1,130 matches
-
coada ochiului, cînd trece pe lîngă vreo femeie frumoasă. E calm, cu un mare echilibru în vorbă așa și-l amintește din întîlnirile dese cu el în alimentara, la raionul de salamuri. Nu știe ce sfîntu' spun ochi lui, dar vînzătoarele, cînd îl văd, se umplu din senin de zîmbet, servindu-l preferențial. A, feblețea vînzătoarelor de la alimentara; am stat de cîteva ori la coadă după el... Și pe mine mă servește preferențial măcelarul rîde Paula, atentă la pahare. Mîna lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
în vorbă așa și-l amintește din întîlnirile dese cu el în alimentara, la raionul de salamuri. Nu știe ce sfîntu' spun ochi lui, dar vînzătoarele, cînd îl văd, se umplu din senin de zîmbet, servindu-l preferențial. A, feblețea vînzătoarelor de la alimentara; am stat de cîteva ori la coadă după el... Și pe mine mă servește preferențial măcelarul rîde Paula, atentă la pahare. Mîna lui Radu se întinde violent spre femeie, prinzînd-o de capot, obligînd-o să se răstoarne, cu spatele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
am îndrăznit să te întreb; mi-nchipuiam că că ești ori prea încrezut, ori prea închis în tine. Văd că m-am înșelat. Bună cafea! De unde naiba o ai, că eu nici amestec nu găsesc și-am făcut curte tuturor vînzătoarelor de la dulciuri. Mihai privește lung spre Vlad, gustîndu-i gluma spusă pe un ton senin, însoțită de un zîmbet larg, nu lipsit de acea clipire a ochilor ce trădează complicitatea bărbaților cînd abordează astfel de subiecte. Dacă le faci numai curte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
aur, apoi, cu o mișcare bruscă, semn al unei hotărîri de moment, întinde mîna să-l oprească pe Mihai, să-i spună ceva, dar el dispare deja după colțul stivei cu lăzi de ulei. Cînd îl ajunge, prezența celor două vînzătoare în apropiere, venite cu un coș de nuiele să transporte pungi cu făină, o împiedică să mai spună ceva. Douăsprezece sticle cu vodcă rusească confirmă ea femeii de la casă, cînd Mihai scoate din portmoneu trei sute de lei. Ne pare rău
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
dialogului, dar pînă-și dă seama că vorbește cu o femeie și vrea să-i ceară scuze, se și trezește că mîna Mariei Săteanu îi prinde pieptul cămășii: Ascultă, puștan obraznic ce ești! Drept cine mă iei?! Mă confunzi cumva cu vînzătoarea de la autoservire?... Căreia, ca un obsedat ce ești, îi sorbeai cu privirea sînii, prin deschizătura halatului! Cu privirea n-am putut decît să-i admir, ca pe tot ce-i frumos, dealtfel spune Mihai pe un ton jos, dar sigur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
vulgar, ba dimpotrivă! exclamă Mihai furios. Vă rog, să vă dau haina adaugă pe un ton calm, întinzînd mîna spre blană. Nu! hotărăște Maria. Nici măcar nu ți-am spus pentru ce am venit. M-ai văzut făcînd ochi dulci unei vînzătoare și... ca orice mamă... Te rog, te rog! Nu te înfuria face Mihai un gest de liniștire. Îți înțeleg neliniștea și furia, născute din grija ce o porți Doinei. Te asigur că... N-am venit să mă asiguri! îi retează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
asta-i tot. Bine... oftează ea, îmbrăcîndu-și atît de repede blana, că Mihai nici n-a mai apucat să se ofere să i-o țină. Păcat! zice Maria, aranjîndu-se la oglindă. Am venit încoace înfuriată că te-am văzut cu vînzătoarea aceea. Celelalte au apărut pe parcurs. Cît despre femeia de la hotel... Se oprește cu mîna în aer, deasupra părului, peste care și-a legat broboada de cașmir. Se uită lung în ochii ei, în oglindă, amintindu-și ceva, apoi, surîzînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
ușa în grabă, pornind spre scări cu pași mari, continuînd să se îmbrace din mers. Afară nu mai ninge, dar vîntul continuă să sufle cu înverșunare. Pe străzile curățate deja de zăpadă circulă autobuzele transportului local. În centru, în fața magazinelor, vînzătoarele au terminat de curățat zăpada. Numai în curtea teatrului stau neatinse cîteva suluri mari de zăpadă, printre care o urmă îngustă, șerpuind, duce spre intrarea actorilor. Încet, că-i vizionare spune portarul cînd îl vede pe Mihai. În sala de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
de lift, derutat de comportarea acelei femei "frumoasă, știe să fie delicată chiar și-n ironie, dar nu-i de nasul meu; la prima încercare de-a o curta, mă repede că nu mă văd. E bine să rămîn la vînzătoarele mele... Cred că-s măgar! Cristina nu merită să mă gîndesc ironic la ea. Trebuie să o revăd în dimineața asta!" În birou, găsește telefonul sunînd pe intern încet, prelung, monoton. Da, vă rog! Vlădeanu la telefon răspunde Mihai, grăbindu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
mai vedea cabina telefonică și ruinele din Holborn l-ar fi putut lua drept al soției sale. De fapt, nu semăna deloc cu al ei dar, Întrucît nu mai vorbise de-atîta vreme cu vreo femeie În afară de proprietăreasa lui și de vînzătoarele din magazinele În care intra din cînd În cînd, orice glas de femeie Îi răscolea adînc amintirile. — Cine-i acolo? Dumneata ești, domnișoară Hilfe? — Da, dar cine ești dumneata? — Rowe, răspunse el, ca și cum numele lui i-ar fi fost foarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
dreaptă pe o spiță a volanului, nu simțeam nici o durere. Încă purtând centura de siguranță, soția bărbatului mort își revenea în simțiri. Un grup mic de oameni - un șofer de camion, un soldat în uniformă ieșit din tură și o vânzătoare de înghețată - își apropiau mîinile de ea prin geam, parcă voind să-i atingâ diferite părți ale corpului. Ea le făcu semn să se îndepărteze și își desprinse centura de pe piept, dibuind cu mâna teafără după mecanismul cromat de deschidere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
sâni. Soția mea a rămas în tot acest timp într-o stare ca de transă, bolborosind în barbă pe-o voce joasă, în vreme ce vârful arătătorului drept al lui Karen îi atingea sfârcul. M-am gândit la privirea plictisită pe care vânzătoarea, o femeie de vârstă mijlocie cu fața mică a unei păpuși stricate, mi-o aruncase atunci când cele două femei plecaseră, trăgând draperia la loc de parcă s-ar fi sfârșit o scenetă sexuală. În expresia ei se citea clar presupunerea că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
cu o mână nesigură, de parcă aș fi fost un pacient pe care muncise din greu să-l resusciteze. În timp ce stăteam întins pe bancheta din spate a mașinii, ea se îmbrăca din mișcări bruște, îndreptându-și fusta în jurul șoldurilor ca o vânzătoare dintr-un magazin universal care trage o haină pe un manechin din vitrină. În drum spre Laboratorul de Cercetări Rutiere, sugerasem să parcăm printre rezervoarele de la vest de aeroport. În cursul săptămânii precedente, Helen își îndepărtase de mine aria de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
Liviu, vino-ncoa că vine tramvaiul, răcni. Apoi, socotind că își făcuse datoria de mamă, își continuă povestea despre o colegă de birou care cumpărase un parfum de Dior și nu-i plăcuse, iar când încercase să-l dea înapoi, vânzătoarea zisese... Tramvaiul se apropia încet-încet. Alertată de alți consumatori de pe terasă, mama își strigă din nou odrasla. - Mă joc, răspunse Liviu adâncit în călătoria pe care micul lui tren o făcea înspre cine știe unde. - Pleacă de-acolo, bă puștiule, zise un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
CUMPĂRĂTURI, DECI Pentru că sunt dur, frate, am intrat ieri la Alimentara să cumpăr brânză, salam, pâine și biscuiți. Ajuns la casă, am dat să plătesc, dar m-am ciocnit de privirea plină de ură, dispreț, dezgust, scârbă și moarte a vânzătoarei. La prima mână m-am gândit că o fi mama sau sora lui Ionuț, unul căruia i-am rupt mâna în trei acum niște săptămâni. Dar pe ecusonul de la halatul femeii scria Geta Pascu, ori pe Ionuț îl cheamă în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
stă bine rochia asta. Ne futem diseară? Nu? Luna viitoare, la serbarea firmei?“. Chiar dacă femeia are 40 de ani și trei copii. „Trei copii?“, te întrebi în gând. „Cumva și o fată, cam de 15-16 ani?“ O întrebi pe o vânzătoare în supermarket unde e raionul cu legume și, de fapt, zici: „Zău că ai cei mai frumoși sâni din Tokyo“. Sau cei mai frumoși ochi. Sau dinți. Sau cel mai frumos păr. Sau buric. Mda. Hm. Asta e, își zise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
că o să aibă ea grijă de ei. Am reușit să găsesc o slujbă în Gaborone mulțumită diplomei de liceu. M-am angajat la magazinul de mobilă și au fost foarte mulțumiți de mine. Acum sunt una dintre cele mai bune vânzătoare și chiar m-au înscris la un curs de specializare la Mafikeng. Mma Ramotswe zâmbi. — Ați reușit în viață. Nu-i ușor pentru o femeie. Bărbații așteaptă de la noi să facem toată munca și apoi ei obțin cele mai bune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
combustie internă dau mari bătăi de cap. Făcu o pauză. Ei, dar noi avem treburi mai importante decât să rămânem aici și să vorbim despre motoare. Trebuie să mergem la magazin să cumpărăm haine și tot ce vă mai trebuie. Vânzătoarele fură foarte amabile cu fetița, intrară în cabina de probă cu ea, să o ajute să probeze rochiile pe care le alesese de pe stativ. Avea gusturi modeste și le alegea invariabil pe cele mai ieftine, insistând cum că astea îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
celebre bătălii cu nu mai puțin celebre Înfrângeri din Primul Război Mondial - Kajmakčalan, Mojkovac, Cer, Kolubara, Drina - cu numele unor profesori și elevi dispăruți, cu notele de la geometrie descriptivă, desen, istorie, religie, caligrafie. Acum apare și numele uneia Rosa, Roksanda, vânzătoare de flori cu care G.M. flirtase pe vremea aceea, apoi numele unor Borivoje‑Bora, Ilić - cafegiul, Milenko Azanje - croitorul, Kosta Stavroski, pe la care trecea dimineața la o plăcintă caldă, și al unui oarecare Krtinić care l‑a trișat la cărți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
aia jalnică de la Triest a fost cumpărarea unor semințe de flori, pe care el le văzuse expuse În fața unei prăvălii (din fericire, pe pungulițe erau ilustrate florile, iar prețul era vizibil, Încât n‑a fost nevoie să se sforțeze cu vânzătoarea). Căci pe atunci D.M. se ocupa intens cu cultivarea plantelor decorative, cum scrie În Enciclopedie (urmează inventarul florilor din ghivece și vase de pe terase, cea dinspre curte și cealaltă dinspre stradă). Cam În aceeași perioadă, ca după o epidemie florală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
de altfel, deoarece, la un moment dat, prezența Emei îi fu Luanei de ajutor. Se aflau în magazinul universal când, îmbulzeala cumpărătorilor la un anumit raion, le făcu să se apropie. Din spatele draperiilor de pluș, ce mascau intrarea în magazii, vânzătoarele dădeau la iveală covoare persane. Oamenii se repezeau călcându-se în picioare, stârnind un vacarm și o înghesuială de proporții alarmante. Sanda trase fetițele spre ea și le ordonă în grabă: Stați cuminți aici, mă duc să prind un covor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
o privi nedumerită, întrebându-se de ce trebuia mama să alerge după un obiect nemișcător, lipsit de picioare. O văzu străduindu-se să-și facă loc, luptându-se din răsputeri să străbată mulțimea compactă. Oamenii strigau, se împingeau, amenințau cu pumnii vânzătoarele care, ceva mai înainte, moțăiseră pe scaune, lipsite de activitate. Ema prinse mâna Luanei și începu să tremure. După câteva minute, Sanda apăru triumfătoare. Luana, vă așezați pe covor și nu vă mișcați de aici. Nu am suficienți bani la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
cu amărăciune, la concluzia că soțul ei avusese dreptate și că o forță întunecată pătrunsese în viața ei ca să i-o dea peste cap, să-i închidă toate drumurile și speranțele. Se prezentase la preselecția pentru ocuparea unui post de vânzătoare. În fața magazinului fu șocată să găsească peste șaizeci de candidate. Și ce candidate! Numai bune să concureze la Miss România. Luana își pierdu, instantaneu, elanul. Pornise de-acasă hotărâtă să fie fermă pe poziție, să vorbească clar și răspicat și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
așternutul primitor, se trezea cu ele la ușă. Porneau discuții interminabile, lipsite de rost și numai cei șapte ani de acasă o opreau să nu le dea afară. Ducea, singură, tot greul acestui frecuș. Trebuia s-o verifice pe cealaltă vânzătoare, să-i numere banii, să ia atitudine când avea lipsuri. Ștefan aducea marfă de la București iar în puținele zile pe care și le petrecea în Iași căuta distribuitori de mărfuri ieftine. Nu de puține ori îi făcea observații în ceea ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
ia proporții. În tot cazul, Carmina nu mai avea timp de pierdut cu nimicurile liniștitoare debitate de-a lungul sorbirii cafelelor în timp ce magnetofonul murmura în surdină acordurile vreunui șlagăr la modă. Se săturase de vorbele pline de aluzii amare despre vânzătoarele cu degetele încărcate de ghiuluri, privind acrite din dosul tejghelelor goale. Ce rost avea să mai pună atâta accent pe niște fleacuri lipsite de importanță, când lumea era atât de plină de taine ce se cereau dezlegate? Cât de simplu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]