508 matches
-
le-a însoțit pe victimele de el condamnate. Credincioșii se năpustesc întotdeauna cu furie asupra statuilor vechilor lor zei"214. Excepția a devenit regulă. Chiar ales și supus plebiscitului, într-o epocă a mulțimilor un conducător este prin definiție un uzurpator. Acest fapt determină natura prestigiului și puterii sale, calitățile tipului său compozit care acum ne este familiar. Să ne amintim ingredientele ce intră în alcătuirea formulei sale: facultățile de hipnotizator, modelul profetului și al împăratului reversul medaliei, Robespierre; fața, Napoleon
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
existentă, resimțită ca dezordine, și să readucă întreaga societate spre un adevărat țel. Ia naștere deodată nevoia de un tip de autoritate care să poată transforma situația dinlăuntru. Iar liderii înzestrați cu carismă răspund acestei nevoi. Dar cine sînt aceștia? Uzurpatorii, persoane în afara normei, străini veniți de aiurea sau de la periferie, ca Napoleon, din Corsica. Hitler, din Austria, Stalin, din Gruzia. Sau lesne devenind regicidă, precum cea a lui Robespierre, a lui Cromwell, a lui Lenin; cea a marilor șefi ai
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
dovedească nimic, ci doar să ilustreze cele susținute de mine. Cu toate acestea, drumul evoluției nu poate fi parcurs în sens invers și nimic nu mai ajunge să fie ca înainte. Oricare i-ar fi atuurile, cel-ce-ține-locul tatălui este un uzurpator care a furat puterea de la fondator, dar și de la proprii frați. Trebuie deci să accepte legea clanului fraților, actele și autoritatea sa trebuie să se conformeze cerințelor acestora. Pentru a reuși, le păstrează forma, dar conținutul lor este modificat. Într-
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
trăiește această ruptură, se formează prin mijlocirea tensiunii dintre cele două universuri antinomice, partea de sus și cea de jos a societății. Fie că face parte dintr-o familie nobilă fie că nu, el va fi un nesupus și un uzurpator, un străin printre ai săi. Și orice uzurpare este luarea locului altcuiva; tînărul se răzbună înlocuindu-l pe bătrîn, sclavul pe stăpîn. Tocmai pentru a se legitima el trebuie să-și inventeze o filiație potrivită scopului, ca ales al zeilor
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
face din victima lor un zeu, sperînd să spele astfel urmele nelegiuirii lor. Ne putem însă întreba dacă aceștia nu au aflat în remușcările lor o îndreptățire întru a se zeifica pe ei, un mijloc de preschimbare a lor, a uzurpatorilor, în succesori. Într-un cuvînt, în acest fel fiii s-au legitimat. Au camuflat o moarte violentă în una naturală. Să nu uităm că adesea strigătul "Regele a murit, trăiască regele!" ascunde, dincolo de el, un altul: "Regele a fost asasinat
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
peste tot se aprinde, ca beculețele pe o hartă de stat major, numele lui Stalin, în locul celui al lui Troțki, Buharin, Zinoviev. Acesta capătă anvergură. Proțăpindu-se în poziția de singur mare om al revoluției el este de două ori uzurpator: al "fraților" sau tovarășilor săi și al lui Lenin, care a vrut să-l înlăture dintre succesori. El se proclamă ca model ce trebuie să fie urmat de toți și căruia trebuie să-i dai ascultare precum tatălui. Adică marele
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
o revenire la un imago al papei, tată unic al Bisericii, o reînviere a identificărilor și regulilor care fuseseră măturate de progres. Să adăugăm că Papa este polonez, ales prin ruperea de tradiție și vom înțelege că urcînd, oarecum ca uzurpator, pe tronul papilor, el primește carisma acestora. Masele aleargă spre el, ca pentru a-i dărui toată rezerva de venerație și dragoste pe care o păstrează așteptînd venirea unui înlocuitor al tatălui. 521 Freud, Moses and Monotheism, ed. cit., p.
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
un text intitulat „Răpirea și «curățirea» revoluției române”, scris în decembrie 1994 (inclus în Tökes, 1996), îl acuză pe Ion Iliescu în mod direct că este „hoțul care strigă «hoții»” în chestiunea revoluției române, pe care și-a însușit-o uzurpator. Tökes îl incriminează pe Iliescu și grupul său de încercarea de „a purifica etnic” momentul decembrie 1989, eliminând începutul revoltei de la Timișoara, respectiv solidarizarea locuitorilor cu protestul maghiar și cu scânteia lansată de Lászlo Tökes - „În consecință, să trăiască Iliescu
Decembrie ’89. Deconstrucția unei revoluții by Ruxandra Cesereanu () [Corola-publishinghouse/Science/1928_a_3253]
-
absolută, fără imixtiuni. În Iisus s-a născut la Timișoara, Iordache construiește un discurs paralel pentru cele două mișcări, de la Timișoara și București: la Timișoara s-au aflat „actorii”, la București - „regizorii”. Seria antonimelor este însă mult mai amplă: uzurpați/uzurpatori, inocenți/complotiști, sinceri/ ipocriți, victime/călăi, profitați/profitori, naivi/cinici, credincioși/farisei. Revolta de la Timișoara (16-20 decembrie) și cea de la București (21-22 decembrie, până la prânz) au constituit o stihie (precum inundațiile din 1970 sau cutremurul din 1977, precizează metaforic, dar
Decembrie ’89. Deconstrucția unei revoluții by Ruxandra Cesereanu () [Corola-publishinghouse/Science/1928_a_3253]
-
al perfecțiunii omenești, care mobilizează toate energiile spirituale pentru a se realiza, etapa finală a unui traiect inițiatic, după pățaniile anterioare, și ele cu aport cognitiv. Exprimânduși dorința de a fi calif, Abu Hasan se situează în poziția temporară de uzurpator, de ,,rege fals’’, motiv care se bucură de o identitate simbolică destul de complexă. Un exemplu se poate observa în Creanga de aur, fiind destul de edificator: regele fals, ales pentru concubinele văduve ale fostului suveran, este ucis după o săptămână. Teatralitatea
Fantasticul în proza lui Ion Luca Caragiale by Elena Deju () [Corola-publishinghouse/Science/1278_a_1923]
-
este, așadar, asociată cu suprimarea violentă; este un joc pe cât de gratificant pe atât de periculos. El implică o transcedere a destinului, o nepermisă împrumutarea a identității sacre a împăraților, numită și hybris, ce se plătește întotdeauna. Și în basm, uzurpatorul regelui sfârșește tragic. Soarta lui Abu Hasan este mai îndurătoare însă, și asta, probabil, pentru că actul uzurpării este, în cazul acesta, involuntar. Prin jertfă, el își modifică destinul, de care era, aparent foarte mulțumit, evenimentele negative le atrag pe cele
Fantasticul în proza lui Ion Luca Caragiale by Elena Deju () [Corola-publishinghouse/Science/1278_a_1923]
-
în grad suprem. în Suedia Casa introdusese intrigi împrotiva lui Gustav Adolf, spre a aduce pe tron linia catolică de Wasa, care domnea în Polonia, căci după ideile vremei aceleia, în care legitimismul era în floare, Gustav Adolf trecea de uzurpator. Spania făcuse planul de a pune mâna pe Marea Baltică, mama tuturor comerțielor, cum se numea pe atuncea, și a prinde rădăcina Olandei, c-un cuvânt painjinișul fin al ideilor religioase se prefăcuse într-o mreajă de fier. Războiul de 30
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
istoriei noastre, din care numai un lucru se vede clar, că unii ajungeau la tron cu ajutorul ungurilor, ceilalți cu al polonilor. Țara se deschide influențelor străine. În aceste turburări trece vremea, până la suirea pe tron a lui Ștefan cel Mare, uzurpator și el, dar mai norocit decât ceilalți. De la 1459 - 1504 se văd din nou efectele stabilității. A fost domnia cea mai glorioasă a Moldovei. El nimicește influințele de dinafară cu sabia și cu isteția. Și cu toate aceste se știe
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
ecleziastice, cât din strategii, dacă le putem numi astfel, politice sau religioase ale păgânilor care influențau aceste decizii persecutoare. Sub domnia lui Gallienus (253-268), criza Imperiului s-a ascuțit în mod dramatic: inflația agravată ulterior, ciuma, frontierele continuu amenințate, apariția uzurpatorilor în diferite puncte ale imperiului, toate acestea sunt tot atâția factori care par să răvășească lumea romană, sporind confuzia și nesiguranța cetățenilor Imperiului. Conștient fiind de instabilitatea Imperiului (nemulțumirile și revolta pasivă a soldaților creștini și păgâni exprimată pe câmpul
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
de origine orientală. Creștinarea armatei este un aspect al creștinării Imperiului, acțiune aproape completă la sfârșitul secolului IV în timpul domniei lui Theodosius I (379-395), îndeosebi în urma victoriei sale asupra lui Eugenius la Frigidus (394), când soldații creștini au biruit asupra uzurpatorilor păgâni, simpatizanți ori susținuți de către aceștia împotriva împăratului legitim. La moartea sa, Theodosius împărțea pentru ultima oară Imperiul roman între cei doi fii ai săi, incapabili să mențină prestigiul abia dobândit. La sfârșitul secolului IV, Imperiul creștin moștenea toate problemele
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
nemaiavându-și locul. În Occident apare o neîncredere tot mai difuză în Imperiu și în capacitatea acestuia de rezistență antibarbară, favorizând unele tendințe antimilitariste. Armata romană de la sfârșitul secolului IV nu este complet creștinată, iar lupta de la Frigidum (394) împotriva uzurpatorului Eugenius este o dovadă în acest sens, într-o istorie care se repetă. Dacă la începutul secolului Constantin beneficia de viziunea miraculoasă a crucii, care îl încuraja legitimându-i voința de preluare a conducerii Imperiului, tot astfel istoria secolului IV
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
suveran al Republicii Vandana de Sud...) Ei au publicat un roman, plecând de la documentele descoperite în situl cu cei mai vechi străbuni. În romanul acela se arată limpede cum cel numit de nordici "Marele Învingător" n-a fost decât un uzurpator ticălos și cocoșat. Dovadă că și englezul Shakespeare W. l-a folosit drept model pentru Regele Richard, cel care a mers până acolo încât a vrut să ofere oricui Patria Sfântă pentru... pentru un cal! Și sudicii nu s-au
[Corola-publishinghouse/Science/1518_a_2816]
-
suveran al Republicii Vandana de Sud...) Ei au publicat un roman, plecând de la documentele descoperite în situl cu cei mai vechi străbuni. În romanul acela se arată limpede cum cel numit de nordici "Marele Învingător" n-a fost decât un uzurpator ticălos și cocoșat. Dovadă că și englezul Shakespeare W. l-a folosit drept model pentru Regele Richard, cel care a mers până acolo încât a vrut să ofere oricui Patria Sfântă pentru... pentru un cal! Și sudicii nu s-au
[Corola-publishinghouse/Science/1517_a_2815]
-
act de cruzime, iar pădurea este aici nu numai un spațiu edenic (așa cum ni-l amintesc cântecele lui Amiens și ale celorlalți însoțitori ai ducelui), ci și un refugiu, departe de ambițiile deșarte ale lumii și de curtenii lui Frederic uzurpatorul, un spațiu-limită izolat, unde poate fi deseori întâlnit „nebunul în straie tărcate”, înțeleptul bufon cu vorbele lui pline de tâlc, îndreptate împotriva corupților ce disprețuiesc adevărul - acest bufon atât de invidiat de Jacques melancolicul. Și totuși, pădurea rămâne ambivalentă, așa cum
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
stupoare, frică îngrozitoare - aceasta este starea regelui (ce se căiește acum) în fața „miracolului” la care asistă, când valurile par să vorbească cu vocea lui Prospero, iar vântul să-i rostească numele, care-i amintește lui Alonso de complicitatea lui cu uzurpatorul Antonio, vinovată de presupusa - pentru el - moarte a lui Prospero. Remember, cuvântul fantomei bătrânului Hamlet, răsună și aici, pronunțat de un glas acuzator; tot ca în Hamlet, Alonso și însoțitorii lui își trag săbiile din teacă, săbiile lor neputincioase în
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
este adevărat! Hamlet ne-o arătase, de altfel, de la bun început. Când nefericitul prinț pune la cale reprezentația teatrală, el montează, de fapt, o capcană, o „cursă de șoareci”, în care va prinde și va închide conștiința vinovată a regelui uzurpator. Claudius va asista la întoarcerea fantomei bătrânului Hamlet, ce-și va retrăi moartea sub ochii îngroziți ai ucigașului său. O capcană funcționând astfel încât momeala „fabricată” de către trupa de actori să creeze o teribilă senzație de realitate a unui trecut mort
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
în prăpastie și îl lasă să violeze Marele secret al orbilor 26, ceea ce îl situează în strânsă legătură cu sălbaticia universului, dar, prin acest delict, acesta caută lumină în subteranele sufletului, caută salvarea, poate prin iubire. Fernando merge pe urmele uzurpatorilor echilibrului originar, fiind un devorator al inocenților, un hoț de absolut, dar pe care il salvează iubirea unor oameni că prietenul de care își amintește cu nostalgie Sábato: Îmi amintesc iubirea pe care o avea prietenul meu, Tortorelli, pentru copacii
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
care trebuie să te lupți cu forțele subteranelor umane. Ceea ce face Fernando violând Marele secret al orbilor 78 îl situează în strânsă legătură cu sălbaticia universului, delictul sau constând în a căuta lumină în subteranele sufletului. "Fernando merge pe urmele uzurpatorilor echilibrului original"79, fiind un devorator al inocenților, un hoț de absolut. Castel, precum și Fernando sunt personificarea pasiunii, a caracterului impulsiv, acesta din urmă are în comun cu Sábato lupta contra puterilor râului, teoria să asupra diavolului și viselor, credința
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
perfect idealului de om al Renașterii: "Ce minte-aleasă se destramă aici!...El , pilda tuturor s-a prăbușit!" Tragedia lui Shakespeare subliniază condiția ontologică a umanității bazată pe un paradox: înțelepciunea trebuie să îmbrace haina nebuniei pentru a elimina din scenă uzurpatorii de orice factură sunt ei. Pe de altă parte, regalitatea a fost supusă, din timpuri mitice, unui joc al hazardului, între incest, violențe de tot felul, certuri, invidie, ură pe de o parte, și vigoare, stabilitate, seninătate, pe de altă
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
refuză să-l recunoască ca atare, ceea ce determină plecarea definitivă a aceluia din casa de la Arquà, nu înainte de a-i fi reproșat "tatălui" egoismul, nerușinarea, îngâmfarea etc. Să-i fi fost oare teamă autorului celebrului "Canzoniere" de un eventual rival uzurpator al gloriei posterității sale literare? Oricum, își dă seama că a plătit cu vârf și îndesat prețul poeziei și al libertății, renunțând la adevăratele sale aspirații și dorințe omenești, condamnat fiind la o eternitate de hârtie. Așa-zisa seninătate își
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]