903 matches
-
auzea zgomotul valurilor sparte de diguri și urma să fie o mare liniștită și plăcută pentru pescuitul din barcă. În cele câteva minute disponibile, m-am îmbracat sumar, anunțându-se o zi toridă. Mi-am luat cafeaua într-o sticluță, vâslele din boxă și am alergat în parcare. Restul sculelor erau pregătite în mașină, un Moskvici vechi, dar încă harnic. Am pornit grăbit motorul și-l ascultam cum toarce liniștit sub răcoarea dimineții. Începea să se crape de ziuă, iar întunericul
PESCAR PE MAREA NEAGRA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 202 din 21 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366750_a_368079]
-
peștele nu mai mușca. Apa mării aproape fiartă și lipsa curenților au amorțit peștele pe fundul apei. Am strâns sculele, mi-am recuperat parâma ancorei, am montat ramele și cu minciogurile puse în barcă, am început să trag liniștit la vâsle. Cu speranța că la mal voi găsi cumpărători, am cântărit din priviri grămada de pește, considerând că totuși a fost o zi mulțumitoare, pentru o asemenea vreme călduroasă și lipsită de bătaia vântului. Când vântul bate din nord, apa se
PESCAR PE MAREA NEAGRA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 202 din 21 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366750_a_368079]
-
Prin urmare, războiul și jaful devine ocupația națională, tinerii care nu mergeau la jaf erau disprețuiți de fete. Corăbii lungi de 25-35m, deschise, cu un singur catarg, o vela pătrată și colorată apar la orizont; aveau găuri pe lateral pentru vâsle, la prova cu cap de balaur, spaimă creștinilor, burtă puțin adâncă astfel încât puteau înainta la fel de bine în mare, dar și pe râurile interioare. La început au fost 3 corăbii, apoi 40, 100, 300 fiecare cu câte 100 vikingi. Dotați cu
HOINARI PRIN LUME de OLIVIA DUMITRU în ediţia nr. 2208 din 16 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/367490_a_368819]
-
cer. Nici o stea nu reușea să se strecoare prin perdeaua întunecoasă și prevestitoare de furtună. Speram ca luna palidă să-și facă apariția firavă pe bolta întunecată, prevestitoare de evenimente rele, să ne călăuzească pe direcția bună. Trăgeam tăcuți de vâsle. Eu și fratele meu mai mare cu patru ani și jumătate, am mai fost prinși de furtună în larg. Odată am tras fără oprire la vâsle două ore și jumătate continuu și am reușit să ajungem la mal. Fiind doi
INVINGEREA STIHIILOR de STAN VIRGIL în ediţia nr. 212 din 31 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366968_a_368297]
-
întunecată, prevestitoare de evenimente rele, să ne călăuzească pe direcția bună. Trăgeam tăcuți de vâsle. Eu și fratele meu mai mare cu patru ani și jumătate, am mai fost prinși de furtună în larg. Odată am tras fără oprire la vâsle două ore și jumătate continuu și am reușit să ajungem la mal. Fiind doi, chiar dacă nu mai eram la prima tinerețe, aveam experiența ieșirilor pe mare cu barca noastră mică, de peste șaisprezece ani . Speram ca la ivirea zorilor, marea să
INVINGEREA STIHIILOR de STAN VIRGIL în ediţia nr. 212 din 31 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366968_a_368297]
-
o ploaie rece și multe ore de stat în umezeală, te poți alege repede cu o congestie pulmonară. Aveam colegi care nu mai erau printre noi, datorită acestui fenomen, tratat cu nepăsare. După o jumătate de ora de tras la vâsle pe marea agitată, dar nu chiar așa de supărată, am ajuns cam la o milă marină de țărm. Speram să cădem pe zonă cu piatră și scoică pe fundul mării unde să fie și guvide. Am aruncat ancora și ne-
INVINGEREA STIHIILOR de STAN VIRGIL în ediţia nr. 212 din 31 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366968_a_368297]
-
duce furtuna spre larg? În caz că nu vom reuși să învingem furia mării, telefoanele mobile erau singura scăparea. Anunțăm poliția de frontieră să ne salveze. Cu amenda vedem noi ce v-om face. După vreo jumătate de oră de tras la vâsle, nu am parcurs nici trei sute de metri. Eu eram deja în apă până la genunchi. Se umpluse compartimentul unde stăteam cu picioarele, de la talazurile ce se repezeau cu forță în prova bărcii scufundate din cauza greutății mele și a apei aruncate de
INVINGEREA STIHIILOR de STAN VIRGIL în ediţia nr. 212 din 31 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366968_a_368297]
-
deja în apă până la genunchi. Se umpluse compartimentul unde stăteam cu picioarele, de la talazurile ce se repezeau cu forță în prova bărcii scufundate din cauza greutății mele și a apei aruncate de valuri. L-am lăsat pe frate să tragă la vâsle iar eu scoteam apa din compartiment. Din cauza proprie-mi greutăți, la fiecare val, apa intra la loc. Trebuia să facem ceva să ridicăm prova, să nu mai intre apa în barcă la fiecare val. M-am mutat pe aceeași banchetă
INVINGEREA STIHIILOR de STAN VIRGIL în ediţia nr. 212 din 31 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366968_a_368297]
-
ajungeam în zona de adăpost al digurilor, atunci puteam să îndreptăm barca spre golful nostru de acostare. Odată cu schimbarea cursului, s-a văzut că am început să înaintăm mai mult. Acum parcurgeam aproape câte un metru la fiecare tras de vâsle. Furtuna se întețea tot mai tare. Când eram pe coama valului ce ne întorcea spre larg, când staționam pe fundul abisului dintre două valuri de peste doi metri. Valurile erau largi și periculoase. Era suficient să te prindă travers ca să-ți
INVINGEREA STIHIILOR de STAN VIRGIL în ediţia nr. 212 din 31 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366968_a_368297]
-
val? Iată că începe să se zărească Cazino - ul. Însemnă că nu mai avem mai mult de jumătate de kilometru până la plaje. Intrasem deja în zona de influență a digurile. Acum înaintam peste un metru jumătate la fiecare tras de vâslă, chiar dacă forța noastră fizică nu mai exista. Mai mult frica ne dădea puterea necesară continuării luptei cu natura dezlănțuită. Când vom ajunge aproape de diguri vom încerca să o luăm spre Saturn, spre locul de acostare. Am aruncat ancora pentru a
INVINGEREA STIHIILOR de STAN VIRGIL în ediţia nr. 212 din 31 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366968_a_368297]
-
Saturn, spre locul de acostare. Am aruncat ancora pentru a ne mai odihni, simțeam că nu mai putem continua să înaintăm. Ancora nu ținea barca pe loc. Valurile ne duceau din nou târâși spre larg. Cât timp fratele trăgea la vâsle, eu trăgeam de parâmă să scot din nou ancora, care avea ghearele de prindere îndreptate de forța curenților și de aceea nu ne ținea ancorați. Mai aveam o sută de metri și am reușit să ajungem în dreptul hotelului Paradiso. Am
INVINGEREA STIHIILOR de STAN VIRGIL în ediţia nr. 212 din 31 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366968_a_368297]
-
valuri încărcată cu poveri, ea transportă înspre mare șlepuri, barje și vapoare. Apa ei învolburată este galbenă, mâloasă, c-a plouat în Europa, nu a fost vreme frumoasă. Malul abrupt de argilă mărginit de sălcii ascunde-o micuță barcă cu vâslele roșii. Este cald, vor să se scalde, în grabă s-au dezbrăcat și în Dunărea gălbuie amândoi s-au aruncat. Ei înoată voinicește, apa vrea să-i ia la vale, dar de barcă ei s-agață și vâslesc agale. Pe
VACANŢĂ LA DUNĂRE de CÂRDEI MARIANA în ediţia nr. 181 din 30 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367016_a_368345]
-
Alții la boala copiilor de acasă. Alții la apă. Acum dispăruse până și referința, puteam ajunge oricând, oriunde. În mijlocul trecătorii, o scurtă cascadă își privea cu jenă înălțimea. Ne-am oprit curioși și am ochit construcția mijlocitoare. O corabie din vâsle uriașe ne agățase gândul overseas. Eram, desigur, pe o insulă, una fericită și bogată, o iluzie copilărească a fiului meu. Vrrrrrrrrrrrr! Acum vom lovi avionul inamic! S-a prăbușit în cascadă! Cu mâna dreaptă purta doua frunze uriașe de eucalipt
ASA CUM A FOST ARUNCATE ZARURILE de MIHAELA CRISTESCU în ediţia nr. 185 din 04 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367110_a_368439]
-
bărci la apă, unele conduse de către un singur pescar, altele cu doi pescari și, unul câte unul, ne îndreptam ușor spre gura golfului dintre digul numărul unu și numărul doi din Saturn. Am luat direcțional perpendiculara pe mal, trăgând la vâsle liniștit. La început, se mai zăreau prin ceață bărcile apropiate, apoi, cu timpul, dispăreau. Curenții marini ne conduceau pe trasee diferite, doar goarna sirenei și clipocitul ramelor în apă se mai auzeau în liniștea întunericului. Încercam să mă mențin pe
CEATA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 185 din 04 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367109_a_368438]
-
întunericului. Încercam să mă mențin pe aceeași direcție, să nu mă abat nici în stânga, nici în dreapta. Riscam să mă învârt în cerc, dacă trăgeam într-o direcție mai mult, din cauza curenților care îmi schimbau cursul bărcii. Număram în gând câte vâsle trăgeam, pentru a aprecia distanța parcursă, știind că la o trăsătură de rame parcurgeam cam doi-trei metri, marea fiind ușor ondulată, iar curentul îndreptându-mă spre larg. Trebuia să trag deci, cel puțin șapte sute de rame pentru a ajunge pe
CEATA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 185 din 04 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367109_a_368438]
-
zgomot al locomotivelor prin triaj, sau al vreunui câine lătrând pe mal. Teama de necunoscut își făcea loc, fără să vreau, în sufletul meu. Dacă în loc s-o iau spre mal, mă îndreptam spre larg? Am început din nou numărătoarea vâslelor trase, căci altă modalitate de-a afla cât am parcurs nu era. După circa șapte sute cincizeci de rame ar fi trebuit să fiu aproape de mal. Când apa este limpede, se vede fundul mării și atunci știi că mai ai două sute
CEATA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 185 din 04 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367109_a_368438]
-
dacă bate vântul. Se auzeau surd valurile cum vuiau și se spărgeau de diguri. Crengile de tuia din fața ferestrei se legănau în bătaia vântului, dar eu nu m-am impacientat. Mi-am luat sticluța cu cafea, pregătită de cu seară, vâslele din boxă și am dat fuga la mașină. Când am parcat pe mal, am constatat că sunt singurul venit la acea oră, lucru care se întâmpla destul de rar. Erau colegi care veneau cu sculele pe biciclete, tocmai din cartierul Coloniști
MONSTRUL de STAN VIRGIL în ediţia nr. 182 din 01 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367119_a_368448]
-
auzea zgomotul valurilor sparte de diguri și urma să fie o mare liniștită și plăcută pentru pescuitul din barcă. În cele câteva minute disponibile, m-am îmbracat sumar, anunțându-se o zi toridă. Mi-am luat cafeaua într-o sticluță, vâslele din boxă și am alergat în parcare. Restul sculelor erau pregătite în mașină, un Moskvici vechi, dar încă harnic. Am pornit grăbit motorul și-l ascultam cum toarce liniștit sub răcoarea dimineții. Începea să se crape de ziuă, iar întunericul
PESCAR PE MAREA NEAGRA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1302 din 25 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349505_a_350834]
-
peștele nu mai mușca. Apa mării aproape fiartă și lipsa curenților au amorțit peștele pe fundul apei. Am strâns sculele, mi-am recuperat parâma ancorei, am montat ramele și cu minciogurile puse în barcă, am început să trag liniștit la vâsle. Cu speranța că la mal voi găsi cumpărători, am cântărit din priviri grămada de pește, considerând că totuși a fost o zi mulțumitoare, pentru o asemenea vreme călduroasă și lipsită de bătaia vântului. Când vântul bate din nord, apa se
PESCAR PE MAREA NEAGRA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1302 din 25 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349505_a_350834]
-
dacă bate vântul. Se auzeau surd valurile cum vuiau și se spărgeau de diguri. Crengile de tuia din fața ferestrei se legănau în bătaia vântului, dar eu nu m-am impacientat. Mi-am luat sticluța cu cafea, pregătită de cu seară, vâslele din boxă și am dat fuga la mașină. Când am parcat pe mal, am constatat că sunt singurul venit la acea oră, lucru care se întâmpla destul de rar. Erau colegi care veneau cu sculele pe biciclete, tocmai din cartierul Coloniști
POVESTE PESCAREASCA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1305 din 28 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349520_a_350849]
-
vâsliți cu toții, dacă vreți să aveți randament. Char și băiatul poate, spuse bărbatul, în timp ce împingea în Dunăre barca, în care depozitase cele necesare excursiei. Iulian, Adela și Andrei au sărit bucuroși în barcă. Era ceva inedit pentru ei. Adela luă vâslele și începu să le manevreze cu putere. - Așa se vâslește! Uitați-vă cu atenție la mine! le spusew ea. Femeia era îmbrăcată complet în alb, cu tricou și pantaloni scurți. Era foarte bronzată și pielea ciocolatie i se părea lui
“LABIRINTUL ENIGMELOR“ de CORNELIA PĂUN în ediţia nr. 1827 din 01 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350189_a_351518]
-
din ce-a fost eclipă peste oceanul din mine eclipă peste oceanul din tine cheie și simțiri prinse-n ușă, pe-un alt pământ, pe-un alt ocean să nu se audă, să nu se vadă, să nu... Barca fără vâsle ne-am iubit la intrarea de la bloc iubirea nostră consumată în trenuri cu navete albastre ne-am iubit într-o barcă fără vâsle m-ai iubit în barca din nuiele nebule și magie sumară furtună ...fulgere...zbor... Trecere Iubiți alergam
POEZII de MARIANA ZAVATI GARDNER în ediţia nr. 1439 din 09 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/350291_a_351620]
-
pământ, pe-un alt ocean să nu se audă, să nu se vadă, să nu... Barca fără vâsle ne-am iubit la intrarea de la bloc iubirea nostră consumată în trenuri cu navete albastre ne-am iubit într-o barcă fără vâsle m-ai iubit în barca din nuiele nebule și magie sumară furtună ...fulgere...zbor... Trecere Iubiți alergam atunci pe străzi sufletul meu sufletul tău orbeam lumina Arlechini urmăream un joc de bagatelle în gheațăria cu cioplituri lunare a Domnului Bugan
POEZII de MARIANA ZAVATI GARDNER în ediţia nr. 1439 din 09 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/350291_a_351620]
-
de mare Pot să gust ceea ce-am pierdut În visul din iatacul meu Cu atâtea limbi înroșite O formă o copie pe cealaltă In oglinda paralizată De voci joase fără formă Fără-nceput...fără sfârșit... Visul al optsprezecelea: Vanitate Vâslele-n sus, vâslele-n jos Regina mlaștinilor nu poate s-adoarmă Plutește trează peste vânătorii de suflete în labirintul de bârfe Vâslele-n sus, vâslele-n jos Regina apelor de culoarea ardeziei cercetează sufletul caselor cu țigle Regina fiarelor geriatrice
VISE DE MARIANA ZAVATI GARDNER de MARIANA ZAVATI GARDNER în ediţia nr. 866 din 15 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/350285_a_351614]
-
să gust ceea ce-am pierdut În visul din iatacul meu Cu atâtea limbi înroșite O formă o copie pe cealaltă In oglinda paralizată De voci joase fără formă Fără-nceput...fără sfârșit... Visul al optsprezecelea: Vanitate Vâslele-n sus, vâslele-n jos Regina mlaștinilor nu poate s-adoarmă Plutește trează peste vânătorii de suflete în labirintul de bârfe Vâslele-n sus, vâslele-n jos Regina apelor de culoarea ardeziei cercetează sufletul caselor cu țigle Regina fiarelor geriatrice alunecă, se rotește
VISE DE MARIANA ZAVATI GARDNER de MARIANA ZAVATI GARDNER în ediţia nr. 866 din 15 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/350285_a_351614]