7,043 matches
-
în pagină necroloage, evocări, omagii despre cineva care a fost o prezență concretă în viața ta și în viața literară, să îngrijești coloanele, chenarele negre, pozele - ca pe un mormînt, cu iluzia că faci ceva bine pentru cel dus, așa cum văduvele gătesc bunătăți la parastase, fiindcă așa se cuvine și fiindcă asta le împiedică să se gîndească la lucrul acela definitiv... Ne aflăm sub șocul veștii despre domnul Costache Olăreanu - o minunăție de om, pe care nu-l puteai (ah, aceste
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16743_a_18068]
-
Geo Șerban (după ce fusese comentat de cîțiva scriitori ai exilului, între care Mihai Niculescu și Horia Stamatu), a murit în exilul său peruan, la Lima, la 30 septembrie 1972. Prin bunăvoința d-lui profesor Eugen Coșeriu, care a primit din partea văduvei scriitorului un material inedit destul de amplu în vederea realizării unei ediții de opere, am avut acces la o serie de informații și texte apărute în presa peruană după moartea scriitorului. Necunoscut în noua sa patrie în timpul vieții, unde a funcționat ca
Destinul postum al lui Grigore Cugler by Mircea Anghelescu () [Corola-journal/Journalistic/16806_a_18131]
-
carieră, era la Oslo cînd, în august șsic!ț 1947, Regele Mihai abdică. Neputînd reprezenta un guvern cu care nu era de acord, el decise să se refugieze într-o altă țară din lume. Să luăm un atlas" își amintește văduva sa Ulrica Dyrssen "și degetul nostru căzu pe Perù". Astfel, la începutul lui 1948, Grigore Cugler și familia sa s-au stabilit definitiv în Perù. La 30 septembrie se împlinesc zece ani de la moartea acestui român excepțional, care a iubit
Destinul postum al lui Grigore Cugler by Mircea Anghelescu () [Corola-journal/Journalistic/16806_a_18131]
-
cu dările pe care e obligată să le plătească. Această contribuabilă e incontestabil un locuitor mai vechi în Rodna pentru că e regăsită și în documentele fiscale din cei doi ani precedenți. Ea apare în documentul din 1750 cu statutul de văduvă și menționarea numelui ei cu K, ca și ciudatul nume (A Kranki) se datorează modalității de transcriere de către slujbașul habsburgic, în latinește, a numelor românești. De altfel, litera k era curent folosită atunci în actele oficiale. Alt document, tot o
Genealogie literară by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16805_a_18130]
-
ating ca pe niște sfinte moaște purtătoare de noroc. Mulți au făcut la fel ca mine, iar omul a trăit mult: era născut în 1907 și s-a prăpădit abia acum câțiva ani. Nu de multă vreme a murit și văduva lui Freisler și, cu ocazia asta, a izbucnit un scandal enorm în Germania pentru că autoritățile și-au dat seama că o viață întreagă ea încasase pensia cuvenită unei văduve de magistrat ucis în exercițiul funcțiunii. Confruntarea cu mitul R.: Istoria
Michel Tournier, între mituri și documente by Radu Sergiu Ruba () [Corola-journal/Journalistic/16773_a_18098]
-
abia acum câțiva ani. Nu de multă vreme a murit și văduva lui Freisler și, cu ocazia asta, a izbucnit un scandal enorm în Germania pentru că autoritățile și-au dat seama că o viață întreagă ea încasase pensia cuvenită unei văduve de magistrat ucis în exercițiul funcțiunii. Confruntarea cu mitul R.: Istoria de mai sus confirmă faptul că de multe ori realitatea depășește ficțiunea. Dar nu mi-ați răspuns la o întrebare: prezența mitului cu rol de catalizator al acțiunii în
Michel Tournier, între mituri și documente by Radu Sergiu Ruba () [Corola-journal/Journalistic/16773_a_18098]
-
un prezent închis, împietrit în contradicțiile lui absolute.(...) Dacă această inflație a ridicolului n-ar fi însoțită de renașterea unor tragice realități neostaliniste - teroare, frig, mizerie, întuneric - am putea vorbi chiar de o parodie veselă a stalinismului integral. Din nefericire, "văduva" nu e "veselă", iar opereta de la București se înfundă în impasul tragicului cotidian". Text datat "decembrie 1986". Oare cît timp, Doamne, sentimentul de patrie al românilor va mai purta amprenta de sînge a stalinismului? *** Nu o dată, Virgil Ierunca devine "splendid
Glose la Virgil Ierunca (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16857_a_18182]
-
televiziunea: un lipovean închinându-se cu metanie în fața bisericii, pe o poliță o Matrioșă obosită zăbovind lângă un spray cu numele (?!)"Credo", trei copii înaintând spre cameră cu picioarele desculțe afundate în glodul drumului, un fragment de conversație cu o văduvă din Sarichioi povestind despre greutățile pe care le are cu sătenii care o bănuiesc de necredință față de bărbatul mort: "ei cred că aici e Occident: abia ți-ai pierdut bărbatul și te și duci după altul" sau o bătrână pomenind
Ne-povești familiare by Adina Bră () [Corola-journal/Journalistic/16934_a_18259]
-
de discurs al cărții, aceasta rămîne totdeauna "în picioare" într-un echilibru de neclintit. Toată această lume absurdă stigmatizată de propria-i sărăcie interioară alternează cu scene de prosperitate masculină, îmbinare al cărei simbol devine Margherita Ciconi supranumită "Îngerul venețian". Văduva misterioasă, victimă a amintirilor și singurătății limpezește în acest coșmar viziunea dură asupra lumii a unui Mihai Columban descendent al unei familii simple și avînd pe cap o nevastă însărcinată și doi copii. Paradoxal e că efuziunile lirice ale personajelor
Despre naivitate by Nicoleta Ghinea () [Corola-journal/Journalistic/16981_a_18306]
-
martie 2000 la Gallimard. Cînd am avut-o în mîini, am citit-o pe nerăsuflate. Care era secretul dragostei aceleia de lungă durată? Poate " Cifrele nu ne-au interesat niciodată, pe Jim și pe mine." (p. 9). Dominique Rolin e văduva unui sculptor și povéstea dramei pierderii soțului "a devenit o parură seducătoare a nefericirii. Asta îmi vine bine fără îndoială." (p. 12). Și, invitată la masă, într-o toamnă, de un important editor care pregătea "lansarea primului roman al unui
Sollers - erou de roman by Laura Guțanu () [Corola-journal/Journalistic/17009_a_18334]
-
răbdător, calm." (p. 20). Lumea literară - scandalizată: "Și în plus, hîm-hîm-hîm, ce-am aflat? Că un flirt îl leagă de o anume romancieră mai mult decît coaptă, cu douăzeci și patru de ani mai în vîrstă, oh sînteți sigur? da, douăzeci și patru, o văduvă veselă matură, care (asigură zvonul) are penibila reputație că ridică coapsa pentru un da sau un nu cu primul venit. Per-fect: unul de-al nostru o confirmă. A văzut cuplul pe o bancă într-un parc. Băiatul mîngîia gîtul femeii
Sollers - erou de roman by Laura Guțanu () [Corola-journal/Journalistic/17009_a_18334]
-
Los Angeles, cunoștința făcută cu femela-urangutan solitară a fost "scena" cea mai tare. Eram doi cînd ne opriserăm înaintea cuștii în care stătea Suzy, după cum aveam să aflăm repede că se numește; plus amănuntul că ea era, de fapt, "o văduvă", murindu-i bărbatul care o "adora", - și care, cu bătrînețea, căpătase o culoare blonzie,... ca și cum ar fi fost una din alea oxigenate ajunse la pensie,... observație ce nu-mi aparținea... Totul s-a petrecut astfel. Văzînd-o singură, tristă, rezemată de
Los Angeles by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17097_a_18422]
-
Ceilalți s-au dat mult în lături și mi se făcu semn să trec la acțiune. M-am uitat fix la Suzy. Care și ea mă privea la fel pe cînd pregăteam a doua bomboană. Aruncai rapid bomboana spre femela-urangutan, văduva lui Jimmy, crescuți împreună la Zoo de mici. Ea prinse bomboana cu cea mai mare ușurință, ba chiar mi se păruse cu o complicitate,... ca și cum ar fi ghicit dinainte intenția. Era ca și cum aș fi fost un Jimmy al ei resuscitat
Los Angeles by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17097_a_18422]
-
și chiar am sărit scoțînd sunete guturale, găsind repede tonul în timp ce mă rostogoleam îndărăt prin tenebrele genealogiei înainte de a deveni om și de a putea să strig, articulat, ce-mi trecea atunci prin minte: Suzy, ești formidabilă! Suzy mă plăcea! Văduva singuratecă își găsise înfine "alesul". Și, dintre atîția, la mine se fixase! Primisem emoționat complimentele... Așa ceva nu mai văzuseră. Unul dintre supraveghetori, cu o șapcă roșie pe care scria SPEED mă întrebase dacă mai lucrasem "cu maimuțele". Da' de unde! Era
Los Angeles by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17097_a_18422]
-
a mai regăsit printre membrii săi și, apoi, dat afară din casă (pierzîndu-și și imensa bibliotecă), a trăit din mila foștilor săi studenți, o vreme în casa fostului său student Marinescu, director al Liceului Matei Basarab. De-abia, după moarte, văduva sa a primit o pensie de merit. Dar din Școala sa monografică rămăsese nu numai o amintire, ci și un tezaur care a rodit. Zoltán Rostás - O istorie orală a Școlii sociologice de la București. Editura Printech, 2001.
Școala sociologică de la București by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15800_a_17125]
-
cu umor (negru), cu un soi de detașare totodată. Deși îi stimez și îi respect pe cei mai mulți actori din distribuție, nume ale trupei craiovene și nu numai, aș vrea să remarc de data asta interpretarea complexă a Mirelei Cioabă în văduva Quin, veșnic disponibilă amorurilor sau, în fapt, aducerii unui bărbat în casă. Și codoașă, și vrăjitoare, și complice, și sinceră, și puternică, și vulnerabilă, fără să depășească limita vulgarității și fără să-și transforme "cotoroanța" într-o fecioară pură, Mirela
Năzdrăvănii și năzdrăvani by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15847_a_17172]
-
prin sertare era un act de curaj. Iar singura, fragila, apărare în fața temerității cu care Victor Felea înegrea mii de pagini a căror divulgare (prin delațiune, de pildă) i-ar fi fost fatală în fața puterii comuniste este perfect desemnată de văduva sa, Lidia, care a îngrijit selecția de la Albatros; cele 36 de caiete și 8 mari carnete erau ocrotite mai cu seamă: "de felul său de a fi: modest, retractil, marginal (și marginalizat), pe scurt, o persoană neimportantă și, prin urmare
Despre jurnalul lui Victor Felea by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/15860_a_17185]
-
În ceea ce mă privește, mi-ar plăcea ca amintirea domnișoarei Miallaret să fie mai prețuită la noi. E adevărat că n-a pus niciodată piciorul pe pămîntul nostru și că, pe de altă parte, nu mai e azi decît o văduvă calomniată, pe care cîțiva critici care voiau să se arate mai puțin răuvoitori au acuzat-o că ar fi fost "abuzivă". În ziua despre care vorbim, ea urma să înștiințeze familia Cantacuzino că, "spre marele ei regret", se vedea obligată
Memoriile Elenei Văcărescu by Anca-Maria Christodorescu () [Corola-journal/Journalistic/15859_a_17184]
-
bocet nemaiauzit, inventat de ea... Pe veterinar îl va chema Coriolan Idrea. Și chiar așa îl va recomanda bătrânul B., primarul satului: ,,Domnul Idrea Coriolan, veterinar și zoolog de valoare..." ...Căpitanul R., fost cavalerist, fost amant al moșieriței Păvăloaia rămasă văduvă și care, după războiul al doilea, ajunge îngrijitor la parcul zoologic din Bârlad, ,,parc" vorba vine, dar așa i se zicea. E chemat urgent în altă localitate din Moldova mizeră, înfometată și pleacă într-acolo cu personalul și cu echipa
Fiicele Indiei by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15697_a_17022]
-
poruncește ea - și în mânia ta dărâmă țara lor, căci ei și-au pus în gând să pângărească locurile tale sfinte... Caută în jos la trufia lor și trimite mânia ta peste capetele lor, și dă în mâna mea, celei văduve, puterea pentru ceea ce mi-am pus în gând... Nimicește semeția lor prin mâna unei femei! Căci puterea ta nu stă în numărul mare, nici tăria ta în puterea cailor, ci tu ești Dumnezeul celor smeriți, ajutorul celor mai mici, sprijinul
Despre Femei by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15715_a_17040]
-
tăria ta în puterea cailor, ci tu ești Dumnezeul celor smeriți, ajutorul celor mai mici, sprijinul celor slabi, adăpostul celor părăsiți, izbăvitorul celor desnădăjduiți..." De foarte puține ori ideea democrației și harul libertății, cunoașterii și inteligenței, întruchipate de o femeie - văduva lui manase, Iudita - prilejuiră texte atât de înălțătoare, de simple și directe, ca rândurile cuprinse în CARTEA IUDITEI din Biblie. După rugăciune, Iudita se gătește cochetă, punând la cale planul ei de spioană intratabilă... ...,, Și scoțând sacul, s-a dezbrăcat
Despre Femei by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15715_a_17040]
-
de veselie... Apoi... își puse colierele, brățările, inelele, cerceii și toate podoabele ei... Și dădu roabei sale un burduf cu vin și un ulcior cu undelemn, turte de smochine și pâine de grâu curat..." Astfel pregătită, însoțită de roaba ei, văduva lui Manase, teribilă, în culmea frumuseței sale redbândită spre a-și răpune dușmanul, se apropie de poarta asirienilor. ,, Și ei o opriră și o întrebară: Cine ești, de unde vii și încotro te duci? Și ea răspunse: Sunt fiică de Evrei
Despre Femei by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15715_a_17040]
-
secolele al XVII-lea și al XVIII-lea, a revoluționat Rusia, modificîndu-i fizionomia asiată, pentru a deveni o mare putere europeană. Norocul mare al lui Petru a fost că nu s-a oprit asupra-i asasinatul în copilărie de către adversarii văduvei țarului Alexei, frumoasa Natalia Chirilovna. Dar norocul a vrut ca adversarii să nu se preocupe de acest tînăr vlăstar de țar, născut în 1672, de care noul țar Feodor al III-lea, de numai 15 ani, care avea negreșit alte
Țarul care a europenizat Rusia by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15728_a_17053]
-
pe panta fanteziei naturale a unor paradoxuri ivite din prelucrarea "faptului divers": condamnatul la decapitare nu poate fi executat, fiindcă pe insulă nu există o ghilotină, nici un călău abilitat; în timp ce se așteaptă sosirea de peste mări, peste mai multe luni, a "văduvei" - cum e numită de localnici ghilotina - soția comandantului închisorii bovarizează în exilul autoimpus, departe de sorgintea sa nobilă și pariziană, luîndu-l sub protecție pe misteriosul condamnat, cu un interes pe cît de transparent în implicațiile sale afective și nu numai
Nihil sine litteratura... by Valerian Sava () [Corola-journal/Journalistic/16321_a_17646]
-
în VATRA 12/2000, Sorin Preda. Cu o lună înainte, în noiembrie trecut, prozatorul ar fi împlinit 50 de ani. Nu i-a apucat. Mira Nedelciu își aduce aminte că, în ziua nunții, Mircea i-a spus: Vei fi o văduvă tînără. Eu n-am să apuc 50 de ani." De unde știa el asta? Romanul postum și neîncheiat Zodia scafandrului (Editura Compania, 2000) a fost scris (povestește soția scriitorului) în condiții ciudate: de fiecare dată cînd se așeza la masă, cu
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16343_a_17668]