436 matches
-
zvârleam mingea cu o mișcare puternică a brațului, dintr-o parte. Seymour se plasa chiar în fața zonei cruciale și lovea direct - o mișcare foarte asemănătoare cu loviturile lui urâte și abominabil de defectuoase de la ping-pong sau de la tenis - iar mingea vâjâia deasupra capului său, cu o aplecare imperceptibilă din partea lui, atingând direct ținta. Dacă încercai să-l imiți (fie în particular, fie sub zeloasele lui instrucțiuni personale), ori te trezeai eliminat din joc, ori blestemata de minge te pocnea drept în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
un loc În altul. Bănuiala ei se-adeverea, Însuși oaspetele mărturisise că prin venele lui nu curge sânge, ci pucioasă. De altfel, aerul din Încăpere devenise pestilențial. Hainele Extraterestrului emanau un miros ca de chibrituri arse. Mașei Începură să-i vâjâie tâmplele. Îi era, la un moment dat, chiar teamă să nu-și piardă cunoștința. Dar În cele din urmă se obișnui cu duhoarea ce se Înălța la intervale de timp aproape regulate din trupul vizitatorului.... - Deci un fel de fum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
coada Evlampiei... Acum cred c-ai să Înțelegi mai bine ce Înseamnă trinitatea“, adăugă el, pufnind din nou În râs. „Există o Mașă-tu?“, exclamă femeia. „Păi, jubilă Extraterestrul, tu ești Mașa-tu, iar eu sunt Mașă-eu și viceversa...“ „Îmi vâjâie capul de atâta harababură. Am să Înnebunesc de tot. Oriunde Îmi Întorc privirea dau de aceste Mașe... Nu cumva mi-ați făcut felul?“, se Îngrijoră gazda. „Ne-am unit În interiorul acestei arătări“, zise Extraterestrul, arătând spre capră. Acum suntem legați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
și unde desigur oamenii acolo, vor fi la un Înalt nivel de civilizație...! În momentul când realiză situația de fapt, Tony Pavone izbucni În plâns. Un plâns În care lacrimele curgeau șiroaie, care nu mai putea fi oprit. Capul Îi vâjâia, inima Își mărise pulsul atingând vibrațiile periculoase a unui eretism cardiac, simțind o stare de leșin datorită fierbințelii În timp ce Încă mai plângea!! Tony Pavone, Își acoperi ochii Înlăcrimați exclamând. „Cu ce am greșit eu oare...? Dece sunt atât de aspru
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
să stau în echilibru perfect, ascultând idei care-mi amăgesc trăirile pierdute. Am pus îngerii să-mi sărute trupul-pământ ca să-i dezgheț încheieturile pentru zborul spre alte lumi. Reptila din mine s-a dezmorțit. Sărbători Și sărbătorile vin și vântul vâjâie prin ființa-mi pierdută printre gândurile înseninate ale străzilor dintre două lumi. Lupt să răzgândesc trupul pentru a-și găsi traiectoria dar el imi aruncă lacrimile norului în ochii triști de beția poveștilor dintre vieți. Și merg rătăcind cărări și
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
mă crezi și prost? Mai bine du-te la ea, că o să se umfle de plâns. De ce-ai făcut-o curvă, mă? Tu vrei s-o faci, nu eu, i-am replicat. Mă împinse de piept și cu dreapta vâjâi un pumn razant cu urechile mele clăpăuge. Făcusem la timp pasul în spate. Faptul că mă ratase din prima încercare îl înfuriase pe semne și se năvăli cu totul spre mine, luându-mi din soare. Știam că îmi ajunge o
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
ca două stele gemene, izvorâră într-un colț, din întuneric. Îndată mintea a înjghebat în jurul lor o figură care rânjea la mine. M-am întors pe pat, mi-am înfundat capu-n perne; îmi simțeam inima zvâcnind și urechile îmi vâjâiau. N-o să vă spun multe și n-o să vă fac să credeți, măi băieți, că hanul era fermecat; nici să nu credeți că cerc să vă înspăimânt: e prea dimineață și mintea ne e limpede macar că am băut mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
care-ți răscolește simțurile și-ți tulbură mintea! Luni, înainte de revărsatul zorilor, călăream în galop întins pe Corbul meu, prin întunericul câmpiei nemărginite, subt un cer limpede, fără lună, plin de luminiți de aur. Mergeam repede tare; vântul zborului îmi vâjâia pe la urechi. Cum sticli în depărtare Iezerul, îmi potoli fuga. Cotii satul pe departe, și pe mal, în galop moale, mă întorsei spre căsuță, călăuzit de lumina care ardea acum ca și întâia oară. Mă gândeam cu inima strânsă că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
Minervei pe anul 1907, anul X, din 6 noiembrie 1906, apoi povestirea a fost reluată și în Viața românească, nr. 10 din decembrie 1906. Fiica poetului, dar și critica literară au observat că Sadoveanu s-a inspirat aici din Pădurea vâjâie a nuvelistului rus Korolenko. „Dacă comparăm Păcat boieresc cu povestirea Codrul, observăm că aceasta din urmă e mai fină, păstrând o anume nesiguranță a faptelor, deși de un dramatism mai redus. E de remarcat că rafinarea povestirii sadoveniene merge paralel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
care îndată și-i pleca, umeziți, și-i ștergea încet, pe furiș, cu dosul palmei. —Tare-i frumos! zicea ea la urmă, în amurg; și pleca cu părere de rău spre casă. Multă vreme, înainte de a adormi, prin cap îi vâjâiau vorbe și-i tremurau în ochii închiși icoane nelămurite. Tudorița era singură în partea aceea de târg, și zilele-i treceau mai ușor cu fata lui Sanis. Vorbeau despre întâmplările târgului și mai ales despre ale mahalalei: despre o lehuză
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
păduri... Ați văzut voi, măi, păduri ca acolo? Pune, măi, zece moșii ca a boierului, o sută de moșii cap la cap... tot pădure verde de brad, măi, tot pădure verde de brad!... Și printre păduri curg ape, măi... și vâjâie... și vâjâie... cum vâjâie pe aicea vântul iarna... Acolo-i altă lume... He! poate eu tot m-oi întoarce acolo... Tot așa am zis c-am să mă-ntorc, și iaca, am îmbătrânit bouar boieresc și pe unde am fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
văzut voi, măi, păduri ca acolo? Pune, măi, zece moșii ca a boierului, o sută de moșii cap la cap... tot pădure verde de brad, măi, tot pădure verde de brad!... Și printre păduri curg ape, măi... și vâjâie... și vâjâie... cum vâjâie pe aicea vântul iarna... Acolo-i altă lume... He! poate eu tot m-oi întoarce acolo... Tot așa am zis c-am să mă-ntorc, și iaca, am îmbătrânit bouar boieresc și pe unde am fost eu tânăr
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
măi, păduri ca acolo? Pune, măi, zece moșii ca a boierului, o sută de moșii cap la cap... tot pădure verde de brad, măi, tot pădure verde de brad!... Și printre păduri curg ape, măi... și vâjâie... și vâjâie... cum vâjâie pe aicea vântul iarna... Acolo-i altă lume... He! poate eu tot m-oi întoarce acolo... Tot așa am zis c-am să mă-ntorc, și iaca, am îmbătrânit bouar boieresc și pe unde am fost eu tânăr tot nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
că Titus îi aparținea... Înrolarea unui gladiator e împotriva legii, dar Valerius Mucrus a acceptat - se ridică și aranjă draperia grea de piele de la intrare, apoi se întoarse și se așeză. Lui Titus îi datorez viața. Vântul scutura pereții cortului, vâjâind puternic în noaptea de sfârșit de ianuarie, sub cerul Pannoniei. În scurtul interval dintre două rafale se auzea doar mârâitul lui Lurr, care, întins lângă cort, își arăta în somn dinții unui dușman nevăzut. — Te-am văzut când luptai... Erai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
picase la toate examenele pe care le dăduse vreodată, era adevărat, dar avea ea ceva, nu-i așa? Erau foarte mulțumite și foarte mândre de treaba bună pe care o făcuseră, în ciuda împrejurărilor dificile. Hungry Hop se retrase cu capul vâjâindu-i. Când fata plecă, familia se strânse în jurul lui, împuindu-i urechile de vorbe, momindu-l cu promisiuni legate de o mașină Maruti și televizor, o petrecere de nuntă care să dureze două săptămâni... Stop! își zise în sinea lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
Ce se întâmplă cu jucătorii de tenis? Ce e cu acea rotunjime pe care ei o înțeleg mai bine decât noi? Lumea e rotundă. Ei înțeleg și acest lucru. Nici nu am apucat să-i văd primul serviciu. Mingea a vâjâit pe lângă mine, pierzându-și pentru o clipă conturul deasupra fileului, înainte de a se izbi, după prima săritură, de prelata verde din spatele meu. Zborul mingii părea să fi lăsat dâra galbenă a unei cozi de cometă pe fundalul verdelui artificial al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
valuri Veți râde prin săli,- potop de lumină. Pe trist catafalc, cu tristă regină, Veți sta în piciorul de gheață, și sfânt, Și-n trcerea vremii veți arde-n mormânt, Pantofi de aur, expuși în vitrină... * Furtună Prin codrii Bacăului Vâjâie vântul Și-ntunecă lumea Un cer ca pământul- Și codru pe codru Se umple de clocot, Iar toamna în hohot Le cântă prohodul... Și parcă mă cheamă, De crengi atârnând, Avesalomi gemând Cu plete-ncîlcite... De spaimă mă prind Priviri rătăcite
Plumb. Cu voi. Scântei galbene. Stanțe burgheze by George Bacovia [Corola-publishinghouse/Imaginative/295560_a_296889]
-
făcute de o altă mână. Apoi, de unde ar fi avut atâția bani Bikinski ca să-și Împodobească „scândurelele” În aur și argint? Icoanele ce se aflau În preajma lui aveau amprenta unor alte vremuri. Medicul se sculă În capul oaselor. Tâmplele Îi vâjâiau, camera continua să se Învârtească. Însă ritmul „tangajului” era acuma destul de lent. Noimann se gândea chiar să pună picioarele În podea, Încercând să se deplaseze până la masă, unde se aflau resturile unei cine Încropite În grabă. Acolo se afla și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
Încrucișau mereu, rotindu-se amețitor... Minutele și secundele se devorau Între ele, umflându-se mereu, pînă ce ajungeau la dimensiunea unei ore. În sfârșit, urma gongul final și toată această harababură dispărea Într-un vârtej amețitor, iar Noimann, cu capul vâjâind de băutură, se trezea stând singur În mijlocul Încăperii, cu ochii ațintiți În gol... Momentul de luciditate nu dura Însă decât câteva clipe și starea de confuzie se instaura din nou. Secundele se dilatau odată cu porii și calvarul reîncepea, luând o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
Poate îi în camera mea” - a încercat să-și liniștească sufletul... A deschis ușa. Pustiu! „Înseamnă că sunt la bordeiul lotrului!!!” În clipa aceea, a simțit că inima e gata să-i iasă din piept. Capul a început să-i vâjâie ca o furtună. Involuntar, a strâns pușca la piept. Cu gândul nebun: „până aici v-a fost!!!”, a pornit glonț spre inima codrului... Irinuța, lipită ca un copil de pieptul lotrului, era gata gata să ațipească. La un moment dat
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
zi. Se părea că până la urmă omătul se va așeza cu nădejde... ― Știți ce lipsește acum, băieți? - a întrebat Dumitru pe cei din preajma lui. ― Mai rău decât ce se vede ar fi un vânt nebun. Ia ascultați: „Crivățul din miazănoapte vâjâie prin vijelie, Spulberând zăpada-n ceruri, de pe deal, de pe câmpie. Valuri albe trec în zare, se așează-n lung troian, Ca nisipurile dese din pustiul african. Viscolul frământă lumea!... Lupii suri ies după pradă, Alergând, urlând în urmă-i prin
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
văzu doi indivizi uriași, cu armele îndreptate spre el. Încercă să scoată pistolul, dar un pumn uriaș, ca o măciucă de oțel, îl lovi înainte să ajungă la el. *** Când își reveni, era încătușat de un scaun. Simțea că îi vâjâie capul, îi amorțiseră încheieturile mâinilor, iar propria-i limbă i se părea uriașă. Ochii lui se opriră asupra cabinei de interogare, cu trei siluete masculine așezate în jurul unei mese pe care se găsea, exact în mijloc, un revolver mare și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
nea să cred ce auzeam. Pictorița mi-a spus mai departe cu câtă dificultate izbutise să-mi dea de urmă, iar la sfârșit mi-a dictat adresa Ioanei și numărul ei de telefon. Am pus în furcă receptorul, cu urechile vâjâind de emoție. Ioana să trimită după mine? Să-și dorească să mă vadă? Imposibilul părea să-și deschidă porțile. Am stat câteva zile în cumpănă, neștiind ce să fac. Mi-a venit mai întâi să-i scriu, dar m-a
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_974]
-
textul de Latină, M-apuc să scot cuvinte; din ochi îmi sar scântei, Îmi fuge gîndu-aiurea și nu fără pricină, Căci se ivesc în față-mi frumoșii ochi ai ei! Și mai încearcă, dacă mai poți, să scoți cuvinte... Îmi vâjâie tot capul... ."Humano capitis!" 1 Mă concentrez... degeaba... stăpân nu-s pe-a mea minte. Îmi trec mâna pe frunte și mă cufund în vis! Și sânt acum în clasă... Explică la "Algebră"... Pe marea tablă neagră, văd semne chinezești
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
la cincizeci de pași de mal. Arcașii luară poziții În crângul de pe malul apei, iar luptătorii comandați de spătarul Mihail pregătiră, ascunși de coama dealului, atacul În linie. Înainte ca primii tătari să atingă malul stâng al Prutului, o săgeată vâjâi scurt și se Înfipse În scutul unuia din Apărătorii care aveau misiunea de a aștepta mesajele. Căpitanul deschise răvașul și citi: Dușmanul pe Valea Siretului. Lupte grele la Jariștea și Vidra, cu voievodul În prima linie. Ne retragem spre trecătorile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]