914 matches
-
arestul postului, de regulă pentru mici găinării, sau scandaluri și era mustrat câteva zile la rând de vrednicii educatori încadrați la post, astfel încât, după ședințele de reinserție socială, cel puțin o lună, era liniște în comună, desigur până îi treceau vânătăile, cucuiele și dungile de pe spate și uita bunele sfaturi primite. După ce vremurile se schimbaseră însă, un văr bun de al lui, tot un derbe... sau o liche... dar mai bine spunem un bun consătean, ajunsese primar pe listele unui partid
UN ET ÎN RURAL de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1466 din 05 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352220_a_353549]
-
într-un ocean al inocenței atunci când se răstoarnă clopotul lunii peste idealurile noastre degeaba strângem agavele speranței nălucile noastre alunecă prin gânduri iar iubirile odată și odată tot se închid într-un sicriu pridvoarele devin cruci peste pământul plin de vânătăi și noi devenim cuvinte în niște pagini îngălbenite dintr-o carte uitată pe noptiera timpului. sâmbătă, 10 noiembrie 2012 Referință Bibliografică: așchii de amintiri ca izvoarele / Ion Ionescu Bucovu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 680, Anul II, 10 noiembrie
AŞCHII DE AMINTIRI CA IZVOARELE de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 680 din 10 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351296_a_352625]
-
ani, după procesul lung de divorț, le-a adunat pentru Eugen, pe care l-a împins cu forța în baie și l-a ajutat să se dezbrace și să intre în cadă. L-a spălat ușor pe spatele plin de vânătăi și, cu toată durerea adunată în suflet, își oprea cu greu lacrimile ce o năpădeau. Dorea să-l mângâie, să-l sărute, să-l alinte, dar teama că el va înțelege altfel gestul ei, a oprit-o. L-a învelit
DARUL DE CRĂCIUN (1) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 346 din 12 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351448_a_352777]
-
în care lucra ca infirmieră. I-a făcut un ceai dar, când i l-a dus, el adormise și gemea ușor în somnul agitat. S-a spălat și ea adunându-și greu ultimele puteri, gânditoare și plină de grijă față de vânătăile ce le descoperise și pe trupul său. Nu avea răni, însă acum simțea dureri peste tot și capul parcă-i intrase într-un vârtej tulburător de amețitor. A băut ceaiul fierbinte, a luat două aspirine și s-a întins cu
DARUL DE CRĂCIUN (1) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 346 din 12 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351448_a_352777]
-
grijulie. Niciodată nu dormise lângă un bărbat în același pat și gândul acesta și o anume curiozitate îi alungau somnul. Încerca să-și amintească momentele din baie, să-i vadă pieptul și brațele și trupul și nu reușea. Grija, spaima, vânătăile și rănile de pe corpul și brațele băiatului împiedicaseră sedimentarea acestor imagini. Parcă nici nu-l văzuse gol, parcă nici nu-l spălase si-l unsese cu alifii... Când a intrat mama Alinei în dormitor, abia și-a reținut un strigăt
DARUL DE CRĂCIUN (1) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 346 din 12 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351448_a_352777]
-
ca orbu-n portofel, o ultimă-ncercare, măcar un bob de jar, sperând într-o minune, în ceaiul de plafar... iubire românească, cu iz de năbădăi, cu busuioc în ramă și poză de mireasă, sub ochelari de soare te-ascunzi de vânătăi, tu pururea fecioară și cenușăreasă!.... din visul de prințesă te-ai dat unui samsar și îți îneci amarul în ceaiul de plafar... iubire românească, cu iz de năbădăi, diurnă și nocturnă, alianță tristă, din frăgezimea cărnii, izvoare-s ochii tăi
IUBIRE ROMÂNEASCĂ, CU IZ DE NĂBĂDĂI de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 787 din 25 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352058_a_353387]
-
cutremurat, deși în activitatea desfășurată la unitățile teritoriale, avusese destule cazuri cu mult mai grave de cercetat, inclusiv crime comise cu mare violență și sadism. Semnele erau proaspete. Nu toate erau grave. Cele superficiale se cicatrizaseră și erau înconjurate de vânătăi accentuate. Altele, mai adânci, supurau ușor și evidențiau, la o examinare atentă, profesionistă, forma aproximativă a danturii care le provocase. Aici erau ațintite privirile lui în încercarea de a înțelege câți dinți au pătruns țesutul și de a compara formele
CHEMAREA DESTINULUI (5) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 283 din 10 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356705_a_358034]
-
iubit-o, Profesore ! Când a plecat ,ceva din mine s-a rupt definitiv...Atunci am înțeles că ea nu m-a iubit deloc. Avea doar nevoie de cineva care să o ajute să iasă din realitatea crudă și plină de „vânătăi” în care se găsea. Numai că În Spania,a găsit o altă realitate cu mult mai crudă și total neașteptată. Eu nu contam deloc ! Pentru ea eram doar un copil de care nu mai dorea să aibe grijă. Apoi am
NEGRUL STRĂLUCITOR AL AURULUI de DAN GHEORGHILAȘ în ediţia nr. 1576 din 25 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369831_a_371160]
-
alifie numai bună pentru răni. Cu grijă, oriunde puneam mâna, fata țipa de durere, i-am scos bluzița, rămasă în sutien, am așezat-o cu fața în jos pentru a-i dezinfecta și îngriji rănile. Pielea mătăsoasă, era tot o vânătaie, am uns cu grijă toate acele răni, apoi cu multă atenție am întors-o cu fața în sus, după rănile de la gât au urmat cele de pe sâni, am fost nevoit să desfac sutienul, femeia a avut un ușor gest de
EXCURSIE LA MUNTE de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2012 din 04 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370564_a_371893]
-
în picioare avea opinci grele din roată de camion, cusute cu sârmă; șapca soioasă și cârpită îi stătea anapoda, parcă i-o așezase cineva cu furca; de sub cozorocul șepcii răsărea sprâncenele ca niște aripioare de fluture; obrajii uscați erau numai vânătăi, iar ochiul stâng, umflat ca o ceapă, lăcrima des.» (p. 40). (5) În Bețivul (pp. 61 - 68), ori, mai bine spus, în interesanta „povestire a pseudobețivului“, vocea auctorială se ivește „prin transfer“ de la eroul panoului central al schiței (evident, fără
POETUL MIRON ŢIC ŞI PROZATORUL NICOLAE ŢIC de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 2353 din 10 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/370606_a_371935]
-
-i angreneze pe amândoi în rostogolirea sa spre fundul râpei. Când scoase definitiv victima din mașină, o așeză pe un strat ud de frunze, și verifică dacă mai are puls. Nu-și putea da seama dacă îl are. Avea o vânătaie urâtă la frunte. Posibil se lovise înainte de a se declanșa airbag-ul. Accidentata părea o copilă după cum reușea să-i distingă trăsăturile. Apărură lângă el încă doi bărbați tineri. În câteva secunde își revizui mental cunoștințele despre cum se acordă
ROMAN PREMIAT DE LIGA SCRIITORILOR de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1182 din 27 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/370205_a_371534]
-
atât mai mare. Odată, un tânăr Navajo la vreo 20 și ceva de ani a fost victima unui îngrozitor accident de circulație, întregul chip îi fusese complet desfigurat, răvășit, era de nerecunoscut, însă noi eram datori să-i îndepărtăm orice vânătaie, echimoze, tumefieri, tăieturi sau să “punem la loc” dislocări de oase, ale feței chiar și-apoi printr-o “chirurgie” practicată cu instrumente casnice, sulă, cuie, ace de diferite mărimi și ață de in sau cânepă groase, sârmă moale “pătrundeam” oasele
PASTORUL KEITH ŞI INDIENII NAVAJOS(II) de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 179 din 28 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/354249_a_355578]
-
și fixam și întindeam pielea nefericitului, îl pudram și “șlefuiam” chipul până la “catifelarea” și “finețea” pretinse de acest unic “înălțător” și ultim moment din viața individului. I-am zis lui Joyce să aducă niște pudră mai închisă la culoare pentru că vânătăile erau încă vizibile și a doua zi era înmormântarea și n-aveam timp de găsirea altor înlocuitori decât cei ce se găseau prin preajmă. Și știi ce mi-a adus, George? L-am “boit” cu un strat subțire de ... ciocolată
PASTORUL KEITH ŞI INDIENII NAVAJOS(II) de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 179 din 28 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/354249_a_355578]
-
au avut o asemenea intensitate, ca această strângere de mână care o electriza. O ținea de mână un bărbat adevărat, nu foștii săi colegi, sau prietenii din facultate. Ștefan constată cu plăcere că tânăra nu mai era cea plină de vânătăi și excoriații, ci o tinerică subțirică, înaltă, cu doi ochi frumoși, un piept bine conturat într-o rochiță sexy dintr-un material foarte plăcut, într-o culoare proaspătă de vară, de un galben pal. Cupele de la nivelul pieptului evidențiau plinătatea
ROMAN PREMIAT DE LIGA SCRIITORILOR de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1185 din 30 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353730_a_355059]
-
sutien, atrăgând ca un magnet privirile flămânde ale celor din apropiere. Abia acum, Ștefan începea s-o descopere pe adevărata Dalia. Nu mai era fetița din rezerva de spital cu un fizic comun, vopsită blond cu șuvițe roșcate, plină de vânătăi și julituri pe față și pe brațe, și cu paiul în gură, legată cu un pansament pe sub bărbie să-i fixeze maxilarul fisurat, ci o adevărată divă. Avea în aparență un trup fragil, însă în ritmul muzicii, unduindu-se după
ROMAN PREMIAT DE LIGA SCRIITORILOR de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1185 din 30 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353730_a_355059]
-
cutremurat, deși în activitatea desfășurată la unități teritoriale, avusese destule cazuri cu mult mai grave de cercetat, inclusiv crime comise cu mare violență și sadism. Semnele erau proaspete. Nu toate erau grave. Cele superficiale se cicatrizaseră și erau înconjurate de vânătăi accentuate. Altele, mai adânci, supurau ușor și evidențiau, la o examinare atentă, profesionistă, forma aproximativă a danturii care le provocase. Aici erau ațintite privirile lui în încercarea de a înțelege câți dinți au pătruns țesutul și de a compara formele
EPISODUL 5, CAP. II, ALERTĂ GENERALĂ, DIN CHEMAREA DESTINULUI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1639 din 27 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352989_a_354318]
-
cucută, lumânărică, dracilă și lemn câinesc! Năluca a sărit halucinant peste tufe, peste șanț, învinețind cu năpârca picioare, mâini și spinări! Cojile de sânge uscat erau arătate ca niște medalii de război! Nicu, fratele meu mai mare, a fost campionul vânătăilor atunci! Abia a ajuns acasă, cu cămașa lipită de crăpăturile pielii! Mama a înmuiat colțul basmalei în uleiul din paharul candelei și ungea rănile, să se desprindă cămașa. Tata a intrat pe ușă bufnind și scrâșnind din măsele: - Îl omor
DE SILVIA OLTEANU de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1323 din 15 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/353119_a_354448]
-
ea abia respirând de sfială, Nicu gemea pe pat cu spatele vânăt, mama stătea în picioare lângă ei, în mâini cu o cană cu apă și un prosop, baba Vasilichia își plimba mâinile rotunde și pufoase, cu pete maronii, peste vânătăile tari, rostind, cu ochii închiși, cuvinte doar de ea știute, nu se auzea nimic, doar vedeam buzele mișcându-se ca frunzele sub o adiere ușoară... Într-o seară de vară, când soarele mare cât o tavă pentru copt pâinea cobora
DE SILVIA OLTEANU de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1323 din 15 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/353119_a_354448]
-
în fiecare seară cum câte un copil ajunge la spital din cauza unei răceli -e interesant cât de superficiali pot părea părinții din exterior, când vezi, de fapt, câtă tragedie fac dintr-o răceală-, sau diferiți tineri cu entorse, degete rupte, vânătăi infectate, acestea fiind cele mai frecvente pentru vârsta mică. Curentul provocat de acea ușă uitată deschisă devenea tot mai supărător, așa că un oftat, o încruntare, m-am dus să o închid. Nici nu am atins clanța rece și infestată cu
UN BĂRBAT DISCRET (ROMAN) de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 2315 din 03 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/352712_a_354041]
-
distingea cine cu cine se bate și cine pe cine împacă. Într-un târziu veni poliția făcând câteva arestări, Sandu fu luat și el. În tot acel vălmășag Ștefan fu găsit mort cu țeasta zdrobită, în rest ceilalți aveau doar vânătăi și mici răni. Polițiștii care îi cunoșteau pe săteni ca oameni gospodari, care rareori se mai încăierau între ei pentru vite sau pământuri, le-ar fi dat drumul tuturor pe la casele lor fără a mai cerceta tot ceea ce se întâmplase
REÎNTORS ÎN LIBERTATE (3) de EUGEN ONISCU în ediţia nr. 2292 din 10 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/352707_a_354036]
-
fisurată și câteva contuzii pe corp și excoriații pe obraz și mâini, poate de la cioburile de la geam. Într-o lună piciorul nu mai are nimic. Rămâne fisura coastelor care va fi mai dureros de suportat. Restul trece cu timpul, iar vânătăile vor dispărea de la sine ca și excoriațiile. Nu vor rămâne semne vizibile. Doar amintirea accidentului care putea avea urmări neprevăzute. Se întoarse apoi spre Ștefan: - Domnule Dunca, vă mulțumesc că mi-ați salvat fiica de la moarte. Cum ne pune viața
ROMAN PREMIAT DE LIGA SCRIITORILOR de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1183 din 28 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353561_a_354890]
-
șatenă, subțirică, cu ochii căprui, părul până la nivelul umerilor, vopsit blond cu șuvițe roșcate, cu o față rotundă ce făcea când zâmbea, gropițe în obraji. Era tumefiată la un obraz, cu julituri la frunte și pe mâini. Pe brațe avea vânătăi din cauza branulei de la perfuzie. Cei trei vizitatori s-au mai întreținut vreo jumătate de oră și cum doamna Gloria a specificat că rămâne la spital, Ștefan și-a luat la revedere de la familia Trifan, i-a urat Daliei însănătoșire grabnică
ROMAN PREMIAT DE LIGA SCRIITORILOR de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1183 din 28 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353561_a_354890]
-
forza dell'amore me lo ha sottratto legandone la cima al tuo che ha spiccato îl volo OGLINDĂ Crezi că tăcerea noastră poate respinge valorile impuse Cred că da! Gândește-te la examinarea sufletului fără reținere Așa cred!!! În oglindă Vânătăile ego-ul acționează netulburat, În oglindă sunt desfigurata de simptomul de proprietate al gândurile mele. ALLO SPECHIO Pensi che îl nostro silenzio possa destituire valori imposti lo pensi davvero!!! Pensi di scrutare attraverso l'anima senza decadenza lo pensi davvero!!! Allo
DESTINUL / DESTINO (POEME BILINGVE) de SIMONA PUŞCAŞ în ediţia nr. 1193 din 07 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/354111_a_355440]
-
mă vedeam mai frumoasă în rochia bleu cu cocoșei roșii. -Plec după Mia la vie! Mi-a spus tataie că păzește cu Mița! i-am spus hotărâtă. Mamaie vorbea, iar eu închideam poarta în urma mea fericită că nu-mi văzuse vânătaia de la picior, căci în mod sigur m-ar fi bandajat, cum avea obiceiul, cu o bucată de pâine înmuiată în vin. Nu-mi păsa că îl lasa pe tataie de o gură de vin în plus, ci mai mult că
GLORIE COPILĂRIEI IX de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357089_a_358418]
-
schimbat îmbrăcămintea și a pus-o în apă la înmuiat pe cea udă, mi-a mai promis încă o dată că nu va povesti nimănui, nici despre berbec și nici că făcusem pipi. Seara, Kati mi-a văzut spatele plin de vânătăi și fără să știe ce se întâmplase a certat-o pe Mia. La miezul nopții plângeam în somn, visând probabil berbecul nărăvaș. Mia m-a trezit. În cameră mirosul de tămâie era mai puternic decât în cimitir duminica dimineața. -Plângi
GLORIE COPILĂRIEI IV de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357077_a_358406]