5,030 matches
-
și mai apoi universitare, la Lausanne (Elveția), unde, de altfel, își ia licența în drept, tânărul având însă înclinații deosebite spre studiul filosofiei și un interes constant pentru problemele sociale și politice. Încă din timpul studiilor universitare din Elveția, se vădește un talentat muzician, instrumentist; înclinația lui pentru științele umaniste îl face să ceară încuviințarea tatălui său ca să-și continue studiile la Paris, la Facultatea de Filosofie. Licențiat și în filosofie, Dumitru se întoarce acasă, la Tescani. De altfel, în timpul studiilor
Dumitru Rosetti Tescanu (1852-1897) by Elena Bulai () [Corola-journal/Memoirs/14408_a_15733]
-
luptă, organizare și investiție. Când vom avea un arbitru? În fine, poate că acest turneu final mai suportă o referire la România. Au lipsit arbitrii noștri, deși mulți dintre cei delegați în Portugalia au greșit grav. Dar nu sistematic! Nu vădit împotriva unei echipe și nu după socoteli de PIB sau interese de televizare. Aici e diferența! Arbitrii români și-au pierdut în ultimii 10 ani credibilitatea. Dreptul de a greși e permis chiar și lui Collina. Eroarea făcută însă cu
Agenda2004-28-04-Sport () [Corola-journal/Journalistic/282640_a_283969]
-
parte. ăEroareaă criticului literar (compensație în plan artistic a nerealizarii în ordine politică) e decisă de promovarea unei literaturi tributara tendenționismului social (metodă taineiană a mediului). Imposibilitatea de a lansa un talent, demersul explicativ exclusiv în jurul unor scriitori impuși anterior, vădesc, susține Aderca, ineficientă acțiunii critice a lui Gherea. În ce priveste ăeroareaă teoriei social-politice gheriste, Aderca denunță optică temporizării cultivata de Gherea, pe care o subsumează tacticii reformiste a Internaționalei a II-a". Vom reveni asupra raporturilor lui Aderca cu
Felix Aderca sau "un spectacol al registrelor extreme"(I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17743_a_19068]
-
lumină/ fii sigur/ moarte și mate/ poartă în ele/ oricît de vii// moarte și mate!". Sau: "și se făcea/ în illo tempore/ ca-n dulap/ hainele mele/ iubeau hainele/ tale, gemînd" (Tratat de psihanaliza). În scrisul acestui autor interiorizarea se vădește atît de avansată, încît ajunge la limita să, care este suspendarea sinelui, absența. Sugerată de dematerializarea (încă senzuala), precum un strip-tease, al lucrurilor, absența devine motivul unui lirism pătrunzător, precum un exercițiu al morții: "razele lunii/ pleznesc/ obrazul oglinzii/ întunericul
Poeti bistriteni by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17811_a_19136]
-
-ngroziți cînd pietrele trosnesc,/ Și dacă vi se rup de sub picioare,/ Ca oasele de pește călcate din greșeală,/ Să știți că vă aflați lîngă izvoare" (Sturionii). Peisajul funebral e uneori scufundat în melosul îmblînzitor, eminescian, doar părelnic domolit de acesta, vădindu-se cu atît mai terifiant cu cît se prezintă pus în surdină: "Ca ochiul moartei tale e cerul azi, iubite,/ De plumb e neclintirea cu care se înclină,/ Mereu tot mai aproape, mereu tot mai încet,/ Într-o privire lungă
Poezia Ilenei Mălăncioiu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17193_a_18518]
-
deveni - exteriorizîndu-se - un obiect estetic: "capul mi-e poate/ cristal perfect/ craniul translucid/ ștergerea/ opacității ființei/ acum iarăși se vede/ în spatele meu/ obiectul/ l-am frînt/ l-am rîvnit" (ibidem). În pofida unor astfel de renegări ale feminității consacrate, Ștefania Plopeanu vădește și o seamă de recăderi în condiția sa primordială. Decorporalizarea, în beneficiul estetizării, e un fenomen relativ. Regretînd, în unele clipe, corporalitatea pierdută, poeta încearcă a o repune în drepturi, privind și palpînd realul, care, în concretețea-i halucinantă, ține
Canonul feminin by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17226_a_18551]
-
morale și ideologice. Dacă ne întoarcem la esența concepției maioresciene asupra artei, observăm că ea a jucat, la rîndul ei, un rol cu mult mai însemnat decît au fost dispuși să creadă chiar susținătorii ei din secolul XX. În lipsa ei vădită de sofisticare, în simplismul ei cîteodată, concepția aceasta are merite majore în evoluția spre modernitate a literaturii noastre. Iată un lucru pierdut din vedere. Maiorescu a pus capăt utilitarismului artistic, a militantismelor de tot felul dragi generației romantice. El e
Maiorescu, astăzi by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17291_a_18616]
-
daune morale" pentru unele expresii "jignitoare și apte să-mi prejudicieze demnitatea, onoarea și reputația" (după cum susține reclamantul), din articolul "Cultura mitocăniei" al eseistului de la revista "22". Expresiile care l-au supărat pe dl. Cristoiu sunt: "Cultura mitocăniei și-a vădit prin Ion Cristoiu și fațeta intelectuală"; "împotriva mitocăniei verbale a domnilor Tucă și Cristoiu"; "mitocănia amfitrionilor le părea în datele normale ale politeții". Las deoparte figura ofuscată a d-lui Cristoiu, care are tot dreptul să se plângă unde dorește
Dreptul la sinonimie by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17292_a_18617]
-
nu-și vor pierde fluiditatea și naturalețea, căci vocea narativă uzează frecvent și cu abilitate de stilul indirect-liber, ce lasă să răzbată, autentic și savuros, palpitul limbii vorbite. Frapează, apoi, în triptic, numărul copleșitor de replici săltărețe, acide, de observații vădind un acut simț al realului (ce nu exclude însă împăienjenirea sufletului în fantasme, după cum vom vedea), fraze care vorbesc despre un anumit tip de inteligență și de sensibilitate feminine - ușor de recunoscut în România post-decembristă. Lucidă, ironică și autoironică, tăioasă
Romanul unei fete de tranziție by Fernanda Osman () [Corola-journal/Journalistic/17353_a_18678]
-
are resurse miraculoase de energie și răbdare nu doar pentru a aduna materia literară prețioasă și a o pune în circulație profesionist, ci și pentru a găsi fonduri de concretizare a unor mari proiecte culturale. Constanta preocupare pentru avangarda românească, vădită în ediții, expoziții, publicistică, Editura Vinea cu apariții ritmice în colecțiile "Ediții definitive", "Generația 80", "Ediții bibliofile", "Albume", "Nouăzeci" ș.a. binemerită admirația și recunoștința. Spunem din nou asta, avînd în față cel mai recent număr, 5-6/1999, din FACLA LITERARĂ
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17363_a_18688]
-
acută, panicată, este cea a purității de recuperat din fața unei evidențe care amenință să spună contrariul - dinaintea trecutului supărător care trebuie modificat și care găsise odată suficiente mijloace de autojustificare. Astăzi aceste mijloace nu mai sunt adecvate. Recuperarea purității se vădește o încercare prin sine imposibilă. E necesar să fie instaurată, dimpotrivă, convingerea că noblețea nu poate exista autentic decât în varianta unei purități dobândite, atente la ceea ce ne înconjoară, reușind să fie ea aceea care molipsește, nu invers. Fie din cauza
Curs de sinceritate by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/17356_a_18681]
-
Scandalurile se țin lanț. Campania contra mea continuă concentric, dusă de tot felul de elemente, cîțiva scriitori și ziarele opoziției. Sînt azi cel mai atacat om din România. Atacuri murdare care atentează mereu la cinstea mea, la descalificarea mea. E vădit că se caută pur și simplu scoaterea mea din viața publică, adică din viața socială și politică. Atacul început la S.S.R. caută să fie continuat spre a ma debarca de la ăEducatia Poporuluiă. Mi se pare că sînt și cel mai
Jurnalul lui Rebreanu by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17893_a_19218]
-
adunat în volum în 1860, sub titlul încărcat Escursiuni în Germania Meridionala. Memorii artistice, istorice, critice (1858). Opul I. N-a mai urmat, desigur, un al doilea volum pentru bunul motiv că aproape epuizase materia narata. Harul de prozator se vădește din capul locului, simțul observației și al surprinderii scenelor pe hîrtie constituind interesul acestui memorial (vezi scenele cu rușii și grecii de pe vaporul care îl duce la Budapesta). După ce scrie, după vreun Boedecker, orașul Budapesta (autorul îl numește Pesta și
N. Filimon si reportajul de călătorie by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17917_a_19242]
-
muzica este cea mai pură dintre arte). Au izbucnit, din 1990 încoace, tot soiul de certuri și polemici între scriitori. De obicei violente, mai rar cavalerești, cînd pătimașe, cînd din vîrful buzelor. Nu au lipsit atacul la persoană, pamfletul ("spadasinii" vădindu-se a fi, uneori, prea pătimași), dar și cordialitatea ori schimbul de idei. Constantă a fost întotdeauna pluralitatea opiniilor, fie că acestea se înfruntau virulent sau pașnic. S-au încheiat prietenii, alianțe și mezalianțe, ori s-a ajuns la dușmanii
Scriitorii certăreti si cercurile literare de putere by Ruxandra Cesereanu () [Corola-journal/Journalistic/17980_a_19305]
-
Rosetti, I. Iordan, Al. Graur, în fine elevii lor - sînt acuzați de cosmopolitism, paseism, idealism, obiectivism, formalism, reacționarism, împăciuitorism, imperialism, fascism; scrierile lor au caracter retrograd, antipopular, antinațional, antiștiințific, șovin, necombativ, neprincipial, nemarxist; tot ceea ce îi privește și nu e vădit negativ trebuie precedat de semnalul distanței demascatoare: "așa-ziși lingviști istorici ai limbii" (p. 75); "un dicționar așa-zis ăacademică" (p. 76), "așa-zișii lor elevi" (p. 77). Adevărată știință e în schimb "combativa", "intervine activ", "ia atitudine". Foarte periculos
Politică si lingvistică by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17969_a_19294]
-
Codrin. Poetul își dă singur replicile, dar impresia generală este că ele sunt artificial așezate în secvențe de câte două, respectiv trei versuri. Cele mai reușite sunt Dincolo de labirint și Poem de jazz (un excelent titlu pentru placheta). Aici se vădește cel mai bine substanță poetica a lui Constantin Severin: experiență imagistică dusă până la limita absurdului. Întâmplări și cadre fantasmagorice, gânduri contrariante străbat versurile din Poem de jazz. Nu e departe nici Tzara, chiar dacă nu foarfecă îl ajută pe poet să
Mai nimic despre "lirica niponă" by George Șipoș () [Corola-journal/Journalistic/18004_a_19329]
-
Herescu, eroul principal, scriitorul român exilat la Paris, Gabriel Adam fiind un alter-ego. Drept care, Editura Jurnalul literar a publicat recent, în traducerea Corneliei Ștefănescu (o muncă deloc ușoară fiindcă originalul abundă în jocuri de cuvinte, expresii argotice și subtilități lingvistice, vădind pasiunea filologului nu doar pentru limbi moarte, ci și pentru cele foarte vii), Agonie fără moarte, restituind-o autorului ei. Cronicarul a citit românul, cu interes, căci lui N.I. Herescu nimic din ceea ce e omenesc nu-i e străin în
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17958_a_19283]
-
În lumea amorala și necruțătoare, afară nimica sfântă, a Barcelonei lui Mendoza există totuși o unică valoare recunoscută, cultivata și respectată în absolut. Această valoare este frumosul - e drept că drept emblemă a prestigiului și succesului. Redutabilul Onofre Bouvila, bunăoară, vădește surprinzătoare sensibilități la frumusețea vieții și a Artei, este atras de ăindustria de visuriă care e cinematografia și de estetică futurista a tehnicii. Tot astfel ălocotenentulă protagonistului, un gangster numit Efrén Castells, odată ajuns la un oarecare nivel de confort
O declaratie de dragoste Barcelonei by Victor Ivanovici () [Corola-journal/Journalistic/18030_a_19355]
-
în chip de ăcitată rétro, cu un clin d^oeil complice adresat cititorului, si in acelasi timp o ăîntoarceă, adică îi conferă o nouă funcționalitate. Aparent posedând toate caracteristicile convenției cu pricina, paragraful inițial din cartea lui Eduardo Mendoza se vădește, la o privire mai atentă, a fi un adevărat montaj de expectative frustrate în această privință. Prima frază a fragmentului: ain anul când Onofre Bouvila sosi la Barcelona orașul era în plină febră a renovăriiă (ed. rom., p.7), ne
O declaratie de dragoste Barcelonei by Victor Ivanovici () [Corola-journal/Journalistic/18030_a_19355]
-
educați, azi că și ieri, în spirit national-comunist, antioccidental și nedemocratic. De aici pornește tot răul. Rapoartele S.R.I. la care am avut acces, în anii din urmă, în Parlament, bunăoară, sînt concepute și redactate în același limbaj securistic de altădată, vădesc aceeași înțelegere a fenomenelor sociale, politice sau culturale și denotă aceeași confuzie de preocupări că și înainte de 1989.
Statul de drept si cultura by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/18062_a_19387]
-
intertextualismul da, pe alocuri, un plus de autenticitate scrierilor. APROPIERI se mai pot face de Umberto Eco (în epilogul-cheie, umilul arhivar al Vaticanului, Giovanni Pietro Salvatorini, reclamă găsirea - într-o nișă din Bibliotecă - a manuscriselor epistolare). Din aceste scrisori se vădește că Împăratul, devenit în dogmă Sfanțul Renatus, trăiește multe contestări, multe îndoieli păgâne - deși el semnase oficializarea noii religii în imperiu. Ce să facă umilul arhivar cu acest manuscris? Să-l pună în circulație? Să-l lase în continuare ascuns
"Istoria nu are nici o noimă" by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/18117_a_19442]
-
din februarie 1919, evocă, cu penel de poet, cimitirul evreiesc din Iași. Să reproduc un fragment: "Printre pietre crește iarbă și locul pentru vis e bun. Urci pe cărărui în umedă liniște. Primăvară a spart bășicile cu mirosuri și-și vădește trupul gol, în umerii de crin, în pletele de toporași negri, în buzele de garoafe și în buricul cu polen al romanțelor. Cînd vii din tîrg, si vii din tîrg, desigur (căci oamenii din viile de primprejur nu vizitează niciodată
Iudaismul în eseistica lui Fundoianu by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17448_a_18773]
-
românului, în care personajul central parcurge, acompaniat de explicații venite din partea mamei, albumele de familie. O senzație de convivialitate, pește spații și timp, care poate explica atașamentul românilor față de urgisita lor patrie, chiar în cele mai rele timpuri. Mihai Zamfir vădește o asemenea virtuozitate în evocarea rădăcinilor familiale ale propriului personaj, încât nu încape dubiu că adeseori ia în calcul elemente autobiografice. Și bine face, căci astfel răspunde dintr-o perspectivă ficționala avidității pentru fapte concrete a cititorului actual. Dar iată
Douã romane by Virgil Mihaiu () [Corola-journal/Journalistic/17449_a_18774]
-
insuficiente se dovediseră bunăoară/ apă focul pamantul și aerul/ nu se putea dezerta/ din anotimpul tănguitor al iluziei ăncăt/ iată-ne cu rasul hieratic an elanul cearceafului/ scufundat/ cu iubita culcata alături an dispreț/ de orice sfarsit..." (Semne). Ioan Tepelea vădește o natură sensibilă, ănclinată spre tonul elegiac. Așa se explică simplitatea patriarhala a unora (destul de numeroase) secvențe ale lirismului sau, care, ca și biosul ilustrat anatomic și fiziologic (ansa la un nivel nu neapărat mai superficial al contactelor imaginarului cu
Lirism biologic by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17497_a_18822]
-
mă simt ca un arc care se ăndoaie tras de o mană nevăzuta". Un lot de poezii ajunge, prin Florica Rosetti, la nimeni altul decât Titu Maiorescu, din care criticul alege două ăncredintăndu-le Convorbirilor literare, unde și apar, desi poetul vădește aplecare spre simbolism. E ceea ce atestă placheta de debut Visări păgâne (1912) iar Macedonski, cunoscăndu-l an același an, ai editează și el o placheta. Oricum, placheta următoare, Eternități de-o clipă (ce titlu frumos!) e din 1914. Deși al vizitase
Ion Pillat epistolier by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17484_a_18809]