14,859 matches
-
se lungesc, se transformă în veritabile discursuri scrise într-o limbă încifrata, amintind încă de aruncarea mallarmeană a zarurilor. Apar uneori "traduse" în acest idiolect unele din credințele optzeciștilor, jocul de cuvinte insinuându-se necruțător: Atâta concret mă face să vărs;/ vărs vers". Ceață și aură este un experiment, un pariu cu limbajul în numai zece poeme. Structura este simplă: în stânga textul propriu-zis, în dreapta un nou text, mult mai scurt, "rezultat din anagramarea parțială a celui dintâi"( Gh. Crăciun). Spre exemplu
Un poet obosit by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/17586_a_18911]
-
lungesc, se transformă în veritabile discursuri scrise într-o limbă încifrata, amintind încă de aruncarea mallarmeană a zarurilor. Apar uneori "traduse" în acest idiolect unele din credințele optzeciștilor, jocul de cuvinte insinuându-se necruțător: Atâta concret mă face să vărs;/ vărs vers". Ceață și aură este un experiment, un pariu cu limbajul în numai zece poeme. Structura este simplă: în stânga textul propriu-zis, în dreapta un nou text, mult mai scurt, "rezultat din anagramarea parțială a celui dintâi"( Gh. Crăciun). Spre exemplu versurile
Un poet obosit by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/17586_a_18911]
-
posibilul să-l disrediteze pe regele Mihai, dar probabil că președintele a trece lejer și peste acest afront, doar este marinar, se scaldă în ape tulburi. De Băsescu trebuie să îți fie cel mai frică când plânge, iar aseară a vărsat vreo 2 lacrimi. Din România Liberă aflăm că peste doar o lună se împlinesc zece ani de la semnarea contracului de privatizare pentru combinatul siderurgic din Galați. Momentul va coincide cu instalarea în funcție a unui nou director și, probabil, cu
Trăiască regele! () [Corola-journal/Journalistic/24955_a_26280]
-
faptul că „The New York Times” omisese, în necrologul pe care i l-a dedicat, să menționeze ieșirile violent antisemite ale, altminteri, „delicatului” scriitor). Dahl pune fără să ezite ștampila resentimentului și a disprețului, iar Hugh Trevor-Roper, alt „progresist”, a declarat: „N-aș vărsa o lacrimă dacă vreun musulman britanic, nemulțumit de manierele lui Rushdie, l-ar pândi pe o stradă întunecată și i le-ar îmbunătăți.” Din fericire, au existat și prietenii adevărului și ai libertății, iar numărul lor e la fel de mare: Susan
Cât valorează un scriitor? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/2517_a_3842]
-
astăzi. Evenimentul săptămânii rămâne nunta lui Borcea Mondialu, cum i-a zis ”din greșeală” un invitat de la Realitatea TV. Tabloidele se întrec în a găsi semnificații întâmplărilor de la această nuntă. CanCan iese la atac cu două semne rele: mireasa a vărsat șampanie pe costumul mirelui, iar rochia de 20.000 de euro a fost călcată în picioare de invitați. Nasol. Nu le dau mai mult de cinci ani și două blonde, până la divorț. Alt tabloid, Gândul, alocă nunții un editorial scris
Ziare, la zi: cine a fost primul, Tucă ori Cartianu? - PAMFLET () [Corola-journal/Journalistic/25367_a_26692]
-
delicatețe jammesiană“, în pasteluri ale unei naturi „casnice“), cea de-a treia, Studio cu vedere spre poienița druidică (a doua, Eu, unul, aș prefera, este una accentuat meta-poetică și de trecere), devine un interregnum textual, o deltă în care se varsă poezia și proza, poetul și lumea, imaginația și istoria, nebunia și luciditatea, viața și literatura. Nici prima parte nu stă însă, până la capăt, precum un elev disciplinat, în banca stampelor naturiste, senin-melancolice, fiindcă O. Nimigean aruncă în tabla de hârtie
Nanabozo și „poienița druidică“ borgesiană by Gabriela Gheorghișor () [Corola-journal/Journalistic/2542_a_3867]
-
bețe, fire de iarbă și conuri mici. Îmi plăcea să stau în locul acela. Apa bolborosea pe pietrele luate de pe drum, pâraiele se uneau într-unul iute, care curgea mai departe, în jos, pe strada Gomólka, tăind apoi strada Chrzanowski și vărsându-se în cele din urmă în bălțile uriașe de pe marginile străzii. Colina din spatele bisericii era învăluită în ceață, de pe crengile pinilor și molizilor cădeau picături grele și totul, laolaltă cu acoperișurile caselor și cu vârful clopotniței din lemn, se cufunda
Pawel Huelle - Eram singur și fericit by Radoslawa Janowska- Lascăr și Mihaela Cornelia Fis () [Corola-journal/Journalistic/2549_a_3874]
-
Pentru marți, nu scăpăm fără ploi mai ales în regiunile vestice, nordice și centrale. Aici norii vor fi destul de hotărâți să lase ploi îna verse, cu fulgere, tunete și chair scurte răbufniri ale vântului. În restul țării însă, soarele se va arăta încă din zori și nu se va întâlni cu prea mulți nori. Spre seară însă, instabilitatea atmosferică va ajunge și în regiunile în
Nu scăpăm de ploi () [Corola-journal/Journalistic/25612_a_26937]
-
înjura ca la ușa cortului! Îi veți lipi imediat pe frunte eticheta "încă unul de duzină" și veți schimba canalul în căutare de pițipoance și scandaluri! Eu îmi înjur România! Nu o fac des. Și nici nu o blestem. Îmi vărs năduful doar! Ca orice om care stă cu orele la cozi în spitalele pentru copii, ca orice om care-și vede bunicii fără bani de medicamente, ca orice om care ar vrea să ajungă până la Arad, dar n-are autostrăzi
Soțul Cristinei Pocora: "Te rog mă iartă că te-njur!” by Anca Murgoci () [Corola-journal/Journalistic/24608_a_25933]
-
sângeroase între coloniști și bifurcau la vest din râul Bytown, urmând ca după ce grupurile etnice autohtone, care nu erau de acord cu ocolesc teritoriul monografiat, să se unifice din nou în venirea intrușilor. Izbucnirea unor epidemii ducea la extremitatea estică, vărsându-se apoi în Fluviul cel Mare, stingerea conflictelor pentru scurt timp, după care, actualul Saint-Laurent. reîncepea hărțuirea. Prin sosirea primilor francezi, în frunte cu navigatorul Spre sfârșitul anului 1675, Francois Berthelot, Jacques Cartier și misionarul Paul de Chomedey de secretarul
Laval, oraş încărcat de legende. In: ANUL 6 • NR. 8-9 (16-17) • IANUARIE-FEBRUARIE • 2011 by Ion Anton Datcu () [Corola-journal/Journalistic/87_a_54]
-
și resursele! Nu mai vreau Calul Troian la mine-n țară! Să actualizăm Trianonul ca să putem respira și noi că ne-ați călcat pe cap! Vreți ungurieni? Luați-vă și alipiți-vă de ei! Oricum, toate râurile din Ardeal se varsă-n Tisza... Reflectați la asta! ROG RECENSĂMÂNT !!!!!", scrie Liviu Andrei.
Rareș Bogdan: Îl dau în judecată. Trebuie târât în tribunale by Iordachescu Ionut () [Corola-journal/Journalistic/24085_a_25410]
-
în detalii singularității absolute.»aproape; aparenta detașare de imposibile, inclusiv retorica memorării probleme, de “marile probleme” ale kilometrice, în mediile vecine cu Nota bene/IMlumii și vieții cuprinde într-un fior preferințele romanței (iar Eminescu a Numirea Institutului Cultural prelung, vărsat în peisajul lunar de sus, intuit perfect necesitatea de romanță Român: “Institutul Cultural Român spre înălțime, peste vârfuri... “dulcele p e n t r u p r e g ă t i r e a c i t i t
In memoriam Mihai Eminescu. In: ANUL 6 • NR. 8-9 (16-17) • IANUARIE-FEBRUARIE • 2011 by Lucreţia Berzintu () [Corola-journal/Journalistic/87_a_49]
-
bine de luat aminte trucul folosit de un psihoterapeut care are de-a face cu un pacient care este pe punctul de acționa isteric, strategie descrisă de Clayton (2013). Întrucât oamenii au în marea lor majoritate un reflex instinctiv, psihoterapeutul vărsa un pahar cu apă (care se află pe masa între el și pacient) într-un mod natural, ca și când a făcut un gest neîndemânatic („din greșeală"). Imediat, în majoritatea cazurilor, pacientul se repezea să șteargă apa, de exemplu cu șervețele de
Părinți de succes: Cum reacționezi când copilul are o criză by Elena Badea () [Corola-journal/Journalistic/21695_a_23020]
-
Crișan Andreescu Potrivit raportului anual al societății de asigurare Astra, o sursă de finanțare oneroasa era căpușarea firmelor la care Dan Adamescu ajungea acționar majoritar, potrivit Antena3. În 2012 - 2013 clubul de fotbal Oțelul Galați, tocmai cumpărat de Adamescu, a vărsat polițe de asigurare către Astra în valoare de 5,3 milioane euro. Suma este enormă și constituie o fraudă evidență, scrie Jurnalul Național, comparând cu primele de asigurare mai mici plătite de TAROM pentru 24 de avioane tot companiei Astra
Dan Adamescu. Cum au fost sifonați banii Oțelului Galați by Crişan Andreescu () [Corola-journal/Journalistic/21800_a_23125]
-
-l strîngea nici la subțiori și nici peste pîntece. Și chiar voia să organizeze un ordin - avea actele introduse la tribunal - al mîncătorilor de morți, și un imn pe care să-l cînte la diverse reuniuni (banii urmînd să fie vărsați pentru ajutorarea handicapaților lirici)". Îi asigurăm pe cititori că majoritatea paginilor lui D.R. Popescu nu sînt mai puțin prolixe decît aceasta. Fără complexe, critica e atacată frontal. Argumentul este, bineînțeles, presupusa concurență între critic și beletrist, id est invidia neagră
O legendă spulberată by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16764_a_18089]
-
eroină: "...Am vrut să țip, să mă ridic, dar n-am reușit să articulez nici un sunet măcar și nici să mă mișc n-am putut, dominată deodată de senzația că devenisem lichidă și dintr-o clipă într-alta o să mă vărs pe podea, iar de acolo o să mă scurg de-a lungul peretelui undeva în canal". Deși pare tot mai surprinsă de ceea ce i se întâmplă, eroina relatează totul cu un fel de stranie detașare, aproape cu indiferență. Asistăm la un
Fluxuri epice by Bogdan Iancu () [Corola-journal/Journalistic/16893_a_18218]
-
Dobrogei, în timp ce plămîn domină în restul țării (cf. S. Pușcariu, Limba română). Plămîn a devenit termen neutru în limba standard, iar bojoc a rămas un cuvînt popular, chiar mai puternic marcat decît rărunchi, mai ales în expresii ca a-și vărsa bojocii, a se umfla în bojogi etc. Și bojoci e folosit astăzi în expresii care indică intensitatea, mai ales în complemente ale unor verbe ca a striga, a țipa. Și în acest caz apare contaminarea care atestă pierderea conștiinței etimologice
"Din toți rărunchii"; "din toți bojocii" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16931_a_18256]
-
la Iași. În 1879 soțul ei, profesorul de fizică Ștefan Micle, moare, lăsînd-o fără mijloace cu două copile mici. Cum Eminescu era gazetar la Timpul din București, Veronica apelează la el, epistolar, s-o ajute la început pentru a se vărsa leafa întreagă a fostului soț și, apoi, rezolvarea pensiei viagere care i se cuvenea. Eminescu îi scrie, încă imediat după decesul soțului ei, condolînd-o și rugînd-o "să-mi comunici toate neajunsurile pe care neapărat le vei fi avînd a le
Un excepțional eveniment editorial by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16929_a_18254]
-
o seară și pentru o singură femeie oarbă/ acestei inimi i-ar trebui o lungă și frumoasă gură/ acestei lumi o lungă și frumoasă lume" (Sînt arborele pe care-l udă și-l ascund). Omul se confundă cu natura, se varsă în alcătuirile acesteia: "culegători înalți veniți în apropierea șinelor/ adorînd fierul și celebritatea lui matinală/(o cruce de fier pe acoperișul hangarului)/ o gheară moale-moale/ înfiptă într-o victimă leneșă-leneșă/ viață ca o secreție inutilă transmisă prin/ serviciile de poștă
Feeria libertății by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16963_a_18288]
-
drum în vecii/ s-a închis/ O rugă din moarte/ se-ndură" (Doamne). La modul subiectiv, poetul apare hotărît a nu se mai întoarce în natura-i somatică, simțindu-se particulă umil-privilegiată a Dumnezeirii: "Trec. Sînt o umbră de floare./ Vărsat ca o apă-n țărînă/ n-am să mă-ntorc niciodată/ în nici un atom/ al trupului meu/ Dar ce se transmută-n/ adîncul ființei/ privind-o trecînd pe sub ramuri/ e un monad migrînd/ ca o globulă de sînge/ în fericia
Misticul rebel by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16997_a_18322]
-
cît de grăitor! - cu sîngele zeiesc: " Fericirea mea -/ -i sîngele zeilor!/ Cu mîinile-n transă/ m-ating de văzduh!/ Îmi izbucnesc/ cuvintele-n flăcări/ țin uranicul/ Pentateuh!/ Ardeți harpe-ale/ nervilor oarbe-n/ largul imperial/ al întregii puteri!" Fericirea mea). Misticismul se varsă într-un estetism "barbar". Ne aflăm într-o zonă literară suficient de bogat ilustrată, de la Coșbuc și Blaga cel din Poemele luminii la Cioran. P.S.: O notă sumbră, apărută în Apostrof, nr. 4/2000, defăimează tot ceea ce am scris pînă
Misticul rebel by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16997_a_18322]
-
Iulia Popovici Ca să se răzbune, un vrăjitor varsă o substanță magică în toate fîntînile, mai puțin în cele din care bea regele, astfel încît toată țara înnebunește, dar nu și conducătorul ei. Văzînd că mai-marele său nu-i mai împărtășește părerile, poporul hotărăște să-și alunge regele. Regina
Veronika se hotărăște să trăiască by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/17000_a_18325]
-
La Tomescu (înainte de a deveni, prin anii treizeci, Cinematograful Tomescu). Interesant că nimeni nu spunea nici de crâșmă, nici de cinema La nea Tomescu: nu mergea, probabil, cu înfățișarea acelui domn grav, mic, negricios, cu mustăcioară drăcească și ciupit de vărsat. Pe geamul pătrat al crâșmei, de odinioară, a lui Tomescu, scria cu litere de mână cu vopsea albă: DOI LEI BURTA DE VIN... Cât s-a întâmplat să călătoresc pe glob, nicăieri nu am întâlnit o asemenea măsură, pantagruelică. Eram
La Monument by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15819_a_17144]
-
în dicționarul academic (Dicționarul limbii române, Tomul I, partea III, fasc. 1, D-De, 1949) sunt înregistrate mai multe exemple, în primul rînd din texte populare, în care verbul a da se construiește coordonat cu alt verb ("dă-i și varsă") sau e pur și simplu repetat ("și dă-i și dă-i"). De fapt, dicționarul cuprinde și exemple în care verbul apare la alte moduri și timpuri, sau chiar fără pronume - "și-i dă, și-i dă...., o ține una
"Dă-i și luptă..." by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15873_a_17198]
-
în șuncile suplimentare ale abdomenului tău care nu-și mai încape în cureaua pantalonilor, în căutătura ta arogantă, nu înșeală pe nimeni. Vino-ți în fire, grandomanule, cunoaște-ți lungul nasului, mai fă loc și altora! Dar nu, în loc să-mi vărs astfel năduful, le dau la toți binețe, îi chem la telefon, îi felicit de sărbători, îi întreb de sănătate, de copii, de ultimele voiajuri, de recentele lor succese și invoc pronia cerească în sprijinul lor. Nu-i așa că sînt generos
Elogiul ipocriziei by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Journalistic/15872_a_17197]