37,166 matches
-
în desaga sa poate am să-i înțeleg starea de imaterialitate spre mine năvălește iarna (barcă supraîncărcată de somn) lângă ultimul foc de vreascuri în pâlpâiri de umbre visez că nu mai sunt și chiar nu mai sunt Oralitatea semnelor vântul își inventează de fiecare dată un nou clopot cum pasărea în zbor trăiește visul prim al încercării și cerul e o imensitate plină de încercări deși este dintotdeauna singur în segmentul nostru de timp holografic ce plin de cuvinte e
Versuri by Teodor Preda () [Corola-journal/Imaginative/3630_a_4955]
-
altceva Zvîcnind fără niciun surîs Fără nicio zădărnicie Asta e situația domnule Destul de confuză Dar plină de rime care pun launloc Ce a fost mai bine prin lume Și cimitirul plin de glume Iar mie îmi vine să cînt Bate vîntul frunza creață Printr-o ceață de verdeață Bate vîntu-n lemn uscat Îndoit și fluierat Bate flacăra din fum Peste cenușă și scrum Bate ghiocelul gerul Și scoate coarnele mielul Ba face melcul cărare Iar pe verde și pe soare Toate
Poezie by Traian Ștef () [Corola-journal/Imaginative/3576_a_4901]
-
Du-te în paișpe domnule poet fă-te preot și pune-ți barbă amară tu nu ai timp nici părinți tu ști un epitet pe lacrima mea de aseară fă-ți stârvul frumos mirositor câinii criticii te așteaptă fă-te vântul cel mai roditor care roade egiptic din treaptă în treaptă RITUAL (degetele) erai chiar umbra mea lipsită de cuvinte eram târziu enorm și-abia șoptit când visul nopții ca un ou vopsit s-a desfăcut în singurul meu dinte aștept
Ritual by Gheorghe Istrate () [Corola-journal/Imaginative/3709_a_5034]
-
altul dar mai ales în altul totul se dovedește a fi dincolo dincolo iar tu - uitat aici unde ar reieși că nu există nimic nici chiar tu nici chiar lumea ci doar - totul nu e decât iluzie și vânătoare de vânt pe care nu are cine să-l vâneze într-un fel sau în altul dar mai ales într-un fel
Poezie by Leo Butnaru () [Corola-journal/Imaginative/3783_a_5108]
-
bastonul caporalului urcat pe tronul de noapte de la masa din care săreau ciosvîrtele în gurele celor care au visat, doar atît și nimic mai mult - o fi trist? trist - mi se spune, dar eu nu mai aud nimic, seceră încă vîntul din est, încă bate în tîmplele noastre barosul, o, steag frumos, o, steag frumos, cu sîngele bătrîn tot verde...
MASA by Gellu Dorian () [Corola-journal/Imaginative/3693_a_5018]
-
cerul e vinețiu vara în Bodrum așa că Nu-mi vorbi mie de Halicarnas, le-am iubit pe toate Chiar și pe blondul cârlionțat a cărui mână mi-a așezat trupul pe rug Erau vremuri când tot ce-ți trebuia, ca vântul să-ți umfle pieptul, carnea să-ți astâmpere foamea Da, în ciuda a orice, vara mă retrag la Bodrum, unde vinul cel mai aspru se preface-n miere Unde lepăd pielea veche, solzoasă și îmbrac mătasea, soarele, măslinii înnegriți de noapte
Poezii by Bogdan Alexandru Stănescu () [Corola-journal/Imaginative/3711_a_5036]
-
care ai fi reușit să-i înfurii pe mulți regizori ai vieților noastre cât ai fost viu și-ai trăit clipa și reazemul ei în azur ți-a fost dat să prinzi o intensă durere tropicală cu frunze clipocind în vânt ca un palmier nărăvaș o insulă de ozon pe care murind ai scufundat-o lăsându-mi totuși forța să mi-o amintesc cum ne veghea pe amândoi împrumutându-ne picături mici de otravă pe post de întăritor o singură dată
REQUIEM in memoriam Ioșca Naghiu by Constantin Abăluță () [Corola-journal/Imaginative/3758_a_5083]
-
lună ei alcătuiau un inel vizibil din turnul castelului Observ toate astea ca urmare a vieții tot mai puține care mi-a rămas anii ce-mi mai revin se-nghesuie cu toții să apară pe lac : umbre zvonuri mirozne purtate de vânt măturătorul norilor limpezește și suprafața apei și lauda poate începe la căpătâiul celui ce nu va mai fi o laudă întâmplătoare ca o bucată de cretă găsită pe stradă cu care copiii scriu cuvinte ininteligibile pe pereții caselor căci asta
REQUIEM in memoriam Ioșca Naghiu by Constantin Abăluță () [Corola-journal/Imaginative/3758_a_5083]
-
mesteceni spirale de lumină îmbălsămează răbufnirile tale de lavă lacrima ta înger grijă a preapuținul suflet copt în iubire clipele zilei nuiele-mpletite în gard ochi deschiși de trădare aburește ochiul deschiderea involuntară a încifratelor tale bâjbâieli fals sângele morii de vânt poate salva zgomotul numărând printre dinți buzele tale arogante ca soarta atletică zbatere a ochiului stâng vestește venirea celor cu trupuri nevăzute răcorii îi simt respirația coapselor tale patul nupțial sapă canale prin ochii mătăsoasă erata frunzei vărgate vlăguit căzând
Poezie by Gheorghe Vidican () [Corola-journal/Imaginative/3416_a_4741]
-
e acela care lovește cu degetul în scândură din partea cealaltă asemenea unui nuc care și-ar face nucile sub pământ umplându-le cu întuneric soarele iar e un mare turn gol bărbatul a mai rămas în camera joasă și după ce vântul a spart toate geamurile și a rostogolit casa cu același foșnet lipsit de speranță cu care se desface un ziar mototolit iar întunericul ascultă respirația paginii Privind iarba când scrii chiar la îndemnul sau la rugămintea cuiva nu mai mult
Poezie by Viorel Mureșan () [Corola-journal/Imaginative/3985_a_5310]
-
fără să aștept ziua de mâine așa cum aș putea să mă întorc mâine fără să te mai găsesc nici pe tine nici negoțul tău de tutun nici colțul acesta de stradă numai un ziar în apropiere pe trotuar deschis de vânt la pagina cu anunțuri telefonice unde decesul tău a fost plătit cu cafeaua și țigările mele nu neapărat în această ordine pentru că nu există așa cum nu există întotdeauna un salut înainte de plecare *** mama mă sună din cimitir și-mi spune
Poezii by Eliza Macadan () [Corola-journal/Imaginative/3916_a_5241]
-
vor arde lemnele aduse din pădure, pe pereți vor lumina icoanele. izbăvirea va fi la un pas. VINO AMICE CU SPERANȚ| ȘI-NCREDERE nenorocul și foamea și sila în marile parcuri pe străzile pline în vechile fundături ale orașului unde vânturile din deșert au adus auzul dezastrului și pământul zbârcit al luminii unde cei nefericiți nu mai au lacrimi și cei goi nu mai au stele și cei lacomi sunt spuză de bube în lacrima cerului păduchi peste tot și arme
Poezii by Liviu Georgescu () [Corola-journal/Imaginative/3898_a_5223]
-
și pământul zbârcit al luminii unde cei nefericiți nu mai au lacrimi și cei goi nu mai au stele și cei lacomi sunt spuză de bube în lacrima cerului păduchi peste tot și arme și ceară și zvon de hotare vânt din pustie și fir de nisip în găvanele goale în casele părăsite păduchii sunt regi și nicio căință nu mișcă aici amice vino cu speranță și-ncredere că aici ai ce să faci și ai ce să numeri și nimănui
Poezii by Liviu Georgescu () [Corola-journal/Imaginative/3898_a_5223]
-
au fost odată în soare sunt acum în noi toate stelele au fost s-au născut și-au murit pentru noi ca să se împărtășească în noi cu toți atomii și cu toții zeii lor căzuți în noi aduși de praful stelar. vânturi eterice au înnoptat în văi cu pulberi de fier și de aur și stropi de uraniu - elemente nenăscute odată cu universul ci după o îndelungată ciocnire sfâșietoare clocire-n vibrații stranii meteori ne-au adus în gheața lor viață și mamele
Poezii by Liviu Georgescu () [Corola-journal/Imaginative/3898_a_5223]
-
prevăzători spre seară, Ci nuferii din apă dormeau cu capu-afară. Pentru întâia oară peștoaice vinovate Se-nmlădiau sub valuri, se argintau pe spate. Nu ele, peștii numai săreau până departe. Iar trestia măreasă* tot timpul se-oglindea. Nu era vânt, dar toată ca mine tremura. Nu te-atingeai de mine, dar tremuram ca ea. Sub soarele în flăcări. Sus nici un strop de nor. Un rai era pe ape. Eram - cu trupul gol - Și eu nemuritoare, și tu nemuritor. * măreasă (regionalism
Poeme Duble by Carolina Ilica () [Corola-journal/Imaginative/3809_a_5134]
-
hâș!” Să nu-ți faci casa pe o colină. Să nu adormi. Nu privi în tavan, nu te ascunde sub birou. Ridică-te, îmbracă-te și ieși în grădină. S-a-ntunecat, Nori negri au acoperit cerul până departe, iar vântul Trece prin frunze turbat și cântă: „Hâș, hâș!” În pădure Mă plimb prin pădure. Un muzeu ultramodern; Am cea mai sofisticată instalație de climatizare Și cea mai trendy muzică de fond: Parfum de brad, de pin, de iasomie, Susur de
Poezie by Alexandru Mușina () [Corola-journal/Imaginative/3877_a_5202]
-
o limbă pe care n-o pot înțelege, Trăiesc într-o lume pe care n-o pot vedea. Mintea mea desenează cercuri, triunghiuri, pătrate, Ei cântă dincolo, dincolo de mine. Nu-i moartea. Doar ofilirea. Toamna târzie, Când rămâi gol și vântul te arde pe piele, Iar ploaia te-mbracă în frig. Puah! Ca guma de mestecat lipită de pantaloni, Ca o pată pe retină, ca un furuncul, ca urma Unei operații nereușite. Oamenii fericiți. Mai rău ca sfinții. Și sfinții au
Poezie by Alexandru Mușina () [Corola-journal/Imaginative/3877_a_5202]
-
vultur pleșuv care se lasă pradă gravitației Pentru un șoarece de cîmp Și lumea indiferență la insistențele mele Și aerul refacîndu-si repede volumul După trecerea mea ondulata Poate mă aude cineva dacă nimeni nu mă vede Poate își va schimba vîntul direcția Să nu bată tot din spate Da fericit sînt cînd îmi bate vîntul aprig în piept Și înaintez greu prin toată vraiștea asta Și bat la o poartă și mă bucur Că nu e nimeni acasă că nu-mi
Poezii by Traian Ștef () [Corola-journal/Imaginative/4243_a_5568]
-
indiferență la insistențele mele Și aerul refacîndu-si repede volumul După trecerea mea ondulata Poate mă aude cineva dacă nimeni nu mă vede Poate își va schimba vîntul direcția Să nu bată tot din spate Da fericit sînt cînd îmi bate vîntul aprig în piept Și înaintez greu prin toată vraiștea asta Și bat la o poartă și mă bucur Că nu e nimeni acasă că nu-mi răspunde nimeni Pentru că oricum parcă nu acolo voiam să ajung Scurtă fericire Scurtă fericire
Poezii by Traian Ștef () [Corola-journal/Imaginative/4243_a_5568]
-
din podul casei în lada prăfuita Care a rezistat la toate schimbările de acoperiș Poate e un poem mai proaspăt mai însuflețit Decît acesta care suprapune luminile și umbrele Care mai desface mușchiul de pe oase și le lasă În bătaia vîntului îngrijorat că toate stau încremenite După un calendar pe care îngerul din măduva lor Poate îl cunoaște poate nu-l cunoaște Fericire nostalgica A fost înmormîntată într-un minunat cavou Din marmură scumpă în cimitirul Pcre Lachaise Pe o alee
Poezii by Traian Ștef () [Corola-journal/Imaginative/4243_a_5568]
-
fericirea și moartea. De ce îl dizolvă setea sării care dispare în apă și-i intră în sânge? De ce-l însetează transformările? Aceasta a fost strofa întâi... Și-acum strofa a doua (probabil)... Mai bine o frunză și o jumătate de vânt, jumătatea șovăielnică, decât aroganța și închircirea în sine, fenomene fără frunze fie ele chiar uscate. Strofa a treia e lipsă, fiindcă-ar trebui să vorbim despre uscăciune, suflet de sare! 10. Membre subțiri, o formă prelungă de pasăre de apă
Poeme din deceniul opt by Ioan Lascu () [Corola-journal/Imaginative/4071_a_5396]
-
bir cu fugiții. Sunt departe de trup. Peste șapte mări, șapte țări sunt. Și fug. Și tot fug. Am lăsat trupul în urmă. El îngrașă durerea; eu o alint și o laud în tratate savante roase de acarieni, citite de vânt, exotice plante... El e mielul crud, pregătit. Mielul prostit. Da. Trupul - cobaiul, navigând prin râuri de sânge. M-am dezbrăcat de trup, de trecut - ca de o haină. M-am rupt de ceea ce-mi era pământ, stranie ancoră într-
Poezie by Aura Christi () [Corola-journal/Imaginative/4602_a_5927]
-
de apocalipsă strivite-n delir sub gene, ca miezul de nucă - între dinți. Cuprinși de toropeală, îngerii își trag sufletul pe ruguri. Zeii au ațipit. Gol. Cerul cât o silabă. Pustiu sau nici atât. Rar de tot: câte o pală de vânt trimisă de cineva, ca un suspin al nu se știe cui, de moarte încolțit. Totul se amestecă, se învolbură departe de bine, departe de rău. Aer irespirabil. Aici se trăiește ca și când se moare. Fugi. Ascunde-te. Lumea Ta, Doamne? O
Poezie by Aura Christi () [Corola-journal/Imaginative/4602_a_5927]
-
casă, Eu rătăceam pe dealuri, fără țel. Îndrăgostit de liniștea rămasă După plecarea toamnei de mătasă Spre naltu-nchipuirilor castel; Nici așteptarea nu știa să fie, Iarna părea doar un târziu de gând, O depărtare albă și pustie Cu trup de vânt și haine de stafie Spre care fuge vremea tremurând; Doar lângă cer, pe-un nor de amăgire, Se aduna din unde și-ncropiri Un chip al meu de dincolo de fire, Neștiutor din slăvi să se deșire Către pământul umbrelor subțiri Poet
Poezie by Ion Stoica () [Corola-journal/Imaginative/4543_a_5868]
-
de atît, de gîndu-mi de-o clipă viclean, ascuțit, mai tare oricum decît săgeata ta, agile Ahile. Insula nimfei Calypso e tot pe aici, în azurul celest și Scilla și Caribda și sacul în dar de la Eol cel burdușit cu vînturi în stare să mă împingă în pînze la Itaca s-ajung ca orice bătrîn, cerșetor numai și numai femeii aceeași ce niciodată îmi pare că nu-mbătrînește.
Corăbii pe cer by Vasile Dan () [Corola-journal/Imaginative/4910_a_6235]