567 matches
-
că mongolii au Înțeles... murmură Angelo, privind neliniștit spre est. În mai puțin de trei secunde, o linie perfectă de săgeți aprinse se ridică În văzduh, traversă valea și coborî exact În locul În care Apărătorii aruncaseră petrolul. O succesiune de vâlvătăi se ridică pe o lungime de trei sute de pași, În interiorul liniilor turce. - Se pare că au Înțeles... murmură Giuliano, admirând precizia execuției. În următoarele secunde o altă linie de săgeți aprinse lovi În același loc. Apoi o altă linie, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
Chiar cuvintele sfântului Daniel erau de foc. Ardeau. Ridicau la luptă. În depărtare, poate mai jos de Cetatea de Scaun, zările se aprinseseră. Nu era soarele, care răsărise demult. Era chiar Focul. Cerul se Înroșea și orizontul se frământa În vâlvătăi. Tunete se auzeau, Înfundat, ca și cum o furtună neașteptată s-ar fi apropiat, distrugând totul În calea ei. Răzeșii Începură să-și facă cruce. - Foc În cer, În zi sfântă... , murmură cineva. Se schimbă crugul vremii... - Mențineți pozițiile! porunci voievodul. - Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
Iaroslavia, Prevorsko, Prochinik și alte foarte multe orașe, așa încât mari grămezi de pradă trebuie să fi adunat, ca într-o țară care a avut parte de pace îndelungată. Și aceste largi ținuturi erau luminate în lung și în lat de vâlvătaia flăcărilor și în toate părțile era numai groază, fugă nevolnică, învălmășeală și lacrimi, iar drumurile pline de cadavre erau ude de atâta vărsare de sânge. Mulți oameni care se credeau la adăpost prin păduri, fură prinși de dușmani. Aceștia se
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
Dacă poezia Anei Blandiana îl "impresionează" (2402), "E poeta nr. 1 a momentului", Adrian Păunescu nu este convingător și îi dedică o epigramă: "Vrând să mă-ncălzesc la soba-ți, / I-am deschis, în friguri, ușa, / Dar îl loc de vâlvătaie / M-a întâmpinat... cenușa" (2479). Epigrama este o replică la un titlu al unei poezii de Adrian Păunescu, Ieșirea din sobă. Epigrama a fost trimisă "României literare", unde autorul poeziei citate intrase în colegiul redacțional. Nu se spune dacă epigrama
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
ai interesat și venea la tine la vilă. La petrecerea lui Oliver a încercat din nou să o convingă. De-aia a plecat ea așa de devreme. Nu mai conta așa de mult; era ca un chibrit aprins lângă o vâlvătaie. Nu te încăiera pe acolo. Nu fii nebun. Talavera e în stare să te omoare. Poate că ar trebui să vin și eu cu tine și să am grijă de tine. Vrei? Mersi. Nu vreau decât să fiu singur. Nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
și unde chiar fluturii de piatră fac, parcă, zgomot din pricina acusticii speciale. Nu suntem pentru totdeauna pe pămînt: doar puțintel aici", zice un cântec vechi, dar acest "puțintel aici" este singura bogăție de care dispunem. Întreaga amiază e acum o vâlvătaie. Soarele arde atât de intens încît întunecă, parcă, ruinele. Mă pomenesc asemuind viața cu un joc de pelotă și-mi las fantezia să se "joace" între cele două inele de piatră din arena goală. Partida care s-a desfășurat, cândva
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
contur de stea, cu colțuri lungi, ascuțite, mobile, care se mișcau încoace și încolo, și la fiecare zvâcnire deveneau de o luminozitate intensă, orbitoare. Și această stea se apropia de el, era chiar foarte aproape. Plutea spre el ca o vâlvătaie pârjolitoare, o conflagrație catastrofică pe cerul înserării, trimițând jeturi prelungi de flăcări. Și pe măsură ce ardea cu raze ascuțite ca niște suliți de foc năucitoare, în miezul uriașei stele incandescente începu să crească un cerc negru, făcând ca astrul să semene
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
silențioasă în timp ce se sincroniza cu vibratorul. O clipă vederea i se voală, apoi deveni din nou clară în timp ce scânteia incandescentă a unui fulger artificial săgeta sfârâind în direcția lui Thorson. Uriașul se prăbuși cu capul aproape în întregime carbonizat și vâlvătaia de flăcări explodă în spatele lui în lungul coridorului. De peste tot răsunau urletele oamenilor în agonie. Un glob de foc coborî din tavan, plutind alene, și înghiți vibratorul. Apoi explodă într-un nor de flăcări, sfârtecându-i pe soldații care-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
câte unii, cu har de Sus. Șeful de post n-o luase la arest, dar se răspândise vestea - neadevărată, se jurau soldații și paznicul de vânătoare - că i-ar fi tras o palmă-două. Vestea se Întinsese și sporise ca o vâlvătaie Într-un lan uscat. La urechile singurului fiu al Tușii ajunsese că maică-sa fusese călcată În picioare, schilodită, scuipată și batjocorită cu vorbe grele, Îi fuseseră scoși dinții, i se umflaseră ochii, i se spărseseră buzele, Îi crăpaseră coastele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
să se arate Îngâmfat de calitatea lui de naș și mândru de Încălțările pe care le văcsuise cu grijă, ocolind fiecare dungă albă. Picere era mare, gros, plin de mușchi, cu obrajii roșcovani, cu părul creț și roșu ca o vâlvătaie (era singurul din sat care avea părul roșu și, la puțină vreme după venirea lui pe lume, Începuseră să umble zvonuri cum că ori ar fi fost luat de suflet, ori mamă-sa greșise cu vreunul de pe la oraș unde, o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
o influență de exercitat” (III, 124). Își amintește că la München, în 1936, credea că o nouă religie avea să apară în Balcani. Conchide: „Cu vârsta, am devenit modest, adică din ce în ce mai normal” (idem). E mai degrabă aici cenușa amintirii unei vâlvătăi care-i dădea sens și identitate. Notează la un moment dat: „Mă revolt împotriva grandomaniei altora pentru că nu mai am șansa de a-i simți avantajele. Într-adevăr, sunt lecuit de toate delirurile și, în ascuns, regret amarnic. Pizmuiesc nebunia
[Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
simțea mai în siguranță vorbind. Vorbeștemi despre Vădastra, vorbește-mi despre amorul lui, doamna Zissu, vorbește-mi despre orice altceva... Panica îl cuprinsese din nou câteva minute după ce ajunsese în stradă. incendiul parcă se întinsese. Întreg cerul era înroșit și vâlvătaiele se întețeau. La ce te gândeai? Uitați doamnă: Sonetele lui Shakespeare... La capătul străzii, în dreptul casei lovite, se adunase un grup de bărbați care se agitau ca niște umbre în bătaia focului. Zări la o fereastră o bătrână care se
Mircea Eliade : arta romanului : monografie by Anamaria Ghiban () [Corola-publishinghouse/Science/1263_a_1954]
-
firești. Este vorba, înainte de toate, de cota de participare, cu entuziasm, a generației poetului la ceea ce s-a numit, pe drept cuvînt, mișcarea romantică, o „maladie” a epocii, care s-a întins peste toată Europa civilizată a vremii, ca o vîlvătaie. Dar o maladie creatoare, eroică. Același discurs se auzea rostit cu patos pe străzile marilor capitale, ca și de la înălțimea catedrelor universitare; din Alpi în Pirinei, din Carpați în Sicilia. Balcanii încă așteptau cuprinși de frisoanele europenizării, ca și zonele
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
trăia și lucra În sufletele și În trupurile muceni‑ cilor. Cu cât se veștejea mai mult mâna mucenicului, cu atât voința Îi era mai Înflăcărată, Întrecea În strălucire chiar jăratecul cărbunilor, scân teía mai tare decât cărbunii. Mucenicul nu simțea vâlvătaia acestui foc material care Îl Învăluia din afară, pentru că Înăuntrul lui ardea focul cel duhovnicesc, cu mult mai Înflăcărat și mai fierbinte decât focul material. Mintea și inima martirilor era la Dumnezeu. Rugăciunea lor către El era neîncetată. Rugându‑se
SUFERINŢA ŞI CREŞTEREA SPIRITUALĂ, Ediţia a II‑a, revăzută by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/168_a_136]
-
care ai urcat, totul trebuie resorbit, confiscat, anulat, furat. EBL are în anii 47, 48, 49, 50 în jurul vârstei de șaizeci de ani. În 47, acceptă ca fiica ei atât de iubită să plece la Paris, să se salveze de vâlvătaia comunistă care se întindea necruțătoare dinspre est. Cum comunismul era la începuturile lui, nu apucase încă să-și perfecționeze instrumentele opresive care vor fi puțin mai târziu cumplite. Cu un spirit intuitiv remarcabil, mamă și fiică, stabilesc preventiv coduri care
Responsabilitatea de a fi intelectual by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/91718_a_93229]
-
bestia Ardealului deținea o pătrime din suprafața acestei istorice provincii. Starea de spirit în rândul iobagilor români de pe moșia lui Racoși, nu era deloc bună. Exploatați la maximum, având condiții grele de muncă și viață, le ajunsese cuțitul la os. Vâlvătaia porni de la castelul grofului și se extinse în tot comitatul. Rebelii punând stăpânire pe cele zece castele și douăsute treizeci de conace, aveau arme și muniție din depozitele grofului. Bucuria iobagilor a fost de scurtă durată. Contele Racoși întors din
Infern in paradis by Gabriel Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/1178_a_2136]
-
care vorbea zâmbind, fără să se sinchisească de durere. Șah mergând prin mulțime, pe un bulevard londonez, venea la întâlnirea noastră, nu mă vedea încă și-l pândeam în acea solitudine. Tu, în fața unei ferestre întunecate pe care o lumina vâlvătaia incendiilor de pe străzile vecine. Tu, cu ochii închiși, lungită alături de mine într-o noapte de la sfârșitul luptelor, povestindu-mi o zi de iarnă, pădurea amuțită sub nămeți, o casă pe care o descopereai după ce traversai un lac înghețat. Tu... Mă
[Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
complexa motivare ce angajează ansamblul unghiurilor de vedere posibile “flăcările” răscoalei: “- Fii bun,Leonte, și scoală nițel, că s-a întâmplat o ...! La răsărit pe cer atărna o uriașă perdea de flăcări.Cu toate că satul se afla la peste trei kilometri, vâlvătaia părea atât de aproape, ca și când ar fi fost la marginea Amarei...Dintr-o vatră de jăratec în care mâini puternice parcă zvârleau mereu hrană nouă focului, limbile de flăcări țâșneau, se zvârcoleau, se împleteau 99 neîncetat ca niște șerpi apocaliptici
VIZIUNE GENERALĂ ASUPRA ȚĂRANULUI ÎN OPERELE LUI REBREANU by ANCA CHIRICA () [Corola-publishinghouse/Science/91620_a_92349]
-
plăceau în mod deosebit lui Stalin și care semnalează minciuna. Astfel, „oricine vede că țările socialiste sunt în măsură să dezvolte forțe de producție excepționale”, sau „Se știe că imperialiștii au încercat de nenumărate ori în ultimii ani să aprindă vâlvătaia unui nou război”. Pentru a masca prăpastia dintre propagandă și realitate, limba de lemn recurge la practica dublului limbaj corespunzând unei duble gândiri: adevărul este stigmatizat neadevăr, neadevărul este erijat în adevăr. Regimurile comuniste își spun „socialiste”, „sovietice” și „democratice
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
Aprinderea focului și descoperirea roții sunt primele și cele mai însemnate invenții din întreaga civilizație. Ei bine, o descoperire de aceeași valoare în ordine spirituală a fost făcută de om, când și-a dat seama că Soarele care apare în mijlocul vâlvătăilor roșii de dimineață, este același astru cu cel care s-a pierdut cu o seară mai înainte după crestele munților, sau s-a înecat în apele oceanului. Această banalitate de azi a reprezentat la început un salt de la mit la
Astrologia odinioara si azi by Constantin Arginteanu [Corola-publishinghouse/Science/295559_a_296888]
-
unii au fost exilați. Deoarece poporul stăruia din răsputeri pe lângă Augustus să-și recheme fiica înapoi el declară că mai degrabă s-ar amesteca focul cu apa decât să o aducă înapoi. Atunci oamenii din popor au aruncat mai multe vâlvătăi de foc pe apa Tibrului fără ca totuși să dobândească înțelegere. Ceva mai târziu Iulia a fost adusă de pe insulă pe continent. În anul 3 d. Hr, un anume Addon, care stăpânea Artageira, îl atrase pe Caius într-o cursă, chemându
Tiberius Nero Caesar by Mihaela Strungaru-Voloc () [Corola-publishinghouse/Science/91663_a_92801]
-
căzut la pămînt Desfă-ți În locul somnului un steag de viziune Apasă genunchii pe șaua colinelor ca un războinic Azvîrle peste plete o chivără de flăcări ............................................... Să zgudui temelia de fapte-n răsărire Și-n biruinți și-nfrîngeri cu pieptul În vîlvătaie Văzduhul să te afle și-o auroră să-ți răspundă. SÎnt accente prezente, cum am remarcat, și În cărțile precedente, dar capătă acum o extensiune și o intensitate nouă, deschizînd, de fapt, o altă etapă a scrisului lui Voronca, din ce În ce mai
[Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
minate. Se zice că înaintea exploziei cocoșii din vârful turnurilor arătaseră același vânt și același timp. Pentru prima și ultima oară același vânt și aceeași vreme. Era douăsprezece și cinci când, într-o explozie năpraznică, turnurile zburară în aer, împrăștiind vâlvătăile în care dispăru trupul lui Leandru". Trufia sau ratarea nemuririi Pasiunea pentru matematică îl propulsează la numai 15 ani pe Apostolos Doxiadis (n. 1953, Australia) la Columbia University (New York), după absolvirea căreia viitorul romancier studiază și la Ecole Pratique des
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
calea gândurilor mele. Scriu pentru a consona cu lumile ce populează alte astre din galaxiile Universului. Scriu... O zi Dimineața devreme, când visele se amestecă cu zorii, iar noaptea își trăiește clipele din urmă, luminile ochilor mi se topesc în vâlvătaia razelor ce apar încet, încet, la orizont. Mă îmbrățișez cu Sfântul Soare și, cu el la braț, pornim să hoinărim împreună, nu înainte de a ne îmbăia în lacul ce ne trimite chemări scânteietoare. Pornim la drum să mângâiem lanurile, livezile
Acorduri pe strune de suflet by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Science/83169_a_84494]
-
pref. Marin Mincu, București, 1971; O daravelă de proces, București, 1941; Oameni degeaba, București, 1943; Lacrimi pe pâine, București, 1967; Nuntă cu bucluc. Oameni degeaba. O daravelă de proces, postfață Eugen Lovinescu, București, 1969; Soare cu dinți, București, 1974; Marea vâlvătaie, pref. Laurențiu Fulga, București, 1977. Repere bibliografice: E. Lovinescu, Memorii, III, București, 1935, 101-108; G. Călinescu, „Nuntă cu bucluc”, ALA, 1936, 806; Ovidiu Papadima, „Nuntă cu bucluc”, G, 1936, 6; Pompiliu Constantinescu, „Nuntă cu bucluc”, VRA, 1936, 447; Octav Șuluțiu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287615_a_288944]