343 matches
-
Mica și la Tinu, și le-a făcut o vizită. Așa, ca-ntre neamuri, maică-sa era rudă cu noi prin Tica. S-a uitat la grădina de pomi, frumoasă și curată aproape ca pe vremea lui Ticu, cu pomii văruiți și iarba verde proaspăt greblată, și i-a spus lui Mica, cu o voce pofticioasă și celuită, că simte cît de bine i-ar face să se plimbe dimineața printr-un asemenea loc. Săritoare, Mica l-a poftit: - Păi, mă
Grădina by Marta Petreu () [Corola-journal/Journalistic/5680_a_7005]
-
și Verlaine; case din bârne care se vizitează numai iarna, când e multă zăpadă și renii vin să le miroasă; aici locuiesc cărțile suedeze, norvegiene, finlandeze și daneze; o tavernă, lângă niște ruine albe de marmură, literatura greacă; locuințe mari văruite, ce pot fi vizitate numai când e lună plină: literatura spaniolă... Și geamurile întregului oraș să sclipească nefiresc de puternic... Într-o asemenea bibliotecă, exilul poate însemna fericire. Ivan Karamazov, Hamlet și ceilalți și-ar găsi și ei, în sfârșit
Biblioteca lui Noe (2) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/13417_a_14742]
-
astfel încât turiștii să nu fie deranjați de noxele emanate de acestea x x x - - - - perimetrul cabanei va fi delimitat prin garduri vii sau alte elemente estetice și eficiente x x x x x x - WC -urile uscate vor avea pereții văruiți cel putin o dată pe trimestru �� sau ori de câte ori este nevoie - - x - - x - spații suplimentare, minim dotate, pentru adăpostirea turiștilor sosiți peste capacitatea de cazare, pe timp nefavorabil (la cabanele de creasta și izolate) x x x - - - - registru pentru declararea traseului (la
EUR-Lex () [Corola-website/Law/144041_a_145370]
-
footnote Ibidem. footnote>. În momentele în care ne amintim de o anumită persoană a cărei înfățișare ne răscolește simțurile putem alunga această ispită cu pomenirea povețelor Sfinților Părinți care sfătuiau să ne gândim că acel om este doar un mormânt văruit<footnote Sf. Ioan Gură de Aur, Mărgăritarele, colecția Ortodoxia Românească, Edit. Pelerinul Român, Oradea, 1994, p. 7. footnote>, flegmă, sânge și zeamă de hrană putredă<footnote Sf. Ioan Gură de Aur, Puțul și împărțirea de grâuă, p. 159. footnote>, pământ
Revista Teologică by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/165_a_275]
-
chipului ar zbura. Așadar, dacă te-ai gândi ce-i în lăuntrul ochilor frumoși, ce-i în lăuntrul unui nas statuar, ce-i în lăuntrul gurii și obrajilor, ai spune că toată frumusețea trupului nu-i altceva decât un mormânt văruit și plin pe dinăuntru de atât de multă murdărie. Dacă ai vedea o bucățică din aceste materii din care-i alcătuit trupul, de pildă o bucată de flegmă sau de scuipat, n-ai putea s-o atingi nici cu vârful
Revista Teologică by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/165_a_275]
-
din beznă firul microscopic de praf Dă-i înainte nu te opri mâine aduc un zugrav eu plătesc toate pagubele auzii repetat îndemnul care făcea din mine uncenicul vrăjitor al poligraphiei Îmbătat de miresme imaginare și exaltat mâzgălii fațada proaspăt văruită și curând demersul meu criptic depăși curtea liceului ieșirăm în stradă unde pe asfalt îmi continuai febril lucrează sub Privirile stupefiate ale trecătorilor cu noi formule oculte ermetici radicali alfa și omega rădăcini la cub ipsilon fracții cuneiforme paradigme Piramide
Poezie by Ovidiu Genaru () [Corola-journal/Imaginative/4115_a_5440]
-
pe Stilist (oh, cum se-ncăpățînează el să producă libri valachici) chiar așa tot mai mult în poemele mele sînt sindicul străduței întortocheate dintr-un oraș cuprins de ciumă fac numărătoarea morților îi somez pe cei vii să răsară-n ferestre văruite încui ușile pun în jgheaburi pîinea și vinul doaor știi că pînă la urmă fiecăruia i se fixează locul între contaminare și pedeapsă (și mai susținem noi că poezia sporește cînd frica și moartea șterg interdicțiile?) Alonzanfan carne de tun
Poezie by Cornelia Maria Savu () [Corola-journal/Imaginative/12024_a_13349]
-
cu mare grijă pe pat. Mitruță, vezi ca animalele să fie adăpostite, hrănite și adăpate după carte! Tu, Costache, cheam-o pe Măriuța să mă ajute! Între timp, Cotman s-a apucat să-l dezbrace. Albă la față ca un perete văruit, a intrat Măriuța, turuind fără oprire: Ce-o pățit? Mai trăiește? N-o înghețat? Bietul de el. Îi alb la față de parcă n-ar avea nici un fir de sânge în el... Spunând acestea, s-a apucat să adune îmbrăcămintea lui
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
adăpostite de nișele din zid. în spatele lor rămânea un întuneric negru și cleios. Sus era un coridor cu trei patru uși, ce dădeau probabil în odăile în care drumeții puteau rămâne peste noapte. Intrară în prima dintre ele, cu pereți văruiți, podea de scânduri, o masă lungă și două bănci de o parte și de alta. Se așezară față în față. Pe masă, între ei, stătea un sicriu deschis, în care zăcea corpul unei fete de vreo treisprezece ani, în rochie
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
iau eu tot. Antonico, iau dragostea noastră, apoi de, știu și eu, tu nu zici nimic. Ieșind, zăpadă se topise, soarele scălda pomii în fruct și frunzele se roteau după umbră. Limpede ca apa de izvor era cerul, iar casa văruită proaspăt. - Apoi tată, hai la oraș de-om târgui. ți-om lua ce o fi mai bun pentru nuntă. Te-ai găti de sărbătoare. Hai cu tata. Saveta călca ușor, plutind alături de tatăl ei spre poarta verde. Pașii ei mici
Rădăcini by Bobică Radu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91637_a_92381]
-
sărută scurt obrazul și fugi zâmbind. - Prostuțule. Muzica răsuna în tot satul. Cârduri de fete și flăcăi își făceau loc pe ulițe până la marginea pădurii. Soarele arunca ultimele sale raze fierbinți și scălda casa Rariței, care era proaspăt lipită și văruită. Femeia se primenea în odaia ei. Animalele erau hrănite, păsările închise, dăduse drumul la un câine. Ei, da’ cine să vină? Satul e pe toloacă la horă. “ Da’ ce o întârzia fata asta? Ce face, coase acum hainele, de ce nu
Rădăcini by Bobică Radu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91637_a_92381]
-
di Castello. Inamicul a reușit unele neînsemnate câștiguri de teren..." Bătrâna lepădă cârpa și fărașul într-un ungher și, luând-o din fundul hardughiei, ocolind scaunele și mesele răzlețe, pierdute în întinderea aceea de dușumele și pereți albi de scândură văruită, începu să măture. Apoi așeză mătura de-a curmezișul, cu coada pe-o masă, și, târșâindu-și târlicii, se apropie și se opri în spatele Invalidului. Ce-i? S-o isprăvit făina de păpșoi. Cată în ladă. Mai este? Este. Cât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
ce naivitate! Ioanide tîrî un fotoliu și se instală în fața unui perete, demonstrativ. Am să fac, vesti el, niște odăi pavate cu piatră, cu tavan în grinzi de stejar și blăni de brad, cu ferestre în chenar de granit, pereți văruiți. N-am să pun nimic în ele, G. Călinescu decât câte un divan acoperit cu cit, ca în casele boierești. Toată Africa de Nord consacră calciul plin de candoare sorbind arșița soarelui. Fantome albe și umbre negre! Dan Bogdan aprobă teoria lui
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
își descărcă energia frecîndu-se repede cu palmele peste capul depilat. Pentru ce fleac făcuse Dan Bogdan o vizită așa de solemnă, acceptând discuția asupra necesității de a se ridica domuri uriașe în București și despre efectul mozaicului bizantin pe superficii văruite? De fapt, îl admira. Își ocrotea atât de mult familia, fie și colaterală, încît pentru o pereche de ghete cerea audiență și pierdea câteva ore. Hazul întîmplării era altul. În timp ce Dan Bogdan solicita cu atâta umilitate un nimic, el, dacă
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
fusese de a sluji drept dugheană pentru petreceri în afara satului, căci avea un parter scund, cu stâlpi groși de lemn și obloane, iar deasupra, cat cu prispă. Casa era făcută evident din drugi de lemn, însă acoperită cu tencuială și văruită. Acoperișul era de olane. Lui Ioanide i se păru încîntătoare de la distanță, așa îndreptată către un infinit de iarbă și spre crestele munților. - Aci, zise el de pe pătură, mi-ar place să trăiesc.(" Conțescu are dreptate!") Am să-mi cumpăr
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
profesor. După Crăciun, i s-a spus că nu o să fie promovat pentru certificatul la limba latină, așa că îi rămîneau încă șase ore pe săptămînă spre a le folosi după cum dorea. Le-a dedicat artei. Catedra de artă avea clase văruite, cu tavane joase, la ultimul etaj al clădirii, și acum își petrecea mai tot timpul lucrînd la o versiune cu luminaturi a Cărții lui Iona. Uneori, profesorul de artă, un bătrînel prietenos, privea peste umărul lui și-l întreba: — Ăăă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
dacă s-ar putea să te părăsesc mai devreme în după-amiaza asta. După o pauză, Thaw îi răspunse sec: — Dacă așa stau lucrurile, n-am ce-i face. — Ei, o să vedem, spuse Marjory nedeslușit. Atelierul era o mansardă lungă și văruită. De la cele două ferestre se vedeau copacii, aleile și pajiștile care urcau spre vilele din Park Terrace. O sobă cu gaz, o masă, o canapea și cîteva scaune erau așezate în jurul unui șemineu, la capătul atelierului. Celălalt capăt era ocupat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
de țuică de la bodegă. Țărani în surtuce cafenii pătau zăpada din loc în loc. Dacă te-apropiai de ei, miroseau a fum și a usturoi. O luam pe linia noastră și, după destul drum, ajungeam în fața casei lui tataie. Deschideam poarta văruită și intram în bătătură, oprindu-ne între doi gutui. Câinele negru ca un diavol clănțănea dement, fugind în sus și-n jos pe lanțul lui, slab de i se vedeau coastele. Pentru atâta strofocare, primea-n fiecare chindie o mână
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
mai întunecat la mijloc. Casa lumina albă ca de coajă de ou pe flăcările amurgului. Suiam pe prispă Și intram în tindă pe ușa poroasă și stacojie, cu geam împărțit în patru. Străbăteam tinda cu pământ pe jos și cuptor văruit, cu lucarne-n pereți, dând în odaia cealaltă, și intram în camera mirosind a blană de oaie unde se stătea peste zi. Singura lumină era flacăra purpurie (ce avea să vireze în galben peste un ceas) ce intra pe fereastra
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
ieși din curtea în formă de U, Maria pătrunse în toamnă. Deasupra curții, cerul continua să fie de un azur intens, cu nori de lapte încremeniți în forme bucălate. Oleandrul verde și roz își picta încă umbra albăstruie pe peretele văruit al casei din stânga, și populația semi-țigănită transpira mai departe în mirosul de rântaș ca niște excrescențe cărnoase pe un recif de corali. Odată poarta curții închisă, însă, încetară brusc și fierbințeala, și parfumul, parcă și zgomotele, și Maria se pomeni
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
ai vreunei ilegaliste... dacă erau prea murdari îi trăgea de urechi... Cu acest Pușkin din parcul Ghica Tei, ascuns bine pe o alee pe unde nu trecea nimeni niciodată, era ceva în neregulă. Față de alte busturi, bine cimentate pe soclurile văruite vulgar, cel care acum îl privea ochi în ochi pe Ionel ca altădată pe Dantes, în timpul duelului fatal, se clătina abia perceptibil la fiecare mișcare a periei aspre de scândură cu care i se frecau favoriții. Fisura se lățea și
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
fel cu cele dintre etaje, pe care le știam, palierul dintre 7 și 8 ne apăru nou și fantastic: nu se aflau pe el nici ușa crematoriului, nici vreun calorifer, ci era complet gol, alb și pur, ca o cutie văruită, inundată de lumină de la niște ferestre aflate foarte sus. De acolo, lumina cădea oblic, în felii groase, vibrând ca un cristal. Am mai urcat o scară mult mai scurtă decât cele obișnuite. Aș fi dat orice să mă-ntorc din
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
opt, nu se mai terminau, și curând se contopiră într-o singură fantă ce urca-ntr-o spirală largă, un ghint în care mă-nșurubam urcând într-o țâșnire dementă. Iar deasupra capului meu nu mai era un simplu plafon văruit, cu deschizătura pentru viitoarele cabluri, ci o boltă de biserică, o cupolă pictată cu alegorii pestrițe și-ncîlcite, ce se ridica tot mai mult, ca o slavă cerească, pe măsură ce mă înălțăm către ea. Și totuși o ajungeam, deslușeam tot mai bine
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
adevărate, ca și când globii oculari i s-ar fi dat peste cap deodată și-ar fi privit acum direct în propriul lui creier, în structurile moi ale minții, pe când între pleoape i-ar fi rămas doar niște coji de cornee gălbuie, văruite ca ochii statuilor. Stelele nu erau acum doar intens colorate, ca poleiehle de bomboane de salon, ci aveau și o textură bogată, făcută să fie pipăită cu degetele. Unele înțepau ca acele de seringă, altele erau aspre și rarefiate ca
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
străveziu, știu că Neprietenul îl ispitește peste puterile lui. Cuprins de ură pentru ticăloșia din el, pentru carnea din care nu putea afla nici o ieșire (căci o simțea acum țeapănă sumețindu-se spre buric), se repezi în izba cu pereții goi, văruiți alb, ce le slujea de casă de-nchinăciune și-și încleșta mâinile pe uriașa Evanghelie fere- cată-n argint de pe masa cea sfântă. Se răni la deget în încuietoare, și o dâră de stropi purpurii se-ntinse pe muchea miilor de
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]