558 matches
-
fost folosite doar cuie din lemn-un alt element care ne indică vechimea construcției. Inițial nu a fost tencuită în exterior, fiind vizibile toate bârnele; pentru o mai bună izolare termică, oamenii satului au lipit-o cu pământ, apoi au văruit-o (zugrăvit-o); dacă facem abstracție de turnul ei, biserica are înfățișarea unei simple case țărănești. Tot din informațiile provenite de la Trică aflăm ca pe la 1865-1870 (când Trică era în floarea tinereții, dar suficient de matur pentru a reține această
Biserica de lemn din Almașu Mic de Munte () [Corola-website/Science/321637_a_322966]
-
sală de teatru cunoscută sub denumirea „Teatrul Petrache Cristea”, Botoșanii fiind astfel printre orașe din țară care aveau o sală de reprezentanții teatrale după modelul celor din Occident, cu scenă, doua rânduri de loji, parter, orchestră și celelalte accesorii. Sala văruită în alb, era jumătate de elipsă, cu despărțiturile de la loji din scândura vopsite cu alb, fără capitonaj și fără scaune, pe care publicul și le aducea de acasă în seara reprezentanției. În mijlocul plafonului atârna un candelabru uriaș, în care erau
Teatrul Mihai Eminescu () [Corola-website/Science/314120_a_315449]
-
a beneficiat de reparații generale, ci numai de lucrări de întreținere, cum a fost și cea din anul 1913 când a fost înlocuită pardoseala cu mozaic și s-a schimbat catapeteasma. În anul 1941 s-a renovat pridvorul, s-a văruit biserica și s-a înlocuit mozaicul deteriorat cu dușumea de brad. În anul 1959, ca urmare a Decretului 410, viața monahală întreținută în permanență de călugări a fost întreruptă, de la acea dată schitul devenind biserică de mir. În urma cutremurului din
Mănăstirea Piatra Sfântă () [Corola-website/Science/307999_a_309328]
-
deasupra naosului și o turlă cu rol de clopotniță deasupra pronaosului. Interiorul bisericii este ornat cu arcaturi moldovenești obișnuite. Pridvorul este construit ulterior (în 1834), intrarea făcându-se prin ușa de vest. Biserica nu a fost pictată niciodată, ci numai văruită în culori de apă. Catapeteasma datează din anul 1913 din timpul starețului Nectarie Cotruță. Tot atunci a fost înlocuit pavajul de pe jos cu mozaic. Printre odoarele de preț ale bisericii se numără două evanghelii în limba slavonă din 1766, un
Mănăstirea Piatra Sfântă () [Corola-website/Science/307999_a_309328]
-
îndoială în primele decenii ale acestui secol, a fost reconstruită de Matei, urmașul „vornicului” Danciu. Devenind voievod și dorind să ridice Arnota la rangul de ctitorie voievodală, dar dispunând de mijloace modeste ale vremii, Matei Basarab a pus să se văruiască fațadele bisericii, iar turla, fiind încă în stare bună, a fost lăsată cu paramentul originar. Pridvorul a fost adăugat puțin timp după repararea și pictarea bisericii, căci arhitectura sa este caracteristică primei jumătăți a secolului al XVII-lea, reprezentând o
Mănăstirea Arnota () [Corola-website/Science/308463_a_309792]
-
casei se află prispa potrivit de largă, cu stâlpi sau fără. Pe stâlpii prispei se sprijină cosoroaba și capetele grinzilor cu întreg acoperișul. La stâlpii din față este întotdeauna o culme, pe care se întind rufele la uscat. Pereții sunt văruiți și cu un brâu negru tras jos, înafară de peretele din dosul casei, care este totdeauna nevăruit. Are însă trei cruci albe trase cu bidineaua înmuiată în var. În bârnele pereților sunt înfipte niște penițe de lemn, numite „puricei”, pe
Comuna Cașin, Bacău () [Corola-website/Science/300662_a_301991]
-
pur defensiv, fără nicio preocupare pentru lux sau cel puțin de confort, pentru a servi ca loc de refugiu domnitorilor. Alecu Russo afirmă că încăperile palatului au fost pictate în frescă, dar ca urmare a faptului că pereții au fost văruiți de mai multe ori de-a lungul timpului, astăzi nu se mai observă nici o urmă de pictură. În clădire se intră printr-o scară lipită de perete care duce la un balcon mic cu foișor de lemn, care se află
Mănăstirea Cetățuia din Iași () [Corola-website/Science/302394_a_303723]
-
la 15 iunie (comemorarea morții poetului), de Înălțarea Domnului și la 8 noiembrie (de hramul Sf. Arhangheli Mihail și Gavriil). Biserica de lemn din Ipotești este construită din lemn și vălătuci și acoperită cu șindrilă. Pereții săi sunt tencuiți și văruiți cu alb. Lăcașul de cult are formă de cruce, cu abside laterale semicirculare. În apropierea bisericii, înspre nord-vest, se află și un turn-clopotniță de lemn.
Biserica de lemn din Ipotești () [Corola-website/Science/320540_a_321869]
-
Micului au trebuit să parcurgă distanțe între 1 și 5 km până la biserică, drumul durând între 15 și 60 de minute. Biserica "Preasfânta Inimă a lui Isus" din Poiana Micului a fost renovată în iunie-iulie 2008. Pereții exteriori au fost văruiți în culoarea albă, s-a înlocuit acoperișul din tablă zincată cu unul nou din țiglă. O parte din fonduri au fost alocate de Ministerul Culturii și Cultelor, la intervenția deputatului Ghervazen Longher. Cu acest prilej, pe peretele exterior, în stânga intrării
Biserica Preasfânta Inimă a lui Isus din Poiana Micului () [Corola-website/Science/323726_a_325055]
-
În 1928 s-a înlocuit învelitoarea de șindrilă a edificiului cu una din tablă și s-au construit două turle false de mici dimensiuni (una deasupra altarului și alta deasupra pronaosului). În anul 1950, fațada exterioară a fost tencuită și văruită pentru a fi protejată de intemperii, în timp ce pereții interiori din bârne au fost acoperiți cu un strat de vopsea pe bază de ulei. La începutul secolului al XX-lea, s-a înlăturat tencuiala, iar pereții exteriori ai bisericii au fost
Biserica de lemn din Dărmănești, Suceava () [Corola-website/Science/317119_a_318448]
-
asemenea țintă. Vreau doar să regândesc, până în amenințătoarea lună august, ce am făcut și nu am făcut cu mine. De pe aceste piscuri contemplu locurile copilăriei mele, Foz do Falcao (Golful Șoimului) pierdut în pâclă, pete albe de case, un acoperiș văruit pe acolo spre Azenhas do Mar (Morile de Apă ale Mării). În zilele senine se vede Pedra de Alvidrar (Piatra lui Alvidrar) ițindu-se din marea în care îmi pierd privirea. Am început să reconstruiesc un vechi adăpost al pelerinilor, ca să
Almeida Faria - Conchistadorul by Micaela Ghițescu () [Corola-journal/Journalistic/9951_a_11276]
-
existență aminteam la parterul imobilului sunt realizate din cărămidă la fel ca și bolta care acoperă încăperea de la primul nivel; - șarpanta din lemn cu învelitoare din șiță; - tâmplărie exterioară: a fost realizată din lemn de stejar; - finisaje exterioare: tencuieli simple văruite; - scările sunt din piatră și parțial cărămidă, iar parapetul este din zidărie mixtă - piatră și cărămidă. Elementele scoase la iveală de cercetări întreprinse, cât și din documentele existente, parte din ele prezentate mai sus, este lucrată în frescă în stil
Biserica Intrarea în biserică a Maicii Domnului din Mierlești () [Corola-website/Science/321584_a_322913]
-
pe jafuri care străbăteau }ara Bârsei... Cetățile ridicate: Feldioara, Râșnov, Bran, Prejmer... Oștile lui Bathory care au asediat și cetățuia de alături, de aici, de lângă Hărman, din piață, cu biserica evanghelică cu o capelă veche, catolică, pe care sașii au văruit-o pe dinăuntru, acoperindu-i sfinții, scenele paradisiace, apocaliptice, și acel infern primitiv apărut de sub tencuiala cojită: niște păcătoși stând în cazane cu smoală, grași, bucălați, cu un chef de viață flamand, cu niște târgoveți cumsecade, care ar sporovăi goi
Păstrăvii (din reportajele de altădată) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/7852_a_9177]
-
șansele de a se întâlni cu Helen. Iar acasă exista mereu un șir constant de vizitatori. Invitația la ceai fiindu-le lansată de cele mai multe ori exact atunci când lui Helen tocmai i se stricase casetofonul, când Helen voia să i se văruiască pereții din dormitor sau, ca în cazul de față, când Helen avea nevoie să i se scrie un eseu, iar ea nu intenționa absolut deloc să-l scrie personal. Iar ceaiul promis rareori se materializa când sarcinile fuseseră îndeplinite. Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
arboret își aveau sălașul mii de păsări cântătoare aflate în necontenite concerte. * Trecuseră mai mulți ani de când Simona nu mai călcase pe ulițele acestui sat care acum, când revenea în el, i se părea mult schimbat, cu case primenite, podețe văruite în alb peste șanțurile de la șosea și cu drumul principal pietruit ca la oraș. Simona căută casa mătușei Varvara, dar nici una din imaginile rămase cândva pe retină n-o ajutau să o recunoască printre cele ce-i răsăriseră în cale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
tema morții. - Unde se duce sufletul celui dispărut? Unii vorbeau de Rai, alții vorbeau de Iad, dar eu mă născusem acolo, langă țințirim, cu sufletele morților aproape de inima mea. Le simțeam prezența dimineața și seara printre crucile acelea de piatră văruite în alb, prin iarba foșnitoare, dar mai ales îi regăseam în prunii încărcați de rod, din care nimeni nu voia să mănậnce. Mi-i închipuiam prune pe ram, semințe ale ierbii legănate de vậnt și orice dangăt al clopotului mă
Yon by Luminita Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91711_a_92875]
-
cărțile scria că sentimentele materne intervin mai târziu. Așa că nu și-a constrâns deloc manifestarea principalului sentiment în calitate de proaspătă mămică, și anume acela de dezgust. Mai întâi, i-a dat frâu liber în salonul postnatal. Unde era oribil: pereții erau văruiți în roz, iar perdelele groaznice din jurul paturilor arătau asemenea celor dintr-un motel transilvănean din Iad. Și zgomotul! Celelalte mame scânceau și se văitau mai tare decât copiii lor cei plângăcioși. Într-un final, totul a fost aproape de neîndurat. Amanda
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
nebunie. Dar întrebarea nu era necesară. La zece minute după sosirea asistentei Harris, Hugo știa deja că ea avusese la dispoziție un apartament luxos, complet autonom, în aripa de est de la Fairbourne Hall. Iar Fairbourne Hall era o proprietate grandioasă, văruită în crem, care era așezată în mijlocul unui parc întins pe dealuri. Adică nu era o casă detașată, cu o structură cam șubredă. Deși, datorită Amandei, casa detașată avea o bucătărie hollywoodiană, instalată de cei mai scumpi meșteri din Bath. Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
nu o Încalce culcându-se cu amândoi. —Ai văzut copacii de pe marginea drumului? i se adresă Marlena. Harry se Întinse să se uite pe geam și Își sprijini pieptul pe brațul ei, obrajii aproape atingându-li-se. Trunchiurile copacilor erau văruite până la jumătate. Așa a fost kilometru după kilometru, continuă ea, ca un gard de șipci de lemn văruite În alb. Dumnezeule, se gândi Harry, vocea ei era curgătoare asemenea chihlimbarului topit, ușoară și misterioasă. Probabil e insecticid, concluzionă el. Ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
se Întinse să se uite pe geam și Își sprijini pieptul pe brațul ei, obrajii aproape atingându-li-se. Trunchiurile copacilor erau văruite până la jumătate. Așa a fost kilometru după kilometru, continuă ea, ca un gard de șipci de lemn văruite În alb. Dumnezeule, se gândi Harry, vocea ei era curgătoare asemenea chihlimbarului topit, ușoară și misterioasă. Probabil e insecticid, concluzionă el. Ea se Încruntă. —Crezi? Eu credeam că e pentru ca șoferii să vadă drumul noaptea. El dădu Înapoi. —Excelentă deducție
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
a lui Asachi, de marmoră. Nu se potrivește. Ar trebui să fie la fel... Propun să bronzăm pe Asachi. D. consilier are dreptate, răspunde foarte serios primarul Pogor. Decât, pentru motive de economie, în loc de a bronza pe Asachi, propun să văruim pe Miron Costin. Rezultatul va fi același... Alta, în care apare Petre Carp: Șef de guvern la 1911, câteva zile după instalarea sa, conu Petrache primește vizita lui A.D. Holban, venit la București pentru a-i cere o demnitate, o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
Ne mai rămâne a descrie pe un colportor al acelei jalbe din Iași, pe d. Verusi. Acel domn se pretindea odinioară pictor și primăria din Iași, naivă și de bună credință, [î]l însărcinează a zugrăvi biserica de la cimitirul Eternitatea. "Văruiți biserica ca s-o zugrăvesc", zise lucrătorilor. "Zugrăvește d-ta ș-om vărui-o noi mai pe urmă", răspunseră lucrătorii râzând. Zugrăvelile acelei biserici erau un adevărat scandal. Greșite ca desemn, imposibile ca colorit, reprezentând în chipurile sfinte o breaslă
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
pe d. Verusi. Acel domn se pretindea odinioară pictor și primăria din Iași, naivă și de bună credință, [î]l însărcinează a zugrăvi biserica de la cimitirul Eternitatea. "Văruiți biserica ca s-o zugrăvesc", zise lucrătorilor. "Zugrăvește d-ta ș-om vărui-o noi mai pe urmă", răspunseră lucrătorii râzând. Zugrăvelile acelei biserici erau un adevărat scandal. Greșite ca desemn, imposibile ca colorit, reprezentând în chipurile sfinte o breaslă ușoară de femei din Iași, mitropolitul a refuzat mult timp s-o sfințească
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
care voiam, mergeam să ne rugăm În fața mănăstirii... O jumătate de oră aveai voie. Apăi mâncam repede și ne plimbam, ș-atunci le vedeam, că săracele apăreau la geamuri, că nu erau obloane... La Mislea nu existau obloane, numai erau văruite geamurile, dar le puteai deschide, că aveai voie... Și vedeai numai câmp și dealuri. Atunci am văzut-o pe doamna Chehata la geam, săraca, ne făcea semne..., și pe soția mareșalului Ion Antonescu, pe doamna Antonescu... Și-am văzut-o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
Galați. Ne-a mai ținut doi ani și pe urmă ne-a dus În Botoșani... Și ne-a ținut acolo În camere patru ani, din ’60 până-n 15-16 aprilie 1964, când ne-a pus În libertate... La Botoșani ne-a văruit geamurile, ne-a pus jaluzele și nu vedeam nici când Îi zi, nici când Îi noapte. Și ne-a dus acolo vreo 1 800 de deținuți, În toate trei clădiri care era acolo. Și ne-a dat mâncare proastă, și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]