482 matches
-
un teanc de broșuri chirurgicale lucioase care arată operații de reatribuire sexuală. Operații transsexuale tranziționale. Schimbări de sex. Fotografiile color arată vagine de calități diferite surprinse mai mult sau mai puțin din același unghi. Obiectivul e focalizat drept în întunericul văgăunii vaginale. Degete cu unghii vopsite-n roșu strânse pe coapse ca să depărteze labiile. Orificiul uretral moale și roz. În unele, părul pubian tuns periuță. Adâncimea vaginală oferită pe-o distanță de cincisprezece, douăzeci, cinci centimetri. În unele, corpus spongiosum nerezectat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
se revarsă, să Înțeleg cum e posibil ca haloul luminii intense de iunie să tremure cu atîta intensitate, atît de viu deasupra capetelor unor tineri arătînd ca niște păpădii umane. Am momente În care acel trecut mi se pare o văgăună și mă gîndesc că oamenii din fotografie ar fi trebuit să resimtă fizic Anomalia În care trăiau. Nu-mi dau seama exact de ce, dar am senzația că ea ar trebui să fie un fel de mărturie despre niște creaturi de
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
Evident, e un handicapat care-i face orașul de rîs. Evident, trebuie pedepsit. Mi se Întunecă mințile și Îi dau un brînci lui Portocală. Termină, băi javră. Tu ce mă-ta crezi că ești... O să te Întorci după armată În văgăuna ta de sărăntoc cretin... Probabil că accesul meu de curaj nu s-ar fi petrecut dacă Gărăgău n-ar fi intrat tocmai atunci la duș, rîzÎnd, gata să ducă mai departe, ce tocmai am Început. Portocală dispare cu coada Între
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
nu mai au. — Dar ce aveți? Întreabă Andi. Ospătărița nu se obosește să mai răspundă. Dă din umeri și ne Întoarce spatele. — Ce dracu’ facem? Coborîm În crama altui restaurant. Am mai fost o singură dată În acest local. O văgăună rustică cu ștergare țărănești și farfurii de lut pe pereți. Măcar o bere putem să bem, ospătarul Îmbrăcat În costum popular ne zice că e ultimul butoi. În subsolul ăsta ca o criptă nu e doar frig, toate sînt jilave
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
trupul Balaurului răspândit pe cele două maluri povârnite. În mișcare, solzii cât țiglele de pe casă scoteau zgomote de scândurici uscate lovite Între ele. Și, dintr-odată, Valea sparse creasta dinspre Dunăre și se deschise larg, către Baltă. Ieșiră alergând din văgăuna Întunericului și a spurcăciunilor și mai goniră o vreme pe dealul năpădit de buruieni mărunte, cu vârfurile păscute de turmele de oi și capre. Pe fața spână a coastei era un singur pom, un cireș amar cu frunzele prăfuite și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
de căldură. Se Îndreptară către el și căzură, gâfâind, la umbra rară. În urma lor, Valea se potolea. Stolurile coborau și păsările Își găseau cuiburile; țipetele și chirăielile se ostoiră și se prefăcură În foșnete și murmure nedeslușite. Capătul negru al văgăunii se Închise ca o poartă. Băieții se sprijiniră cu spinările de trunchiul cireșului. Erau murdari ca niște porci În care intrase Aghiuță. Aveau zgârieturi și vânătăi peste tot. Pielea le tremura și se scutura ca a cailor când alungau muștele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
pinului pe care Îl mutilase, apoi s-ar fi cuvenit castrarea și amputarea labelor care săvârșiseră Îngrozitoarea crimă a sluțirii falnicului copac. Când pinul fără vârf Îi apărea În fața ochilor ori În Închipuire, Directorului i se căsca În suflet o văgăună fără fund, plină de un amestec de neputință și deznădejde, inima i se suia În gât și parcă voia să iasă. Era Încredințat că o să moară de atâta zbatere și supărare. Șeful de post Îl privea oarecum Încurcat, Îl lăsase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
ales Pântece. Orice formă de echilibru este prin claritatea existenței sale o catastrofă a simțurilor care-i lovește pe Oameni care sunt Aproapele tău. Știți că poștașul meu resimte adresa mea ca pe un parfum de marcă, ca pe o Văgăună asigurată, de invidiat, de plâns și de fermecătoare: cu nasul ar fi încercat el să ajungă la scrisoarea mie adresată, la veritabilul meu Miros ca să-l guste. Uniunea Celor care folosesc este Mediul, ca lenjeria să devina chiloții personali ai
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
pronumele, numeralul și verbul. A. SUBSTANTIVUL În cadrul lecțiilor de limba și literatura română, cer elevilor să recunoască, în textele studiate, cuvinte care definesc: lucruri, ființe, fenomene ale naturii. Exemplu: Omul a salvat șarpele. Cuvintele „omul” și „șarpele” denumesc ființe. Peste văgăună căzuse o stâncă. Cuvintele „văgăună” și „stâncă” denumesc lucruri. Ploaia și tunetul au încetat. Cuvintele „ploaia” și „tunetul” denumesc fenomene ale naturii. Elevii descoperă că substantivul este partea de vorbire care definește ființe, lucruri, fenomene ale naturii. Elevii alcătuiesc enunțuri
METODE INTERACTIVE LA LIMBA ȘI LITERATURA ROMÂNĂ - clasa a III-a by MARGARETA TOMA () [Corola-publishinghouse/Science/1588_a_2961]
-
SUBSTANTIVUL În cadrul lecțiilor de limba și literatura română, cer elevilor să recunoască, în textele studiate, cuvinte care definesc: lucruri, ființe, fenomene ale naturii. Exemplu: Omul a salvat șarpele. Cuvintele „omul” și „șarpele” denumesc ființe. Peste văgăună căzuse o stâncă. Cuvintele „văgăună” și „stâncă” denumesc lucruri. Ploaia și tunetul au încetat. Cuvintele „ploaia” și „tunetul” denumesc fenomene ale naturii. Elevii descoperă că substantivul este partea de vorbire care definește ființe, lucruri, fenomene ale naturii. Elevii alcătuiesc enunțuri cu substantive date și recunosc
METODE INTERACTIVE LA LIMBA ȘI LITERATURA ROMÂNĂ - clasa a III-a by MARGARETA TOMA () [Corola-publishinghouse/Science/1588_a_2961]
-
lui Flaubert e ceea ce astăzi s-ar numi un studiu de caz. Pustia lui Ioan Alexandru abundă, tipic, în stranietăți, în spaime și "ape moarte"; ca la Blaga (cel din Lauda somnului) foiesc jivine respingătoare întreținând coșmarul: "Buhele fierb în văgăuni adânci. / De-atâta vreme nu mai știe nime / Că-i miez de noapte pururi și s-aud / Șoareci rozând în pustiime" (Orpheos). Iarăși ca la Blaga, halucinații, iluzionism magic, dolorism și panică; priveliști din "vremuri imemoriale" irită ochiul, înfricoșând pe
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
de vreascuri sau bine uscate, pietre, nămol“; babă, „ciot ascuțit de stîncă“; batiște, „loc unde a fost o stînă“; bechet, „loc de pază, locuința pădurarului, pichet de grăniceri“; bent, „loc adînc în albia unui rîu, unde apa face vîrtej“; beucă, „văgăună adîncă, scobitură în stîncă“; bică, „o gaură mică făcută în pămînt“; bob, „bolovan mare, țuguiat“; bord, „ridicătură de pă mînt sau piatră pe vîrful unui munte“; borcoș, „apă amestecată cu nisip, noroi, care iese din pămînt“; bucium „restul de tulpină
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
formele Părîngul, Paringul, accentul fluctuînd (cînd pe prima, cînd pe a doua silabă). Într-un dicționar mai vechi apare și o movilă din Mehedinți numită Părînga. A fost propus ca etimon și apelativul vechi grecesc pharang, „stîncă sau munte prăpăstios; văgăună în munte sau în stîncă“, dar nu se poate explica prezența grecilor în aceste teritorii. Geografii susțin această etimologie arătînd că Parîngul, ca masiv glaciar tipic, este plin de forme stîncoase grele și de adîncituri prăpăstioase, după cum o dovedesc toponimele
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
Îl invocă, după cum am văzut, și dialogul De facie... Dar daimonii osânditori sau salvatori nu sunt feriți de a face ei Înșiși greșeli În timpul misiunii lor terestre, ceea ce atrage asupra lor o pedeapsă (dike) pe care și-o primesc În „văgăuna Hecatei”, una dintre cavitățile cele mai mari de pe lună; există Însă și riscul Întoarcerii lor pe pământ și al reintrării În trupuri 1. Această dublă variantă de pedeapsă, lunară și terestră, pune capăt unei contradicții ivite Între datele din prologul
[Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
-
să crească/ spicul să cadă/ ciorchini de roadă.” Pentru oprirea ploii se Înfingea un topor cu tăișul În sus În pământ descântându-se astfel: „Topor toporașul meu/ taie norii ca un zmeu/ și mprăștie/ În vijelie/ În munți cărunți/ În văgăuni/ de căpcăuni/ Ploaie, ploaie/ te inmoaie/ stai să te ajungă spoarele/ să-ți taie picioarele/ toporul meu de fier/ de la pământ/ pân` la cer.” Folosirea obiectelor tăioase de fier Împotriva sau pentru provocarea ploii are corelație magico simpatetică cu vechile
Magie si mantica in credintele populare romanesti by Irina Iosub () [Corola-publishinghouse/Science/1602_a_2911]
-
de la 1834, dezlegau „drumul nelegiuirii și a spărcuirii proprietății răzășești": „S-au văzut proțesuri înființate de unde nu aveau ființă; s-au văzut semnele cele mai firești răsturnate, movilele seculare schimbate în moșinoaie, râurile întoarse din cursul lor, podișurile prefăcute în văgăuni și șesurile suite pe vârfurile dealurilor și ale munților; s-au văzut reclamații că moșia cutare împresura cu o bucată de loc pe moșia cutare și judecata a hotărât ca moșia întreagă să se dea celui care reclama sub nume
VASLUI. TRADIŢIONALISM… Oameni și întâmplări by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Science/91666_a_92808]
-
țară sunt găzduite cele mai stabile populații de lupi din Europa. Ei trăiesc și se Întâlnesc În Delta Dunării, În zonele subcarpatice muntoase și În cele de dealuri Împădurite, În râpe adânci acoperite cu vegetație, arbuști și arbori, În mărăcinișuri, văgăuni adânci și Întunecoase, ferite de ochiul vânătorilor și a animalelor de pradă. Lupii din România, datorită Înfățișării, vigurozității constituției și numărului mare existent au stârnit interesul pentru studiu a unor specialiști din afară. Lupul aflat pe teritoriul țării noastre preocupă
DE LA LUPUL DIN SĂLBĂTICIE LA CÂINELE-LUP DIN GOSPODĂRIE by Mihaiu Şanţa, Marcel Şanţa, Vlad Florin Şanţa, Alexandra Sima () [Corola-publishinghouse/Science/792_a_1656]
-
etc.Ă pasc liniștite și nu suficient de atente. În restul zilei se odihnește liniștit Într-un loc retras, pe care Îl amenajează În pământ, numit vizuină, ferit de văzul și atacul altor prădători. Acesta este amplasat de regulă În văgăuni și râpe adânci, În desișuri de pădure, În crăpături ascunse din blocuri de piatră din munți stâncoși, iar unele subspecii preferă să se retragă În scorburile unor copaci seculari. Lupii singuratici sau solitari sunt masculii tineri și neîmperecheați, care parcurg
DE LA LUPUL DIN SĂLBĂTICIE LA CÂINELE-LUP DIN GOSPODĂRIE by Mihaiu Şanţa, Marcel Şanţa, Vlad Florin Şanţa, Alexandra Sima () [Corola-publishinghouse/Science/792_a_1656]
-
a prevenit că am intrat în grea încurcătură cu acest Marcoci, și m-a atenționat că foarte greu voi reuși să ies din această încurcătură. .Am dus lipsă și de apa potabilă pe care o căram cu cobilița dintr-o văgăună foarte adâncă și cu alunecuș, iarna de ghiață și vara de ploaie sau de praf. La Strunga am păstorit șase ani. În acel timp mi s-au născut Suzana și Serafim. Gospodarii din Hăbă șești mi-au dăruit o vacă
A FOST O DATA by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Science/762_a_1496]
-
mai Încercat și alții”, Îl va destabiliza Smaranda Zerlendi. „Bietul Hans trecuse chiar mai departe”, Îl avertizase. Hans e logodnicul ei, fostul ei logodnic, căci murise În Împrejurări ciudate, la vânătoare, Îndată după război. Ca și Radu C., dar În văgăuna unei păduri? Nu știm. Nu știm nici măcar dacă nu cumva a dispărut și el, atras În aceeași productivitate a invizibilității. Ceea ce recunoaștem Însă e ciudata simetrie a destinului celor două femei, amândouă văduve, pentru că soțul și logodnicul nu mai sunt
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
în groapa cu lei. Daniel fiind aruncat în groapa cu lei, pentru credința sa în Dumnezeu, piatră grea au pus la gura gropii, Darius punându-și sigiliul pe lespede, a pus satrapii să păzea-scă. Spre dimineață s-a dus la văgăună și temător a strigat: -Daniel ești viu? -Împărate Dumnezeu mi-a trimis îngerul său. Fiind găsit nevinovat de fața divină, gura fiarelor a închis-o, făcându le neputincioase. -Scoteți-l de aici, el n-are nici-o vină. Darius atunci în supliciu
Infern in paradis by Gabriel Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/1178_a_2136]
-
devine predominant pe plan religios Nu departe de această așezare, la locul numit „La Corlăteanu s-au descoperit de asemenea, urme de vase ceramice, pahare tronconice și două gâturi cu torți de amfore romane. Locul respectiv este situat într-o văgăună cu deschidere doar spre sud, către iazul Calul Alb și nu departe de locul ce se numește „La Ceacâr. După aceste urme putem aprecia că așezarea datează din secolul II-III e.n. și că a aparținut unei comunități de daci liberi
Monografia comunei Hudeşti. Judeţul Botoşani by Gheorghe Apătăchioae () [Corola-publishinghouse/Science/91870_a_93216]
-
devine predominant pe plan religios. Nu departe de această așezare, la locul numit La Ceacâr, s-au descoperit de asemenea, urme de vase ceramice, pahare tronconice și două gâturi cu toarte de amfore romane. Locul respectiv este situat într-o văgăună, cu deschidere doar către sud, către actualul iaz Calu Alb, nu departe de Pârâul Satului. După aceste urme putem aprecia că așezarea respectivă datează probabil din secolele al-II-lea sau al-III-lea și a aparținut unei comunități de daci liberi, dar care
Monografia comunei Hudeşti. Judeţul Botoşani by Gheorghe Apătăchioae () [Corola-publishinghouse/Science/91870_a_93216]
-
de configurația terenului. Partea dinspre Fundoaia are drumurile mai drepte și este considerată cea mai nouă parte a satului Vatra. Satul este așezat pe un teren frământat și casele au fost construite chiar pe coastele unor dealuri și chiar prin văgăuni. Considerăm că argumentele evocate mai sus, ca și argumentele arătate în scrisoarea academicianului Iorgu Iordan ne fac să credem că din cele mai vechi timpuri numele de Vatra a rămas în vorbirea populației de pe aceste locuri, nume care de fapt
Monografia comunei Hudeşti. Judeţul Botoşani by Gheorghe Apătăchioae () [Corola-publishinghouse/Science/91870_a_93216]
-
decât să se afunde și mai mult în noroi. Îi îndesă pe toți într-un loc strâmt de pe fundul unei văi înmlăștinite. Și nu găsise decât o mână de țărani care făcuse atâta larmă. Nici urmă de oștean în această văgăună afurisită. În acel moment, tunurile ghiaurului, ascunse la marginea pădurii, se puseră a bubui. Nici nu apucă să-și revină din tehuiala ghiulelelor, căci auzi un vuiet. Își dădu seama că se apropia un iureș cumplit de pe unul dintre dealurile
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]