282 matches
-
al lor în Țara Morților! strigă Auta ca să poată fi auzit de Iahuben, de la doi pași depărtare. Afară de Iahuben, nu-l auzi nimeni. O izbitură înfundată și un geamăt scurt îl făcură pe Iahuben să se uite repede în locașul vâslașului din marginea punții. Hunanupu zăcea prăbușit într-o parte și tâmpla dreaptă îi era mânjită de sânge. Valurile i-o spălau unul după altul, dar sângele se ivea mereu la loc. Atunci Iahuben, cu ochii îngroziți, îl căută pe Auta
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
Stătu în cumpănă o clipă, se uită în jur dacă nu-i vede nimeni, dar acum fiecare ins abia dacă mai putea să-și aibă grija sa. Într-o clipită, ajutorul de sutaș își sfâșie cămașa și se repezi spre vâslaș. Din lăcașul vâslei nu mai putea să cadă în mare, dar valurile pătrundeau și din margine și de sus și îl băteau fără încetare. De nu s-ar fi ținut cu o mână de trunchiul în care se legăna vâsla
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
ținut cu o mână de trunchiul în care se legăna vâsla părăsită, s-ar fi izbit cu capul de pereții groși de bârne. Cu cealaltă mână, ajutîndu-se de pieptul său și de dinți, Iahuben înfășură strâns în jurul capului acestui nenorocit vâslaș pânza sfâșiată din cămașă. Îl trase pe Hunanupu la o parte și începu să vâslească el. Marea neagră urla. Din ea se ridicase un stâlp de apă neagră cu creștetul înspumat care venea amenințător spre corabie. O clipă, Iahuben lăsă
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
liniștise de tot. Un slujbaș regesc ocolea puntea să vadă dacă totul era așa cum a fost. Când ajunse la Iahuben, rămase cu gura căscată: - Ce faci aici? Iahuben zâmbi șiret: - Vâslesc, nu vezi! - Dar sclavul unde-i? Ce, tu ești vîslaș? Unde-i sclavul? - L-a smuls un val cu frânghie cu tot și l-a aruncat în mare, spuse Iahuben. Ce mă întrebi pe mine? S-o fi înecat! Slujbașul își schimbă greutatea de pe un picior pe altul. - Și de ce
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
pe mine? S-o fi înecat! Slujbașul își schimbă greutatea de pe un picior pe altul. - Și de ce ai vâslit tu? - Ce întrebare neroadă! Cum era să las vâsla singură, dacă m-am întîmplat pe-aici și n-am văzut nici un vâslaș. Tu de ce ai stat ascuns și n-ai venit să schimbi vâslașul dacă acela s-a înecat! Slujbașul se întoarse și plecă, știind din viața lui lungă și încercată că nu era bine să se ia la harță cu un
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
picior pe altul. - Și de ce ai vâslit tu? - Ce întrebare neroadă! Cum era să las vâsla singură, dacă m-am întîmplat pe-aici și n-am văzut nici un vâslaș. Tu de ce ai stat ascuns și n-ai venit să schimbi vâslașul dacă acela s-a înecat! Slujbașul se întoarse și plecă, știind din viața lui lungă și încercată că nu era bine să se ia la harță cu un proaspăt ajutor de sutaș. După câteva clipe veni cu alt rob, căruia
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
din țara Ta Kemet, cu gândul dus însă la țara Ta Nuter. În nopțile care au urmat, privi alături de Auta steaua necunoscută care se mutase mai spre răsărit. Îi vorbi despre călătoria făcută și despre copiii săi, dar despre fostul vâslaș Hunanupu nu-i pomeni nici un cuvânt. Auta băgă de seamă numai că ajutorul de sutaș părea peste măsură de mulțumit, și crezu că prietenul său e mulțumit pentru înălțarea în rangurile oastei, sau pentru că scăpase cu viață din marea încercare
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
fi nălucă. Dar atunci ce era? După trei săptămâni de la plecarea sclavului său, nemaiavând răbdare să aștepte și neauzind nici un fel de vești, a poruncit să i se aleagă cea mai ușoară și mai sprintenă luntre cu cei mai buni vâslași și cu pânza cea mai primitoare de vânt, și a pornit în jos pe Râul Rece. Crainicul lui Auta l-a întîlnit la jumătatea drumului spre Marele Oraș. În orașul regelui, bătrânul s-a oprit numai o noapte, nu pentru
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
munții de unde făcuse Iahuben rost de arme, cârmi spre miazănoapte pe o mare fără prea multe furtuni supărătoare, unde pluti încă șase zile și șase nopți până se apropie de țărmul Muntelui Vulturilor. Împingând cu ajutorul celor o sută douăzeci de vâslași turnul zeilor pe țărmul neted și plin de iarbă, corăbierii plecară înapoi spre limanul regesc, închinîndu-se puternicilor zei argintii și mulțumindu-le că nu i-au ars și nu i-au ucis, cum poate va face regele (fie el veșnic
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
larg. Tăcut, pe punte, bătrânul privi acum încremenit în zare spre locul unde cu o secundă înainte se mai răsfățase în lumină neasemuitul său palat. Se stârnise vântul, bătând spre răsărit. Marele Preot ședea împietrit pe punte și privea îndărăt. Vâslașii primiseră porunca sa de a vâsli din răsputeri, cu toate că pânzele erau umflate și corăbiile erau duse de vântul furios cu repeziciune. Din când în când, Marele Preot se uita cu grijă la cele unsprezece corăbii mari ale lui în care
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
1856, întrecerea s-a ținut în primăvara fiecărui an (martie sau aprilie), cu excepția anilor de război (1915-1919 și 1940-1945). Devenită un celebru eveniment anual, această cursă, cunoscută azi ca Boat Race, are loc cu participarea a două schifuri de opt vîslași și cîrmaci (coxswain: 8 + 1) între Putney și Mortlake, pe o distanță de 4 mile și 374 de m. Ultima astfel de cursă, care a atras un număr de 250.000 de spectatori pe ambele maluri și c. 5 de
Istoria civilizației britanice by ADRIAN NICOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/1104_a_2612]
-
jumătatea drumului. Acolo începe regatul acelor Meroe, suveranii negri, iar fluviul îl străbate în întregime. Și despre ceea ce este mai încolo, până la munții Lunii, nimeni nu știe nimic. — Vreau o corabie mică, acoperită, construită aici și potrivită pentru fluviu, cu vâslași buni și cu pânze, zise hotărât Germanicus, nerăbdător. Se abținu să-l întrebe ce se alesese de grandioasa thalamegos, acea navis cubiculata cu pânze aurite și vâslași nubieni cu care, alături de tânăra Cleopatra, Julius Caesar mersese în lungul fluviului și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
nimic. — Vreau o corabie mică, acoperită, construită aici și potrivită pentru fluviu, cu vâslași buni și cu pânze, zise hotărât Germanicus, nerăbdător. Se abținu să-l întrebe ce se alesese de grandioasa thalamegos, acea navis cubiculata cu pânze aurite și vâslași nubieni cu care, alături de tânăra Cleopatra, Julius Caesar mersese în lungul fluviului și cu care, după mulți ani, alături de Cleopatra, care avea treiezci și nouă de ani, se îmbarcase, în locul celui dintâi, Marcus Antonius, pentru glorioasele și disperatele banchete din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
dintâi dinastii, marele Aha, cel care a trecut dincolo de porțile Magiei. În jurul lui sunt îngropate paisprezece bărci sacre, lungi de mai bine de treizeci de picioare, din scânduri de cedru bine îmbinate, legate cu frânghii, cu furcheți pentru treizeci de vâslași. — Le-ai văzut? întrebă Gajus. — Nu le-a văzut nimeni, niciodată. Preotul zâmbi; nici măcar el nu-și închipuia cât de mult avea să influențeze viitorul răspunsul lui. — Sunt îngropate sub un munte de nisip. Am citit inscripțiile. Corăbiile acelea nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
ca și tine și îți semăna puțin, cu toate că tu spui că ești grec. Dar era mai în vârstă când l-am văzut eu și nu era răbdător, ca tine. Eu am avut privilegiul să urc pe corabia adepților, Me-se-ket, eram vâslaș și mă aflam foarte aproape de el când a luat cârma corăbiei sacre, Ma-ne-djet, pe care noi o împingeam. I-am văzut mâna, o mână foarte puternică, ce strângea cârma și frumoasa mână a reginei, cu degete subțiri. Îmi amintesc de parcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
dese - un chip masculin, puternic. Germanicus murmură: — Pare să fie el. Putea spune asta, fiindcă singurul portret păstrat în taină la Roma se afla în domus-ul mamei sale, Antonia, fiica romană a marelui rebel. Gajus se aplecă deasupra apei, iar vâslașii împinseră vâslele în sens opus, ca să oprească în acel loc. Acesta fusese așadar conducătorul iubit de oamenii săi pentru că glumea, se lăuda, benchetuia și bea mult împreună cu ei, mereu ocupat cu femeile, darnic, curajos până la inconștiență? Putea fi cu adevărat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
pe o stelă de piatră sunt incizate legile ritului, pentru ca amintirea lui să nu se piardă: phar-haoui se urcă pe Ma-ne-djet, rotește marea timonă și îndreaptă corabia spre lumină. Dar ea nu are vâsle și nici vele. Cei șaizeci de vâslași de pe Me-se-ket o împing: ei sunt voința omului aflat în căutarea Absolutului. — Eu cred că va trebui să fie o structură puternică, interveni Euthymius. Bârne groase, care se deplasează în față la oscilații. Privește - spuse, continuând să deseneze -, pe laturi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
cred că va trebui să fie o structură puternică, interveni Euthymius. Bârne groase, care se deplasează în față la oscilații. Privește - spuse, continuând să deseneze -, pe laturi vom face un portic și o balustradă frumoasă. Iar aici, jos, vor sta vâslașii. Și când corăbiile unite se vor mișca, împinse sau trase, vor părea un edificiu imens, de peste o sută nouăzeci de picioare, plutind pe lac. Fiindcă și pe a doua corabie vor fi coloane de piatră și de lemn, coloane corintice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
piatră și de lemn, coloane corintice și răsucite; și plăci de teracotă, protejate de altele, din aramă aurită. Și un balcon, și o elegantă balustradă de bronz; și bârne gigantice care ies pe laturi la fiecare mișcare, și furcheți pentru vâslașii cei mulți. — Pentru a acompania ritul, anunță Claudius, poetul inițiat în ezoterismul egiptean, vor veni din Aegyptus instrumente muzicale care aici nu au fost auzite vreodată: harpele în formă de lună, te-bu-ni, lăuta, na-bla, flautul drept, simplu și dublu, me-me
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
de acele construcții misterioase și evoluate. S-a observat că prima corabie avea două timone enorme, dar nu și vâsle sau vele. Cea de-a doua, în schimb, deși se afla pe lacul acela mic, avea furcheți pentru șaizeci de vâslași. Ce însemna asta? Și cine construise corăbiile acolo? Cine le scufundase? O enigmă arheologică și o totală, nedreaptă tăcere a istoricilor. Într-o zi însă, de pe epave s-au recuperat câteva bucăți de plumb. După îndepărtarea mâlului, pe metalul moale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
corăbii cu coca din lemn, care au pe punte construcții din marmură și plutesc, ușoare. Privește! Cu un deget mișcă marea timonă aflată la pupa corăbiei fără vâsle și fără vele; prora se întoarse încet spre Împărat. Euthymius râse. — Lipsesc vâslașii; o să fac eu treaba lor. Împinse cu palma cea de-a doua corabie, până când prova ei se lipi de pupa celei dintâi. Dintr-o singură mișcare, cele două corăbii deveniră un singur edificiu plutitor, al cărui aur strălucea. — Nimeni nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
Onkel Rodolph nu mai avea decât pagini lipsite de viață, nu mai treceau bărci cu butași de viță în loc de vele pe vasele burtoase, iar imaginile de pe acestea erau doar ornamente prost reproduse. Cartea subțire cu scoarțele de culoarea țărânii, cu vâslașul pe fond alb acolo sus și cărăușul în partea de jos, a mai zăcut un timp pe pupitrul din dreptul ferestrei, în fața căreia moara de măcinat nutrețul acoperea acum o mare parte din câmpie, după care a dispărut într-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
-mi febril buzunarele înțesate cu hârtii mototolite. Dar Omul cu ciocul de aramă făcu: „nu” din sprâncenele abia vizibile, pe fruntea sa jupuită. Mai adăogă câteva cuvinte ciripite din sucombatul meu vocabular și, fredonând apoi, cu toate tonurile false, cântecul vâslașilor de pe Volga, a coborât scara de piatră în ritmul ciocănit al frigării, pe care o lovea de muchea fiecărei trepte și se îndreptă înghițit de umedul întuneric, din care nu se va mai întoarce, sunt sigur, niciodată. La început, chinuit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
fără busolă și fără ancoră, corupta generație de astăzi începe a avea un semnificativ interes pentru cestiuni de pură etnologie. În zadar s-au ridicat glasuri spre a arăta că într-altă direcție ar fi trebuit să pornească corabia, că vâslașii au apucat pe unde talazurile sânt mai mari și stâncile mai primejdioase; societatea din corabie, superficială și plină de zădărnicii, nu încetează sau de a se certa pentru cea mai bună formă a organizației omenești, pe când nu are nici pe
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
2003; 5. Educator adevărat - proză, Editura PIM, Iași, 2004; 6. Toamnă la Copou - proză, Editura PIM, Iași, 2005; 7. Lumina educației - o microantologie a studiilor și a textelor pedagogice cu o postfață de Alexandru Zub, Editura PIM, Iași, 2005. 8. Vâslaș în luntrea vieții - memorialistică, Editura PIM, Iași, 2006; 9. Stropi de înțelepciune - aforisme, cugetări, maxime, Editura PIM, Iași, 2006; 10. Acorduri pe strune de suflet - proză scurtă și poeme în proză, Editura PIM, Iași, 2007. În cuvântul meu de precititor
Acorduri pe strune de suflet by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Science/83169_a_84494]