480 matches
-
din frumoasele Președinte ale femeilor care purta o pălărie mare albă, plină cu flori roz. Nimeni nu mai are azi timp și pentru noi, maică! Zise bătrânică, apoi plecă și se risipi în umbră, fără să știe nimeni locul său văgăuna de unde apăruse și ea la congres. - E timpul femeilor din țară bărbaților, maică! Am intervenit eu în urma bătrânei. Dar ea nu mai m-a auzit, intrase deja într-o zonă verde să mai culeagă niște plante medicinale și alte fructe
REPORTAJ IMAGINAR LA UN CONGRES INTERNAŢIONAL AL FEMEILOR ( 5 ) de CONSTANTIN MILEA SANDU în ediţia nr. 528 din 11 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/341976_a_343305]
-
pe răcoare, porniră la drum. Multe ceasuri merseră pe jos chinuite de soarele arzător australian. Flamande și cu buzele crăpate de sete, niciuna nu se atinse de prețioasă badu. Pe la sfarsitul zilei ajunseră la poalele Munților Albaștri, nu departe de văgăuna unde sforăia zgomotos cruntul Muntha. Se ascunseră într-un tufiș de spinifex unde dormiră cu rândul până a doua zi de dimineață, cănd fuseră trezite de urletele groaznice de foame pe care le scotea balaurul. Acesta ieșise din peșteră și
AYEYE DAGUL ATYEYE de GEORGE R. ROCA în ediţia nr. 801 din 11 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342267_a_343596]
-
făcut “buzunare” în piele și a pus în ele sare pentru ca suferințele să-i fie cît mai mari. Același lucru a făcut Șușman și cu un alt cetățean, Suciu Pașcu, ceva mai târziu. Amândouă cadavrele au fost aruncate într-o văgăună a munților, de unde nimeni nu le-a putut recupera pînă astăzi. Acest Șușman avea nevoie, ca fugar cum era, de hrană, de haine și de bani, de acestea făcîndu-și rost jefuind magazine, casierii, autobuze cu călători sau casele unor țărani
CENZURA NU A DISPARUT IN ROMANIA de DAN BRUDAŞCU în ediţia nr. 289 din 16 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/342566_a_343895]
-
meu! Galopînd spre zări cu zel, Fă-mă să mă simt regină în decorul gri-mizer, Fă să uit de tot realul, când, lipit' de trupu-ți fier, Zbor nici-unde-n infinit și să ies din efemer! Plimbă-mă prin văi și dealuri, văgăune și câmpii, Plimbă-mă pe drumuri goale, printre pomi - coloane vii, Du-mă-n sus! Du-mă ’nainte! Dă-mi balsam de oxigen, Lasă-mă să zbor cu tine, tu, căluțul meu sprintèn! S-aud vântul cum vuiește, prin timpane
PUTERE-N LIBERTATE de LIUBA BOTEZATU în ediţia nr. 1974 din 27 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/343006_a_344335]
-
Acasa > Poezie > Amprente > FLOARE DE CRIN Autor: Liuba Botezatu Publicat în: Ediția nr. 1855 din 29 ianuarie 2016 Toate Articolele Autorului Floare de crin, floare de crin, Prin mărăcini cauți alin Și raze de sori prin văgăuni, Bunăvoință - la căpcăuni. Floare de crin, floare de crin, Lacrimă ești și un suspin, Dor de-ai tăi dragi și zâmbetul lor, Dor de pământ și dor de izvor. Floare de crin cu petalele albe, Nectarul iubirii, cine ți-l
FLOARE DE CRIN de LIUBA BOTEZATU în ediţia nr. 1855 din 29 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/343027_a_344356]
-
semn că toți dacii de acolo fuseseră măcelăriți de romani. Și prin fumul ce urca spre cer se vedeau cohortele de soldați înaintând către ei. În acest timp, Tarnita, cu femeile și copiii ajunseră la peștera care era într-o văgăună din vârful muntelui de abia-i zăreai fundul. Și acolo, rostind Tarnita niște vorbe, porțile peșterii se deschiseră și intrară cu mic și mare, om sau animal de casă, în adâncurile pământului. Jos, lângă cetatea, lupta era în toi. Mulți
POVESTEA TARNIŢEI de LEONID IACOB în ediţia nr. 1313 din 05 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/343247_a_344576]
-
lacrimi în ochi, ridică brațele spre cer și se rugă: - Bunule, părinte al tuturor, pune deasupra noastră apele cerului și ale pământului, ca să nu fim găsiți de cotropitori și batjocoriți. Zamolxis, de pe muntele Kogaion, auzindu-i ruga, revărsă în acea văgăună unde era peștera potop de ape și aceasta se umplu până sus, de nu se mai cunoștea nimic. Căutară romanii femeile și copiii ca să-i ia robi în cetățile lor, dar nu găsiră pe nimeni și , cu puțina pradă din
POVESTEA TARNIŢEI de LEONID IACOB în ediţia nr. 1313 din 05 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/343247_a_344576]
-
răzbești, vin eu Și-n trântă-am să mă-ntrec cu tine! / Așa gândesc eu că e bine!” Apoi, cu mâna face semn / Și-i adresează un îndemn Încornoratului, să vină, / Pe urma lui ca să se țină. Au mers prin văgăuni adânci, / Până aflară printre stânci O peșteră ce o găsise / Dănilă-n vremea când gândise Ca să se facă pusnic. Ea / Drept vizuină folosea Pentru un urs mătăhălos, / Bătrân și tare fioros. Dănilă-i zise dracului: / „Iată sălșul unchiului, De care îți vorbisem
DĂNILĂ PREPELEAC de IOAN CIORCA în ediţia nr. 1799 din 04 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/343155_a_344484]
-
îi va aduce astăzi pe lume primul lor fecior, pe care dorea să-l țină pe lângă el, să-l învețe meseria moștenită în familie, din moși - strămoși. Așa pruncul va avea o altă perspectivă pentru viitor. Ce puteai face în văgăuna asta dintre munți, unde îți venea ursul până sub fereastră, când dădea foamea peste el? Nu găseai de lucru decât la pădure, sau ca păstor mai tot timpul plecat în creierul munților, cu cârdul de oi, la târla de după iarnă
DE-AS PUTEA VIATA INTOARCE (VIAȚA ȘTIUTĂ ȘI NEȘTIUTĂ A ÎNDRĂGITEI INTERPRETE DE MUZICA POPULARĂ DIN TÂRGU JIU, MARIA LOGA) de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2128 din 28 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/343115_a_344444]
-
Victor, dar care trăiau la oraș. I-a plăcut de el, chiar dacă era mai mare cu șapte ani, a crezut că este cumsecade, așa cum era prezentat în timpul pețitului și gata nunta. Poate că și ea a vrut să scape de văgăunile, unde era aruncat de soartă micuțul său cătun, la margine de pădure, unde veneau lupii și luau oile din târla gospodarului iarna în plină zi. Aici era comună mare și aproape de oraș, la vreo doisprezece kilometri pe drum de țară
UN SCRIITOR AL TAINICELOR IUBIRI, de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2071 din 01 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/343111_a_344440]
-
unde nu ajungeau valurile de foc vărsate necontenit unul către altul de craterele precum două guri de iad ale celor două creste, trăiau animale misterioase, fantastice cum nu mai existau în nici un alt loc de pe pământ. Își aveau sălașurile prin văgăuni și peșteri tainice, lei albi și de alte culori cu două cozi și două capete, grifoni înaripați, unicorni albi, lupi albi cenușii, negri extrem de fioroși, șacali și alte specii nemaivăzute în alte părți ale lumii. Pe culmile sudice, departe de
VIS ALB de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 1961 din 14 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/378473_a_379802]
-
îi va aduce astăzi pe lume primul lor fecior, pe care dorea să-l țină pe lângă el, să-l învețe meseria moștenită în familie, din moși - strămoși. Așa pruncul va avea o altă perspectivă pentru viitor. Ce puteai face în văgăuna asta dintre munți, unde îți venea ursul până sub fereastră, când dădea foamea peste el? Nu găseai de lucru decât la pădure, sau ca păstor mai tot timpul plecat în creierul munților, cu cârdul de oi, la târla de după iarnă
CARTE BIOGRAFICA A RENUMITEI SOLISTE DE MUZICA POPULARA MARIA LOGA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1966 din 19 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/379048_a_380377]
-
trunchi bătrân de copac doborât de ani și ani, o bătrânică suptă de gânduri și timpul care i-a încrețit fruntea. Era atât de tristă încât și frunzele copacilor care mai ieri foșneau în slavă, în acel moment foșneau în văgăună. Îngerașul, văzând-o, a înțeles suferința ei încrâncenată. A bătut de trei ori din aripioarele sale și ca din pământ în fața ei s-a arătat o casă micuță cu pridvor și mușcate roșii la ferestre. Pe poteca din grădină, venea
O POVESTE PENTRU CEI MARI SI PENTRU CEI MICI de CONSTANŢA ABĂLAŞEI DONOSĂ în ediţia nr. 1412 din 12 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/379806_a_381135]
-
din 14 iunie 2016 Toate Articolele Autorului Puterea razei albasre (5b) Până la urmă s-a dovedit de mare folos felinarul lui Mihăiță, căci altfel ar fi fost groaznic să străbatem desișurile pădurii, să pășim peste copacii doborâți, peste râpi și văgăuni. Aveam și norocul că, deși ramurile brazilor erau încărcate cu multă ninsoare, pe sub copaci zăpada nu era prea mare și se putea merge lesne. Începusem truda cea mare de a urca și coborî peste culmile și văile muntelui, în linie
PUTEREA RAZEI ALBASRE (5B) de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1992 din 14 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379951_a_381280]
-
în jos, unde vedeam o mulțime de copaci rupți, claie peste grămadă. Apoi mi-am zis să ne mai încercăm odată norocul, așa că am început să coborâm din nou, cățărându-ne pe trunchiuri de copaci, până am ajuns în dreptul unei văgăuni, ca o groapă adâncă peste care era răsturnat un copac. Groapa aceea mi s-a părut suspectă: crengile de deasupra ei erau ofilite, rupte în multe bucăți, iar pereții, nu se știe de ce, aveau o ciudată culoare verzuie, parcă ar
PUTEREA RAZEI ALBASRE (5B) de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1992 din 14 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379951_a_381280]
-
vântului mânios, care răsculat contra nevolniciilor lumii, a dat iama în tot ce-i stătea în cale, cât cuprindea cerul și pământul. Astă noapte, vlăguit de forțe și odată ce demonii stihiilor sale s-au mai domolit, s-a retras în văgăunile lui din spatele munților, dând răgaz de odihnă pădurii ce-și întinde brațele descărnate, obosite de apriga luptă cu stihiile și norilor care scăpați de prigoană își scutură cu grație coamele albe, lac de sudoare și spaimă, cernând cu fluturi de
JOCUL FULGILOR DE NEA de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 1949 din 02 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/381798_a_383127]
-
pe lume, aceasta e menirea tuturor și nimeni n-are voie să-și asume dreptul de-a fi destin răzbunător. - Iertare pentru crimă și minciună? Cum poți să-i ierți pe-aceia ce ne-au dus în cea mai monstruoasă văgăună în care rând pe rând ne-am descompus? - Orice greșeală poate fi iertată atunci când e-nsoțită de regret și inima de el incendiată se curăță arzând încet, încet. - Dar câți sunt cei ce strigă îndurare? Cei mulți nu recunosc că au
DIALOG de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1937 din 20 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381926_a_383255]
-
se întoarcă în pat din nou. Nu o credeam capabilă să facă singură toate astea, doar dacă nu a programat dinainte totul. Mă treceau din nou fiorii și mă apucase durerea de cap în mijlocul acestor ciudățenii ce se petreceau în văgăuna asta aristocratică, unde nimerisem. Îmi asigur o doză de încurajare încercând să nu o iau razna cu mintea, alegând să iau drept valide, avertismentele nepotului său. Cred că are secretele sale, cum se fac aceste lucruri, că nu degeaba au
DOAMNA ,,EINSTEIN' (FRAGMENT DIN ROMANUL INGRID, PUBLICAT ÎN 2015- EDITURA EDITGRAPH) PARTEA II de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2235 din 12 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/380389_a_381718]
-
toți trecuți de prima tinerețe, cu haine groase din dimie și căciuli de oaie pe cap. Fiecare avea la picioare papornițe sau niște desagi în care făcuseră cumpărături de la târg, „cu ploaia asta nu se știe când mai ieșim din văgăuna noastră și pe aici iarna vine devreme și tot mai trebuie sare, ulei, fidea, bulion, orez și oleacă de zahăr, că vin sărbătorile”. Porumb și grâu își luaseră mai de pe la sfârsitul verii, când coborâseră cu căruțele la târgul cel mare
DRUMUL de STELUȚA CRĂCIUN în ediţia nr. 1992 din 14 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381386_a_382715]
-
deghizați în mioare de azi. La rândul lor, se înconjoară de loaze, tupeiști tineri sau posesoare de posterioare excitabile. Cum nu au deprins buchia cărții la timp, aceștia își permit să-ți dea lecții de pe un piedestal profesional aflat în fundul văgăunei. N-au făcut niciodată ce ai făcut tu, dar asta nu-i împiedică pe alde Neica-Nimeni, mai ales dacă este un așa-zis ’’berbant’’ și ’’patronul’’ l-a înconjurat de amantele lui cu fețe tâmpe, să pară stăpânul Universului, deși
PITICI PE CREIER DE ROMÂN de POMPILIU COMSA în ediţia nr. 1402 din 02 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371550_a_372879]
-
1999 din 21 iunie 2016 Toate Articolele Autorului Puterea razei albastre (5c) Dacă până atunci nu ne fusese teamă de nimic, acum am devenit și eu, și Mihăiță, din cale afară de circumspecți. Ne-am apropiat cu multă precauție de gura văgăunii și am început să pășim peste trunchiul bradului căzut peste ea. - Ce facem? Ne băgăm înăuntru? mă întrebă Mihăiță, nedumerit de intențiile mele. - Vreau să văd ce-i în ea, dar să avem grijă să nu cădem în cine știe ce prăpastie
PUTEREA RAZEI ALBASTRE (5C) de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1999 din 21 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375376_a_376705]
-
o lumină neobișnuită!... - Da! Să cercetăm cu atenție! - Mă încurcă felinarul ăsta! - Agață-l colea, de o creangă. Îl luăm după aceea, la plecare. Ținându-ne de crengi, iată că am ajuns chiar deasupra gropii. Acum puteam distinge mai bine: văgăuna aceea era scăldată într-o lumină stranie, cu unduiri imprecise pe fundul ei de verde și albastru. Părea adâncă de vreo zece metri și inundată de o lumină liniștită, ușor pâlpâitoare, părând că în adâncul ei ardea un foc cu
PUTEREA RAZEI ALBASTRE (5C) de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1999 din 21 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375376_a_376705]
-
unui meteorit obișnuit. Dar ceea ce aveam în fața ochilor era ceva mult mai ciudat, părea un misterios obiect căzut din cer. De pe trunchiul bradului căzut peste crater încercam să cercetăm cât mai mult taina ce ni se înfățișa privirilor. Acolo, în fundul văgăunii, se afla ceva neobișnuit, ceva sub forma unei camere luminate, precum un cristal oval, sau poate un perete străbătut în interiorul lui de spectre fantastice de lumini aurii, verzui, ori albastre. Ceea ce vedeam părea o piatră de prund șlefuită, străvezie, de
PUTEREA RAZEI ALBASTRE (5C) de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1999 din 21 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375376_a_376705]
-
ați învățat să vă tutuiți va rog să o faceți acum. Repet suntem o familie și nu este cazul să ne domnim unul pe altul. Cu astea zise Mitică s-a retras. Membrii expediției inițiale locuiau în altă parte a „văgăunii”. Rând pe rând, după ciocnirea unui „Bruderschaft” cu noii veniți sau retras și ei. — Ce ne facem Nene Toader? Ești liderul de vârstă așa că te numim sef! — Păi propun să vedem întâi chiliile care ne-au fost oferite. Or avea
ROMÂNIA LUCRULUI BINE FĂCUT, AMINTIRI. de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1449 din 19 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371758_a_373087]
-
Victor, dar care trăiau la oraș. I-a plăcut de el, chiar dacă era mai mare cu șapte ani, a crezut că este cumsecade așa cum era prezentat în timpul pețitului și gata nunta. Poate că și ea a vrut să scape de văgăunile unde era aruncat de soartă micuțul său cătun, la margine de pădure, unde veneau lupii și luau oile din târla gospodarului iarna în plină zi. Aici era comună mare și aproape de oraș, la vreo doisprezece kilometri pe drum de țară
PUNŢI PESTE VREMURI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1430 din 30 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371952_a_373281]