1,281 matches
-
leagănă, tremură, țipă Când limbi ca de foc lumină vremelnic Frângând a privirii aripă... Privesc către ceruri să caut un reper, O rază timidă de soare Cu mine s-o iau, în suflet s-o port Ca far în cumplita vâltoare... Dar cerul e negru și-atunci mă cobor Cu gândul în inima mea Acolo e Domnul...un Soare ce-I veșnic Prin grija și dragostea Sa! Referință Bibliografică: Furtuna / Maria Luca : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1696, Anul V
FURTUNA de MARIA LUCA în ediţia nr. 1696 din 23 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/373803_a_375132]
-
departe... Rămâne pe retină un flux iubitor ce mă-mbie să las temeri. În urechi păstrez sunete vii, aproape uitate și foșnet de briză bună, călduță. Dar, mai încolo, echilibrul de sonuri dispare. Mă simt luat pe sus de-o vâltoare. Purtat sunt înainte împărțind calea-mi cu pietre și ierburi mișcătoare. Ape sub mine-mpletesc în vadul trecut izvoare negre, izvoare de-argint. Deasupră-mi se torc pânze trandafirii de olmaz străveziu. Cu ele sunt prins într-o lavă fierbinte și
ARBORELE VIEŢII de ANGELA DINA în ediţia nr. 1941 din 24 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384801_a_386130]
-
poartă. Nu poți să fii un vinovat și condamnat, dar mă iubești-ntr-a nopții-nsingurare, încă-aștepți să revin din lunga rătăcire și mă cuprinzi cu brațele minții, însetat. Anotimp de dor, primăvară fără floare, cu tinerețea pierdută-n a vieții vâltoare, ți-am rămas pentru suflet dulce alinare, o minune agățată la rever, cu candoare. 12 Martie 2015 ... Citește mai mult Nu am ales să tac din rău sau izolare,când toate între noi prindeau culoare,iubitule, am vrut să înțelegi
MARIA ILEANA TĂNASE [Corola-blog/BlogPost/385103_a_386432]
-
ne poartă.Nu poți să fii un vinovat și condamnat,dar mă iubești-ntr-a nopții-nsingurare,încă-aștepți să revin din lunga rătăcireși mă cuprinzi cu brațele minții, însetat.Anotimp de dor, primăvară fără floare,cu tinerețea pierdută-n a vieții vâltoare,ți-am rămas pentru suflet dulce alinare,o minune agățată la rever, cu candoare.12 Martie 2015... XII. FERICIREA, de Maria Ileana Tănase , publicat în Ediția nr. 2271 din 20 martie 2017. Mă păstrezi în suflet și gândurile tale, rămâne
MARIA ILEANA TĂNASE [Corola-blog/BlogPost/385103_a_386432]
-
de redefinire în coordonate proprii a Realiei înconjurătoare de către fiecare canal jurnalistic în parte ni se înfățișează, iată, ca fiind ceva obișnuit pentru omul politic de astăzi. Iar dacă mai adăugăm și bagajul de mentalități cu care se „aruncă” în vâltoarea societății un anumit personaj, fie el politician sau cetățean de rând, atunci tabloul devine unul cât se poate de complet din punct de vedere explicativ. Trebuie însă precizat un lucru deosebit de important în situația aici analizată. Dacă ideea postmodernă a
ODRASLELE DIAVOLULUI ŞI CONTRAFACEREA ACTULUI DEMOCRATIC de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 1285 din 08 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349179_a_350508]
-
plâns și inima cernită, El, pavăză iubirii și scut pentru idei, El, inimă de aur, Cu aur ciopârțită, El sfârtecat de schije, de săbii și călăi. E inima-i mai caldă și semeață Cum n-a mai fost demult printre vâltori, El, suflet sfânt, Crescut în albie de râu Și-n dor de casă și de viață. El, glasul conștiinței mai curate Decât ale visului cărări Cu flori de crin și raze pavoazate Și cu parfum de curcubee printre sori. El
EL, SCRIITORUL de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1291 din 14 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349242_a_350571]
-
Explozii de bucurie pe de o parte și un vaier pe celelalte părți, datorită rezultatelor alegerilor locale. Fericiți unii, supărați toți ceilalți, pentru un rezultat pe care numai cine nu e interesat de treburile publice nu îl știa deja. În vâltoarea împărțirii vinovățiilor s-a aruncat și numele societății civile, întrucât nu a fost în stare să păstreze ce a cucerit prin evenimentele care au dus la Colectiv. Și care au făcut ca „practic să avem niște ONG-uri la Guvern
„Nu candidez la nimic. Eu fac politică în fiecare zi. Cresc copii care nu o să voteze niciodată idioţi” () [Corola-blog/BlogPost/338193_a_339522]
-
han în plopii impari migrează silabe de rugă și nuduri dispar prin golfuri de ceață, pagode de crini pe frunzele moarte se zbat peste brume cu dorul de viață. o harfă-i văzduhul și frunzele zburdă, gura de rai în vâltori de potop, trec păsări pe -un cer de leurdă precum caii de vis pe-un câmp în galop. retrage-te, poete, pe-o gură de han bea vin din podgoria viselor noastre, intră-n jocul de mim al bătrânului Pann
POEME DE DRAGOSTE de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 2249 din 26 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/384881_a_386210]
-
integrat în ceata oamenilor lui Dumnezeu. Tot ceea ce am putut citi în lucrările sale mi-a descoperit taina sufletului unui om care căutând cărările Raiului, prin pridvorul mânăstirilor, în anturajul duhovnicesc al unor mari pustnici și trăitori, a ajuns în vâltoarea lumii unde vâslește înnebunit de dorința de a-și scoate corabia la limanul liniștit al desăvârșirii și împlinirii existențiale. Ostenit de această vâslire și frământat de dorul liniștii sufletești, autorul își propune și de data aceasta, în repetiție, ca de
DESPRE POSIBILITATEA ÎNNOIRII CREDINȚEI, NĂDEJDII ȘI BUCURIEI NOASTRE, PRIN VESTEA CEA BUNĂ PE CARE NE-O BINEVESTEȘTE CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU DIN MIEZUL TUTUROR LUCRURILOR… PARTEA I de STELIAN GOMBOŞ în [Corola-blog/BlogPost/384814_a_386143]
-
teamă, îmi curg lacrimi în năframă. Vreau să scap de neputință, mă ascund de-a mea ființă, n-am cu cine să vorbesc, măsor timpul și-l greșesc. Vânt turbat îmi dă năvală peste chip cu îndoială, mă aruncă în vâltoare și mă împinge în depărtare. Bat la porți fără stăpân, destinul le-a fost hapsân, cerul le-a trimis îndemn și-au rămas doar cruci de lemn. Ascult urletul de lup, rădăcini din trup se rup, veghez sufletul rănit, din
MARTURISIRI de MARIANA PETRACHE în ediţia nr. 2032 din 24 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385190_a_386519]
-
alte toamne! Chemarea toamnei Ai schimbat culoarea cerului de seară Chiar din prima clipă în care-ai apărut Și-ai sosit în pripă în ceas neprevăzut, Renăscând paloarea florilor de ceară. Brumă peste rouă, în noapte ai cernut Și-asmuțind vâltoarea, văi se înecară, Distrugând savoarea verii cea sprințară Rătăcită-n ploaie cu picuri de sărut. Dar ai dat pădurii nouă-nfățișare, Rod bogat în cramă ca-n trecute timpuri Și ai luat căldurii fructe-n maturare. Dulce miere-n ramă
ACEASTA-I TOAMNA! de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 2091 din 21 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384404_a_385733]
-
Leonte Publicat în: Ediția nr. 1585 din 04 mai 2015 Toate Articolele Autorului MĂ ÎNTREBAȚI? Mă întrebați când sunt născut? Vreți să știți ce vârstă am? Sunt născut în secolul trecut, Nu mai știu în care an! Am intrat în vâltoarea lumii, Cu scâncete de băiat, Eram în mijlocul furtunii, Acesta era drumul destinat. Da, timpul era foarte brutal, Răpindu-mi ochii mamei dragi, Ce au plecat în adâncul abisal, Destinul nu poți să-l prefaci. Referință Bibliografică: MĂ ÎNTREBAȚI? / Mihai Leonte
MĂ ÎNTREBAŢI? de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 1585 din 04 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/384535_a_385864]
-
discrete ori directe ale subiectului major propus, ale unor idei mai greu de identificat ori de înțeles. De asemenea, așa cum precizam anterior, poeta oferă în preambul câte un sfat sau o pildă, întinzând mâna cu generozitate acelor oameni rătăciți în vâltoarea vieții ori celor care uită de unde au plecat ori, pur și simplu, uită de părinți. Iată, în preambul la capitolul II, sugestiv intitulat " Între El... și Viață, Părinții...", Olguța Trifan hotărăște să formuleze un sfat util oricui, cât se poate
IUBIREA ESTE ÎN NOI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1717 din 13 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384451_a_385780]
-
pe ANI. Da! Dacă nu mai aveau bani, ani aveau îndestul! Să-i mizeze! Fură de acord, în speranța că sorții li se vor schimba, devenindu-le prielnici. Reluară jocul. Tot el câștigă. Ei pierdeau și iar pierdeau, iar în vâltoarea stranie creată, nici nu observaseră ciudățenia ce li se întâmpla: cei trei, cedând ani, trăiau cu rapiditate și regresiv vârstele, iar câștigătorul, încărcându-și umerii cu... timp, se scofâlcea, devenind o adevărată epavă umană cu fiecare clipă. Deși începuseră a
CARTOFORII de ANGELA DINA în ediţia nr. 1419 din 19 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/384621_a_385950]
-
fiori! Picurii veniți din slavă, Cad în ropote pe glie, În copacii prinși de gripă, Nu mai este veselie, Câte-o vrabie rătăcită, Țopăie, tușind greoi, Se întreabă: "De ce, iarnă, Ai venit iarăși la noi?" Mai încolo, pescărușul, Urmărind atent vâltoarea, O zbughește-naripatul, Împungând cu ciocul marea, Ca săgeata intră-n apă, Prinde-un pește măricel Și-așezându-se pe-o piatră, Se înfruptă-ncet din el. Au plecat cocorii-n grabă, Către țări mai călduroase, Sper să nu greșească locul, Să se-
ÎN CURÂND VENI-VA DOMNUL de LUCICA BOLTASU în ediţia nr. 2164 din 03 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382437_a_383766]
-
Anghel Zamfir Dan Publicat în: Ediția nr. 2081 din 11 septembrie 2016 Toate Articolele Autorului Aș vrea să mă scufund în apele ochilor tăi fluvial și acolo să rămân să nu mai caut un mal a scăpare din mrejele vrerii vâltoarea scurgerii tale să mi cadă pe gene nurli despletiți să mi curgă prin vene și din senin o ploaie de mângîieri să ne absoarbă într o picătură toarnă toarnă tot vuietul scurgerii tale în clepsidra trupului meu dacă pier să
AȘ VREA de ANGHEL ZAMFIR DAN în ediţia nr. 2081 din 11 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382462_a_383791]
-
despletiți să mi curgă prin vene și din senin o ploaie de mângîieri să ne absoarbă într o picătură toarnă toarnă tot vuietul scurgerii tale în clepsidra trupului meu dacă pier să știu c am pierit în cea mai fierbinte vâltoare a nopților călător printre suspine pierdut în adierea unei mângăieri ce adâncă i chemarea în care te caut ce mai susură desvelirea în care stai mâșcându ți doar ochiul între vagi semne desenându mi conturul cu începuturi din care într
AȘ VREA de ANGHEL ZAMFIR DAN în ediţia nr. 2081 din 11 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382462_a_383791]
-
doar ochiul între vagi semne desenându mi conturul cu începuturi din care într una apari ce de umeri ating retopindu le în vene fluidul seminței ce cărări netrecute străbat aiurind unde mi e capul unde mi e mintea în ce vâltoare am intrat și nu pot ieși cuprinde mă în tot ce ți trece prin fire poate așa voi învinge și voi afla cine a făcut din tine vâltoarea din care eu nu vreau a scăpa foșnetul mângăierii de care mi
AȘ VREA de ANGHEL ZAMFIR DAN în ediţia nr. 2081 din 11 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382462_a_383791]
-
străbat aiurind unde mi e capul unde mi e mintea în ce vâltoare am intrat și nu pot ieși cuprinde mă în tot ce ți trece prin fire poate așa voi învinge și voi afla cine a făcut din tine vâltoarea din care eu nu vreau a scăpa foșnetul mângăierii de care mi prind gândul încercarea de a reuși să rămân în inima ta de anghel zamfir dan, azed Referință Bibliografică: aș vrea / Anghel Zamfir Dan : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția
AȘ VREA de ANGHEL ZAMFIR DAN în ediţia nr. 2081 din 11 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382462_a_383791]
-
se mai permite să râdă doar să plângă putere mai au și voie, pentru că împroșcat-au lumea cu goliciunea lor hâdă depănându-și din creiere în vârtelniță nevoile anevoie. Apare luna privind strâmb înlăuntrul meu în timp ce inima-mi arde-n vâltoare, iar afară s-a făcut întuneric pentru că Dumnezeu în mințile multora a devenit ateu, iar unii clerici în suflet nu mai au nimic cleric. Visele-mi renasc în dorințele de foc ale ființării care-mi consumă trecutul ce se dezintegrează
POEME (3) de EMIL SAUCIUC în ediţia nr. 2091 din 21 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382484_a_383813]
-
murmură Ștefan...cred că acum sunt îndrăgostit cu adevărat și cred că nu mai am putere să raționez. Frământările lui continuă,în ciuda faptului că încearcă să se ia cu internetul,emisiunile tv,filme etc. În perioada urmatoare se aruncă în vâltoarea muncii de birou, dar și de teren. Are atâtea de făcut!!! Îl așteaptă teancuri de proiecte, planuri,planșe, adrese, diverse solicitări! Și el trage de sine precum sclavii din antichitate la galere...pândindu-l mereu biciul termenelor și al comenzilor
CUIBUL VISURILOR, DE MARINEL GÎLCĂ de GABRIELA ANA BALAN în ediţia nr. 1880 din 23 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383933_a_385262]
-
până în treizeci și trei de ani doar cu excepția lui Vasea ce avea seaizeci de ani era de origine lipovean din Sulina înalt cu o statura atletica nu prea masiv însă cu o constituție musculoasa, dădea impresia unui om muncit și calit în vâltoarea vieții. Nu se lasă cu nimic mai prejos de cei tineri încărca roaba ce avea niște bare metalice sudate pentru a încăpea câți mai mulți pepeni și subt dogoarea soarelui puternic al verii mediteraniene înainta cu roaba pentru a nu
VASEA de EUGEN ONISCU în ediţia nr. 1405 din 05 noiembrie 2014 () [Corola-blog/BlogPost/384088_a_385417]
-
culoare maro pentru al proteja de soare de subt șapca îi cădea bogat pe ceafa și acoperindu-i urechile părul blond cârlionțat cu fire argintii, ochii săi de o nuanță verde spre albastru sclipeau plini de istețimea omului calit în vâltoarea vieții, fata să era brăzdata peste tot de cute de asemenea fruntea să avea riduri adânci, gâtul sau era viguros, iar prin cămașă albastră descheiata i se vedeau pectoralii ce erau că tot corpul său bine bronzați. Rămăseseră un timp
VASEA de EUGEN ONISCU în ediţia nr. 1405 din 05 noiembrie 2014 () [Corola-blog/BlogPost/384088_a_385417]
-
diferite direcții. Întâmplarea face că peste ani buni, unul dintre urmașii cronicarului a adaptat acea descoperire la condițiile contemporane și a botezat sistemul de transmitere al mesajelor la distanță, cum altfel, decât: MESSENGER!!!? Printr-un concurs nefast de împrejurări, în vâltoarea vremurilor, urmașii lui Vlad au pierdut documentele de înregistrare la O.S.I.M.( Unii, mai cârcotași, susțin că ar fi fost subtilizate de către „agenturili străine” de spionaj economic, dar nu sunt dovezi certe în acest sens.N.A.) Bine, au pierdut urmașii
DIN CICLUL: POVESTIRI ISTORICO-FANTASTICE DESPRE RAMUNC SI MESSENGER de NICOLAIE DINCĂ în ediţia nr. 1892 din 06 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383281_a_384610]
-
poporu-n lume spre un trai mai bun, Însă vor ajunge slugă și-or primi ploconi Că au biruit prostimea și-un popor străbun. Peste vremuri ce vor trece, toate-or fi la fel Pietrele rămân sub ape, chiar de e vâltoare Timpuri noi, oameni se schimbă, însă un negel Va rămâne cu țâțână plămădind vânzare. Vor fi trădători de țară pururi peste veac Și milenii vor ajunge să cunoască unul, Căci nu curge-n a lor trup sângele de dac Acela
PESTE VREMURI de CIPRIAN ANTOCHE în ediţia nr. 2237 din 14 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383470_a_384799]