2,982 matches
-
materialului eliotesc inițial, prolix și uneori înclinat spre conservatorism. Meritul uriaș al acestui creator de modernitate ocultat este scos în evidență de însuși Eliot, prin dedicația către „il miglior fabbro”. Ca eminent doctorand la Harvard, prins însă, la propriu, în vârtejul european al Primului Război Mondial, până a nu mai putea să-și finalizeze teza, T.S. Eliot a fost extrem de sensibil la ceea ce Heidegger identificase ca pierderea de densitate a lui Sein în textura fluidă însă ciuruită ca un șvaițer a lui Seiende
T.S. Eliot sau aventura poetică totală by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/4252_a_5577]
-
inele răsucindu-se lent deasupra figurii prăbușite a lui Janet Leigh, un poem răzleț deasupra morții cumplite, iar apoi apa însângerată, adunându-se în bulboane în jurul gurii de scurgere, minut după minut, și în cele din urmă pierind într-un vârtej. Era nerăbdător să vadă din nou. Voia să numere inelele de perdea, poate patru, posibil cinci, sau mai multe, sau mai puține. Știa că și cei doi bărbați de la peretele alăturat vor privi absorbiți. Simțea că împărtășesc cu toții ceva, noi
Don DeLillo Punctul Omega by Veronica D. Niculescu () [Corola-journal/Journalistic/4273_a_5598]
-
se ridică „un suflu rece”, semn că „oaspetele mult așteptat”, menit să absolve lumea de păcate, „e pe aproape.” El e Nimicitorul ce-și are „rădăcinile” înfipte adînc „în viețile ce nu se întorc”. Sosirea lui anihilează patimile, stîrnind un vîrtej nostalgic de aduceri aminte în sufletele celor sortiți pierii. „Acum dintr-o dată mă cuprinde entuziasmul/ atroce plimbări pe sub uriașe oftaturi/ tu ai gura închisă”, pecetluită de „asfințitul dragostei ce fabrică oxizi...” În acest din urmă vers, cuvîntul „oxizi” pare un
Negru pe negru și negru pe alb by Nichita Danilov () [Corola-journal/Journalistic/4299_a_5624]
-
iar cu ultima îl mângâiam pe bătrân. Timpul înghețase undeva între plămâni și creier. Voiam să ajungem odată la capătul dru mului, să îl internăm pe tata și să ne luăm rămas-bun filmându-ne cu telefonul mobil. Pluteam într-un vârtej de năluciri nediferen țiate. N avea rost să-mi fac sânge rău. Juju se scobea în ureche cu o cheie. Conduceam în zigzag atent la piesa de teatru radiofonic. Fie aveam creierii împușcați, fie posteritatea operei lui William Shakespeare nu
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
palma trăsnită pe obrazul acela fierbinte, întunecat și aspru ca o perie. Se uită la toți fără să-i vadă, cu chipul neclintit, cu ochii limpezi, albă de furie și indignare. Brusc, parcă s-ar fi dezlănțuit în ea un vârtej care-o luă pe sus, începu să danseze. Dansa strecurându-se printre mese și privea prin culoarul ce se deschidea în fața sa cum bătrâna sta în ușă și-o urmărea. Obrazul ei stăpânit și uscat, cu crețuri mărunte în jurul ochilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
liniștit și mai prelung, scufundându-se în moartea aceea aparentă care-l despărțea de ea, apoi ea însăși risipindu-se moale, sfârșită, adormind și visând cai albi alergând pe-o câmpie înzăpezită, cu coamele-n vânt. Cai albi, zăpadă. Un vârtej în care se contopise deplin când auzi prin somn pași alergând sub geam și strigăte. El își trase brațul, șoptindu-i ceva. Dormi înainte, parcă se grăbi prin somn să doarmă mai repede dacă așa ceva era cu putință -, să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
centrală. Ce strigă oamenii aceștia? Ce s-a întâmplat? Răsuflă greu în întuneric. Se ghemui la pieptul ei, apoi sări, înainte ca ea să-l rețină sau să-l cheme, să-l înlănțuie cu brațele și să-l soarbă în vârtejul ei alb de liniște și flacără. Sări din pat înainte ca ea să se dezmeticească și poate chiar să se smulgă din somn și-ncepu să se-mbrace. Se-mbrăca, îl auzea bâjbâind după lucruri prin cameră, și vocea lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
kayaking și rodeo kayaking. „Creek kayaking” se referă la parcurgerea unor râuri de munte cu debite mari, pe distanțe de la 50 km până la câteva sute de kilometri, iar „rodeo kayaking” se face aproape static, pe porțiuni mici de râu, cu vârtejuri și valuri mari, unde se fac figuri acrobatice. raftingul - este coborârea cu bărci speciale ale unor ape repezi de munte, caracterizate prin anumite grade de dificultate (praguri, cascade, curenți puternici). Se realizează cu echipament adecvat, cum ar fi căști de
România : patrimoniu turistic by Viorel Rîmboi () [Corola-publishinghouse/Administrative/91702_a_93090]
-
de a fi a poetului este "un impas plin de terori". Textele lui Emil Botta tind spre un vid interior, "posedă o capacitate fără pereche de a sugera sentimentul abisului care soarbe o existență inutilă. Viața devine în ele un vârtej de ape repezi, rotitoare, cu o fantastică putere atractivă spre adâncuri. Textele stau sub simbolul poesc al genunii amețitoare în care se scufundă corabia lui Arthur Gordon Pym"38. Botta este un poet al stridențelor: la nivel verbal, ca și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
ale lor, cald fiind, se duseseră să se scalde În Dunăre, pe care o știau de mici. Cum apa este cea mai Înșelătoare cale, la un moment dat fetele au Început să strige ajutor către tatăl lor, prinse Într-un vîrtej puternic și trase către mijlocul apei. Disperarea omului nu mai cunoștea margini. Neputincios În a-și salva copiii, agitându-se În toate părțile, chemând la rândul lui ajutoare. Totul a fost zadarnic. Copilele au fost găsite abia după trei zile
În vâltorile Dunării de Jos by Flora Mărgărit Stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1138_a_2049]
-
să simtă de la un moment o anume inconsistență a relației lor, o anume limitare proprie „singurătății în doi”? Mă întreb și eu... P.H.Lippa nu încearcă să speculeze eseistic asupra relației dintre Profesor și Teodora. Notează doar atât, că în vârtejul unor întâmplări care au copleșit-o, ea pare să fi găsit sprijin în bărbatul acesta matur, dar nu bătrân, cultivat și hârșit în ale vieții, aparent echilibrat, dar capabil de surprinzătoare elanuri erotice; imaginativ, uneori liric, dar căutând mereu temeiuri
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
după o lungă „hibernare” a simțurilor, din care nu spera să mai iasă, se simte din nou femeie... Era un fel de „descătușare” a unei energii pe care nici nu știa că o posedă. Se simțea atrasă ca într-un vârtej ce-i provoca o dulce amețeală, o stare în care putea să ia totul de la capăt, tot ce pierduse ori, poate, nici nu avusese pînă la întâlnirea cu Domnul R.: dragostea. El, însă, nu îndrăznește să meargă atât de departe
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
mă!... Nu mergi odată? strigă la el Ilinca din poartă. Ce-i cu tine de ești așa molîu? Vin și eu... îndată... răspunse abia murmurat Bărzăunul. Duceți-vă voi înainte! Iar în mintea sa începură să se împletească într-un vîrtej fantastic cuvintele: "mămăligă", "flecăreală", "molîu"... De ce oare i le-o fi spus Ilinca tocmai lui? Nu cumva îl disprețuiește? Și porni încet, cu mîinile la spate și ochii în pămînt, de parcă s-ar fi dus la eșafod. Departe, în fața lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
intimitate a ființei noastre. Auzi, nu cauți; primești și nu întrebi cine dăruiește. Ca un fulger, gândirea țâșnește dintr-odată cu o necesitate absolută... Toate acestea se petrec fără ca libertatea noastră să ia parte, și totuși suntem antrenați ca într-un vârtej de către un sentiment de libertate, de suveranitate, de atotputernicie, de dumnezeire. Ceea ce este cel mai straniu, este caracterul de necesitate prin care se impune imaginea, metafora...Ai impresia că este vorba de expresia cea mai firească, cea mai justă, mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
Ferdinand Lindemann, rămâne irezolvabilă, datorită faptului că intervin numere matematice ne-algebrice, transcendente. Amintim că și Eminescu (ms.2255, f.362) a vorbit de "cvadratura cercului ca ecuație socială" de asemenea irezolvabilă, figurată printr-un desen: omul prins într-un vârtej, "un baraj cu ecluză", cum a observat distinsul eminescolog George Munteanu. În cele ce urmează, vom încerca să arătăm că arhitectura ideală a unui poem pornește și se dezvoltă de la o cvadratură a cercului. De astă dată, însă, rezolvabilă la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
mișcă, geniul este Autorul însuși încarnat în comediant și corectându-se pe sine însuși, comedia prin gura acestui... Carrascal meditează; cuvintele lui don Fulgencio i-au invadat cu bolboroseli sufletul, ca apele din inundații care intră în adâncul prăpastiei formând vârtej în conștiința sa. Adică... zice ca și cum s-ar deștepta din vis. A pregăti, a spiona un moment metadramatic! adaugă don Fulgencio. Asta e prea mult pentru Avito; dă peste știința sa. Este atât de sublimă filosofia că numai în parabole
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
sa, înainte de a adormi. De asemenea, pe toți îi mustră conștiința, pentru că toate persoanele care figurează în povestirea mea adevărată au, mai mult sau mai puțin, conștiință capabilă de remușcări. În ceea ce privește pe insondabilul don Fulgencio, cine este capabil să contabilizeze vârtejul de idei pe care catastrofalul său discipol i le-a cauzat? Știm că meditează mereu serios dacă adevăratul moment metadramatic nu este cel al morții. Și acum, amintindu-și ultima întrevedere pe care a avut-o cu Apolodoro, acela al
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
directă, deschisă, provocatoare sau folosești o frază de efect care să spună contrariul a ce se așteaptă clientul să audă, fie că utilizezi efecte de voci și imagini sau efecte grafice deosebite, totul are ca finalitate scoaterea clientului tău din vârtejul de informații la care e supus zilnic. Iarăși te duci la Maslow! Dacă ar trăi domnul Maslow, cred că ar trebui să-mi dea un procent din averea lui. Hai să facem practic exerciții: comercializezi aer condiționat și începi construcția
Cum să-ţi faci publicitate : ghid practic testat by Dan Ştefanov [Corola-publishinghouse/Administrative/938_a_2446]
-
uita. Vorbim de un bărbat cu experiență. Expe riență de pescar și de actor profesionist. Și uite că toate astea se întâmplă tocmai ca să le contrazică și să le anuleze pe zecile de femei care i-au încălzit patul. În vârtejul din mintea lui, apar imagini fulgerătoare, și el nici măcar nu le poate opri, nici măcar nu e capabil să le fixeze o clipă, să le înțeleagă, delirul de imagini durează și doare, imaginile se succed cu viteza luminii și mici furtuni
Romantic porno by Florin Piersic Jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1344_a_2728]
-
care recită dus pe gânduri, cuprins de melancolie, ultima strofă: "Curg zilele spre alt destin Nici timpul nu se-ntornă-acum Iubirile nu mai revin Sub podul Mirabeau Sena unduie lin"! Uneori, după "poduri", trecea pe la Tour Eiffel, să se cufunde în vârtejul multicolor, sonor și pestriț al miilor de gură-cască. În drum spre casă descoperise în zonă, pe o străduță laterală, un restaurant românesc, "Miorița". Pe unde călătorise prin lume mai întâlnise restaurante așa-zis "românești" totul era mediocru, mâncarea, serviciile, mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
de aur. Săptămânile treceau una după alta, își intrase bine "în mână" cum se spune, începuse să-i placă aerul de familie. Fetele îl asaltau zilnic cu micile lor probleme, Camelia parcă își mai strânsese țepii. Se apropia decembrie, cu vârtejul de bucurii, de pregătiri, de vise... Într-o sâmbătă seara, când toată familia era reunită în sufragerie, Petre deschise discuția: Dragele mele, vine Moș Crăciun, vine Revelionul, Anul Nou... Ce facem, unde petrecem? Stăm acasă sau... Stăm acasă spuse ferm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
bine, elegant, cu Armani, papion, păr grizonat..., putând să mă prezint foarte bine nu numai în loja de la Ateneu, ci și în oricare alta, la Balșoi, Covent Garden, Scala din Milano... După Camelia, după mine și fetele, au intrat în vârtej de vestimentație, lăsându-le să se descurce cu mama lor sau cu colegele și prietenele, fiind la modă schimbul și împrumutul de rochii, fuste, bluze... Luni seara ne-a sunat Mihai să ne de-a vestea. Ne-am făcut că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
pofta de mâncare și vorbește foarte puțin. Mă îngrijorează starea ei și mă tot întreb ce l-o reține pe Naoji la Tokyo. Fără îndoială că-și pierde timpul cu scriitorul acela, Uehara. În clipele astea o fi prins de vârtejul frenetic al orașului. Cu cât mă las mai mult pradă gândurilor, cu atât mai amară mi se pare viața. Dovadă că nu mă mai controlez e că încep să vorbesc aiurea despre trandafiri și despre copiii pe care nu-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
Bourbon al Celor două Sicilii, ce a promis împroprietărirea țăranilor în fața amenințării din afară și a revendicărilor sociale din interior, a supus la grea încercare populația derutată. La exasperarea situației precare a locuitorilor au contribuit și bandele celor ajunși în vîrtejul evenimentelor în afara legii noului stat, bande cu greu reprimate. Situația apare și în romanul Mariolinei Venezia, dar numai după ce personaje convingătoare, antrenate în scene edificatoare o justifică. Între acestea cea cu țăranul greu de cap, dezertor pentru că nu putea să
Mariolina Venezia - De o mie de ani mă aflu aici by Doina Condrea Derer () [Corola-journal/Journalistic/8736_a_10061]
-
epilogul proaspăt editatului volum (traducerea germană a textelor este semnată de Ernest Wichner, Gerhard Csejka, Edward Kanterian și Ewa Ruth Wemme), am regăsit memorabil formulat de Mircea Cărtărescu "oful" multor scriitori români provocat de dificultatea de a ține piept "acasă" vîrtejului turbulent, isteriei unei ambianțe în special "bucureștene" care distruge orice "efort creator". Aș îndrăzni să completez ideea: nici în apus nu mai pot fi aflate oricînd și oriunde acele oaze de liniște prielnice reflexivității și creației. Dar există aici, pentru
Mircea Cărtărescu în presa germană by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/8770_a_10095]