239 matches
-
Michael Jackson. Atunci, știam că și-au atins profilul definitiv. C XX Dacă trece o zi fără să ia pastilele verzi cu care-l îndoapă doctorul Iolescu, i se întunecă vederea și începe să vadă doar în interior. Un așa vălmășag de imagini i se acumulează sub frunte, că i se pare că universul nu există decât în capul lui. Atunci Cosmin își ia capul în mâini și-l așează pe poliță, între Sfânta Treime și poza lui Leo, care fluieră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
Îi din cauza golanilor iștia care ne-au luat totul și am devenit slugi fără simbrie, zâua mamei lor!” „Ai grijă, Toadere, ce vorbești, că nu știi pe cine ai în față”. „Ai dreptate. Lumea-i plină de nemernici”... Cu acest vălmășag în minte, s-a ridicat de pe laiță și a ieșit. A ocolit magazia și a pornit către biroul șefului. Ce s-o întâmplat? Nu ai astâmpăr? - l-a întâmpinat acesta. Păi nu prea am. Aș vrea să știu ce treabă
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
chiar prin intermediul ei că nimeni nu se poate apăra invocînd necunoașterea legii; și asta e o regulă universală, În timp ce noi Înșine, judecătorii, nu cunoaștem de atîtea ori legea și recurgem la biblioteci - nici nu e posibilă o asemenea cunoaștere În vălmășagul și curgerea continuă a sute și sute de legi. - Ai dreptate, rosti gînditor. Mi-e milă de tine În profesiunea În care te afli. - Dar fără ea societatea n-ar putea viețui, s-ar naște haosul, adică dispariția. Din cauza asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
căpătîiul lui plîngea ca un copil un bătrînel, subțire la trup, cu părul alb, adus ușor de spate; era Lung. Toate se amestecară În față-mi, femei sau bărbați, cunoscuți, necunoscuți, anii, vîrstele, că prezența Anei mi se ivi În vălmășagul camerei: Închipuire dreaptă În rochie neagră veghindu-și tatăl. TÎrziu, spre căderea nopții, Lung se afla lîngă mine pe divanul din camera alăturată. - Trec anii, domnule judecător! Vocea lui era tremurată. În clipa aceea Ana trecu pe lîngă noi și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
frumos, cinstit și demn! ʺ. Despre Bârlad: ʺAici mi-am desăvârșit pregătirea pedagogico-profesională și tot aici voi rămâne definitiv în pacea eternă ce va urma... Rândurile de față le consider ca o spovedanie, ca o mărturie a trecerii mele prin vălmășagul vieții și al vremii!...ʺ Statutul Societății culturale « Junimea'90 » STATUTUL SOCIET-ȚII CULTURALE „JUNIMEA ʹ90ʺ Dispoziții generale - selecțiuni - Art. l. Societatea Culturală „Junimea ʹ90ʺ se constituie la inițiativa Muzeului Literaturii Române Iași și a unui grup de scriitori (după o
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
cuvântul abia incolțit, viclean și tainic, născut din firesc, adăpostit printre gânduri stinghere. Îndurerată, cu mâna stângă trimit bezele perforate de lacrimi, undeva anume, căutând cu ardoare printre visuri albe, o nouă dimineață învăluită în senin. Spre zări, departe de vălmășagul nebulos și întortocheat al amintirilor răzlețe, stă Dragostea. Acolo, unde cerul plânge de mila pământului!
Furtuni by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83274_a_84599]
-
al vieții, găsindu-mi sufletul pereche (deci o altă minune), care mi-a permis să încheg o familie fericită care mi-a fost scut împotriva răutății vremurilor și a oamenilor. O altă mare minune a fost aceea că, prins în vălmășagul vremurilor de război, cu toată vrăjmășia unor oameni răuvoitori, am fost ocrotit tot timpul și salvat chiar din focul luptei alegându-mă chiar cu brațul stâng zdrobit, revenind nesperat la profesia de educator. După război, alte noi minuni m-au
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
text cât pentru 250 de pagini. Fiecare pagină citită, ca și fiecare capitol, trezește interesul și curiozitatea pentru următoarele. Așa am tot citit până la încheiere... Rândurile de față le consider ca o spovedanie, ca o mărturie a trecerii mele prin vălmășagul vieții și al vremii!... Omagiu strădaniilor dvs. de neuitat și longevității pe care vă urez s-o continuați cu deosebite succese și trăiri liniștite. Cu condescendență totală, Prof. M. Bejinaru Bârlad, 14 noiembrie 2010 Dragă I.N.O., Tocmai când m-
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
împrejur, parcă ar fi căutat pe cineva, pe Rogojinaru, umeros și legănat, ținîndu-se după omulețul împovărat cu geamantane și legături, dăscălindu-l necontenit atât de energic, că glasul lui parcă domina tot vacarmul gării. În sfârșit, când se mai potoli vălmășagul, tânărul Iuga coborî și el, găsi anevoie o trăsură și porunci să-l ducă acasă în strada Argintari. Birjarul apucă pe calea Griviței, lată, murdară și gălăgioasă, cu fel de fel de magazine, în fața cărora vânzătorii se războiau cu trecătorii
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
uniformele atașaților militari, printre care miniștrii străini, în costumul internațional al breslei lor, făceau impresia unor rozete bătrâne și ursuze. În incintă străluceau plastroanele, cheliile și decorațiile. Sute de mâini se întindeau și se strângeau. În fața estradei prezidențiale era un vălmășag de fracuri. Ici-colo, câte un reprezentant al națiunii ridica ochii spre tribune, căutîndu-și invitații sau schimbând bezele cu vreo floare zâmbitoare. ― Uite pe Gogu! șopti Eugenia mișcată, Nadinei, care avea pe figură un surâs de satisfacție. De jos, Gogu Ionescu
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
de foame și de frig... ― Nu mai putem, oameni buni! strigă deodată și Leonte Orbișor, încurajat parcă. Din iarna asta nu-i chip să ieșim. Ori murim, ori... ― Așa-i, așa-i! întăriră mai multe glasuri în tindă. Murim! Din vălmășag se desprinse mai clar o voce ascuțită: ― De trei zile n-am băgat nimica-n gură, de nici nu știu cum mă mai țin pe picioare, uite asta mi-e crucea! Primarul, ca să-și redobândească autoritatea, răcni mînios: ― Ho!... Ho!... Destul! și
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
mai bine ne-am duce cu toții la boierii cei mari să-i rugăm să împartă moșia la oameni, dacă tot nu-i mai trebuiește cucoanei și o leapădă! ― Uite-așa, da! aprobă ascuțit Leonte Orbișor. Asta-i vorbă înțeleaptă! În mijlocul vălmășagului stârnit se auzi iar glasul lui Trifon Guju, mai pătrunzător: ― Ne ducem și până la vodă să ne facă dreptate! Primarul se răcorise răcnind; continuă deci mai liniștit și chiar cu o undă de batjocură: ― Măi oameni, măi oameni, de ce vorbiți
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
asta-i țară de haram, domnule părinte? Fii liniștit și nu mai asculta toate prăpăstiile! A doua zi se pomeni la Drapelul cu Grigore Iuga. Nu se întîlniseră de vreo două săptămâni. Venea să se intereseze care este adevărul în vălmășagul de știri ce circulau și se băteau cap în cap. La club se colportau lucrurile colorate după partide. Chiar oamenii despre care se știa că sunt în relații intime cu miniștrii sau nu știau nimic precis, sau ascundeau înadins adevărul
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
pace, conașule! zise vizitiul. Răspunsul cu "deocamdată" nu-i plăcu lui Grigore, totuși nu insistă. Destul îl plictisise călătoria cu trenul. Într-un vagon a fost numai el cu Herdelea. Celelalte, de asemenea, aproape goale. În toate gările, în schimb, vălmășag de oameni speriați, care-și povesteau grozăvii despre țăranii răzvrătiți și mai ales despre intențiile lor. Toți recunoșteau până la urmă că la ei e liniște, ce-i drept, dar că se pregătesc lucruri nemaipomenite. Grigore știa bine că prin părțile
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
căreia clocotul de urlete îi împrumuta o înfățișare războinică. ― Nu ne trebuie boieri! Ați venit să ne omorîți?... Noi nu ne speriem de soldați!... Destul ne-au batjocorit ciocoii!... Huo! huo!... Să nu trageți, fraților!... Prefectul împietrise pe șosea, privind vălmășagul de țărani și murmurând în neștire: ― Calm, calm, domnilor... Primul-procuror Grecescu rămăsese câțiva pași mai înapoi, iar maiorul, abia strunindu-și nerăbdarea, gâdila cu pintenii coastele calului, care dansa și trepida. Apoi din gloata țărănească țâșni deodată Anghelina lui Nistor
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
pârâi salva și până când țevile cu gura fumegândă alb reveniră în poziția orizontală. Trâmbița nu-și întrerupse deloc țipetele de aramă... Zdrențele zgomotului împușcăturilor încă nu se risipiră și nici șuierul gloanțelor încă nu apucase a se potoli când din vălmășagul de oameni țâșniră stropi de sânge și urlete de durere. Multe trupuri se prăbușiră, scormonind pământul, care cu unghiile, care cu dinții, toate zvârcolite de chinuri ca niște râme zdrobite: "Aoleu!..." "M-a omorât, mamă!..." "Aoleu, fraților!..." M-a împușcat
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
ca și asupra oricărui iubitor de istorie românească, tocmai acest "mileniu al tăcerii" exercită o adevărată fascinație! Această atracție inexplicabilă provine din dificultatea de a da un răspuns la întrebarea: cum au putut comunitățile umane daco-romane (românești) să supraviețuiască în vălmășagul migrațiilor, timp de zece secole?! Ne gândim, mai ales, la perioada cea mai dramatică, mai riscantă și mai întunecoasă din istoria neamului nostru, cuprinsă între 602-970. Cum au trăit autohtonii (românii) în acest interval de 350 de ani? Pe bună
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
târziu din alte părți. Aceasta a fost posibil, deoarece noi am trăit, până în secolul al VII-lea, în continuitate fizică și sufletească cu patria noastră mamă, italo-illyrică. Pârvan încheie astfel aprecierile sale față de creștinismul daco-roman: atunci când am fost lăsați în vălmășagul barbarilor slavo-turanici, după 602, în secolele VII-X, noi nu eram niște copii, ci un popor romanic, creștin, viguros, încă tânăr, dar deplin închegat. De aceea, coloniștii daco-romani n-au pierit, ci au dăinuit și s-au înmulțit, extinzându-se în
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
și manipularea merg mînă în mînă pe acest teren "contestat". Iar lectura efectelor de manipulare îl obligă la cercetarea cu ochi sociologic a problemelor și latențelor lumii contemporane (cu a sa supradoză de infotainment) pentru a descifra identitatea consumatoristă în vălmășagul schimbărilor și conflictelor care agită scena epocii noastre. Textele culturii media cer (și grija autorului pentru "încadrarea coerentă în prezent" e repetat invocată) o scufundare în contextele istorice concrete. D. Kellner se explică pe îndelete, dilatînd Introducerea, inventariază opiniile "productive
Cultura media by Douglas Kellner [Corola-publishinghouse/Science/936_a_2444]
-
macabru care-a dus la Sedan". Și de la Sedan, la Comuna din Paris, prelungirea directă a celei dintîi. Căutînd o cauză a acestei debandade, burghezia o află ca de obicei în dezordinea străzilor, în nesupunerea muncitorilor și-n indisciplina soldaților, vălmășagul mișcărilor sociale năvălind asupra Parisului ca odinioară hunii asupra Europei. În fața lor, doar moliciunea guvernelor și diviziunea funcțiunilor politice, incapabile să domolească răsculații. În mod normal, soluția ar fi trebuit să vină de la un guvern puternic, capabil să restabilească autoritatea
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
pe care-l au ideile noastre exacte" ("Noaptea, în sala de ședințe"). Nina Cassian face și un portret Timpului, și astfel actul politic devine act poetic. "Istoria, în urmă, e o stihie deasă,/ cu seminții, migrații, războaie și statui,/ Un vălmășag pe care-n memorie-l supui/ Suind pe scena luptelor de clasă". Poeta "cere cuvântul" pentru a ne vorbi de marea responsabilitate a creatorului de artă: "Nu se cuvine să ne jucăm/ de-a arta, de-a dragostea,/ de-a
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
vrut să spună poetul, dar aproape sigur n-a spus. „Amurg” în ,,Amurg’’ (Trec burgheze colorate), Bacovia folosește ca epitete cuvintele ,,milionar’’ și ,,miliardar’’. Unul la sfîrșitul primei strofe: ,,Trec burgheze colorate/în cupeuri de cristal- / E o veșnică plimbare,/Vălmășag milionar...’’ Celălalt la sfîrșitul strofei a treia: ,,...Dar notează-n cartea vremii/ Filosoful proletar:/Greve, sînge, nebunie,/ Foame,/ Plînset mondial.../ Pe cînd lasă-amurgul flăcări/ Pe-un final ce se anunță/Pe-un decor miliardar...’’ 1) Poezia a fost scrisă - zice
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
Pe-un final ce se anunță/Pe-un decor miliardar...’’ 1) Poezia a fost scrisă - zice-se - în 1914 și publicată în 1930. Ca atmosferă, ea corespunde ambelor date, ceva mai mult însă cu climatul existent la cea din urmă. ,,Vălmășag milionar’’ înseamnă, cum lesne se înțelege, ,,amestec, mulțime, grămadă de milionari’’. în 1930, aceștia erau mai numeroși decît în 1914, pentru că, în intervalul celor șaisprezece ani, se iviseră așa - numiții ,,îmbogățiți de război’’, ,,oamenii noi’’ produși de ,,capitalismul (nostru) oriental
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
sa. Bacovia mi-i contemporan. „Tranziția” noastră e asemănătoare, sub mai multe aspecte, cu „tranziția” evocată de el în Scîntei galbene, Cu voi..., Comedii în fond. Au reapărut (le văd, nu trebuie să mi le imaginez) contrastele de tip burghez („vălmășagul milionar” și „milogirile de cimitire”, de pildă) și o întreagă faună „pozitivistă” care sfidează „idealul” și crede în „evanghelia banului”. Marginalizarea scriitorului nu mai e o chestiune teoretică, ci o realitate imediată. Poet, prozator, dramaturg, critic și istoric literar, el
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
De aceea nici nu e luat în serios de nimeni, nici măcar de criticii respectivi. Totuși, călătoria, chiar fără voința călătorului, devine o explorare. La Berlin, la Roma, la Paris duci cu tine toată țara ta cuprinsă în sufletul tău. În vălmășagul unei metropole, în mijlocul necunoscutului și al noutății ți se lărgește perspectiva spre tine însuți. (Liviu Rebreanu, Metropole) 1.Prezintă conținutul de idei al fragmentului. 2.Menționează modul de formare a cuvintelor: adânc, însuți. 3.Transcrie doi termeni din registrul neologic
LIMBA ?I LITERATURA ROM?N? ?N 100 DE TESTE DE EVALUARE PENTRU LICEUP by Pavel TOMA ,Lorena Teodora TOMA () [Corola-publishinghouse/Science/83870_a_85195]