "cardinală"; pe de altă parte, explicarea deciziilor individuale acordă mai puțină importanță preferințelor asociate, imposibil de măsurat în mod obiectiv, cît constrîngerilor observabile și cuantificabile ale acestora, în particular constrîngerii bugetare. Dar să prezentăm, în continuare, doctrina utilitaristă, construită pe percepțiile subiective ale consumatorului, evidențiind contribuțiile principalilor săi reprezentanți și ideile-forță care le susțin teoria. 5.1. TEORIILE MARGINALISTE Către sfărșitul secolului al XIX-lea, neoclasicismul devine un curent de gîndire economică ortodox, o paradigmă convențională și un
Economie politică by Tiberiu Brăilean, Aurelian P. Plopeanu [Corola-publishinghouse/Science/1420_a_2662]
-
Robert Maynard Hutchins, Mortmer Jerome Adler), esențialismul (Isaac Kandel, William Bagley) și reconstrucționismul (George Sylvester Counts, Theodore Brameld). Pledoarie pentru educația în conformitate cu natura, perenialismul susține că școala trebuie să ofere acel conținut care permite dezvoltarea minții. Negând necesitatea orientării practic - utilitariste, noul curent consideră că nu există nici un motiv pentru diversificarea metodelor de instruire. Învățământul trebuie să ofere o educație nediferențiată în cadrul căreia elevii să cunoască valorile perene și stabile. Pedagogii esențialiști propun un învățământ teoretic, analitic și integrativ care consideră
Metode moderne de comunicare didactică by Molnár Zsuzsa () [Corola-publishinghouse/Science/1633_a_3060]
-
care are nevoie de cunoașterea respectivă, subiectul autorității. Baza acceptării acestor părți de cunoaștere ca fiind adevărate este încrederea. În plus, în mediile on-line adevărul ca valoare este înlocuit tot mai mult prin încredere, subiectul autorității acționând oarecum în manieră utilitaristă: pentru el problema valorii de adevăr a cunoașterii utilizate nu există, există doar valoarea de întrebuințare (utilitatea ei) pentru care garantează în prealabil membrii echipei, dacă este vorba de un joc on-line, sau membrii comunității participante la un forum de
Lecția uitată a educației. Întâlnirea Micului Prinț cu vulpea by EMIL STAN () [Corola-publishinghouse/Science/1107_a_2615]
-
mai târziu, între 1670 și 1690, domină scena eticile parenetice ale marilor moraliști: Baltasar Gracián, Pascal, la Rochefoucauld, La Bruyère. • Un secol mai târziu, în Germania, apare Kant cu critica rațiunii practice, iar în Anglia, Bentham cu ale sale calcule utilitariste. În Franța, tematizarea cea mai evidentă a virtuții și a viciului, surprinsă în opoziția lor speculară și pornind de la efectele acestora, este încredințată scriiturii depravate a marchizului de Sade. • Valul următor sosește de regulă în jur de 1880, când odată cu
Nihilismul by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
lui Dumnezeu”, încredințarea că El este absent, este un fapt împlinit numai pentru oamenii care nu au renunțat să-L caute, pentru cei însetați de Dumnezeu, dar care, în cadrul teologiei raționaliste occidentale, al fideismului sau al misticismului individualist, al eticii utilitariste și al autoritarismului unor Biserici transformate în religii, nu descoperă decăt absența Lui. Nietzsche reprezintă pentru ateismul contemporan, pentru acest părinte al nihilismului prefigurat de el, un profet asemănător lui Ioan Botezătorul care spunea despre sine: “eu sunt glasul celui
Nietzsche, profetul unei disperări care întȃrzie. In: Ieşirea în etern. Exerciţiu împotriva căderii by Marius Robu () [Corola-publishinghouse/Science/1134_a_2290]
-
insesizabile. Fenomenele aparent banale dovedesc o complexitate neașteptată, prin evoluția formelor pe care acestea le îmbracă în realitate. Paradigma morfogenetică marchează, de fapt, renașterea concepției potrivit căreia știința ar trebui să înlesnească nu numai acțiunea omului asupra lumii, prin transformarea utilitaristă și materialistă a acesteia, ci și, mai ales, prin înțelegerea și contemplarea ei (nu neapărat pasivă), concepție care descinde din însăși viziunea antică aristotelică. Prin acest curent paradigmatic, filosofia și știința nu se mai află în clasicul conflict din perioada
Societatea izomodernă. Tranziții contemporane spre paradigma postindustrială by Emil E. Suciu [Corola-publishinghouse/Science/1062_a_2570]
-
le controlează; 2. conflictele potențiale devin actuale în măsura în care grupurile opuse se mobilizează. Există două domenii principale ale mobilizării: cel al resurselor materiale și cel emoțional, moral și simbolic; 3. conflictul presupune conflict preexistent; pentru ca un conflict să fie inițiat, rațiunile utilitariste nu sunt suficiente: este necesar ca părțile să fie convinse că au o superioritate morală una asupra celeilalte; 4. conflictele se diminuează pe măsură ce resursele se consumă. Meritul principal al lui Collins în teoria conflictului este acela că scoate în evidență
Societatea izomodernă. Tranziții contemporane spre paradigma postindustrială by Emil E. Suciu [Corola-publishinghouse/Science/1062_a_2570]
-
porțiuni ale unui discurs virtual complet, astfel Încît receptorul, chiar dacă știe că trebuie să conteze pe o exprimare oblică, poate fi Încă derutat de o omisiune sau inversiune intervenită În regiuni socotite inofensive." Cu o Îndelungată argumentare, de data asta utilitaristă și bazată pe cifre, În Modestă propunere pentru a-i Împiedica pe copiii oamenilor săraci din Irlanda să devină o povară pentru părinții și țara lor, Jonathan Swift, aglomerează argumente economice și financiare În favoarea salvării Irlandei de pauperism și cerșetorie
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
societățile internaționale. Așa cum am observat, Bull susținea că ordinea poate exista și între state care nu se simt ca parte a unei civilizații comune. John Vincent (1984b: 213) împărtășește acest punct de vedere, argumentând că societatea internațională este "funcțională" sau utilitaristă, mai degrabă decât "culturală" sau morală. Nevoia pragmatică de a coexista este suficientă pentru a produce ceea ce Bull (1977: 316) numește o "cultură diplomatică" adică un sistem de convenții și instituții care menține ordinea între state cu culturi, ideologii și
Teorii Ale Relațiilor Internaționale by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
metodă ce poate testa ce principii, norme sau aranjamente instituționale ar fi "la fel de bune pentru toți" (Habermas 1993: 151). În al treilea rând, etica discursivă este o formă de raționare moral-practică. Prin urmare, ea nu este ghidată doar de calcule utilitariste și nici de un concept impus de "viață bună"; mai degrabă, este ghidată de echitate procedurală. Ea este mai preocupată de metoda justificării principiilor morale decât de conținutul substanțial al acelor principii. Este posibil să identificăm trei implicații generale ale
Teorii Ale Relațiilor Internaționale by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
pe amator să primească o prezență pură. Dar oare nu sunt ei victimele iluziei pe care o denunță? Ne temem că ei confundă funcția mediumnică și uzul mediatic, reducând transmiterea simbolică la palidul model al comunicării telefonice, cu schemele lui utilitariste de tipul "emițător mesaj receptor" sau "codare mesaj decodare". Înșelați de un supărător halo sonor, ei citesc media drept medium (mergând până la a considera mediologia o sociologie a mass media!). Poșta și Telecomunicațiile nu au monopolul în transmiterea sensului; nici
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
instituție ce are ca responsabilitate transmiterea unei culturi de dimensiuni universale, o instituție animată de schimbul de idei, deschisă dezbaterilor constructive, pline de emulație, îmbogățită de strălucirea profesorilor ei. Misiunea universității nu este de a forma specialiști, profesioniști conform logicii utilitariste, ci gentlemeni, spunea el. W. von Humboldt, fondatorul Universității din Berlin (1810) apăra unitatea învățământului și cercetării: învățământul nu doar transmite cunoștințe deja constituite, ci participă la construcția lor. A. N. Whitehead, filosof și statistician britanic emigrat în Statele Unite (la
Societatea românească în tranziție by Ion I. Ionescu [Corola-publishinghouse/Science/1064_a_2572]
-
activitate. • " Pentru o mai bună inserție profesională am avea nevoie de profesioniști ai consilierii profesionale...". • "Acum am idee despre ceea ce aș putea face, dar am nevoie de practică să confrunt ideea cu realitatea...". Relația studenților cu universitatea a devenit mai utilitaristă. Ei doresc să obțină diploma care să le dea posibilitatea unui loc de muncă stabil și a unui salariu mare. Încă speră că studiile universitare le dau posibilitatea unei mobilități sociale ascendente. Stagiile, călătoriile în Europa le dau posibilitatea să
Societatea românească în tranziție by Ion I. Ionescu [Corola-publishinghouse/Science/1064_a_2572]
-
lui Malinowski, structuralismul lui Claude Lévi-Strauss, viziunile istorice integrative ale școlii franceze a Analelor sau chiar psihanaliza lui Freud (pe care Eliade îl consideră ultimul mare pozitivist, deși acesta se considerase un Mare Iluminat 62). Această extremă raționalistă, evoluționistă sau utilitaristă, creează evident și reacții contrare prompte, mai cu seamă din "tabăra" romanticilor. În plin tumult raționalist (deși poate că romanticii ar prefera termenul de "delir", acesta nu se pretează la asocierea cu câmpul semantic al conceptului de "raționalist"; însă obsesia
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
continuare condescendentă, ca pentru cel mult un mijloc de a atrage masele spre forme înalte de artă), dar totodată și denaturare.553 Dacă este să fie o artă, continuă același lucid Maigret, atunci banda desenată trebuie să scape de definițiile utilitariste, iar dacă rămâne doar artizanat, atunci îi este necesar să renunțe la convenții. "Infantilizarea" permanentă cu care se confruntă banda desenată este datorată nu doar tinereții ei și nici neapărat publicului său majoritar, ci mai degrabă slăbiciunii tehnicilor sale față de
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
72. 147 Ibid., p. 107. 148 Roger Caillois, Mitul și omul, p. 14. 149 Ibidem, p. 13. 150 Victor Kernbach, Miturile esențiale, p. 6. 151 Roger Caillois, op. cit., p. 9. 152 Ibid., p. 16. Acestea ar fi slăbiciuni ale viziunii utilitariste asupra mitului, emanații ale raționalismului, mai precis ale pozitivismului. Miturile, însă, nu sunt "stavile plasate la cotituri primejdioase, menite să prelungească existența individului sau a speciei", existând chiar mituri care exprimă exigențe tocmai în sens contrar (dând ca exemplu orgile
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
care au fost organizate reformele educaționale habsburgice. Ca întrupare a monarhului absolutist luminat, Iosif al II-lea a urmărit prin politicile sale educaționale să dezvolte învățământul primar public ca bază a loialității dinastice. Călăuzit de principii iluministe combinate cu precepte utilitariste, Iosif al II-lea a continuat reformele inițiate de Maria Tereza în baza convingerii sale că populația imperiului este cel mai de preț bun de care dispune statul. Corolarul acestei convingeri este ideea că cea mai bună modalitate de asigurare
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]