465 matches
-
mulți bătrâni care n-au putut coborî din vagon, fiind bolnavi, În alte vagoane erau și morți... Era o echipă de băieți, tot În haine vărgate - noi Încă n-aveam haine vărgate, dar prima dată la ei am văzut haine vărgate -, care, am aflat după aceea, se numea Sonder Kommando, deci un comando special. Ne ajutau să coborâm din tren - n-aveau voie să vorbească cu noi, dar, printre dinți, șopteau un cuvânt: Alesghezum, adică „Toată lumea-i sănătoasă”. Nu știam ce
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
mai Încolo... Că după aceea ne-au dus Într-o baracă unde trebuia să ne dezbrăcăm de toate hainele, numai pantofii ne-au rămas, și am făcut baie, ne-au tuns, ne-au ras și ne-au Îmbrăcat În haine vărgate, ca la Închisori. Apoi ne-au dus Într-un lagăr. Auschwitz avea mai multe lagăre: era un lagăr mare, dar Împărțit În lagăre mai mici, dar tot așa, cu sârmă ghimpată. Ne-au dus În lagărul E. Era așa: A
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
au făcut: ne-au dat voie să ieșim din vagon, să ne spălăm și ne-au dat apă. Apoi ne-au urcat iarăși și - spre Auschwitz. Interesant e că atunci când mergeam, vedeam pe ferestruica aia niște oameni Îmbrăcați În haine vărgate și ziceam: „Oare ăștia ce-au făcut?”. Vedeam și soldații de lângă ei. Nu ne-am Închipuit ce o să se Întâmple cu noi. Aici e o greșeală foarte mare a americanilor și a rușilor - de exemplu, dacă ar fi bombardat căile
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
tot - n-am aruncat, am crezut că o să avem nevoie. Ne-au dus la baie, ne-au ras, ne-au luat hainele, ne-au luat tot și ne-au lăsat bocancii, adică pantofii. Ne-au dat niște haine din alea, vărgate și ne-au băgat În lagărul de țigani. Țiganii fuseseră cu o săptămână Înainte exterminați. Acolo stăteam noaptea Într-o baracă, așa, unul Între picioarele celuilalt, că n-aveam loc, iar dacă voiai să-ți faci treaba era Îngrozitor. Acolo
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
stația Birkenau. Birkenau era lagăr de exterminare: acolo erau camerele de gazare și crematoriul. Dar Auschwitz era pentru selecționarea celor apți de muncă. În Birkenau, la ora șase s-au deschis obloanele și au venit evrei polonezi, Îmbrăcați În haine vărgate. Noi ne uitam la ei, cine sunt, și, Înainte de a afla răspuns, ei au spus: „Nenorociților, de ce-ați venit aici? De ce nu v-ați revoltat? Aici e moarte! N-ați auzit de Auschwitz?”. Și ne-au bătut destul de tare
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
fugit careva. După bombardamente Însă, au constatat că trei, patru, cinci dispăreau. Și atunci banda SS-ului Începea urmărirea, prin toate formele: aveau un avion, aveau și motociclete, arme... Căutau și sigur că totdeauna Îi găseau. Ei fugeau În haine vărgate, erau tunși, n-aveau cum să scape, fiindcă erau totdeauna vizibili și oricine Îi recunoștea și nimeni n-avea curajul să-i ascundă. Ne lua timp și să adunăm cadavrele, bucățile de corp. Ajungeam cam la cinci și jumătate, stăteam
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
În lagăr. În ceea ce mă privește, ei, având surplusuri de pâine, marmeladă, margarină, aflând că sunt croitor, spre norocul meu, că, după legile rasiste, nu m-au lăsat să Învăț, ei primeau altfel de haine decât noi: noi primeam haine vărgate, de deținut, ei primeau uniformă, dar de culoare albastru-Închis, sigur, și nu li se potrivea și atunci veneau la mine să le-o aranjez. Și le făceam frumos, că mă pricepeam. Primeam și pâine, și supă... Aveam doi prieteni: unu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
leșinat, apoi au pierit. I-am aruncat afară din vagon, pentru a avea loc să ne așezăm. Păi nu poți sta 7 zile... Nici să șezi nu poți 7 zile, trebuia să ne Întindem cumva, și atunci scoteam hainele acelea vărgate, și ne acopeream. Așa ne-am salvat atunci viața. Sigur, așa cum vă povestesc vi se pare inuman, absolut inuman să-l nenorocești pe altul ca să supraviețuiești tu. Dar nu o făceam dinadins, nu o făceam conștient - asta era situația. Că
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
mâncare și atâtea zile În gerul acela, după 7 zile de nenorocire, și sufletește, și fizic eram... Am căzut sub dușul cald. M-a ridicat Herman, m-a dus să primesc haine, că În sala cealaltă se dădeau haine, tot vărgate. Trebuia să ieșim până se fac 500 de oameni - atâția intrau Într-o baracă. Am ajuns În baracă, nu aveam loc, căutam loc, venea kapo cu toți marii șefi, și deodată simt că mă lovește În spate, la șira spinării
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
mai dezvoltați (eu aveam 13 ani), ne-au pus Într-o baracă, au aruncat pe noi niște lichid, au spus că e dezinfectant, au aruncat și cu niște găleți cu apă, apoi țiganii ne-au adus niște haine din astea vărgate și unii au luat haine civile. Mai mici, mai mari, depinde. Și eu am apucat haine civile, poate a fost un avantaj. Ați auzit de Lustig - el era lângă noi. Fratele lui Lustig, la fel. Ei s-au Îmbrăcat În
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
unii au luat haine civile. Mai mici, mai mari, depinde. Și eu am apucat haine civile, poate a fost un avantaj. Ați auzit de Lustig - el era lângă noi. Fratele lui Lustig, la fel. Ei s-au Îmbrăcat În haine vărgate. Eram vreo 11 copii care au luat haine civile, pentru că nu am apucat haine vărgate. Nu că am vrut noi, a fost și un noroc. Toți care au avut haine civile nu au fost tatuați cu numărul de lagăr - nouă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
civile, poate a fost un avantaj. Ați auzit de Lustig - el era lângă noi. Fratele lui Lustig, la fel. Ei s-au Îmbrăcat În haine vărgate. Eram vreo 11 copii care au luat haine civile, pentru că nu am apucat haine vărgate. Nu că am vrut noi, a fost și un noroc. Toți care au avut haine civile nu au fost tatuați cu numărul de lagăr - nouă ne-au dat o brățară cu o tablă pe care scria AW, adică Auschwitz, și
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
niște benzi circulante și treceau pe bandă la camera de ardere și până la cuptor. Asta era cam la vreo 300-400 de metri. Mai cădeau jos. Erau și cei care lucrau la crematoriu - nu știam atunci ce sunt, erau cu haine vărgate, foarte bine păziți. Ei Îi luau de pe bandă... Ăia se numeau „canada”. Deci cei care lucrau la crematoriu se numeau „canada”. Erau prizonieri ruși, polonezi, nu știu, n-am văzut nici un brunet, nici un țigan printre ei. După trei luni de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
pompieri. În chema London și și-a schimbat numele În Lovinescu - vă dați seama, În timpul comunismului, London era un nume nepotrivit... capitala unui stat imperialist... Cu el am fost eliberat și cu el am venit acasă. El a Îmbrăcat haine vărgate, eu haine civile - dar nu că am vrut eu... Că noi am fost la rând, eu mai În spate, el mai În față, și acolo am auzit de crematoriu, că până atunci n-am știut. Acolo am auzit: „Uite aici
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
și periodic, la 2-3 luni, și acești oameni din Sonder Kommando erau gazați, ca să nu poată povesti altora, să nu divulge aceste secrete teribile de care se pare că nici măcar populația de acolo nu știa. Noi eram Îmbrăcați În haine vărgate, niște costume de pânză cu dungi albastre-albe, o șapcă din același material... Vă Închipuiți ce frig era iarna și ce greu era să reziști În aceste condiții! Populația credea că suntem criminali, niște deținuți de drept comun. Abia după eliberarea
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
atunci un noroc formidabil, că unii au fost Împușcați, câinii i-au rupt pur și simplu În bucăți... Nu știu câți morți au rămas acolo pe Apell Platz. Apropo de câini... Am văzut cum erau dresați acești câini Împotriva acelora În haine vărgate: erau soldați de-ai lor Îmbrăcați În niște haine vătuite cu care ațâțau câinii - și aceste haine vătuite erau tot În dungi, erau haine de deținuți; și imediat ce-i dădea drumul, câinele sărea imediat la beregata aceluia În haine vărgate
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
vărgate: erau soldați de-ai lor Îmbrăcați În niște haine vătuite cu care ațâțau câinii - și aceste haine vătuite erau tot În dungi, erau haine de deținuți; și imediat ce-i dădea drumul, câinele sărea imediat la beregata aceluia În haine vărgate, fiindcă așa erau dresați. - Care erau relațiile dintre deținuți? Erau normale, ca-n libertate sau...? - Erau unii care furau pur și simplu hrana celuilalt, ceea ce Însemna viața, alții se ajutau Între ei... Apropo de aceste furturi: dacă te prindea erai
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
scos armele și În ziua de 11 aprilie dimineața, când ne-am trezit, pe blocuri erau niște cearșafuri albe mari, dar În acele construcții de pază cu etaj, În care Înainte erau SS-iști cu mitraliere, erau oameni În haine vărgate. Și pe urmă am aflat că În seara respectivă... Am auzit noi niște focuri de armă, dar nu știam ce-i, credeam că vine de jos, de la lupta americanilor cu trupele naziste, dar se pare că a venit un telefon
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
ceea ce a urmat. - Cum a fost primul contact cu lagărul? - Garnitura noastră a sosit dimineața devreme, dar eram deja „așteptați”. Pe rampă, după deschiderea ușilor vagoanelor, am văzut SS-iști cu câini, dar și o serie de deținuți În haine vărgate, de pușcăriaș. Urlete, porunci: „Încolonarea pe peron, toate lucrurile rămân În vagoane”. Am făcut ce ni s-a spus. Următoarea poruncă, cu executare imediată: „Bărbații la stânga, femeile la dreapta”. A fost ultima clipă când am văzut-o pe mama mea
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
și scuipă!”. Nu s-a uitat nimeni ce căzuse din gura mea: hârtiuța, umezită, s-a destrămat În câteva clipe. Acest document al meu s-a distrus pentru vecie. Ieșind din baie, pe o altă poartă, am găsit alte haine vărgate. Ne-au Îmbarcat În vagoane spre o destinație necunoscută. - Povestiți-ne despre următoarea destinație. Cum se numea, ce făceați acolo? - După două zile de drum am ajuns Într-un lagăr de muncă zis Niederorschel, după numele așezării din apropiere. Abia
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
simțea rău și nu mai avea forță, păduchii Îl năpădeau și treceau și la alții. - Când ați ajuns În lagăr a trebuit să renunțați la hainele cu care ați venit? - Nu. Am rămas cu hainele noastre. N-am primit haine vărgate, nu s-a dat absolut nimic. N-a mai funcționat mașina germană. - Nici Încălțăminte? - Nimic, absolut nimic. Eram cu hainele noastre civile. Deci pot să vă spun că munca noastră a contat. Din nou, eram dus la pădure, la tăiat
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
audă zgomote, o hărmălaie de nedescris: deschideau vagoanele și erau țipete, dar țipete infernale - „Heraus, heraus, heraus”, adică „Afară, afară”, ne trăgeau de mâini, ne trânteau, era ceva... Cine făcea acest zgomot? Era așa-zisul grup de comando, În haine vărgate, tot deținuți - era denumit „Canada”. Asta am aflat ulterior. Destul de vânjoși, tineri, ne scoteau din vagoane cu ce aveai pe tine - fără bagaj. Era o hărmălaie că pierdeai orice orientare. Erau și nemți, militari, Îmbrăcați, dar ei nu se băgau
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
o baie. Ceilalți au fost lichidați. Cum are omul tendința proprietății. Am lăsat totul, dar unii mai aveau cinci-șase cămăși pe ei. Cum i-au băgat la baie, le-au lăsat numai pantofii, bocanci, curea și ne-au dat haine vărgate. - Astea vi le-au dat după ce ați făcut baie? - După dezinfecție. Care era păros, Îl tundeau. - Peste tot? - Da. Și dădeau cu o soluție foarte usturătoare. Mie nu mi-au dat, că la 13 ani și jumătate Încă nu eram
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
Îl tundeau. - Peste tot? - Da. Și dădeau cu o soluție foarte usturătoare. Mie nu mi-au dat, că la 13 ani și jumătate Încă nu eram păros, nu era cazul. Ne-au băgat la baie și ne-au dat haine vărgate. Ne-au luat tot, ne-au băgat la baie, adică la duș... - Această baie unde se afla? Într-un lagăr anume? - Separat. Cred că era lângă crematoriu. Nu era În lagărul propriu-zis. De la gară ne-au dus la această baie
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
Nu se mai continua linia? - N-aș putea să vă spun... După ce am intrat, primul lucru: „Toate lucrurile jos și Încolonați la dezinfecție”. Nu se vorbea - se executau ordinele. Înainte de a intra la duș erau deja alți deținuți În haine vărgate, care te tundeau. Tot părul era eliminat, de peste tot. Dar Într-un mod barbar. Acești așa-ziși frizeri erau dezumanizați. Trebuie să știți că Dachau era primul lagăr din Germania, Înființat Încă din ’38 (de fapt În 1933 - n. n.). Și
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]