365 matches
-
cu ziduri înalte. Zidurile sunt munții care se întind roată, în jurul Ardealului. În afara lor se lasă valuri, când mai repezi, când mai domoale către șesul mănos. Ape iuți caută să iasă din închisoarea zidurilor, repezindu-se spre locurile joase. În vânzoleala mersului lor iute, răzbat piedicile ieșite în cale. Ici taie văi largi, dincolo mai înguste, până când, obosite, se odihnesc în luncile umbrite din preajma dealurilor și a șesurilor. Farmecul rumurilor ce le croiesc constă tocmai în această variație a peisajelor ce
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
cu luare-aminte. Cum simte vreun viermișor pitit pe-acolo, bate cu ciocul până ce îl scoate afară și scapă pădurea de boală. Mi-e de mare ajutor! Acolo pe unde poteca noastră răzbatea într-o poieniță, am dat de o mare vânzoleală de pițigoi. Se aflau laolaltă mai toate neamurile lor: de la cei mai mărișori și codați, până la cei mai mărunți pe care abia că-i puteai deosebi de scoarța copacilor. Acestea-s alte ajutoare. Socotiți și voi: fiecare pițigoi pe care
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
și vin în mațe? Bătrânul îi cumpără toate "planetele", cu lădiță și papagal cu tot. îl fascina posesia unui astfel de obiect în care stăteau înghesuite ca ntr-o stranie arhivă, destine de un ban bucata. Când bătrânul ieși din bodegă, vânzoleala târgului se mai potolise. Majoritatea tranzacțiilor se făcuseră, banii se mutaseră dintr-un buzunar într-altul și acum doar amatorii de chilipiruri mai cumpărau, la spartul târgului, marfa mai proastă, rămasă nevândută. Unii își aruncau claie peste grămadă catrafusele și
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
ce se ridica din satul în flăcări, proiectând când și când, licăriri de lumină însângerată pe pereții clădirilor unde se găseau dormitoarele servitorilor, pe depozitele de ulei și pe cele cu unelte, pe grajduri, unde, neliniștite, vacile mugeau, alarmate de vânzoleală și de mirosul de fum. Acoperișul și bârnele superioare ale imensului grânar, ce ocupa, el singur, o latură a curții, se iveau când și când din beznă. Ecoul unui galop tot mai apropiat arăta că o bandă de barbari se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
ce se întâmplă ori pentru a fi de folos. Câteva ferestre larg deschise se luminau o clipă la trecerea grăbită a locuitorilor, care își făceau lumină cu lămpile, și din peristilurile înconjurate cu ziduri înalte de protecție răsunau glasuri alarmate, vânzoleala oamenilor ce alergau, discuții însuflețite. Intrând în zona periferică, întâlniră mai puțină agitație și constară că, pe măsură ce se îndepărtau de centru, străzile erau tot mai goale. înaintând, auzeau tot mai clar ecoul propriilor pași pe lespezi și tot mai mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
și vin în mațe? Bătrânul îi cumpără toate "planetele", cu lădiță și papagal cu tot. îl fascina posesia unui astfel de obiect în care stăteau înghesuite ca ntr-o stranie arhivă, destine de un ban bucata. Când bătrânul ieși din bodegă, vânzoleala târgului se mai potolise. Majoritatea tranzacțiilor se făcuseră, banii se mutaseră dintr-un buzunar într-altul și acum doar amatorii de chilipiruri mai cumpărau, la spartul târgului, marfa mai proastă, rămasă nevândută. Unii își aruncau claie peste grămadă catrafusele și
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
de-asemenea, Încât nu pot Îndrăgi pe nimeni. Am Încercat, mărturisi el, de atâtea ori să mă leg ba de o ființă, ba de alta, și de fiecare dată am dat greș. De altfel, e prea mult zgomot, prea multă vânzoleală În universul vostru. La voi până și peștii vorbesc prea mult... Spunând acestea, Extraterestrul Își Încheie nasturii de la costum și coborî În ogradă. „Ce rost are să-mi bat capul cu prostii? Câtă rațiune poate avea o ființă alcătuită doar din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
bătaia de aripi a unui fluture de noapte. Dacă ar da drumul cadrului de metal al ferestrei, ar putea lua zilele acelea năucitoare de vară și ar putea da cu ele de pământ, preschimbându-le în apă și vânt și vânzoleală. Își simți mușchii contractându-se, parcă un tunet își găsise în ea ecoul. Tunetul mugi din nou. Kulfi, udă leoarcă, deschise gura larg și mugi la rândul ei. Pământul dispăruse sub ea. Bălțile formate se uniseră în lacuri și o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
o avea la începutul piesei. Trăind într-un „spațiu închis”, fără ieșire, personajele comediilor caragialene „nu pot ieși din masca lor”. Efectele noii tehnici se resimt în consistența și coerența personajului ascuns de mască. În mișcarea amețitoare, tumultoasă și în vânzoleala plină de încurcături din spațiul închis, totalitatea umană își pierde simțul realității. Lumea e interpretată de Caragiale în simboluri comice, în viziuni care traduc adevărurile în oglinzi bufone, pentru a le întipări mai exact dimensiunile reale de „lume absurdă”, „de
PERSONAJUL COMIC ÎN TEATRUL LUI I. L. CARAGIALE by Aurora Ștefan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/380_a_592]
-
dar Charlotte, care fusese trimisă de mamă în India tocmai în acest scop, n-a cedat chiar așa de ușor. S-a atârnat de gâtul lui, l-a tras la loc și, cu toate că aproape scoteau fum de atâta agitație și vânzoleală, până la urmă, cele două părți au ajuns la o înțelegere. După o săptămână, își anunțau logodna și la trei luni se căsătoreau în biserica anglicană de la Peshawar. Noaptea nunții a fost la fel de rău prevestitoare ca și primul sărut. După câteva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
despre altul mult mai multe decît lăsam să se înțeleagă. Ne-am scuturat cu putere mîinile, depărtîndu-ne în grabă. Dînsul era chemat la primărie cu treburi importante. La școală, pe mine mă reclamau altele, mai mărunțele. Directoarea, care terminase cu vînzoleala încadrărilor de la raion, începu să treacă zilnic prin cancelarie. Lăsîndu-și baltă trebile gospodărești, se înfățișară în pripă și învățătoarele. Ca aborigene, pentru sat ele rămîneau tot „alu’ Zup” sau „Mîntuleasa”, complăcîndu-se, cu tot profundul lor dispreț față de consăteni, în obiceiuri
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
cealaltă a ochiului de apă, cuminte și tăcută, dar atentă și ea la cele ce se petreceau, mama lui Lică abia dacă se vedea din buruienile Înalte. Băieții o zăriră, dar nu avură Îndrăzneala să-și spună ceva. Spre seară vânzoleala se potoli. Pe Lică, Înfășurat În foaia lui de cort, Îl urcară Într-o mașină. Băieții Își luară plasa și bicicletele și coborâră fața dinspre sat a Digului. Se opriră. Soarele, roșu, apunea. Câmpurile miroseau a tot ce putea fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
facem economie și gazdelor noastre de la IAS: vor găti mâncare mai puțină, iar tovarășul responsabil de la magazia de alimente va fi de-a dreptul Încântat. Vă aștept mâine la mine În birou, cu cererile scrise.” În noaptea aceea a fost vânzoleală În toate barăcile. Nimeni n-a Închis un ochi. La mare preț erau colile de scris și plicurile. Se Întocmeau cererile oficiale și se ticluiau către comandant false scrisori din partea părinților, În care se dădeau motive puternice pentru a le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
să se spele. Printre șiroaiele ce li se scurgeau În chică și pe fețe Își aruncau Înjurături și amenințări, dar nu făcură nici o mișcare spre a porni din nou bătaia. Soldatul Cătănuță nu se clintise din patul lui, cu toată vânzoleala din jur. Își proptise mâinile sub cap și privirile În tavan. La lumina chioară a unui bec, și el Împestrițat de muște, i se părea că petele mici, rotunde și negre lăsate de insecte semănau cu niște constelații. Era limpede
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
mamă-sa și pe tată-său. Ca să cruțe din lemne, făceau focul Într-o singură sobă și dormeau tustrei În același pat. „Eee”, făcuse Baronu, care pe vremea aceea nu-și căpătase Încă porecla, „mă trezesc eu noaptea și aud vânzoleală În pat lângă mine. Întâi m-am speriat, pe urmă am Început să bănui câte ceva; m-am luat de gânduri. Eu dormeam la picioarele lor. M-am băgat ușurel sub plapumă. Patul scârțâia și nu m-a simțit nici unul. Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
bănuți de metal pe ochi. Vecinele Îl spălaseră, după datină, Îi lăudaseră bărbăția și una dintre ele Îl bocise. La cap Îi ardea o lumânare din ceară curată adusă de Director. Într-un colț, privind atent și nedumerit la toată vânzoleala din jurul mortului, stătuse, fără să Încurce pe cei care Îl puteau vedea, Iedul. Pe măsură ce Își dădea seama că binefăcătorul său nu mai era viu, se chircea În sine din ce În ce, apoi se topise Încet și dispăruse. „A plecat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
Știam eu pentru cine!... Cum ai dormit, dragule? Bine ca niciodată, sfințite. După ce îi urma regula de dimineață, ne vom căuta cale către iaz. E drept că totul se petrecea ca după un ritual: bălăceala în pârâiașul din coasta chiliei, vânzoleala păsăretului prin frunzișul copacilor din preajmă care păreau că se întreabă ce se întâmplă pe malul pârâiașului sau poate că au băgat de seamă că sunt străin de locul acela... Am mâncat și am rămas să-l aștept pe bătrân
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
au fost făcute de Iani (Hadâmbul) vistiernicul și apoi au ajuns domnești. Acum te-aș înteba dacă îți mai amintești de Chervăsăria domnească? Ba bine că nu. Păi n-am fost noi cândva la chervăsărie și ne-am minunat câtă vânzoleală-i acolo? Și, ca să-ți dovedesc, sfințite, că nu mă laud, am să-ți spun că de peste Ulița Chervăsăriei ne privea biserica Sfântul Lazăr, ridicată din cărămidă la 1785 de Sandu și Luca Grigorie, pe locul alteia din lemn, ctitorie
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
și o să mai stăm și noi un pic unul cu celălalt. Minunat. Vreau sandale cu clementină. Termină. Nu te mai gândi la ele. Mai iau o gură de cafea, mă rezem de spătar și mă sforțez să mă uit la vânzoleala străzii. Oamenii se plimbă încoace și încolo, cu sacoșe în mână și vorbind, și uite o fată care traversează, îmbrăcată în pantaloni foarte drăguți, cred că de la Nicole Farhi și... O, Doamne. Un bărbat între două vârste, cu costum închis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
adânc și‑mi împrospătez rujul. Apoi ies din casă și ocolesc casa familiei Webster. Mă strecor fără să mă vadă nimeni în cort printr‑o deschizătură laterală și mă uit la lume. Toți se plimbă încoace și‑ncolo, într‑o vânzoleală generală și nimeni nu mă vede. Lângă intrare stau aliniați Tom, Lucy și părinții lor, dar nici moartă nu mă duc acolo. Așa că mă fofilez spre o masă goală, mă așez, după puțin timp vine o chelneriță și îmi dă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
cu mai mult decât poate duce. — Ei bine, dacă pe el Îl caută, are ghinion, zise Lou de după birou. Derek a plecat acum o jumătate de oră. * * * Am găsit-o pe Lesley În vestiarul femeilor, care era gol acum, după vânzoleala de la prânz. Era ghemuită pe o bancă și se vedea că plânsese. Combinația dintre galbenul costumului de gimnastică și verdele colanților, care era extraordinară atunci când era veselă, Îi făcea acum fața să pară mai palidă. Chiar și ochii ei albaștri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
Băăi, mi-au șparlit ăștia telefonul, actele și 200 dă euroi! C’ești nebun!? Dintr-odată Baronu’ se umflă și plesnește împroșcând pereții cu mațe și fiere: nimeni nu-și mișcă găoaza din sală! toți vine cu gențile la control! Vânzoleală proteste înăbușite bagaje violate. Cei mai vechi, mai umflați, își fac seriile la o parte. Li se fâlfâie de fierberea din jur - încă mai râd pe seama Baronului. Își fac seria, se ridică, se admiră din mers în oglindă ori pur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
ea, să i-o descriu, să nu fie șocat omul când o va vedea. M-am urcat în vagonul de clasa întâi spre Botoșani. În familia Firidă era mare zarvă. Pregătirile erau în toi, telefonul suna non-stop. M-a mirat vânzoleala aia - s-o fi însurând, în sfârșit, Sabin cu fata vreunui vameș bazat. Mă rog, cine se-aseamănă s-adună! Jenant era că urma să-mi fac praștie toate paralele pe care le aveam la mine, și asta ca să plătesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
tâmpesc, cabalin, emanând o halenă alcoolică înfiorătoare, atunci când șoptește: Am visat..., am visat..., o scară..., o scară de piatră..., de granit..., de travertin..., dracu' s-o știe..., o scară mare..., o scară la Cer..., și era o aglomerație..., și o vânzoleală..., pe trepte, măi..., ca pe timpurile alea bune, la noi..., la stadion...., unii urcau..., alții coborau..., destui..., fiecare cu treaba lui..., și voiam și eu..., să urc..., să mă lămuresc ce este deasupra..., și de unde vin ăia toți...? și unde
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
Sau peste trei sau peste patru, la mahomedani, va fi niscaiva revoluție. La Ierusalim, pe-aproape de Biserica Nașterii Domnului, vor bubui tunurile. Pe Esplanadă, niște moschei străvechi se vor dărâma, va fi mare scandal, bastoane, pietre, pumni, scuipați, emoții, declarații, vânzoleală, războiul va ciocăni, hăt! până la ușa bătrânei Europe și arabii le vor tăia din start petrolul, tuturor necredincioșilor. Și vor ieși, apoi, nebunii cămilari, la Jihad... Dar și acestea vor trece! Peste patru puncte sau peste cinci... Sau peste șase
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]