371 matches
-
Proză literară, ed. cit., p. 657. 81 George Mihail Zamfirescu, op. cit., p. 442. 82 A încercat să o facă, printre alții, Al. O. Teodoreanu când observa că tipurile din Momente se pot caracteriza printr-o "actualitate eternă" (în Hronicul Măscăriciului Vălătuc, Editura Junimea, Iași, 1989, p. 239). 83 Costache Olăreanu, op. cit., p. 198. 84 Ibidem, p. 199. 85 I. L. Caragiale, Opere, II, Teatru. Scrieri despre teatru. Versuri, ed. cit., p. 178. 86 Gabriel Marcel, Essay du philosophie concrète, Gallimard, Paris, 1970
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
a ironiei, a satirei, a burlescului și a parodicului cu scopul atingerii absurdului. 142 Farias, Adelina, Spiritul parodic la I.L. Caragiale, în "Buletinul Universității Petrol-Gaze din Ploiești", volum LIV, nr. 1/2002, p. 81. 143 Al. O. Teodoreanu, Hronicul măscăriciului Vălătuc, ed. cit. , p. 241. 144 Vezi și Loredana Ilie, Caragiale fabulist și parodist în "Buletinul Universității Petrol-Gaze din Ploiești", volum LV, seria Stiințe umaniste, nr. 4/2003, p. 15. 145 George Pruteanu, articolul Proteicul Urmuz, în "Cronica", 49/ 1969, p.
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
Idem, p. 216. 37 Mircea Horia Simionescu, Redingota, ed. cit., p. 19. 38 Costache Olăreanu, Frica, ed. cit., p. 70. 39 Ibidem. 40 Costache Olăreanu, Lupul și chitanța, Editura Albatros, București, 1995, p. 219. 41 Al. O. Teodoreanu, Hronicul Măscăriciului Vălătuc, Editura Junimea, Iași, 1989, p. 239. 42 În Frica, de exemplu, citim: Iar lângă cafeneaua lui Friț, tot în după amiaza aceea, prinși de ploaie sub streașina mare a prăvăliei lui Stocker, [...], se aflau doi foarte onorabili cetățeni care discutau
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
la el fericită, îndreptându-se spre holul de sosiri, unde un șofer trebuia să o aștepte. Își văzu numele pe pancarta pe care o ținea șoferul și îl urmă afară în aerul umed. Cerul era de un albastru deschis, cu vălătuci de nori albi și cenușii care anunțau ploaia. Darcey își simți fruntea acoperită de sudoare în cele câteva minute pe care le petrecu afară, înainte să intre în mașina răcorită de aerul condiționat. Șoferul pălăvrăgi încontinuu, tot drumul spre hotelul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
și puternic, de neoprit, cu veninul curgîndu-i în picuri 110 galben-verzui de pe cheliceri. Mașinăria păroasă, cu căngi și pârghii ascuțite, se repezise fulgerător, balansîndu-se pe fire, către un fluture minuscul, o molie albă, catifelată, care-și lipise o aripioară de vălătucul de pânză de păianjen din jurul crăpăturii, pe când cu cealaltă flutura ca un evantai, aruncând puf sidefiu în aer. Nu-mi puteam lua ochii de la lupta oribilă. Păianjenul nu se grăbea. Cu câteva fire și-a priponit bine victima de plasă
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
iarbă, te plimbi. Te plimbi pe străzile Ionescu Atanasie, Sergent Pâronașu, Locotenent Ionescu Baican, Ștefan Sorescu, Pompiliu Manoliu, Arhitect Hârjeu, Arhitect Săvulescu, Arhitect Mandrea, Apostol Mărgărit, Mircea Bădescu, Teodor Speranția, Învingătorilor, Delea Nouă, Ștafetei, Patrulei, Cireșului, Borangic, Inișor, Bâlciului, Vitejiei, Vălătucului, Mieilor, Frunzei, Teleajăn, fost Stan Poetaș. Pe strada Teleajăn, fost Stan Poetaș, este unul care crește capre și le vinde laptele. Tot pe strada Teleajăn, În curtea Fabricii de Mentosan, frații Rățaru joacă lapte gros. Mănânci Mentosan și joci lapte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
Întredeschise jaluzelele și privi pe geam la Începutul acelei zile de iarnă din Ierusalim. Casele din vecinătate nu i se părură apropiate, ci Îndepărtate de el și unele de altele, iar Între ele zări nori joși și cenușii, ca niște vălătuci. Afară nu se zărea nici un semn de viață. De parcă visul continua Încă. Dar acum nu mai erau alei pietruite, ci o stradă desfundată din capătul sud-vestic al cartierului Kiryat Yovel, un șir de blocuri turtite, construite repede și prost la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
privirile spre pădure, din care, atunci când ploua, se ridicau fuioare de ceață și primăvara roiau nori galbeni de spori, ne uitam la țăranii aplecați deasupra plugurilor, la strângerea recoltei, la semănături sau urmăream vreun vehicul, care târa după el un vălătuc de praf, dispărând printre brazi la întretăierea șirului de coline. Tata și-a pus binoclul pe jgheabul acoperișului. Din fotoliul lui nou de piele putea să renunțe la binoclu și să se întoarcă la perspectiva pe care i-o oferea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
singură mișcare, i-am acceptat trabucul și l-am aprins fără zăbavă. O amintire dureroasă s-a perindat prin mintea tânărului. Cel puțin, așa am apreciat eu, subtil cunoscător al fizionomiilor, și, cufundându-mă În fotoliu, i-am cerut, printre vălătucii albăstrii ai fumului, să-mi vorbească despre izbânzile sale. Interesantul chip negricios i s-a luminat. Am ascultat atunci străvechea poveste a scriitorului care se luptă cu lipsa de Înțelegere a burghezului și trece peste valurile vieții purtându-și himera
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
că bine se mai vinde carnea În Avellaneda! Treaba asta Îi slăbește pe cei mai mulți; numai pe tine te Îngrașă. — Touché, dragă Parodi, touché. Recunosc un oarece embonpoint. Prințesa m-a Însărcinat să vă sărut mâna, a replicat Montenegro Între doi vălătuci albăstrii de fum. Iar prietenul nostru comun, Carlos Anglada - spirit scânteietor, dacă așa ceva există, dar fără pic de disciplină mediteraneană - vă trimite complimente. Cam prea multe, fie vorba inter nos. Nu mai departe decât ieri, și-a făcut intempestiv intrarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
She, dar a dat, În schimb, de hoitul magului, Îngropat În graba mare sub salcia de care am mai pomenit. — Perspectiva, mult stimate Parodi, a proclamat pe nepusă masă Montenegro, e călcâiul lui Ahile al marilor pictori orientali. Între doi vălătuci de fum albastru, vă voi Îmbogăți albumul lăuntric cu un abil raccourci al scenei. Pe umărul lui Tai An, augustul sărut al Morții Își pusese pecetea cu rouge: o rană de armă albă, care se lățea pe vreo zece centimetri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
eu cotul de medic. L-am lovit scurt, cu cotul. Îl mai lovesc și-acum, după unsprezece ani, și geme. Cu toate că stau la etajul șase, de unde zăresc tramvaiele, căciulile, pensionarii cu șepci de baseball, pe una scrie Thriller, cîinii, cărucioarele, vălătucii de funingine În tornade de gunoieri, discoteca cu firma luminată ritmic NEVADA, și studentele sau ce sînt cu pantofi cu botul lat și decolteu care m-a stupefiat de mic. CÎnd stăteam la etajul doi, decolteul era mai adînc. Praful
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
cafeaua în foc“, a zis bătrâna doamnă. „Se ține de șotii.“ Iar după un timp: „Nu știu ce m-aș face fără el“. Coborându-și privirea asupra ceștii fierbinți pe care nu îndrăznea încă să o ducă la gură, se văzu în vălătucii de abur și era ca și cum ar fi istorisit din nou povestea pe care o spusese de multe ori până atunci, nu pentru că și-ar fi pierdut memoria, dar puține amintiri o umpleau de o mai mare nerăbdare de a se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
i s-o fi părând ei pustie, dar câte n-or fi fiind absolut la fel în miez de noapte? Mâine nu vei mai ști nimic. Dormi! Mâine nu mai știa nimic. Dar și mâine era la fel de pustiu. Însă, în vălătucii de abur de cafea, toate acestea nu durau decât o clipire, ca un fâlfâit ușor, le știa mult prea bine și nu erau amuzante, ea voia să revadă cu nerăbdare clipele care o înduioșaseră de câțiva ani încoace, să fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
în timp ce carburatorul gâfâia, iar mașina înghițea șoseaua și curbele la dreapta și la stânga, din câmpurile alăturate răsăreau sate pe care n-ar fi fost în stare să le descrie mai târziu. Coșuri subțiri și case țipător colorate se ghemuiau între vălătuci moi și alburii de ceață în depărtările umede, copăcei rahitici adăposteau păsări, pâlcuri anemice de arbori se alăturau drumului și doar după un timp orizontul se întuneca de pădurile viguroase ca niște armate înstăpânite pe un pământ străin de oraș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
al orașului. Cartierul de alături și valurile succesive de case străluceau într-o lumină cețoasă, un abur tremurător plutea peste acoperișuri, până departe, unde se strângea în nori indeciși, înghițind centura blocurilor din zare, ivite numai când și când printre vălătucii albicioși, ca niște ciosvârte de fantome. Frunzișul ruginise în mare parte aproape peste noapte. Zgomotele păreau mai diluate. Lumina pâlpâia o vreme, izbucnea treptat într-o explozie caldă ce risipea ceața și alunga umbrele. Dar ceva ca o pâclă invizibilă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
-i vorbească, nu voia să știe ce dorește; era ușor de bănuit. A căutat într-o mapă mai veche și a prins în ținte, pe pereții goi și murdari, reproduceri după mai multe peisaje nordice, aisberguri, fiorduri, păduri, lacuri înghețate, vălătuci de nori și de ninsoare ca niște fantome, toate numai pete de culoare. Dar pereții continuau să fie întunecați și triști. Și-a scos din cămăruța lui, unde lăsase numai biblioteca acoperind de sus până jos un perete, covorașul uzat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
a călcat peste mormanele de frunze uscate, a trecut prin vacarmul pieții, pe lângă vitrinele goale sau cu mărfuri inestetic aranjate, a privit la sfârșit pereții murdari pe care prinsese în ace cu gămălie peisajele nordice, aisberguri, fiorduri, păduri, lacuri înghețate, vălătuci de nori și de ninsoare ca niște fantome. Cu gândul la același lucru: după atâția ani... în vreme ce mușchii obrazului îi palpitau într-un ritm nesigur. Atunci Ioana Sandi izbucnind: „Nu mai ajungi odată să înțelegi lumea?! Pleacă odată în Portugalia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
înconjurând apartamentul pe două laturi. Pe amândouă ușile-fereastră dintr-odată. Însă camerele erau imense și pereții murdari nu se vedeau, se bănuiau numai în locurile unde atârnau țintuite în aer, nemișcate, pete de culoare vrând să fie aisberguri, fiorduri, lacuri, vălătuci de nori și ninsoare. Dintr-odată năvăleau prin golul ușilor-ferestre umbre fără chip și glasuri nediferențiate care tăiau aerul cu cuțitul sau cu muchia palmei numai, în cuburi și paralelipipede uriașe, mai mari decât ar fi putut căra cu ele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
și se mai putea mișca numai întrucât fusese stăpânul și zeul Îsau cel puțin așa îl socotiseră umbrele lacome), în lumina sfâșietor de puternică vedea cum petele de culoare ce trebuiau să fie aisberguri, fiorduri, lacuri înghețate, munți troieniți în vălătuci de ninsoare fantomatică și care trebuiau să delimiteze marginile, pereții acelui spațiu răpit de umbre, nu se mai putea ține în lipsa de aer și legănarea încetată de mai mult timp a pornit iarăși, dar acum petele de culoare se desprindeau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
În carte scrie că bebelușii depășesc Anxietatea Separării până la doi ani, dar nu scrie nimic despre mame.) Mai bine să nu mă vadă deloc. Ghemuită În baie, stând pe coșul de rufe, am timp să studiez camera și observ niște vălătuci de praf gri care atârnă În dreptul ferestrei ca draperiile unei vrăjitoare. (Menajera noastră, Juanita, suferă de rău de Înălțime și e de Înțeles că nu poate curăța locurile aflate mai sus de șold.) Mai e și mozaicul cu o sirenă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
să mă urc. Sunt atât de recunoscătoare, că uit să le spun unde merg, dar Înaintăm ușor pe drumuri familiare până când ajungem la strada mea. Cu cât ne apropiem de casa noastră, văd o mulțime de oameni În fața casei. Ies vălătuci de fum pe fereastra unuia dintre dormitoare. E fereastra lui Emily. Dați-vă la o parte, doamnă, ne ocupăm noi, Îmi spune un bărbat. Izbesc cu mâinile În ușă. Strig numele copiilor, dar nu aud nimic din cauza sirenei. Nu mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
riscul să zboare toată casa. Paula Își apăsă obrazul cu pumnul, În căutarea vechii vînătăi. — Da, spuse ea, dar n-am stat să ne gîndim la asta. Ne trebuia un spectacol pentru Bobby Crawford - familia Hollinger cuprinsă de panică, cu vălătuci de fum colorat ieșindu-le pe urechi, poate și ceva stricăciuni la casă. Șemineul era uriaș - Frank a zis că dacă e să se-ntindă de-adevăratelea focul, o să-i ia jumătate de oră pînă să cuprindă scara. PÎnă atunci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
a cuprins chiar și cerul cenușiu, transformă umezeala fulgilor apoși în cristale minuscule ce modelează un așternut sfărâmicios și rece pentru soldații așezați care pe unde îi găsise ordinul de oprire. Frânți de oboseală, oamenii suflă din greu, scoțând lungi vălătuci de aburi din gură. Adânc infiltrați în teritoriul inamic, într-o misiune de cercetare, ultimele două zile fuseseră petrecute în ritmul infernal aflat la limita unui permanent marș forțat și alergare. Brusc, țipătul de agonie al unui animal ucis de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
se-ncăpea. Țară săracă, stăpânire puțină, biruri mai de loc, cară cu două oiști, să se poată înjuga boii la venirea tătarilor și dintr-o parte și dintr-alta, după cum l-apuca pe om vremea pe cale de munte, case de vălătuci acoperite cu paie, pentru a li se da foc la călcarea dușmanului, ba se da foc ierbei și se-veninau fântânele, pentru ca să moară dușmanii de flămîngiune și de secetă, iar oamenii se trăgeau la munte și lăsau câmpul limpede în urma
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]