285 matches
-
am întâlnit cu seniorul Ishida. Bătrânul tuși ușor. Mi-a spus că nu are încă nici un răspuns de la castel pentru pricina cu pământurile din Kurokawa. Tăcut, samuraiul începu să rupă niște surcele stivuite pentru foc. Ascultând trosnetul lor ascuțit, îndura văicărelile obișnuite ale unchiului său. Tăcea, dar nu pentru că nu era deloc mișcat sau pentru că nu se gândea la nimic. Pur și simplu, nu era obișnuit să-și arate sentimentele și nici nu-i plăcea să-i contrazică pe alții. Pe deasupra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
a ajutat să scape. Stăpânul nu uitase una ca asta și poate că de aceea le dăduse tocmai pământurile acestea sălbatice în locul domeniului de la Kurokawa. Așa credea tatăl lui. Vreascurile pe care samuraiul le aruncase în foc trosneau amintind de văicărelile și de bombănelile tatălui și unchiului său pentru deserviciul ce li se făcuse. Ușa bucătăriei se deschise și apăru soția samuraiului, Riku. Femeia îi servi pe cei doi cu sake și supă miso în boluri făcute din frunze uscate de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
în munții Ogatsu ca să construiască o corabie de război. Poate că se apropie bătălia cu Osaka. O corabie de război? Da! Samuraiul încă nu-i spusese unchiului ce aflase de la seniorul Ishida pentru că îi venea greu să audă din nou văicărelile nesfârșite ale bătrânului rămas fără speranță. Dar dacă vremea războaielor trecuse, atunci pentru ce mai construia Stăpânul o corabie de război? Samuraiul era și el uimit peste măsură. Pesemne că în Sfatul de la castel se plănuia în taină ceva despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
simțea că prin această călătorie își sfidează soarta. În vremea când nu știa nimic altceva în afară de valea sa nu se gândea decât la viața lui de acolo, dar acum își dădea seama că se schimbase. Mica vale, unchiul său și văicărelile lui sâcâitoare, poruncile din partea Sfatului Bătrânilor. Samuraiul simțea pentru prima dată de când plecaseră din Mexico un imbold de a se împotrivi acelui destin necruțător care-i fusese dat. Japonezii înaintau ca niște furnici ce-și poartă hrana în spinare. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
și În Germania. Oare o să mă repartizeze la Weingarten?... A fost „repatriată“ În orășelul Kempten din Bavaria unde nu s-a simțit deloc la largul ei. Măruntă fiind, așezarea se um plea pe zi ce trece de șvabi sătmăreni. Aceleași văicăreli de acasă, aceleași obsesii, bîrfele și chiar mutrele de altădată. Se săturase. Îmi scria că cel mai frumos an din viața ei fusese 1990, cînd știa că va lăsa totul În urmă și cînd noutățile pentru 178 O vară ce
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
făcusem, copilărește, pe mutul, acceptasem dispariția lui fără o vorbă și evitasem astfel din nou cuvintele „de ce“, așa că acum, când decojesc ceapa, tăcerea mea îmi vuiește în urechi. Recunosc: este o durere care-mi provoacă doar o suferință minoră. Dar văicăreli precum ah, dacă aș fi avut și eu un tată cu principii ferme, precum cel al lui Wolfgang Heinrichs și nu unul care a intrat în partid încă din ‘36, când în orașul liber Danzig presiunea era încă suportabilă, sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
seara, după ora de închidere, părinții își confirmau de fiecare dată: „Iar stăm prost cu încasările“. De aceea, ar fi trebuit să înțeleg că mama mea nu avea cum să ciupească săptămânal pentru mine bani de buzunar. Dar, văzând că văicărelile mele nu se mai sfârșeau - în clasa mea, toți colegii aveau mărunțiș prin buzunare, mai mult sau mai puțin -, ea mi-a împins sub ochi un caiet in-octavo ros de atâta întrebuințare, în care erau înșirate datoriile tuturor clienților care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
i-am dat un sfat care a sunat mai puțin frățește, mai mult ca un ordin. Mulțumită unei inspirații bruște venite de cine știe unde, i-am strigat, mai degrabă grosolan decât cu simpatie: „Ei, fir-ar să fie, ce-i cu văicăreala asta? Fă-te moașă, copiii vin întruna pe lume!“. Și ea s-a făcut moașă, după ce și-a încheiat pregătirea la clinica de land din Hanovra. În Rheidt, clinica universitară din Bonn și în Lüdenscheid, Sauerland, ea a contribuit la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
mai mare, și potera era mai numeroasă, care a reușit să-i blocheze în Piața Gării cu niște garduri mobile, aduse în regim de urgență de la Nicolina. Din depărtare, se auzeau tot mai anemic ceva proteste cu Huoo criminalilor! și văicăreli izolate pe străzi lăturalnice... Eșecul acțiunii era mai mult decât evident... Fraților!! s-a auzit un glas ca un tunet din mijlocul mulțimii înțărcuite. Plecăm la Timișoara!! Ne îmbarcăm cu toții în acceleratul de Timișoara!! Da-da! Plecăm la Timișoara! Au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
pe grăsunul înjunghiat de Ignat, cu trei oi, câteva găini și un câine care, de la o vreme, începuse să urle a pagubă în lanț. În vârful șurii poposea de trei-patru nopți o pârdalnică de cucuvaie ce-și anunța prezența cu văicăreli sinistre. Văzând Maria că omul ei întârzie, și-a zis că o fi având nevoie de ceva ajutor, pe care s-a grăbit să i-l ofere... Când colo, ce să vezi? Cosovanul ei atârna agățat de-o grindă, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
caracter onorantă pentru cei care o au. Bătrâni Pe bătrâni viitorul încărcat de incertitudini îi îngrijorează. Regrete Regretele bătrânilor pentru ceea ce nu au reușit să facă de-a lungul vieții sunt tardive și lipsite de sens. Le putem numi și văicăreli gratuite. Ofertă Cei ce își trâmbițează necazurile pe toate drumurile oferă prilej de bucurie dușmanilor. Ruinare La vârsta senectuții, ruinarea fizică și cea mentală nu se produc în același ritm. Tinerețe Tinerețea, vârsta de aur a vieții, este adeseori irosită
Gânduri diamantine - Aforisme, cugetări, gânduri by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1185_a_2204]
-
a se plânge de insomnia-i fără leac: -Tu! nu știu cum poți, tu, să dormi ca butucul. Stau în pat, mă uit la tine ore în șir și tu nici măcar nu te întorci pe partea cealaltă, în timp ce eu abia ațipesc din cauza văicărelilor pisicilor. Parcă-s turbate, lua-le-ar naiba și dar-ar boala în sămânța lor! Umblă după motani ca zăludele: toată noaptea miorlăie de-ți sparg auzul, cu invitațiile lor la hârjoană pe streașina casei. E ceva normal, spuse Vladimir
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
la cei de etnie shona și la faptul că se tot plângeau de ceea ce le făcuseră ndebele sub Mzilikazi și Lobengula. E adevărat că fuseseră atrocități - la urma urmei erau zuluși și-și asupriseră dintotdeauna vecinii - dar, în mod sigur, văicăreala lor necurmată nu avea nici o justificare. Ar fi mai bine să uite tot ce-a fost odată pentru totdeauna. Își aminti de Seretse Khama, omul politic, Șeful Absolut al poporului bamgwato, primul președinte al Botswanei. Iată cum se purtaseră britanicii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
a omorât pe bărbatul din mașină? A fost ideea ta? — Nu, eu nu voiam să fiu acolo. L-am apucat de revere, l-am ridicat de pe scaun și am început să-l plesnesc: — Haide, că m-am cam săturat de văicăreala ta. Spune-mi cine l-a omorât sau voi face să fii împușcat într-o oră. — Lanz a făcut-o. Cu Rahn. Otto i-a ținut brațele, în timp ce Kindermann... l-a înjunghiat. A fost groaznic. Groaznic. L-am lăsat înapoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
Daisy Garnett, Sean Ellis, Rita Konig, Richard Mason, Bryan Adams, Alan Watson, Matthew Williamson, Vicky Ward, Susan Block, Lucy Sykes, Alice Sykes, Tom Sykes, Fred Sykes, Josh Sykes, Valerie Sykes și Toby Rowland - îmi cer scuze pentru toate smiorcăielile și văicărelile mele. Acum putem vorbi și despre altceva.
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
prin forțe proprii, din orice rahat și că nu aștepți să te scoată alții. Pesimismul și nefericirea noastră sunt bine cultivate, îngrijite și cocoloșite. Noi nu sperăm în happy end și nici nu vrem autonomie. Mai degrabă cultivăm gândirea apocaliptică, văicăreala și neajutorarea. Și, firește, o dată cultivate, ele cresc și înfloresc în celulele noastre și ni se urcă la cap. Sigur, dacă cei mai fericiți sunt nigerienii, cum vine asta? Ce relații are cu dezvoltarea? În nici un caz de determinare mecanică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
fost gândite și n-au trebuit să se coacă, au răsărit în momentul acela din spiritul lui ca rădăcinile care urcă deodată la suprafața pământului, Lucrul va continua normal, rosti, voi îndeplini angajamentele cât timp va fi cu putință, fără văicăreli și proteste, iar când Marçal va fi promovat, voi lua în considerație situația, Vei lua în considerație situația, întrebă Marta, ce înseamnă asta, Având în vedere imposibilitatea de a menține olăria în stare de funcționare, o voi închide și nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
îmbrățișă cu dragoste animalul. ― Mai mult decât unii, în orice caz, zise Dallas urmărindu-i din ochi pe Brett și Parker care, îmbrăcați din cap până-n picioare, se duceau spre sala mașinilor. El măcar nu mă bate la cap cu văicăreala despre salarii și prime! Ripley o luă din loc, ținându-și în brațe motanul, învelit într-un prosop călduț. Amețit, neavând vlagă, Jones se lingea cu o demnitate suverană. Nu era prima ieșire din hipersomn. Va mai suporta câteva minute
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
fi de-ajuior. După vorbele acestea tari, se afundă în observarea numerelor care alergau de la dreapta spre stânga pe un ecran de citire. Linia roșie fluorescentă care traversa axa cadranului rămânea fixată cu încăpățânare pe zero. Parker ar fi reluat alandala văicărelile și poveștile dacă semnalul sonor de deasupra capului său nu și-ar fi întrerupt muzica monotonă. ― Cristoase! Ce-o mai fi! Nu poți sta o clipă liniștit în șandramaua asta? ― Just! aprecia Brett, care-și băga urechea în difuzor pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
râde, organizatorii politici sunt și ei în categoria asta... Ăștia sunt intelectuali! Nu cei care pălăvrăgesc prin cafenele. O clasă nouă, importantă, care reglează activitatea socială. Așa că... ce să-ți spun? Fac lucrări interesante, am o căsnicie plăcută, ce altceva... văicăreală? Fănică se apropie și mai mult de interlocutoare, pentru a fi convingător. — Am și călătorit. Destul de mult. De vreo cinci ani au început să mă trimită peste tot. I-am văzut și pe ăia, de dincolo... Sigur că au mâncare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
lui Finn: devine un pic mai curtenitor pentru a contrabalansa parcă insolența fratelui său. Nu e un lucru neobișnuit - așa fac frații, încearcă să obțină avantaje unul pe spinarea celuilalt - însă e mai bine așa decât să trebuiască să suporți văicărelile infantile ale lui Finn. Pentru prima oară îmi dau seama că porecla lui Finn s-ar putea datora faptului că mai mereu trebuie să-i închizi gura. L-am văzut iar pe Patrick într-un supermarket. Tocmai intrasem pe unul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
Daisy am cam chicotit pe seama lui după aceea, dar trebuie să recunosc că pizza a fost foarte bine-venită. Ben și Finn se plâng de Pimm’s, desigur, dar le spun că este și bere în frigider, și imediat încetează cu văicăreala. Suntem toți așezați confortabil pe canapele și pe podea, o gașcă abia așteptând să ronțăie ceva, când Ben deschide gura: — Unde e Jim? Ne uităm cu toții prin cameră, ca pentru a confirma absența lui Jim. Nici n-am băgat de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
ti grăghi, omu-i mort de-a ghinilea! Ești proastă! Pușchea pe limba ta cât ...! Ești nebun șî gata! Dacî trăiești el, murim noi! Ci-ai făcut, Vasâli? Ne-ai ninorocit! Doamni, ci ni facim, ai grijî din noi! Gata cu văicăreala! Ziua se Îngâna cu noaptea care părea a nu dori să părăsească lacul cel mare de la Solești. Era duminică dimineața și cei patru colegi pescari, pescari pătimași, aruncaseră În două rânduri nada, lansetele erau frumos aliniate, toate echipamentele ordonate și
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
ploilor, bucăți de tablă, cartoane, saci de plastic, toate fixate cu cauciucuri și anvelope de mașină uzate, ca vântul, În năvala lui neiertătoare, să nu le arunce Încotro vrea el. O gălăgie de nedescris, un amestec de cuvinte răstite, țipete, văicăreli, Înjurături, plânsete, strigăte se fac auzite În permanență, acoperind până și șuieratul puternic al trenurilor. Se decupează cu claritate un fond sonor, ca o muzică dodecafonică, interpretată de coardele vocale ale unor ființe de pe altă planetă. Noi brazde de gunoaie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
te face voinic!( Ia de lângă canapea o sticlă străvezie.Umple două păhărele.Pune gheață din frigider. Ciocnesc și beau încet. Savurează licoarea). Costel:Ahh!Bună?! Nu? Nelu:Aiurea!Iar mă supără ficatul.Și reumatismul. Cred că va ploua. Costel:Lasă văicăreala!Ia zi,a mai telefonat nepotu-tău?Ce mai spune? Nelu:Ultima oară mi-a promis că vine la mare.Va trece pe aici.Și-a cumpărat un laptop. Traduce cărți din franceză și din engleză în chineză.( Se întrerupe.O
BANCHETUL CUGETĂRILOR by Eugen - Nicuşor Marcu [Corola-publishinghouse/Imaginative/1594_a_2966]