270 matches
-
problem] este reprezentat de teoriile drepturilor precum cea a lui Nozick. Aceste teorii nu sunt ins] prea atr]g]toare din punct de vedere al utilit]ții totale; ele se îndep]rteaz] astfel de spiritul dreptului natural mai mult decat utilitariștii. Aceast] prezentare sumar] nu ofer], desigur, o explicație complet] a relației dintre teoriile dreptului natural și utilitarism. Este util ins] s] abord]m problemă în acești termeni deoarece putem astfel evita o eroare de proporții. Ar fi greșit s] credem
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
sunt de acord asupra unui aspect central. Dreptul natural se bazeaz], în primul rând, pe afirmația potrivit c]reia exist] un fundament natural al credințelor morale care pot fi justificate rațional. Utilitarismul modern accept] aceast] viziune. Deși, în mod obișnuit, utilitaristul va încerca s] revizuiasc] toate credințele morale, el nu este un sceptic din punct de vedere moral; de altfel, utilitarismul accept] existența bunurilor morale autentice. Diferența dintre cele dou] poziții se reduce deci la m]sura în care atributele naturii
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
perfecționiste asociate cu Platon, Aristotel sau cu etică creștin]. Poziția lui nu se bazeaz] nici pe afirmații legate de concepțiile subiective ale binelui, de dorințele, preferințele sau credințele morale pe care le-am putea avea, așa cum se întâmpl] în cazul utilitariștilor sau al comunitarienilor. Că și în metafizica să, etică lui Kant nu conține afirmații legate de o realitate moral] care transcende experiență și nici nu atribuie valoare moral] credințelor prezente. El respinge atât cadrul realist sau teleologic de formare a
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
agenți. Maximă respingerii falselor promsiuni este necesar] din punct de vedere moral; maximă falselor promisuni este interzis] din același punct de vedere. Trebuie notat c] filosoful nu consider] promisiunile false ca fiind greșite din cauza presupuselor efecte negative (cum ar face utilitariștii), ci din cauz] c] ele nu pot fi transformate într-un principiu universal. Respingerea maximei promisiunilor false sau a oric]ror alte principii de acest fel este compatibil] cu o larg] varietate de cursuri de acțiune. Kant distinge dou] moduri
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
Imperativul cere deci un oarecare grad de sprijin pentru proiectele și obiectivele celorlalți. Kant susține c] aceast lucru presupune cel puțin un grad minim de generozitate. Deși nu pledeaz] pentru obligație f]r] restricții de generozitate, cum ar face-o utilitariștii, Kant consider] drept obligație respingerea politicii de refuz al ajutorului necesar. El afirm], de asemenea, c] eșecul sistematic al individului de a-și dezvolta propriul potențial va conduce la o lips] de respect pentru umanitate și capacit]țile ei de
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
acțiunea, deci teoria nu are finalitate practic]. Principiile datoriei formulate de Kant sunt cu sigurant] abstracte și el nu ofer] un set detaliat de instrucțiuni pentru aplicarea lor. Nu exist] un algoritm moral de genul celui propus de c]tre utilitariști și valabil în condițiile în care am dispune de suficiente informații privind toate opțiunile posibile. Kant subliniaz] faptul c] aplicarea particular] a principiilor implic] deliberare. El susține și c] principiile sunt și trebuie s] fie abstracte: ele sunt constrângeri (și
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
în forma sa radical]. În caz contrar, asocierea celor trei teorii în formă descris] mai sus ar sugera ideea c] uneori este lipsit de rațiune atât faptul de a urma propriile interese, cât și acela de a nu proceda astfel.) Utilitariștii p]streaz] urm]toarea idee: nu este niciodat] lipsit de rațiune s] urmezi binele propriu și nici s] înf]ptuiești ceea ce este obligatoriu sau de așteptat din punct de vedere moral și c] atunci când acestea dou] se afl] în opoziție
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
utilitarismul clasic, teoria moral] a consecințelor potrivit c]reia singură valoare este cea a fericirii umane sau, cel putin, a ființelor sensibile. Austin a oferit un exemplu în The Province of jurisprudence [Sfera jurisprudenței] (p. 108), în care susține c] utilitaristul nu are nevoie de agenți care s] se transforme în cazuiști permanenți. „Deși el aprob] dragostea, pentru c] aceasta este în concordant] cu principiul s]u, utilitaristul este departe de a afirma c] binele general ar trebui s] fie motivația
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
în The Province of jurisprudence [Sfera jurisprudenței] (p. 108), în care susține c] utilitaristul nu are nevoie de agenți care s] se transforme în cazuiști permanenți. „Deși el aprob] dragostea, pentru c] aceasta este în concordant] cu principiul s]u, utilitaristul este departe de a afirma c] binele general ar trebui s] fie motivația îndr]gostitului. Nu s-a afirmat sau conceput niciodat] în utilitarism c] îndr]gostitul ar trebui s] își s]rute iubita în virtutea unei fericiri comune.” Austin subliniaz
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
o opțiune justific] în raport cu alternativele - faptul c] promoveaz] valoarea relevant] - și nu o explicare a felului în care agenții ar trebui s] delibereze atunci cand selecteaz] o opțiune. Faptă îndr]gostitului poate fi justificat] prin promovarea fericirii umane, caz în care utilitaristul ar fi îndrept]țiț în alegerea să. Dar aceasta nu înseamn] c] utilitaristul se așteapt] că îndr]gostiții s] își selecteze și s] își monitorizeze avansurile referindu-se la acest scop abstract. Protestul adepților teoriei non consecințialismului fâț] de acest
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
explicare a felului în care agenții ar trebui s] delibereze atunci cand selecteaz] o opțiune. Faptă îndr]gostitului poate fi justificat] prin promovarea fericirii umane, caz în care utilitaristul ar fi îndrept]țiț în alegerea să. Dar aceasta nu înseamn] c] utilitaristul se așteapt] că îndr]gostiții s] își selecteze și s] își monitorizeze avansurile referindu-se la acest scop abstract. Protestul adepților teoriei non consecințialismului fâț] de acest r]spuns const] în negarea faptului c] el este valabil pentru oponenții lor
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
Admițând c] teoria consecințelor este una a justific]rii, nu a deliber]rii, ce diferenț] se face - în politica deliberativ] - prin faptul de a fi adept al teoriei consecințelor? S] presupunem c] îndr]gostitul din exemplul lui Austin ar deveni utilitarist. Ce fel de politic] ar adopta, știind c], în fiecare acțiune întreprins], nu va apela la avantajele și dezavantajele utilitarismului? R]spunsul oferit de adepții consecințialismului din zilele noastre este motivat de observația din ultimul subcapitol, si anume c] opțiunile
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
are posibilitatea de a filtra totul prin propriul s] sistem de preferințe și interese și de a alege între mai multe teorii specifice ale binelui, iar în al doilea rând faptul c] se adreseaz] tuturor oamenilor în mod imparțial. Teoria utilitarist] subliniaz] ideea c] un lucru bun trebuie s] serveasc] unei anumite persoane și într-un anume fel. „Utilitatea”, în înțelesul cel mai general al termenului, se refer] la ceea ce este „folositor”. O intrebare justificat] ar fi de ce s] pretindem lucruri
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
cu o gândire sofisticat]. Imaginea unei mulțimi necontrolate de ușuratici în c]utare de pl]ceri nu este tocmai una încânt]toare. Asemenea imagini caricaturizate ar avea un efect filosofic cu mult mai puternic în cazul în care adepții hedonismului utilitarist ar susține ideea că oamenii s] îmbr]țișeze hedonismul, sau chiar mai mult, s] militeze pentru acest lucru în virtutea caracterului logic al teoriei pe care o promoveaz]. Cu toate acestea, imaginea de mai sus este o exagerare, ca toate imaginile
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
eseul s]u intitulat Utilitarismul. Exist] în mod evident și lucruri bune indiferent dac] sunt dorite sau nu de c]tre oameni, cum ar fi adev]rul, frumosul, iubirea sau prietenia. Exist], de asemenea, si un grup aparte, cel al „utilitariștilor idealiști”, profund influențați de operă Principia Ethica a lui G.E. Moore, care constituie elementul central al sistemului lor filosofic utilitarist ostentativ. Aceast] abordare întrunește cu atat mai puțin calit]țile unei doctrine morale credibile cu cât se detașeaz] mai mult
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
cu cât se detașeaz] mai mult de utilitarismul hedonist clasic și îmbr]țișeaz] idealul estetic, f]r] a ține cont dac] acest lucru este benefic sau nu ființei umane. Un r]spuns mai conving]tor la aceeasi provocare vine din partea „utilitariștilor materialiști”, care pun accent pe satisfacerea intereselor și mai puțin a unor simple preferințe. Și în cazul de fâț] asist]m la o convergent] a celor dou] modele filosofice; al doilea este subordonat celui dintâi în majoritatea cazurilor în care
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
lung și complicat. Ins] oricât de alambicat ar fi acest demers, concluzia final] este în concordant] cu ideea fundamental] de la care s-a pornit. Utilitatea este în strâns] leg]tur] cu caracterul folositor al lucrurilor, iar elementul central pe care utilitariștii materialiști se str]duiesc s] îl protejeze îl constituie resursele generale atât de necesare oric]rei acțiuni. Utilitarismul, oricare ar fi orientarea să, reprezint] înainte de toate un criteriu de analiz] a activit]ții publice, activitate care afecteaz] și alți indivizi
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
potrivit opțiunilor proprii. Ins], în cazul utilitarismului materialist, efectul este mai puternic deoarece vorbim despre obligația de a urm]ri niște interese materiale fâț] de care este posibil s] nu avem nici o înclinație. Dincolo de aplicabilitatea să în sfera privat], doctrina utilitarist] se evidențiaz] cel mai pregnant în context public. Atunci cand acțiunile noastre îi afecteaz] pe cei din jur în diverse moduri, concluzia specific] utilitarismului care poate fi desprins] este aceea potrivit c]reia o acțiune corect] este cea care maximizeaz] utilitatea
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
a gândurilor sale. Mai mult decât atât, interesele unor persoane diferite pot fi asem]n]toare la un moment dat, în timp ce preferințele, pl]cerile și durerile sunt bazate pe idiosincrazie, interesele materiale sunt uniformizate. Dup] cum am afirmat anterior, formula utilitarist] ne oblig] la însumarea utilit]ților individuale ale persoanelor implicate. Criticile aduse de-a lungul timpului au avut în vedere compararea utilit]ților care fac obiectul acestei însum]ri. Abord]rile recente pun accentul pe caracterul impersonal al reuniunii utilit
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
fac obiectul acestei însum]ri. Abord]rile recente pun accentul pe caracterul impersonal al reuniunii utilit]ților. În acest sens, un lucru util r]mane util, indiferent dac] ne aparține nou], rudelor noastre, vecinilor sau unor înfometați etiopieni. În perspectiva utilitarist], datoria individual] și cea colectiv] este independent] de identitatea și statutul personal precum și de obligațiile speciale care decurg din acestea. Prin urmare, conform acestui model de gândire, orice persoan] se poate substitui altei persoane. Deși aceast] imparțialitate este nepl]cut
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
r] eforturi inutile. Toate acestea reprezint] desigur câteva considerații pur întâmpl]toare și pragmatice. Într-o lume perfect] ele pot lipsi, dar în realitatea în care tr]im prezența lor se resimte puternic. Din acest motiv, este absolut justificat] ideea utilitarist] de a atribui îndatoriri speciale anumitor persoane și anumite proiecte altor persoane. În sens mai detaliat, aceste obligații speciale amintite mai sus nu reprezint] fundamente etice, ci aspecte derivate ale unor principii utilitariste mai generale. O alt] critic] la adresa utilitarismului
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
între conceptul de egalitate și valoarea utilit]ții (egalitatea derivând din utilitate în sens pragmatic și empiric). O alt] întrebare este aceea dac] egalitatea trebuie obținut] printr-o redistribuire incorect] și radical] a bunurilor, prin inc]lcarea dreptului de proprietate. Utilitariștii recunosc importantă stabilit]ții și a siguranței nu numai în plan personal, ci și atunci când este vorba despre anticiparea consecințelor pe care acțiunile celorlalți le pot avea asupra noastr]. Prin urmare, avem dreptul de a ne opune redistribuirii radicale a
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
politicilor publice. Teoria lui Bentham reprezint] un ghid etic și juridic, iar dac] lu]m în considerare volumul impresionant al scrierilor sale pe aceast] tem], este clar c] acestea se adreseaz] cu prec]dere funcționarilor publici și magistraților. În perspectiva utilitarist], intrebarea specific] este: „Ce trebuie s] facem împreun]?” și nu: „Cum ar trebui s] îmi tr]iesc viața proprie?”. Perceput ca element orientativ al deciziei publice și mai puțin al deciziei private, principiul utilit]ții înl]tur] numeroase obiecții care
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
-se mai degrab] termeni sinonimi precum „integritate” sau „caracter”), etică acord] o important] deosebit] problemelor legate de caracterul personal. Aceste probleme se refer] la conduită unui om corect în situații reale. Adepții teoriei virtuții sunt de p]rere c] tradiția utilitarist] și cea bazat] pe drepturi ignor] însușirile esențiale ale unei vieți morale obișnuite având în centru caracterul uman (cu toate c] nu resping întru totul principiile acestor tradiții). În opinia lor, r]spunsul Dorotheei privind modul în care ar trebui
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
Filosoful britanic contemporan R.M. Hâre fundamenteaz], de asemenea, drepturile pe utilitate, dar, spre deosebire de Mill, recunoaște c] o consecinț] posibil] ar fi unele circumstanțe în care drepturile sunt sacrificate - îndeosebi dac] majoritatea preferințelor umane ar fi în favoarea acestui lucru. O justificare utilitarist] nu poate oferi deci prioritate drepturilor. Dac] este nevoie de așa ceva pentru a ap]ra drepturile, acest scop va fi atins mai bine legând chestiunea justific]rii de cele dou] întreb]ri despre care am discutat: cele cu privire la subiectele și
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]