3,569 matches
-
celebrat: Fericirea mea/ e-nceputul ființei -/ ce-am voit ca putere/ mi se-mplinește ca duh/ Mă știu mă absorb/ aripi de peste văzduh/ sînt centrul,/ atotcunoștinței!" ( Fericirea mea). Poetul trăiește o "apoteoză" a propriei făpturi, în care se concentrează entitățile văzute și nevăzute, ca într-o apodictică reprezentanță: "Un centru-acum/ uranic de putere/ un tron tunînd/ erupe-n inima-mi - de foc vorbit - un Popol Vuh/ Mă rup de aripi/ stau iradiere/ suflarea mea/ e-acum apoteoză/ ființelor întregului văzduh" (Un
Misticul rebel by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16997_a_18322]
-
față de "cerchiști" poate și acest cosmopolitism resuscitat în "epoca de aur" să fie o însușire a revistei. Deși, "Cercul literar de la Sibiu" era și el poliglot și cosmopolit... Față de "Grupul de la Târgoviște" manifestam, de asemenea, afinități. Cultul stilului și lumea văzută ca text, o anumită subtilitate "evazionistă", discretă, dar tenace, irepresibilă. Suntem de părere că în poezia dvs. armonia și echilibrul, viziunea solară sunt rodul deschiderii către sacru; propensiune pe care am remarcat-o încă din anii când religia era un
Adrian Popescu - Echinox n-a fost o anticameră ci chiar salonul literar al generației '70 () [Corola-journal/Journalistic/17093_a_18418]
-
Roxana Racaru Romanul Dinei Hrenciuc, " cu un pronunțat caracter, simbolic, esoteric", cum ne anunță editorul pe coperta a patra, este o privire înăuntru, fără desfășurare epică, roman al unei agonii (a personajului central, Amun) văzută ca inițiere, dar fără Iluminarea așteptată. Nu un adevăr, sau măcar adevăruri ni se arată în călătoria acestui mic rege spre capătul înțelegerii și al conștiinței sale (al vieții), ci imagini impenetrabile și amintiri: pentru fiecare din purtătorii săi (și
Gustul dulce-amar al realității (și al iluziilor) by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/15867_a_17192]
-
Gîîî, vrând să se răzbune pe părinții frumoasei Eeee, datorită unui lucru pe care n-am reușit încă să-l deslușesc, îi preschimbă pe cei doi tineri în doi fulgi de zăpadă. Când îi căutară, fiindcă nu mai se dădeau văzuți, ia-i de unde nu-s... Atunci, mama Ka, plângând și sfâșiindu-și veșmintele de blană, începu să umble încoace și încolo, întrebând de feciorul și de mireasa feciorului ei. Abia când ajunse înapoi, în Laponia, vraciul laponilor, care era un
Doi fulgi de zăpadă by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15940_a_17265]
-
ruptură a omului de lume, din poziția omului de-a privi lumea de la distanța pe care i-o acordă spiritul, ar putea fi vorba aici de-o antifilosofie, în care spiritul se integrează lumii, unei lumi care "nu se vrea văzută, nici înțeleasă, ci doar împlinită". O antifilosofie e totuși o filosofie! Cea românească, în duhul moderației noastre, e scutită de "exces", spre deosebire de gîndirea grecească antică și de idealismul german. Grecii n-ar fi avut trîmbițatul lor "bun simț" și nici
Oscilațiile lui Constantin Noica (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15964_a_17289]
-
se transformă în poveste (o fractură provocată de medic pentru a îndrepta oasele sudate greșit devine pretextul aventurilor lui Peroneu pentru salvarea frumoasei Tibii), sau alunecă în senzorial și fantastic. întîlnirea cu lumea nu corespunde hărților (în sens larg), realitatea văzută capătă caracteristicile ochiului care o privește, plină de mari zone albe, acoperită de poveștile prin care nu transpare urîțenia. Și ieșirile în lume sînt reîntîlniri cu imagini îngropate în trecutul nostru: rescrieri ale noastre, în aceeași măsură în care sînt
Cartografii și (re)orientări critice by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/15996_a_17321]
-
literaturii române de azi. Mare parte din textele lui, înainte de a apărea între coperți lucioase, au circulat cumva natural, liber, citite pe la cenacluri nu tocmai cunoscute, nu tocmai aseptice estetic, au fost selecționate în antologii dintre care unele destul de rău văzute. E cunoscută de toată lumea mișcarea de exhibare literară a sexualității în cadrul așa-zisului nouăzecism promovat de Dan-Silviu Boerescu și de antologiile sale. Mihail Gălățanu e unul dintre cei care personalizează această mișcare, dar în ultimul timp a reușit să-și
Din bube, mucegaiuri și noroi by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15641_a_16966]
-
Ei se adresează, de aceea, fie televiziunii, fie cotidianelor. E un calcul greșit. Succesul reclamei depinde de natura ei: este evident că o reclamă de carte, de pildă, a unor edituri, cum publicăm și noi de la Polirom sau Humanitas, este ,,văzută" de un procent infim din cititorii unui ziar de mare tiraj; acel procent se află foarte aproape de numărul de cititori ai unui periodic cultural, ca al nostru. R.l. reflectă opțiunile unui grup de cititori cultivați și care, de exemplu, lucrează
La sfîrșit de an by Mihai Minculescu () [Corola-journal/Journalistic/15636_a_16961]
-
plajă, reveni la verticală, își puse sutienul, adunîn-du-și cu o mînă sînii și aducîndu-i oarecum pe aceeași direcție, în față, deoarece, goi și liberi, unul o lua ușor spre stînga, celălalt spre dreapta, apoi, ca și cum ar fi bănuit că e văzută, se întoarse cu spatele și-și scoase pantalonii și ce mai avea pe dedesupt. Privirea lui rămase fixată pe fesele mari, orbitor de albe, și-n clipa cînd, la o răsucire a ei, mai zări, într-o mică străfulgerare întunecată
Proză de zile mari by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15744_a_17069]
-
căci ucenicii cei mai apropiați au petrecut numai câțiva ani cu El, dar ea a fost și a rămas cu El de la Început până la sfârșit. Maica Domnului este așezată În vârful piramidei creaturii, este cea mai Înaltă din toată făptura văzută și nevăzută, pentru că ea nu numai că este mai slăvită decât toți oamenii, ci este „mai cinstită decât Heruvimii și mai mărită fără de asemănare decât Serafimii”. Ea este cu adevărat plină de daruri ale sufletului și ale trupului. Părinții filocalici
Maica Domnului În Filocalie by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/156_a_194]
-
că eu am profesat ideea de construcție, în dezacord cu publicistica dominantă. Evident, glasul meu a fost acoperit". Cît de convingătoare e, în acest context, ieremiada d-sale? Cultura română e din nou tratată în chipul cel mai puțin măgulitor, văzută ca un pustiu, ca și cum dl Marino ar fi fost un Dragoș, descălecătorul ideatic, punîndu-i piatra de temelie în pură sălbăticie și incurie: "Păcat, cum repet mereu, că în cultura noastră nu s-a creat încă deprinderea de a construi, de
Adrian Marino între lumini și umbre (III) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15745_a_17070]
-
de eschivă, foarte asemănătoare celor necesare producerii de ficțiuni, nu știu. Vorbești despre durere acum? Nu, nu vorbesc despre durere, vorbesc despre violență. Durere, neapărat nu-mi amintesc să fi trăit. De altfel, cred că violența exercitată asupra altora și văzută te marchează într-un fel mai pervers decît cea îndurată de tine, chiar dacă îți ascute imaginația, te obligă la efortul de a te pune în locul celui care suferă, dar te face să te și simți vinovat și să te și
Doina JELA - "Să nu lăsăm să ne fie organizate sentimentele" by Ara Șeptilici () [Corola-journal/Journalistic/16337_a_17662]
-
ca sigur, cele două de mai sus nu vor ajunge, după cum e îndoielnic că vor fi nominalizate la vreun premiu (altă materie primă predilecta a cronicii locale). Ceea ce nu înseamnă că le așezăm în aceeași oală sau că nu merită văzute (rulează și în săli încălzite). Se știe cît de relative și restrictive, daca nu înșelătoare, sînt uneori blazoanele (trofeele) unor festivaluri și premii. Ambele filme spectaculare în premieră bucureșteana se înfrupta din mană cerească a unor tematici de ultimă oră
Reabilitarea tematismului by Valerian Sava () [Corola-journal/Journalistic/16456_a_17781]
-
amplu ceea ce numește "cooperarea principiului acvatic și a criteriului vegetal" (p. 173), după ce vorbise despre "timpul acvatic" și despre "vegetalul (care) nu e doar agentul acestei permutări a timpului în cicluri repetitive", ci și "cheia de acces spre durata ritualică, văzută ca ritm manifestat al eternității", dar pare a ezita totuși să acorde o mare importanță tocmai acestei "cooperări" în mișcarea dialectică a imaginarului pillatian, fiind mai puțin convins de momentele de echilibru ale viziunii decât de cele în care "competiția
O lectură nouă a operei lui Ion Pillat by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/16509_a_17834]
-
găsească un loc de odihnă. Și cum mergeam noi printr-un noroi înspăimîntător, care ne umplea bocancii cu kilogramele, la un moment dat, apropiindu-ne de un rambleu de linie ferată, ne pomenim prinși de o lanternă-proiector. Eram toți trei văzuți ca ziua. Asta-i aventura! Trebuie să-ți spun că Bodolea era puțin mai îndrăzneț decît trebuie. El venea cu niște documente din țară. Pot să povestesc, pentru că au trecut mai mult de cincizeci de ani și aceste lucruri nu
Theodor Cazaban: "În Scânteia erau asemenea minciuni, încît mi s-a părut un ziar mai mult decît suprarealist" by Cristian Bădiliță () [Corola-journal/Journalistic/16541_a_17866]
-
dreptate. Sau am? E.F. Mărturisesc că nu la Yeats mă gândeam. E vorba de teama disperată că am făcut rău cu mâna mea copiilor mei talentați și inteligenți. L.V.Birthday: a Dark Morning îmi amintește de T.S. Eliot cu iubirea văzută ca "îngrozitoarea cutezanță a capitulării de o clipă" (Tărâm pustiu). Numești bucuria o "nerușinare". Ai un surâs în parte ironic, în parte trist, care se retrage departe de Eliot, dar îl păstrează în ecou. Au fost Eliot și Yeats printre
Elaine Feinstein "Îmi descopăr vocea pe măsură ce scriu" by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/11847_a_13172]
-
meliorist. Fiecărui poet i se dibuie esența personală, ireductibilul mult-puțin care l-ar putea evidenția. Am căutat poeziile personale ale fiecărui autor, declară C. Abăluță, cele în care să se vadă firescul inventat al lui și numai al lui, lucruri văzute, simțite, gîndite numai de el: viul, neprevăzutul, insolitul lirismului, nu decorativul cuminte, leneș-impersonal". Acest "leneș-impersonal", produs al modei, al minimei rezistențe, dacă nu al ingerințelor frecvente în mediul totalitar, balast al "pretențiilor" de tot felul ce ocultează "fiorul liric", a
O antologie recuperatoare (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16031_a_17356]
-
Necuvintelor apar asemenea aprecieri, presupunem că pentru unii iritante: Credem că "dreptul la timp" al poeticii nichitastănesciene este într-o măsură importantă grevat de ceea ce astăzi este perceput ca o indiscutabilă eroare: confundarea lirismului cu plasticizarea și sentimentalizarea ideilor. Creația văzută ca un produs exclusiv al minții și al speculațiilor pe care aceasta le învederează este capcana "noutății" stănesciene. Între uscăciunea poeziilor lui Nietzsche și maieutica parabolică a versurilor lui Nichita este o clară legătură, aceea a aspirației spre un ideal
O antologie recuperatoare (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16031_a_17356]
-
în care, poate, se îngroapă lumea fostului rege și se construiește alta, după chipul, asemănarea și gustul noii conduceri, un alt teatru pentru alte piese și înscenări. Conceptul de "teatru-n teatru" funcționează perfect, coerent și profund. Este lumea teatrului văzută, în același timp, de pe scenă, din culise, din reprezentații și repetiții. Se construiește și se joacă, totodată, un spectacol. Rolurile nu sînt fixate la început, fiecare citește replici care se adună într-un anumit fel, se animă încet-încet și care
Hamlet sau despre moarte by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16037_a_17362]
-
că ele poartă marca înzestrării speciale, complexității umane și a scriitorului înnăscut...", "Dacă geniul lui Creangă s-a aplicat epopeii satului românesc, al cărei Homer a devenit (după opinia lui Ibrăileanu), talentul lui [...] se aplică unei istorii naționale și universale, văzute și trăite pe scenă...", "Iată de ce cartea de față ni se impune în primul rând ca realitate literară. Cu deosebirea că în locul caprelor rîioase ale Irinucăi, în locul pățaniilor lui Oșlobanu sau poveștii ursului păcălit de vulpe, ni se povestește "brichisirea
Strigoii între ei by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/16061_a_17386]
-
închipuire romantică, așa cum vrea să facă din Biserica Dobroteasa cel mai vechi lăcaș religios al Capitalei și din familia Năstureilor, scoborîtori direct din daci, sau interpretarea uneori arbitrară a textelor vechi, ceea ce îi aparține în propriu cu lucruri trăite și văzute sunt pline de farmec". Să luăm, deci, cartea lui Papazoglu drept ceea ce a fost: o carte de memorialistică despre ceea ce era cîndva Bucureștiul. Să spicuiesc, în consecință, din această atrăgătoare carte de memorialistică (amintirile autorului și cele ale înaintașilor săi
Bucureștii din vechime by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16067_a_17392]
-
făcea și bîlciul cel mare lîngă orașul București, numit Moși, acolo se încumetreau băltărețul cu munteanul, își vindeau românii manufacturile, se făceau jocurile și petrecerile în prezența chiar a domnitorului țării, care venea să încurajeze populația și să fie el văzut, cunoscut și copiii din fașă. Deși de tristă memorie, dar tot trebuie să arăt că, tot acolo, cu ocazia bîlciului, se executau sentințele date asupra făcătorilor de rele, prin spînzurători și alte torturi iar femeile criminale se tundeau, li se
Bucureștii din vechime by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16067_a_17392]
-
Hristos a înviat! Învierea Domnului Hristos a înviat cu același trup cu care a fost răstignit și îngropat, dar devenit acum preamărit și strălucitor, care se putea face văzut și nevăzut, ori, cum spunea Sf. Ioan Damaschin († 749), cu un „trup îndumnezeit“, în înțelesul că nu mai avea nici o trebuință materială, nu mai suferea dureri, nu mai putea muri. Trupul Său a devenit luminos, plin de slavă și de
Agenda2003-17-03-1 () [Corola-journal/Journalistic/280934_a_282263]
-
alte cuvinte, nu sunt impresionat de nimic (exceptând amabilitatea londonezilor și curățenia exemplară, de care am menționat) și dacă ar fi să se mai țină încă odată Olimpiada la Londra, nu m-ar mai prinde pe aici. Cât despre competițiile văzute, nimic deosebit de relatat. Sper să ajung și la olimpiada din Rio de Janeiro în 2016 și acolo să fie mai bine. Acum, aștept cu nerăbdare să treacă timpul să mă întorc acasă, în Canada mea. Home, sweet home!
În România, Germania şi la Olimpiadă. In: Editura Destine Literare by Alexandru Cetățeanu () [Corola-journal/Journalistic/94_a_144]
-
Școala franceză, unde profesorii erau foarte exigenți, iar instituția era mult mai bună decât cele similare din Franța“, spune Anne. Întoarcerea în țara natală a fost traumatizantă. Cu greu a fost acceptată de o școală pariziană, pentru că „peste tot eram văzută ca o maimuță venită din Madagascar, dar n-au avut încotro, au trebuit să mă accepte, întrucât eram franțuzoaică“. De mică i-au plăcut teatrul, muzica și dansul, iar părinții au încurajat-o să se perfecționeze în aceste domenii. Așa
Agenda2003-5-03-b () [Corola-journal/Journalistic/280652_a_281981]