330 matches
-
la Domnul și cere iertare, acestuia Domnul îi vrea binele, îl însoțește, este cu el. Iar noi trebuie să spunem, noi toți care suntem aici: păcătoși da, corupți nu”. Corupții, în sfârșit, nu știu ce este umilința. Isus îi asemăna cu mormintele văruite: frumoși pe dinafară dar înăuntru plini de oase putrede. „Un creștin care se laudă că este creștin, dar nu trăiește o viață de creștin, este un corupt”. Capitolul VIII De ce omul corupt nu poate fi iertat În ultimă instanță marea
Corupţia by Lorenzo Biagi () [Corola-publishinghouse/Science/100970_a_102262]
-
se putea citi nimic. Și el îi făcea semne de drum bun. Revederea Iașului, orașul care-l adoptase, îl bucura. Știa bine drumul până-n Copou, forfota studenților prin fața Universității nu-l mai mira, iar clădirea mare a școlii părea proaspăt văruită, anume pentru el. Copacii de pe marginea aleii, cu frunzele stând să ruginească sub bruma toamnei, fremătau odihnitor. Își lăsă bagajele pe pat și fugi în livadă. Nevăzut de nimeni, mângâie cu privirea crengile nucilor tineri. Se așeză sub pomul lui
Regăsirea înstrăinării by Ştirbu Mihai () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91672_a_92367]
-
toltecilor nu e grandioasă decât când se exprimă cu brutalitate, lecția mării nu e copleșitoare decât într-un ceas ca acesta. Totul în jurul meu e ca o flacără. Aerul, apa cu miros de alge și nisipul. Dincolo de gardul de ciment văruit care separă plaja de șosea, autobuzul ne așteaptă să ne ducă la aeroport. Un baobab azvârle pe asfalt un enorm sombrero de umbră. Poate, e exagerat să numesc "fericire" ce simt, dar întotdeauna la mare m-am mulțumit cu puțin
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
Aceiași șobolani semitransparenți furișîndu-se în cotloane... Ațipisem aproape azi-noapte și începusem deja să schițez, din petele fosforescente de sub pleoape, un scenariu hidos. Mi se părea că sânt încuiat pentru totdeauna în cabina unui closet de țară. Pe pereții de scânduri văruite încremeniseră păianjeni sferici cu picioarele întinse. In tavan pâlpâia un bec chior, atârnat de o sârmă. Pe jos, pământ. Dincolo de ușa cu zăvor primitiv, de lemn, se-ntindea noaptea fără capăt, iar înăuntru - eternitatea. Știam, în coșmarul meu, că niciodată
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
-mi copilașul în pace! În drum spre mașină, însoțiți de lătrăturile fericite ale lui Hacksaw, Lee îmi arătă butoiașul gol al revolverului. Am râs tot drumul până Silverlake. • • • Buena Vista era un grill-bar în forma unui rancho spaniol - avea pereți văruiți din chirpici, și turnulețe împodobite cu beculețe de Crăciun, puse cu șase săptămâni înainte de sărbătoare. Interiorul era plăcut, cu lemnăria închisă la culoare. Chiar lângă holul de la intrare era un bar lung din lemn de stejar, iar în spatele lui un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
cafea, când sună telefonul. Am răspuns: — Da? — Sunt Russ. Am găsit-o pe Sally Stinson. Ne vedem într-o jumătate de oră pe North Havenhurst, la numărul 1546. — Alerg! • • • Adresa pomenită era un bloc în stil spaniol: pereții din ciment văruit erau în formă de turnulețe ornamentale, iar balcoanele erau acoperite cu pânză decolorată de soare. Câte o alee ducea la fiecare ușă de apartament. Russ aștepta lângă cea din capătul din dreapta. Am lăsat mașina într-un loc interzis și m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
De atunci, luni în șir n-o mai văzu pe Livia decât de departe. Într-o încăpere oarecare, deloc mare, cu o singură fereastră ce dădea spre o curte interioară, asemenea unei închisori, cu mobile vechi și banale și pereții văruiți, îi aduseră sarcinae, bagajele lui, care fuseseră adunate dezordonat și verificate de niște mâini dușmane. Din fundul unuia se ivi codexul despre călătoria în Aegyptus, pe care cenzorii îl consideraseră probabil un joc de copii. Apoi, într-o cutie plină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
șir de suverani. Nu i-au interzis să treacă pragul acelor încăperi, și lui i se păru că a ajuns pe o insulă. Din voința lui Augustus, toată înțelepciunea lumii cunoscute fusese adunată acolo; câțiva pași dincolo de camera lui prost văruită deveneau o evadare mentală. Supraveghetorii lui tăcuți observară, cu o surpriză care curând se transformă în ușurare, pasiunea lui pentru lectură; spuseră că semăna cu celebrul său unchi Claudius, literat, etruscolog, cercetător al limbii latine din urmă cu șase secole
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
aplecă din nou și cercetă podeaua imaculată În căutarea unui chiștoc. Pe coridorul aflat dedesubtul palierului, Jim putea auzi călugărițele misionare franțuzoaice dicutînd În contradictoriu cu poliția japoneză, care acum ocupa această aripă a spitalului. În ciuda saltelei tari, a pereților văruiți pe care se aflau icoane deasupra fiecărui pat - pruncul Isus crucificat, Înconjurat de discipoli chinezi - și a mirosului pătrunzător de substanțe chimice (Jim presupunea că avea o legătură cu sentimentele religioase intense), lui Jim Îi venea greu să creadă că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
Înțelegea. Ca toți bărbații și băieții mai mari din Blocul G, Jim se simțea atras de doamna Vincent, dar adevăratul motiv al acestei atracții era altul din punctul lui de vedere. Lungile ore În care se uita fix la peretele văruit, detașarea ei chiar și față de fiul ei bolnav de dizenterie, pe care Îl hrănea și Îi schimba hainele, fără Însă să-l privească minute În șir, Îi sugerau lui Jim că ea se situa tot timpul undeva deasupra lagărului, dincolo de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
de laborator sau partea din spate a unei farmacii, dotată cu instrumente și flacoane. Stimulat de ideea de a ajunge la toaletă, am Împins ușa din fund. Înăuntru am văzut ceva ce ochii mei n-au Înțeles. Odăița era rotundă, văruită, cu acoperișul jos, cu lumină de neon și fără vreo fereastră care să slăbească tensiunea claustrofobiei. Era locuită de patru personaje sau mobile. De aceeași culoare cu pereții; materialul - lemn; forma - cubică. Pe fiecare cub - unul mai mic, cu grătar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
așa unită și baștană ca alde Grandvilliers nu-i stă În obicei așa chestii-trestii! Mi-am pus frână la spaime ș-am dat să m-apropii dă masă ca sonambulu. Perchezițea obectivă a confirmat ce simțeam: acolo iera cafeaua Încă văruită verde, și tot acolo cornurili rele. Într-o secundă am cântărit tot ce iera În joc. De vorbeam, dam un pas alăturea cu drumu; pă loc Îmi Înșelau aparențele și mandea, ca alarmist și calomniator, cădeam În dizgrație. De tăceam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
Însă o să se termine. O să fiu liber, o să mă simt nemaipomenit de liber atunci. O să scap de nopțile astea cu umbre și monștri. O să se bucure cu mine și o să meargă cu mine să vadă încăperea aceea goală, albă, proaspăt văruită, în care va străluci lumina, oricum va fi, va străluci lumina, nu se poate altfel. O să vrea să meargă cu mine și o să urce gâfâind treptele multe până la etajul de sus, rămânând în urma mea. O să ajungă sus roșie la față
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
Puff Daddy și Jay-Z, trag aici și se simt très în siguranță în holul hotelului. Trebuie să fi fost trecut de unu dimineața când am ajuns acolo. Îmi place că holul este decorat ca un depozit imens, șic, cu pereții văruiți, și încărcat cu canapele Christian Liaigre. Mai totdeauna poți să vezi personalități ca Sofia Coppola sau Chloë Sevigny învârtindu-se pe acolo, de parcă ar fi în propria lor sufragerie sau ceva de genul ăsta. În noaptea asta holul era neobișnuit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
hahaleric, să se bată pe cele trei rânduri de burți, de plăcere, cu palmele țuguiate fin în câte cinci degete subțiratice la fiecare, să leșine pe spate de veselie. Încet, cu mâna rămasă teafără, le-am desenat pe peretele proaspăt văruit, folosind un creion de tâmplărie, cele patru odăi sfinte: două auricule și două ventricule. Dibaci, cu migală, au scuipat încăperile, amestecând pentru totdeauna, cu saliva lor scumpă și aleasă, sângele meu ieftin și umil credincios... Tatăl meu cel din pământ
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2179_a_3504]
-
tot dimensiunea medie a mulțimii de intrat în ea, o gloată potrivită va ocupa colțul pustiu, se cere media gradului de individualizare! calcul pe cîinele întors cu spinarea, el, suflet vigilent, zona de responsabilitate în liniștea cu care dormi, margini văruite și vopsite pe cod ISG, Involuntar Stil Gospodăresc, cilindrul mare de aluminiu unic exponat și memorabilă scuipătoare colectivă. Ora 20,40, în acceleratul București Iași, în stația Tecuci, readus cu lovirea fierului de fier, revizuim deocamdată roțile, omul intrat cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
podul refăcut, km 40, distrugem ireversibil, pe cît de fără întoarcere relația cu răspunderea noastră, care este trecutul nostru, griva apoftegmelor, prea aproape iepurele mort! BV 43 VAS omul, Dacie biserica din Borzești, singura zidire a văii, chimicale bordurile stației văruite de Paști, piersicii au înflorit și ei, căței roz de grădină, practica suttee a hindușilor o are în sînge cîinele pentru om, sfîrșit comuna Ștefan cel Mare dungă roșie, drumul în afara lumii și mașinile de pe el mișcarea, vorbesc de drum
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
grup făceau parte croitorii, dulgherii, zidarii și fierarii. Casele erau construite din materialele disponibile în zonă. Ele nu puteau fi construite din bușteni sau piatră, ci erau de obicei făcute din lut sau chirpici uscat la soare și apoi, eventual, văruit. Acoperișurile erau din stuf, țiglă sau piatră. Comparativ cu standardele occidentale, locuințele țărănești erau mizere. Locuința de nivel mediu era alcătuită doar din două camere: una principală comună și una în care se gătea. Unele aveau un cerdac acoperit. O
Istoria Balcanilor Volumul 2 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
cu care se realizează sculurile de fire S scarpă femeie rea (scorpie) scălâmbăiat anormal, strămb scăuneciu scaun rotund cu trei picioare secrement efortul de a realiza o lucrare dificilă sfara lui independent, de capul lui sfleder burghiu slăbănog deșirat spoit văruit stelaj dulap de bucătărie staghilă scîndură la pat așezată la perete pentru protecție împotriva frigului stingheriu singur, singuratic strai plapămă din lână străjac saltea cu paie stropșit zdrobit struț chiflă, folosită la pomeni sucăciță bucătăreasă, femeie ce servește la mesele
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
aproximație din puținele mărturii rămase. Nu lipsită de interes este descrierea Constanței Dunca (realizată din amintirile copilăriei) referitoare la interiorul locuinței Eminoviceștilor de la Dumbrăveni: o odaie mică, joasă, sclipitoare de curățenie, apoi o alta mai mare. Aici iarăși pereți albi, văruiți, dar și perdele albe, dese, slobozite. Miros mare de sulcină, podele uscate, gălbii, proaspăt unse cu lutișor galben. La dreapta două divanuri cu macaturi și saltele de lână roșii și verzi, țesătură de casă. Între ferestre o masă de cărți
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
sătul de lutul de la Dumbrăveni și păstrând în minte modelul caselor din Botoșani cu care a avut atâtea necazuri, dar pe care le regreta. În al treilea rând, trebuia renunțat la praful de piatră de pe pereții exteriori, care erau doar văruiți, așa cum îi vedem în toate cele patru fotografii-document. În filmul lui Octav Minar din 1919, și casa și bisericuța apar de asemenea văruite. Prilejul remedierii tuturor scăderilor casei s-a ivit la sărbătorirea a 150 de ani de la nașterea poetului
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
regreta. În al treilea rând, trebuia renunțat la praful de piatră de pe pereții exteriori, care erau doar văruiți, așa cum îi vedem în toate cele patru fotografii-document. În filmul lui Octav Minar din 1919, și casa și bisericuța apar de asemenea văruite. Prilejul remedierii tuturor scăderilor casei s-a ivit la sărbătorirea a 150 de ani de la nașterea poetului, când, cu fonduri alocate de Ministerul Culturii, casa memorială a fost restaurată și completată în interior cu obiecte și mobilier de epocă. Astfel
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
și vântul atingea *** de clopot... clopotul abia atins suna dulce, foarte dulce și melodios 88. În fiecare zi, copilul, imaginativ prin excelență, urcă în vis la cer cu îngerașii desenați pe catapeteasmă, ori este cuprins de melancolia lunii în preajma crucilor văruite ale țintirimului. Deși trăiește frica în toată amplitudinea sa, căci întunericul îl sperie, copilul încearcă totuși un fel eroic de a scăpa de gândul moroilor din cimitir, pentru a pătrunde dincolo de jocurile și de umbrele nopții, sau, poate și din
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
basm cuprinde întregul tablou. Așa trebuie să fi fost interiorul dependinței, văzută cu ochii copilăriei, din moment ce o găsim descrisă aievea, în amintirile unei sătence: o odaie mică, joasă, sclipitoare de curățenie, apoi o alta mai mare. Aici iarăși pereți albi, văruiți, dar și perdele albe, dese, slobozite. Miros mare de sulfină, podele uscate, gălbii, proaspăt unse cu lutișor galben 50. Atmosfera de interior generează o intensă stare poetică: Îmi place-atuncea-n scaun să stau în drept de vatră,/ S-aud cânii sub
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
întregime din lemn. Bisericuța e în mijlocul acestui patrulater. Parcăm mașina lângă gardul înalt de la intrare unde e un tăpșan pardosit cu pietriș și intrăm. E o ordine, o curățenie și o liniște exemplare. Bisericuța, curată ca un pahar, e proaspăt văruită, acoperită cu draniță și dată cu catran. Măicuțele sunt în trapeză, la masă și rugăciune. Slujba s-a terminat. Intrăm și ne închinăm. Chiar înainte de-a termina, în urma noastră a intrat cineva și ne așteaptă în pridvor. E o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]