332 matches
-
Este foarte serios și nu vine cu pseudocunoștințe cum făceai tu întotdeauna. Ceea ce spune Ongah e plin de semnificație. Ongah este o persoană reală și vitală. Virilă și agresivă. Sfâșie realitatea și rupe vălurile care o ascund. — Maică Doamne, se văicări Ignatius. Amărâta asta a fost violată de un Mau-Mau. Asta ce mai e? întrebă bănuitoare doamna Reilly. — Du-te și dă drumul televizorului să se încălzească, spuse absent Ignatius și reluă furios lectura scrisorii. Nu-ți seamănă nici un pic, așa cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
ocolească petele umede. În cele din urmă, unul dintre ei întrebă: — Cât mai este? Era puștiul. Adolescentul american plângăcios, cu pete pe față. Se uita la mama lui, o matroană masivă, cu o pălărie de paie largă. — Am ajuns? se văicări puștiul. Hagar duse degetul la buze. — Liniște! — Mă dor picioarele. Ceilalți turiști stăteau în jurul lor, un grup în haine de culori țipătoare. Se uitau la puști. Dacă faci zgomot, nu o să-i vezi, șopti Hagar. Oricum nu-i văd. Puștiul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
spate, trăgându-l de păr și mârâindu-i în ureche ca o maimuță blestemată, așa că Billy întinsese mâna în spate, îl înhățase, iar Maimuțache îl mușcase ca ... oooo! Ce durere! Văzuse stele verzi. Bineînțeles, supraveghetorul, dl. Mucinceai, nu făcea nimic, văicărindu-se: — Despărțiți-vă băieți. Gata, băieți. Îl duseseră pe Maimuțache la detenție și o chemaseră pe mama lui să vină să-l ia, dar se părea că ea nu-l luase acasă, ceea ce era foarte rău pentru el. Pentru că acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
era trucul pe care oamenii nesiguri Îl foloseau pentru a-i face pe toți ceilalți să se simtă prost. Cu două săptămâni În urmă, Kitty Încercase să organizeze o seară În oraș cu un grup de prieteni, iar el se văicărise tot timpul. Kitty Îl invitase pe Sam ca să se asigure că avea parte de o conversație interesantă În seara aia, În eventualitatea În care ceilalți doi prieteni ai ei, cărora ea le făcuse cunoștință, Ben Cantor și Corinne Sun, s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
ori la masă, gata restaurantul s-a închis, și tu, Daniel, ce te zgâiești la mine? poate vrei să-ți ard una... Conflictul meu cu tata s-a extins, cuprinzând-o și pe Luchi, ceea ce a spart buba. Tata se văicărea acum din ce în ce mai des că nu știa cum să procedeze cu mine și într-o dimineață m-a vârât la școala de corecție după ce mi-a explicat că asta era spre binele meu. Probabil, Luchi apăsase cu toată greutatea ei ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
fetele care mă așteptau să aterizez? Mă jigniți, domnule sculptor. Nici cu Călugărul n-am avut mai mult succes. Sunt un gunoi, Doamne, un păcătos, iartă-l pe robul tău care nici la bătrânețe n-a devenit cucernic, s-a văicărit el și s-a îndepărtat clătinându-se. În schimb, Leon a fost încântat. A învelit statueta într-o batistă murdară și a ascuns-o în buzunarul halatului. În ziua următoare, Moașa mă opri pe coridor. — Domnule sculptor, îmi zise ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
Băiețandrul a repetat vorba urâtă, însoțind-o și de un gest, a mai aruncat o privire pofticioasă spre Laura care plângea, ghemuită, de spaimă și a luat-o și el pe urmele Profetului, dispărând în bălării. Dacă mă violau? se văicări Laura după ce-am rămas singuri. Ia lasă prostiile, i-am zis destul de brutal, furios că nu mă arătasem la înălțime. Nu mai venim niciodată aici, bâigui ea și îi tremura bărbia. Era încă sub impresia șocului. În loc s-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
nu reușise să dea de ea. Toate luminile erau aprinse la etajul doi al clădirii redacției. Fran o luă la fugă, în timp ce inima îi bătea nebunește. Dar era doar Flo, femeia de serviciu, care golea coșurile de gunoi și se văicărea, văzând în ce hal fusese lăsată cafetiera. — Vă întreb și eu, comentă Flo, ridicând o plăcintă cu carne mucegăită pe care tocmai o găsise în spatele unui fișet, cine lucrează aici? Ziariști sau o haită de fiare sălbatice? Fran ignoră această
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
nimic. De parcă aș fi avut vreo intenție. — Desigur, n-am voie să-ți suflu o vorbă despre ea, continui. Dar v-ați distrat? Întreabă el, nerăbdător să mă reîmprietenesc la cataramă cu Linda, ca să nu vin acasă și să mă văicăresc, iar el să fie silit să mă asculte vorbind-o de rău pe maică-sa. — Ne-am simțit foarte bine, confirm eu, fără să fie o minciună. Chiar ne-am distrat. M-am simțit ca orice femeie normală care iese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
neîndoielnic la un alt episod În care fiecare s-ar plînge de cealalată. Și doar așa, ca să se știe, Dan nu ar recunoaște niciodată că soacră-mea se plînge de mine, dar sînt convinsă că o face. Normal că se văicărește, numai că soțul meu e prea inteligent ca să-mi spună. În dimineața asta, Dan l-a adus pe Tom la miculdejun, i-a dat biberonul și biscuiții Weetabix În timp ce i-a citit cu voce tare din Guardian, pe un ton
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
Te Înțeleg perfect, recunosc eu În silă. Întotdeauna mă simt cam prost că nu mergem la restaurantele și cluburile la care ar trebui. Jumătate din timp, nici măcar nu știu despre ce vorbește Lisa. Trish rîde și ea. — Știu. Nu mă văicăresc, dar... ZÎmbesc, căci firește că asemenea cuvinte introduc invariabil un episod de văicăreală. Noi trei am discutat despre triunghiuri. Nu genul acela de relații În trei, ci despre prietenia dintre trei femei, În care, inevitabil, cineva rămîne pe dinafară sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
care Îi pasă Lisei. Inevitabil, există momente În care Trish și cu mine nu pe putem abține să nu discutăm despre asta, conversația noastră fiind punctată de „O iubesc, dar...“, cuvinte menite să ne ușureze sentimentul de vină. Nu mă văicăresc, dar... dar pun pariu pe ce vrei tu că Lisa n-o să vină la masă. — Ce? Crezi că o să mențină rezervarea și-o să meargă cu Andy? — Exact. Pariu pe ce vrei tu. — Cred că greșești, răspund. Știu că e superficială
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
de unde să știe. — Serios? se miră ea. Ce ciudat. Seamănă leit cu Dan. Chiar nu observi? — Nu, chiar nu observ. Termin de pus gheața În pahar și ies din bucătărie. După seara trecută, nu mă mai pot duce să mă văicăresc la Dan, dar simt nevoia să mi-o iau pe Linda de pe cap, să vorbesc cu cineva. CÎnd mă Întorc la piscină, constat că Lisa a plecat să se plimbe În livada de măslini, așa că-mi pun sandalele și-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
cerului, de care nu toți au parte. După care s-a pornit să-mi dezvolte o teorie personală. Cum că există boli mărunte, care nu-ți dau nici un orizont, te împing doar să te agăți de leacuri și să te văicărești continuu. Altceva sunt "bolile adevărate"! Ele te fac fericit de câte ori poți să spui "azi îmi e mai bine". Câtă spaimă și câtă mândrie erau în vorbele ei, nu voi ști niciodată. La sfârșit, mi-a comunicat cu o hotărâre care
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
ochii lui negri și rugători și nu-i venea să creadă că Pampu, pe care îl știa de când era copil, stă acolo atât de liniștit și-i povestește cum a intrat dracul în el. În mod normal, s-ar fi văicărit. Poate ar fi plâns. Era ceva suspect cu el. Liniștea acesta nu era normală. - Bine. Uite cum o să facem: trimit eu după popa Barbu să-ți citească Blestemele Sfântului Vasile cel Mare. Până atunci, stai pe-aici prin curte, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
a căzut în șanț, pe conducta de beton, a scos un urlet, s-a apucat de gleznă cu ambele mâini și a rămas acolo, zăcând întors pe-o rână, lângă conductă, mă striga pe nume, plângea în hohote și se văicărea, și atunci eu i-am spus s-aștepte, că o să cobor imediat, iar el s-a uitat în sus, la mine, cu obrajii-n lacrimi, spunându-mi, du-te-n mă-ta, și că sunt un căcănar laș, că l-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
strivind sub talpă câteva bucăți de mangal căzute pe jos și remarcând că cel puțin mangalul e moale, a mai cotrobăit prin grămadă, a mai luat câte-o țoală, examinând-o și aruncând-o înapoi în grămadă, între timp se văicărea cum că lui taică-su, săracu’, îi fuseseră atât de dragi obiectele că adunase o grămadă și, strângător cum era, n-ar fi aruncat nici unul și, Dumnezeu să-l ierte, că mult se mai certase din pricina asta cu bătrânu’, îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
va fi închis, și de-a dreptul scârbos ce face bunică-mea, și-a făcut rost de o pălărie neagră cu voaletă, pe care nu și-o mai scoate de pe cap, și o joacă pe văduva neconsolată, ca la paradă, văicărindu-se că ce lovitură, ce tragedie, ce se va alege de ea acum, când jumătatea ei dragă, dragul ei drag, s-a stins, cât trăise, nici vorbă să-i fi spus așa, jumătatea ei dragă, dragul ei drag, îl chinuia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
spre biroul lui și trecu la acțiune: trebuia să Închidă urgent ieșirile din Lands’en. Chemă pe mobil căpitănia portului pentru a da dispoziție să fie supravegheate sosirile și plecările de pe insulă. De Îndată ce Închise ușa, Stéphane se Întoarse să se văicărească pe lîngă Marie. - Fersen o să mă dea afară, cu siguranță! O să fie vina mea că Pérec s-a evaporat! - Stéphane, nu te mai agita atîta, potolește-te... Ridică receptorul unui telefon ca să transmită și ea cîteva apeluri, dar Stéphane Își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
meschinărie. Atributele omului cu suflet mare. Nu țineam să‑l zădărăsc. În dimineața asta nici el nu avea chef să fie zădărât. Cu nu foarte mult timp În urmă, acasă, În Middle West, pe când era Încă foarte strâmtorat și se văicărea În legătură cu garderoba lui sărăcăcioasă, l‑am dus la Gesualdo, croitorul meu, ca să‑i ia măsurile pentru un costum. În atelierul lui Gesualdo, Abe a ales o stofă de lână cam țipătoare, dar de o fină fabricație scoțiană. A făcut vreo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
de ani de zile, În living‑room, iar el era Îmbrăcat În kimonoul lui japonez. Cădea de pe el toate părțile. Picioarele goale arătau ca niște dovleci premiați la expoziție, atât de umflate Îi erau gleznele. - Blestematele astea de edeme! se văicărea. Jumătatea de sus a lui Ravelstein era la fel de vioaie ca și altădată. Dar boala câștiga teren și se Înstăpânea asupră‑i; iar el știa acest lucru la fel de bine ca și doctorii. Nu numai că vorbea tot mai mult despre portretul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
la izvoarele râului Napuari. — Râul Napuari e la Vest , le arătă el; trebuie să vă întoarceți pe canal și să vă abateți din drum când o să dați peste două insulițe gemene. O luați pe gura din stânga... — O săptămână pierdută! se văicări negrul, numitul Rafalo. O săptămână! Și ploile sunt aici, după colț... Cristo, cârmaciul, privi laguna cu un ochi critic. — Nu te plânge, mormăi el. Poate că-i mai bine așa. Ăsta pare un loc bun să rămânem - îl privi stăruitor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
de afumătoare și un miros greu și aspru inunda încăperea și se agăța de gâtlej. José zgâlțâi umărul celui adormit, care deschise niște ochi înspăimântați. Îl privi pe omul alb și șopti într-o engleză perfectă, fără accent: — Piá se văicărește în mormântul ei de pe insulă. A văzut-o pe femeia pe care o doreai și s-a îmbrăcat ca ea, și s-a spălat ca ea, dar, chiar și așa, n-ai vrut-o decât după ce a murit. De ce? De ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
de la planul său inițial, datorită căruia se și... vorba aia... prin parc. Același socru, cum apăru În mulțime, tot așa, și dispăru, din ea. A revenit, În fuga mare, la spital. Răniții erau bine. Bine, vine vorba. Nu se mai văicăreau, ci, doar, gemeau, Înfundat, din când În când. Îi liniști: să țineți minte ce mi-ați promis. Da. Vom ține minte. Că eu am să vă vizitez, În fiecare zi, cât veți rămâne În spital. Și, cu plata spitalizării, dacă
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
numai să fi încercat să-ți storci vreun coș de pe ea. Așa că ne-am lăsat scândurelele pe piept în plata lui Dumnezeu. Ne-am culcat fiecare pe bucățica lui de trotuar. Prin domicilii nici pomeneală să ne mai pripășim. Ne văicăream și-o frigeam înainte cu bolitul... 49 CEI ȘAPTE REGI AI ORAȘULUI BUCUREȘTI Iar când paznicii ăia vor adormi, în sfârșit... Pîst, Chiose nehalit!... Trăgând niște sforăituri... Bă, Chiose, bre... De să se cojească varul de pe pereți. Și... să clănțăne
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]