3,613 matches
-
umilitate: "E dimineață trec prin camerele luminate de soare/ pijamaua îmi flutură mă conduce/ în baia cu faianța albă unde rămîn un timp nedefinit/ melancolic și inconștient că la un oculist/ ce exersează vederea pacienților/ pe firișoarele de praf din văzduh./ Nu mai am/ răbdarea de a nu spune nimic/ e înduioșător cum privesc pe geamul podului/ melcul ce trasează un șotron argintiu/ pe norii întunecați/ și mă gîndesc la vacanță la țară/ cînd trenul întîrzie și pulberea șchioapătă/ pe mutrele
Spiritul si lucrurile by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17860_a_19185]
-
în reflexul său estetic: " Noaptea părăsirea devine un viciu organic, secunde în care oamenii dispar, oase volatilizate în mari războaie invizibile, sînge transparent ca ferestrele unei atlantide decimate. STRĂZILE NOAPTEA ÎȚI PROVOACĂ UN GOL ÎN STOMAC. Firele tăcute întinse prin văzduh, firele legănate de vînt îți bruiază pînă la nebunie circumvoluțiile, te electro-schizo-cutează în mijlocul piețelor goale, în umbra toxică a unei civilizații derizorii. Ne putem omorî între noi doar încrucișîndu-ne noaptea urmele grele pe-un caldarîm care suportă case Constantin Abălută
Formele inadaptării by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17174_a_18499]
-
cronologică, cel mai tînăr din marea noastră galerie de sculptori, în perspectiva cronologiei formelor Apostu este cel mai bătrîn, este de o vîrstă cu materia însăși. Paciurea îi este nepot, Anghel strănepot, iar Brâncuși duce, în special prin Pasărea în văzduh, pînă la ultimile consecințe, marele lui gest fecundator. Întocmai ca în reprezentarea simbolică a șarpelui care își înghite coada, brâncușianul Apostu este în același timp marele precursor al lui Brâncuși. Pînă și Ion Georgescu și Ionescu-Valbudea îi sunt urmași mai
Noul exil al lui George Apostu by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17269_a_18594]
-
cu o țintă aristocratică. El înfățișează o ascendență pretențioasă, fiind mai apropiat de Macedonski, Adrian Maniu, Ion Barbu (celui din urmă i-a și consacrat un remarcabil eseu). Ne putem gîndi la o "înălțare" a poetului timișorean, cu balonul, în văzduhurile unui rafinament ultim, de unde - sublimă revanșă! - ludicii de succes obștesc se văd tot mai mici, pînă aproape de dispariție. Într-atît de mare e deosebirea dintre unul și ceilalți... Prin ce se caracterizează producția poetică a lui Șerban Foarță? Printr-o calofilie
Poezia lui Șerban Foarță by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17261_a_18586]
-
va muri" (e deja mort!). Suspensul va fi nu al tramei, ci al talentului de a vedea lucrurile mereu mai aproape... Cea mai surprinzătoare secvență va fi chiar finalul morții anunțate, "murirea", amintirile fulgurante (mîinile bunicii!) și înălțarea sufletului în văzduhul senin, deasupra și departe de o viață trăită prostește... În "coperțile" filmului, aparatul de filmat zboară, și el, o dată cu sufletul eliberat, deasupra cartierului, deasupra "vieții" cu mărunțișurile, cu mizeriile, cu viciile, cu perversiunile ei, dar și cu frumusețea (care există
American Beauty by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/17286_a_18611]
-
pe mine mă adun/ ocrotind magic sufletul tău se întoarce/ atît de lin// miracol această găsire a semnelor stînd/ sub semnul căderii sub vîsle/ de care-ți dai seama că sunt/ numai din ritmul larg ca de moară de vînt// văzduhul golit de orgolii și febre/ se lasă uimirii odihnei/ te simt transparent ferecat în capcana/ restului lumii agitînd restul lumii// într-o vraiște de rai așez nervii mei/ în răcoarea cu nume a nervilor tăi/ spun plînsul începe și se
Poezia Constanței Buzea by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17316_a_18641]
-
nici zbor și nici plutire/ sperînd un pisc de care să se bată/ și negăsindu-l poate niciodată// se trec halucinînd în amăgire// țărmul rămas de-a pururi fără mare/ reversul unui cer candid devină/ imaginar destin spre mine-nclină// văzduhul ca o peșteră de sare/ și-n deznădejdea care nu mai doare/ străin îmi e și eu îi sunt străină" (stelele-n larg cu numele lumină). Personalitatea ca atare a poetei ni se descoperă în situația critică a subiectului, ca
Poezia Constanței Buzea by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17316_a_18641]
-
nu simt. Dar, mult mai tîrziu, înțeleg că nu mai aveam cum să fiu trist, și nici de ce. Poate fiindcă tot ce privești în cadrul picturii este a-spațial, a-temporal, și pînă și pasărea ce pare să se lase din văzduh, nu întîmpină legea nici unei gravități, căderile fiind libere și egale, ca și cum cerul ar fi o cupolă înaltă de cristal albastră, în care domnește vidul. Cred că acum știu de ce eram eu de fapt trist în ziua aceea de 12 august
San-Giovanni in Laterano by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17361_a_18686]
-
trist al acestui Prometeu parodiat răsună în lirica temei alese: instituirea unei alte morale: "desprins din cordonul ombilical al iubirii/ pentru tine reînvăț să privesc lumea rea/ reacomodez cu mine, cu firea mea încă încețoșată,/ părul tău care ardea alteori văzduhul/ vibrează acum înalte încăperi pe arcușul/ altor înfrîngeri/ faptul că încă te mai visez a rămas ca o pată de sînge peste aburul somnului meu/ faptul că mă mai gîndesc la tine nu este/ decît un gest de echilibru după
Un alt fel de morală by Nicoleta Ghinea () [Corola-journal/Journalistic/17389_a_18714]
-
inuman"). Viziunea poetului nostru este una a amestecului de identități sub semnul unei violente liniștite, vitale: "deocamdată lumină se face pe drumul pustiu/(ca si cum s-ar fi aprins tocmai verbul cu care-l descriu!)/ și să văd că gardianul din văzduh cel sever/ monstrul cu aripi de înger/ are chiar chipul meu/ și-mi dau seama că drumul pustiu nesfîrșit/ este chiar lama unei securi/ care-mi despica încet inima înmiit" (Drumul pustiu). Sau gnomic: "ca un cartof în pămînt/ creșteai
Un nou "rău al veacului" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17889_a_19214]
-
de moarte apare atenuata de ideea anamorfozelor pe care le cunoaște făptura noastră în zarea conștiinței de sine fantaste: "vorbeai cu mirosul tău de floare din băli/ neortodoxa intraductibila aurorală/ iar aceasta vorbire a ta zbura/ labirintic se întindea/ prin văzduh/ pînă la duh/ și la stea/ le transfigura!//o și aveai ochiul mare și rotund/ un ochi lung prealung/ care ținea/ din anul 9 pînă în anul 999./ în acest ochi schiam/ pe panțe line/ prin troienele de viziuni marine
Un nou "rău al veacului" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17889_a_19214]
-
de vis/ amintirea unui copil./ și tot așa din creierul meu/ nu se naște poemul ci doar amintirea lui./ nici unul nu cred că mai avem trup/ sîntem vîrîți pînă peste cap în irealitate/ morții se întorc la noi/zboară prin văzduh că libelulele/ că stelele căzătoare" (Așteptînd viitorul în regiunea ireala). Sau această, așijderea tipică, consemnare a schizoidiei eului, proiectată în dedublare cosmică, într-o teorie a dedublării, în care iluzia speculara induce iluzia realului însuși: "regiunea aceasta este luminată de
Un nou "rău al veacului" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17889_a_19214]
-
somptuoase, efectuate cu condeiul celui care declara că, "tînăr, pe Francisc l-am cîntat": "Ne întîlnim înainte de cină, în pervazul bucătăriei,/ punctuala și timidă de fiece dată, ea, ăporumbita/ pudica, sau ăturturica biblică, neagră/ că o mireasă a Libanului din văzduh.// Gesturile-mi șunt blînde și cumpătate, altfel fuge ușor,/ ea - firimiturile bucății mele de pîine, eu - bucată mai mare,/ dac-am putea ne-am lasă unul altuia ce-i mai bun,/ ne asteptam, cînd celălalt se grăbește puțin.// Un gri
Crestinism si păgînism by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/18066_a_19391]
-
de înfiorata laudă: Înainte de a ma naște să fi fost amîndoi o singură, unica/ picătură de ploaie paradisiacă, sau prima lacrima scurgîndu-se/ lent pe obrazul lui Adam fugind cu Eva de mînă?/ Prin oasele noastre ușoare să fi adiat același văzduh?/ Înălțați pe vîrful picioarelor desculțe, cu pielea tînără,/ poate băteam aerul încins din preajma, gonind împotrivă-ne/(că două trenuri, în unul e un chip ce se pierde)/ uimiți că nu ne mai înăl;tam că înainte în cer după voie
Crestinism si păgînism by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/18066_a_19391]
-
orice așteptări;... dangătul, cel dintîi dangăt funebru, profund, răscolitor ca și viața și faptele nemuritoare ale Dispărutului plîns de întreaga omenire, unde se găsea ea în acel moment, pe ogor, în uzină, în birouri, pe ape, pe uscat și în văzduhuri, încît, - se mai susținea, - că pînă și păsările călătoare ce nu se grăbesc niciodată să vină pe la începutul lunii martie, ci prin aprilie, mai uneori, - ele, păsările sosiseră cu toatele chiar pe 4, 5, 6, 10 martie 1954 călăuzite ca de
Lacrima clopotului by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17398_a_18723]
-
cimitir, să mă găsească pe mine". Destinul a vrut altfel. Fundoianu a murit, gazat, la 2 octombrie 1944, la Auschwitz (avea numai 46 de ani) și urma să n-a rămas într-un cimitir ci s-a risipit în fumul văzduhului. A comentat, desigur, iudaismul. Revelator e eseul Utopie și teritoriu, în care, vorbind de sionismul de început, surprinde statutul antinomic al iudaismului: "Un popor contradictoriu. Ni se atribuie cel mai jos materialism și iudaismul e istoria moralei, istoria idealismului. O
Iudaismul în eseistica lui Fundoianu by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17448_a_18773]
-
esența acoperișului ca metaforă: odată cătarăți pe el, săntem anca prinși de pământ, prin rădăcinile noastre cele mai temeinice și intime totodată, casa, si totusi pe punctul de a ne desprinde, prin forță simplei aspirații de a cuprinde lumea și văzduhul, aspirația care ne-a și adus acolo. Cu toate acestea, prea puține aflăm despre Sils-Maria din eseurile lui Iso Camartin, așa cum acoperișul nu ne atrage niciodată privirile, pentru că ele șanț deja plecate an depărtări, rătăcesc an jur, hipnotizate de distanță
Marginalitatea fericită by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17490_a_18815]
-
anume: a fi de folos poporului. Artă este o misiune, rămîne mereu în picioare comandamentul poetului vates, vestitor al izbînzilor vremii lui. Să te bați la Troia e fără sens astăzi, eroii sînt la cîmp, în uzine, în mine, în văzduh". Și tot Divinul critic, captiv al "actualizării" redundanțe și al festivismului vacuu: "O poză este și aceea de a scrie pentru ămîineă. Toți mării creatori au scris pentru ziua de ăaziă(...). Trăiește pe pămînt, în cetatea ta, cu oamenii vremii
"Literatura orizontală"(I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17533_a_18858]
-
-se, privind cerul: „Sunt fascinat de lunecarea pe cer a norilor, de culoarea unor elefanți”. Dacă n-ar fi avut un elefănțel mic și adevărat pe care să-l salveze, și-ar fi petrecut toată viața privind elefanții imaginari din văzduh. Reușește să o salveze fiindcă tabloul-puzzle lipit de Julia pe panoul de mall, unde e desenată Ruby la Grădina Zoologică, iar alături scrie HOME, sare în ochii ecologiștilor. Vine, desigur, și ziua cea mare în care elefăntița e scoasă din
„Niciodată nu e prea târziu să ajungi ceea ce ai fi putut fi“ by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/2478_a_3803]
-
șoimane, milostive, doamne, împărătesele-văzduhului, ursoaice, etc. Rusaliile erau respectate, dar nu îndrăgite pentru că aduceau tot felul de boli. Oamenii nu știu câte sunt și nu le spun pe nume, că nu cumva să le supere. Rusaliile umblă îmbrăcate în alb, dansează în văzduh și caută locuri neumblate. Locurile unde au jucat, rămân arse și neroditoare. RUSALII. Legendele spun că Rusaliile răpesc din când în când un tanar frumos ca să joace cu el. Cand este eliberat, tânărul nu are voie să le descopere altora
RUSALII sau POGORÂREA SFÂNTULUI DUH. De ce nu este bine să lucrezi de RUSALII. TRADIŢII ŞI OBICEIURI by Crişan Andreescu () [Corola-journal/Journalistic/25296_a_26621]
-
cuvânt pe mormântul său PACE S-a sprijinit de un grilaj scund și a închis ochii. Apoi, când i-a deschis, a plecat din cimitir cu un sentiment care n-avea nimic tragic: chiparoșii funebri, liniștea nopții care se apropia, văzduhul cu ușoare miresme din pampas, acele gingașe gesturi stinse ale copilăriei ( ca ale unui călător care pleacă pentru totdeauna și care, de la fereastra trenului, face semne sfioase de rămas bun), îi dădeau mai curând senzația de melancolică odihnă pe care
Ernesto Sabato - Abaddon exterminatorul by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/2529_a_3854]
-
întinderea marină, cu suflu originar dar și cu primejdiile terifierii precum un zbucium ambiguu între primordialități și cădere: „Încet, te lași smuls adîncilor ape,/ masa ta informă de beznă se degradează/ pe treptele de soare în urcuș.// Orbit, ieși la văzduh pe țărmul divin” (Muzică). E aici o interesantă enclavă originală a lirismului autohton avînd ca obiect o indomptabilă frămîntare, infernalizată printr-o solitudine exacerbată, canibalică: „Acolo, în bezna fără de priviri,/ unul se-aruncă pe altul să-l înghită/ la capătul
Aidoma unui submarin by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/2435_a_3760]
-
Simțea că numai din cauza ei se întâmplase totul de ușor pe deasupra satelor și câmpiilor, până când așa cum simțise cu multă vreme înainte durerea ajunse deasupra unui oraș mare. bătrânului Constantinidis în fața neputinței de-ai potoli Fumul uzinelor, praful orașului, urca în văzduh chefurile și gesturile nesăbuite. Așa cum simțise de fără contenire. Porumbelul vru să înconjoare multă vreme că lucrurile nu erau pe placul vecinilor și mulțimea de clădiri, dar oboseala și foamea îl hotărâră nici a celor care se uitau într-un
ANUL 6 • NR. 8-9 (16-17) • IANUARIE-FEBRUARIE • 2011 by Gheorghe Neagu () [Corola-journal/Journalistic/87_a_75]
-
ei cu mai distingea străzile, mașinile, casele. În curând avea să furie. distingă doar tarlalele satelor ce aveau să-i iasă în Uite-o zise unul din ei pregătindu-și furca să o întâmpinare. Înserarea îl surprinse deasupra lor. întâmpine. Văzduhul îi părea vâscos, iar înaintarea îi devenise tot Vezi să nu aibă și turbare, zise celălalt cu teamă, mai grea. pregătindu-și la rând o lopată. Avea nevoie de odihna trupului obosit de-atâta cale, Pepita nici nu simți cum
ANUL 6 • NR. 8-9 (16-17) • IANUARIE-FEBRUARIE • 2011 by Gheorghe Neagu () [Corola-journal/Journalistic/87_a_75]
-
pentru ceilalți; dar cu ce preț toate astea? Și atunci, unde-i libertatea, se întreabă retoric Delbono... Un alt vers ne spune: voi oamenii să vă întoarceți în ceruri. Carevasăzică nu în pământ, căci nu din lut suntem, ci din văzduh! Din cer venim, în înaltul lui să ne întoarcem; să învățăm în sus să privim! Iar atunci când te afli între viață și moarte, așteptând la hotar împlinirea destinului, privirea să-ți fie întoarsă tot înspre viață!! Oprindu-se asupra poeziei
Un vers și o vioară pentru împăcarea cu viața by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/2460_a_3785]