3,550 matches
-
unei perdele negre de stofă ce atârnă de sus și până jos pe fațada gheretei, ca și cum ghereta ar fi în doliu. Astfel încât, nu-l poți vedea pe ofițerul care trebuie să-ți ștampileze pașaportul. Reținusem și amănuntul că documentele, fiind vârâte pe sub stofa neagră, aceasta făcuse un pliu dedesupt... în aceeași clipă, mă gândisem că poate și în infern există asemenea posturi mascate, condamnații să nu vadă cu cine au de-a face, - cu Diavolul-șef. Așteptam de vreun sfert de
Berlin ori nicăieri by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/8266_a_9591]
-
Mircea Mihăieș Nu credeam s-ajung să-mi pun, ca-n piesa lui Nenea Iancu, întrebarea din titlu cu asemenea seriozitate. A trebuit să vină alegerile locale din 2008, a trebuit să ni se vâre pe gât si-mu-lacrul de vot uninominal pentru a realiza uriașa fraudă la care suntem părtași. După aproape douăzeci de ani de practică așa-zis democratică, România oferă imaginea dezolantă a unei țări în care "baza" și "suprastructura" nu mai au
Eu cu cine votez?! by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/8438_a_9763]
-
invită să o deschidem, ca pe o cutie a Pandorei, ca să intrăm în poveste. Ca și în celelalte montări, și aici, totul se simte. Cu retina, cu viscerele, cu auzul, cu mirosul. Se face cald sau frig, marea ți se vîră în nări și în suflet. Ca și ochii speriați ai Desdemonei. Ca și ochii lui Othello, hăituit de propriile limite, de propria masculinitate. Maurul-lup de mare clătinat și destabilizat de tenebrele geloziei. Statura lui impozantă nu mai privește departe, întinderea
Shakespeare mai presus de orice (II) by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/8453_a_9778]
-
chiar sacră. Puțini gândesc că uitarea e soră vitregă cu amintirea mincinoasă și resentimentară. Aruncându-mi privirea pe noua față a primului roman semnat de M. Sorescu în cotutelă cu Cenzura, să notez întâi că această fantomatic-violentă instituție nu-și vâră gheara până la p. 43. Și tot așa, între pp. 46-150, 177-266, 283-377, 382-431. Nu se atinge de roman pe pagini bune. Cenzura exista cu cât se camufla mai mult. Ce nu suporta, vedem acum pe de-a întregul. La modul
Imposibila de-cenzurare by Marian Victor Buciu () [Corola-journal/Journalistic/8467_a_9792]
-
era modernă - aglomerările. Case peste alte case, cuști de iepuri numite apartamente, în care auzi și suporți o bună parte din ceea ce se petrece în cuștile vecine. Metroul, în care, la orele de "de vârf" îți faci loc cu greu, vârându-te printre alți semeni, la fel de strâmtorați ca și tine din cauza celorlalți, dintre care faci parte și tu. Mai nou, străzile vechiului București, trasate pentru trăsuri și sănii cu cai (eu le-am apucat în copilărie), devenite improprii pentru puhoiul de
Corpul "conglomerat" by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/8480_a_9805]
-
de aceste producții de netă orientare didactică, cuceritoare și formatoare? Poezia "Cântec" se numără printre aceste capodopere, de inegalabilă grație. O mică anecdotă în versuri: un lup aleargă prin sat să fure copii plângăcioși; un om sărac vrea să-i vâre în sac pe micuții care nu se poartă bine; mai grav, un negustor bogat vrea să cumpere copii neiubiți de mamele lor! Trebuie imaginată reacția micilor ascultători față cu asemenea temeri; de trei ori, mama povestitoare spune: "și-a venit
Nostalgia impersonală by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/8498_a_9823]
-
c-o nuia: / "Lup flămând cu trei cojoace, / Hai la maica să te joace" - / Eu chemam pe lup încoace, / El fugea-ncotro vedea. // Ieri pe drum un om sărac / Întreba pe la vecine: / "Poartă-se copiii bine? Dacă nu, să-i vâr în sac!" și-a venit la noi la poartă / și-am ieșit eu și i-am spus: / " Puiul meu e bun și tace / Nu ți-l dau, și du-te-n pace! / Ești sărac dar n-am ce-ți face
Nostalgia impersonală by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/8498_a_9823]
-
să fie "doar" poeți. Constantin Acosmei și Marin Mălaicu-Hondrari, Dan Coman ori Ștefan Manasia fac parte din acest lot risipit pe întinderea provinciilor românești și închegat cu dificultate într-o imagine critică unitară. De fapt, ei nici n-ar trebui vârâți cu tot dinadinsul într-un standard poetic, într-un format convenabil care să-i instituționalizeze și să-i facă buni la export. Cel care e "doar" poet se simte bine în hainele lui de zi și de noapte. Nu vrea
Dinspre margine by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8552_a_9877]
-
prin clasa a zecea se vede cum - car, nu car ceva în mâini - stau cu umărul drept mai lăsat. Servieta și mai apoi sacoșele și pungile de plastic ticsite de cursuri, dicționare, caiete mari, zeci de cărți, sute de fișe vârâte în plicuri au fost calabalâcul meu de studentă la română-franceză. Adevărul e că, în tot acest timp scurs între 4 și 22 de ani, între grădiniță și Filologie, n-am prea făcut cumpărături pentru casă; n-am mers la piață
Tovarășe de drum Experiența feminină în comunism by Sanda Cordoș () [Corola-journal/Journalistic/8558_a_9883]
-
pătrate, cu cercuri, cu flori). Arătau ca niște cufărașe sau ca două farfurii adânci lipite una de alta, cu mânere cam tari și tăioase, tot din plastic, care se închideau cu un țumburuș - și el din plastic. Dopușorul ăsta se vâra într-o mică gaură și făcea cumva înfundat pac, chestie care mă îmbăta de plăcere. Așa că, pe la 12-13 ani, mă înghesuiam să merg la alimentara după zahăr sau macaroane ca să bălăbănesc coșul pe lângă mine, țanțoșă ca un curcan, cu perlele
Tovarășe de drum Experiența feminină în comunism by Sanda Cordoș () [Corola-journal/Journalistic/8558_a_9883]
-
lui Pantagruel. Oferim cititorului român povestirea de față, din volumul Opera celor trei cerșetori, prefațat de Vasili Aksionov. Omul de litere Gdov a ieșit de la restaurantul "Bavaria" către ora unu noaptea. Regretând că nu luase de la crâșmă o scobitoare, își vârî degetul în gură pentru a se scobi între dinți după o cină copioasă, din care nu lipsiseră peștele roșu, pulpa de porc, berea de butoi nefiltrată și multe altele foarte apetisante. Strada Tverskaia, ducând până în Piața Triumfalnaia, unde se află
Evgheni Popov în căutarea spiritualității pierdute by Margareta Șipoș () [Corola-journal/Journalistic/8639_a_9964]
-
și șase de ani și peste doi metri. E atât de înalt, încât nu poate fi asemuit cu un iepure, dar însuflețirea feței lui albe, paloarea ochilor albaștri și tremurul nervos al buzei de sus, sub nasul scurt, de câte ori își vâră o țigară în gură, explică, în parte, porecla care i s-a dat încă din copilărie. Stă locului, îngândurat, și copiii dau năvală spre el, se îmbulzesc. Prezența lui acolo îi stânjenește pe băieți. Se uită cu subînțeles unii la
John Updike Fugi, Rabbit by A. Gh. Olteanu () [Corola-journal/Journalistic/8410_a_9735]
-
nu-l poate identifica: uneori pare a fi de varză gătită, alteori e respirația ruginită a unui cuptor și câteodată e ceva moale care se descompune în pereți. Urcă scările spre căminul lui, la ultimul etaj. Ușa e încuiată. Când vâră cheia în broască mâna îi tremură, zvâcnind ca sub un efort neobișnuit, și metalul scrâșnește pe metal. Dar, când deschide ușa, o vede pe soția lui tolănită într-un fotoliu, cu un pahar de Old-fashioned în mână, privind la televizor
John Updike Fugi, Rabbit by A. Gh. Olteanu () [Corola-journal/Journalistic/8410_a_9735]
-
răspunde. El își despăturește cu grijă haina, se duce la debara și ia un umeraș de sârmă. Debaraua e în living, și ușa nu se deschide decât pe jumătate pentru că e blocată de televizor. E atent să nu atingă cablul vârât în priza aflată de cealaltă parte a ușii. O dată, Janice, care e foarte împiedicată când e însărcinată sau cherchelită, și-a înfășurat din greșeală firul în jurul piciorului și a fost cât pe ce să tragă jos aparatul, un televizor de
John Updike Fugi, Rabbit by A. Gh. Olteanu () [Corola-journal/Journalistic/8410_a_9735]
-
Noroc că-l prinsese el în vreme ce abia se mai ținea în suportul metalic, mai înainte ca pe Janice să o apuce obișnuitele atacuri de panică. Oare ce-o făcuse să se schimbe? De ce se temea? Fiind un bărbat ordonat, Rabbit vîră cu pricepere colțurile umerașului în umerii hainei, după care își întinde brațul lung și îl atârnă de bara vopsită, alături de celelalte costume. Se întreabă dacă să-și scoată de pe rever ecusonul pe care scrie "reprezentant de vânzări", dar își spune
John Updike Fugi, Rabbit by A. Gh. Olteanu () [Corola-journal/Journalistic/8410_a_9735]
-
plin de bunăvoință față de nenorocirea lor atât de mare. Sute și mii de refugiați trec la noi cu familii, cu mașini, cu tot ce au putut apuca în grabă. Mareșalul Smijly Ritz, Vech, sunt și ei printre fugari, după ce au vârât țara lor în nenorocire; iau și ei calea exodului. Amândoi sunt internați la noi în țară, iar restul tot așa. La examenul din toamnă se prezintă și câțiva polonezi. Primesc și eu unul, un doctor de meserie, dar interpreta frumușel
Amintiri(III) by Aurelia Cionca () [Corola-journal/Journalistic/83673_a_84998]
-
neînduplecat. Nici măcar lacrimile soției sale, blânda Aldonça Soares de Valladares, nu izbutiseră să-l clintească. - Pentru noi e un favor, iar pentru Inesita o onoare s-o însoțească pe viitoarea regină a Portugaliei, spusese el cu glasul bubuitor cu care vârâse groaza în musulmani în bătălia de la El Salto. Gândește-te ce înseamnă asta. Unde mai pui că o să-și poată găsi și ea un soț mai de Doamne-ajută. Am auzit că portughezii sunt mojici și împuțiți, dar buni la pat
Cu inima smulsă din piept by Radu Paraschivescu () [Corola-journal/Journalistic/8429_a_9754]
-
ales-o pe cea de a doua întâi, pe sora mare? vitregă. Noaptea, spre zori, se strecoară în odaie și cu multă grijă, asigurându-se că amândouă dorm adânc - prima lua somnifere, era,... avea o boală de nervi... încet, se vâră în patul larg, ușor, între ele, și începe să o mângâie pe cea dintâi... îi face ce îi face, și cum nu reacționa în nici un fel, o lasă și întinde mâna spre cea măritată, care simte atingerea, ca orice femeie
Hipolit, al doilea (fapt divers) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/7788_a_9113]
-
el se duce singur acolo înarmat cu o carabină încărcată cu mai multe gloanțe și cu cuie tăiate. Cum au ajuns la intrarea vizuniei, aprinde o lumînărică de ceară pe care o lipește deasupra carabinei, și apoi începe a se vîrî tîrîndu-se pe pîntice și cu arma înainte. îndată ce ursul vede lumina, începe a morăi și a se trage îndărăpt; omul îl urmează pîn' în fund și pînă să apropie lîngă el. Dobitocul înspăimîntat să ridică după obicei în două picioare
Epistolă către Odobescu (V) by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/8015_a_9340]
-
română. Ba chiar, pagina lui Iisus a ajuns atât de faimoasă pe Facebook încât a fost transpusă în mai multe limbi, printre care arabă și spaniolă. Cum Iisus are propria pagină pe Facebook, nici Satana nu putea să nu-și vâre coada. Totuși, pagina sa este destul de seacă, în comparație cu Jesus Daily, iar fanii s-au strâns în număr mult mai mic - abia 6.000 de persoane. De asemenea din cei care postează pe acea pagină sunt și iubitorii binelui, ce îl
Lupta între Bine şi Rău se dă pe Facebook: Iisus versus Satana () [Corola-journal/Journalistic/69042_a_70367]
-
vă-zu-tă. Acum acolo este o mică plan-ta-ție și ga-zon, dar în anii șai-zeci era un te-ren cu pietriș, uti-li-zat ca loc de parcare pen-tru ma-șini. Tot ce avea de fă-cut asa-si-nul era să des-chi-dă portba-ga-jul ma-și-nii și s-o vâre acolo pe Har-riet. Când am în-ce-put cău-ta-rea, a doua zi, ni-meni nu-și ima-gi-na că a fost co-mi-să o cri-mă - noi ne-am concentrat cer-ce-tă-ri-le pe plajă, pe clădiri și pe par-tea îm-pă-du-ri-tă din apropierea por-tu-lui. - Deci, ni-meni
Stieg Larsson Bărbații care urăsc femeile by Elena-Maria Morogan () [Corola-journal/Journalistic/8153_a_9478]
-
fierbinți O disecție a temelor fierbinți, scandaloase, pe ici, pe colo, propune numărul 458, din 30 iulie, al OB-SER-VATORULUI CULTURAL. Problema Spiru Haret (și nu de vizionarul ministru e vorba, ci de universitatea care l-a recuperat spre a-l vîrî în scandal), dezbătută într-un interviu cu decanul de la Litere (Universitatea București) Liviu Papadima, care-i răspunde lui Ovidiu Șimonca de ce, împreună cu alți mulți profesori de la stat, susține cauza ministerului. Cauza respectării unor reguli, aceleași pentru toți, de bună seamă
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/7053_a_8378]
-
nostalgii de prospețime, ale vieții la țară: "Doi boi mărunți și leneși... Un vițel.../ Din când în când adie vânt fierbinte./ Miroase-a lapte crud și-a mușețel.// O fată duce boii și cuminte/ Dă Ťbună ziuať. Soarele rebel/ Îi vâră'n ceafă dinte după dinte." În schimb, în Marșul prin iarnă îl simți pe Emil Botta, cu înscenări complicate, costume bogate croite pentru același și același personaj: "Cu majestate de regină/ Moartea stă sus pe vârtej de hermină." Acorduri și
Carne și vînt by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7073_a_8398]
-
Se va mai repeta, oare?... parcă aud vocea caldă a lui Emil Boroghină: "Da!". Întorc privirea și mă înțepenesc în ochii lui Constantin Chiriac. Dă din cap a încuviințare. De unde știe el ce e în mintea mea? Sau și-a vîrît dracul coada?... De-a lungul anilor, relația noastră a cunoscut suișuri și coborîșuri. Momente de liniște, de furtună, de zbucium. Toate astea au întărit-o. Au întărit ideea de prietenie, credința noastră în valoare, în țăcăneala fără de care nu poți
Edinburgh semnează pactul cu Mefisto by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/6978_a_8303]
-
care trăia într-o casă modestă de la marginea orașului Edo. Cei doi au mâncat și au băut pe săturate, apoi, fiind târziu, orbul s-a ridicat să plece. - Ia felinarul ăsta, i-a spus prietenul. E o beznă să-ți vâri degetele în ochi. Și i-a întins un felinar din bambus, în care ardea o lumânare. - Dar eu nu am nevoie de felinar! i-a spus orbul. - Ba da, ai, crede-mă. Dacă trecătorii nu te văd pe drum, ar
Jean-Claude Carrière - Povestiri filosofice by Emanoil Marcu () [Corola-journal/Journalistic/6981_a_8306]