838 matches
-
acel moment, istoria, o penibilă figurație. În rest...! Sus, și noi și șoferul am răsuflat ușurați. Nu mai fuseserăm nevoiți să coborâm din mașină și iar să ne jucăm În picioare, la o nouă urcare. Când mi-am reamintit de vacarmul, pe care Îl lăsasem În centrul orașului, de țiuitul armelor care Încă se mai auzea Înfundat, undeva, departe, În noapte, am avut sentimentul că urcasem viu, cu Elena În brațe, parcă spre cer, la Dumnezeu. După un timp, liniște deplină
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_214]
-
ceață,/ sînt ale urechilor care încep încetișor să audă/ un ultrasunet insuportabil,/ degetele presimt, mirosul profetizează" (ibidem). Să fie la mijloc un semnal al feminității altminteri cu grijă jugulate, ca o exacerbare a senzoriului? Totul e scăldat aici într-un vacarm insuportabil, totul e "zgomot și furie", cum bine remarca N. Steinhardt, ca o proliferare a originarului țipăt al lui Munch. Dacă e o apocalipsă, e cu precădere una a zgomotului colosal, asurzitor: "aud voci, văd strigăte șuierătoare, divine comédii/ răsar
Poeta față cu epoca by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10762_a_12087]
-
film, dom-le, ăștia e de la cinematografie. O ceartă violentă izbucni pe loc. Unii, care erau contra, zbierau: Lăsați... s-auzim și noi... să dea sonoru mai tare... Corespondentul Agenției, înconjurat, înghiontit din toate părțile de mulțime, încerca să potolească vacarmul, strigând ca un veritabil bucureștean: - Frațiloooorrrr...!... Stați așa...!... Că dacă vreți,... poci să vă pui din nou la putere... și vă pui și congresu al treișpelea... ori al paișpelea... care vreți... După ce scăparăm cu bine, mă rugai de Mesagerul divin
Pe Obi, pe Irtîș... (2) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/10786_a_12111]
-
7 (cârlani mari care nu prea mai eram duși la biserică și nu prea mai admiteam să fim calcați pe coadă) ne-am pomenit într-o recreație cu el intrând în clasă, cu trabucul în mână (fusese probabil atras de vacarmul făcut de noi) și ne-a privit, trântindu-ne peste umăr: - Aici e grajdul numărul 7? (Ceeace era cam adevărat, căci ne zbenguiam ca niște cârlani.) La care eu țâfnos, dar cu o desăvârșită politeța, i-am răspuns: - Da domne
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/86_a_359]
-
ajung la intrarea din spate, de lîngă casa de bilete, dar gardurile mă îndepărtează mult. Ce să fac?... nimeni nu răspunde la nicio întrebare. Pe unde? Cum? Aud agitația protestatarilor, văd fumul petardelor, mă panichează sirenele mașinilor cu jandarmi. Un vacarm. Tremur de frig și de spaimă, de amintirea loviturilor pe care le-am tot încasat din 1989 încoace. Ce situație... și biletul meu? În mijlocul străzii, cu mîinile înghețate încerc să-l ajut pe prietenul meu să găsească pe hartă drumul
Parfum de femeie by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/3987_a_5312]
-
transportate pe mal, unul după altul. Chiar înainte să coboare de pe vapor, Hoshie aruncă buchetul de flori în mare, cu un gest nepăsător. Văzându-l cum plutește pe apă, Suzuko îl privi visătoare pe al ei. În cantină domnea iar vacarmul, iar la unele mese se țineau discursuri de întâmpinare. Se duseră și la ieșirea din spate a debarcaderului și se uitară până și în fiecare mașină de acolo, dar nu dădură nicăieri de Nanjo. Când îi întrebară pe ziariști, nu
Valsul florilor povestiri by Yasunari Kawabata () [Corola-journal/Journalistic/4058_a_5383]
-
că ai fost și la Chicago? Nimic mai simplu! Să scriem și despre Chicago..." (C. Olăreanu) ,Orașul Chicago impresiona pe vizitatori prin imensitate și prin traficul zgomotos al interminabilelor artere. Pe lîngă aspectul de aglomerare și pe lîngă senzația de vacarm, blocurile uriașe, cu sute de ferestre, te înspăimîntau, stînd parcă gata să se prăbușească peste tine. Doar pe Bulevardul Michigan te simți ceva mai dispus și vesel, datorită lărgirii și perspectivei sale, iar dacă îl parcurgi pînă la Muzeul Artelor
Ficțiune și Operă by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Imaginative/10745_a_12070]
-
de ani, unde nu mi-au lipsit decât rareori prezențe românești relativ în preajmă... Însă nu e totuna cu viața globală în aceeași comunitate lingvistică maternă, chiar dacă putem trăi această iluzie. În Țiganiada îmi pare a auzi un fel de vacarm al singurătății autorului ei. "Poemationul" trebuie citit cu aceeași fervoare în strofele sale ca și în abundentele note explicative din josul paginii: nu pentru că ele sunt indispensabile înțelegerii versurilor, ci fiind că în ele Ion Budai-Deleanu își populează solitudinea cu
Darul postum al Poetului by Ilie Constantin () [Corola-journal/Memoirs/14009_a_15334]
-
de performanță. Sunt mereu „opoziții”, „lupte de partide”, antipatii, invidii, orgolii, ce bruiază comunicarea dintre oameni și pun pe plan secund scopul pentru care au fost investiți de electorat. De aceea, rezolvarea problemelor se amână și asistăm la un întreg vacarm plin de frământări și de atacuri la persoană, lucruri care nu s-ar întâmpla dacă oamenii „ar mai încăpea unul de altul și ar face posibil un dialog sincer. Puterea corupe. Mulți uită de unde au plecat ”, spun cetățenii. Interese! Interese
DESPRE INTERESE (1) de MARINA GLODICI în ediţia nr. 1655 din 13 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384470_a_385799]
-
Horia Publicat în: Ediția nr. 1459 din 29 decembrie 2014 Toate Articolele Autorului 29 Decembrie 2014 Se duce anul în curând, Grăbit un altul stă la rând, Degeaba calea i-o ațin- Mai stai puțin, mai stai puțin! Cu tot vacarmul în urechi Se duce anul, anul vechi, Se duce anul și ce-i dacă? Măcar să ia cu el când pleacă Toată durerea ce există, Să nu mai văd cu fața tristă Pe nimenea în Noul An, De mi-o fi
SE DUCE ANUL... de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 1459 din 29 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/384578_a_385907]
-
de ineditul și rapiditatea derulării evenimentelor. Ionuț Hanganu îl privește admirativ și îl bate cu palma pe spate. -Te-ai descurcat bine boss, nu știam ca știi să te bați așa!! -Ei, sunt bune și sporturile la ceva! striga Ștefan în vacarmul sălii. *** Peste câteva zile tânărul arhitect întorcându-se în oraș trece pe la bancă pentru a-și deschide un cont. De cum intră Ștefania îl învălui cu o privire caldă, recunoscătoare!! Ea are o strălucire aparte, este vorbăreață, pozitivă și chiar face
CUIBUL VISURILOR, DE MARINEL GÎLCĂ de GABRIELA ANA BALAN în ediţia nr. 1880 din 23 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383933_a_385262]
-
plângă, cea mare cu Dinu în brațe încearcă să se pună în fața tatălui, dar este împinsă către ușă. -Tu să stai aici, dacă nu vrei să iei bătaie. Iustina se retrage speriată ținându-l pe Dinu strâns la piept. Un vacarm de urlete se aude, fetele plâng rugându-l să o lase pe mama lor în pace. -N-o mai bate pe mămica noastră!..spuse Ana tremurând, nu o mai bate!... Alexandru iese din încăpere amenințând că se va întoarce în curând
ÎNCHISORILE SUFLETULUI-DESTINUL MAGDALENEI- CAPITOLUL II de ANA PODARU în ediţia nr. 2227 din 04 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382942_a_384271]
-
de sarea albă din neodihna mării. Prin rana mea cea veche trec proaspete suspine, Sînt toate ale voastre, precum și ale mele; Un fel de epurare - eu, stația de bine Dintr-un noian de patimi, de neputinți, de rele. Prin tot vacarmul ăsta deci mergem înainte, Inconștient aproape voi mă strigați pe nume, Căci rana mea-i burete care în veci nu minte Și care spală sînge și lacrimă pe lume. Prin spasm, îmi cad din frunze, dar știu, e mîntuire Și
SÎNT O RANĂ de DRAGOȘ NICULESCU în ediţia nr. 2271 din 20 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383070_a_384399]
-
dacă se va găsi înțelegere la Marin Preda, despre noul roman al acestuia, „o amplificare a schiței Pensiunea”, care va face vâlvă. „ Tu știi ce înseamnă a scrie, tu știi că prima condiție e liniștea. Cum naiba să scrii în vacarm?...Se pune problema că băiatul nu poate sta oriunede. El trebuie să stea întrun mediu care să-l înțeleagă, să-i continuie încrederea în puterea lui de gânduri și de creație, să simtă că n-ar fi mare deosebire între
Alexandru Popescu Tair – Poetul oraşului [Corola-blog/BlogPost/93016_a_94308]
-
pentru titlul de miss; probele - egale, pentru toate concurentele; atmosferă și amenajările de recepție neprotocolara (cu accent pe binele fizic: mese, scaune, sandvișuri, prăjituri, apa, băuturi răcoritoare) - asemănătoare, de la an, la an și, de la universitate, la universitate. Ne putem închipui vacarmul (obișnuit, și el, la asemenea festivități) din sală, totuși, aceste componente de mediu sugerează, prin regularitatea lor, armonie. Suntem introduși, deci, încă de la început, în registrul idealismului. Ni se prezintă o incinta intens populată, din care, evident, nu poate lipsi
Peste deal de lumea materială – Scris de Angela Monica Jucan [Corola-blog/BlogPost/93313_a_94605]
-
a fost rănit grav (l-a scăpat de la moarte vesta antiglonț). O femeie gravidă în luna 6-a a fost înjunghiată în piept și fătul a fost salvat. Printre răniții grav sunt și doi copii. Vă puteți imagina scena masacrului - vacarm, confuzie, oameni morți sau în convulsii, oameni răniți, țipete...infern, teroare - nu altceva. Foarte repede au intervenit polițiștii chinezi, care au împușcat « scurt » patru ucigași, au rănit o « suspecta » pe care au dus-o la spital și au pornit urmărirea
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93441_a_94733]
-
de sarea albă din neodihna mării. Prin rana mea cea veche trec proaspete suspine, Sînt toate ale voastre, precum și ale mele; Un fel de epurare - eu, stația de bine Dintr-un noian de patimi, de neputinți, de rele. Prin tot vacarmul ăsta deci mergem înainte, Inconștient aproape voi mă strigați pe nume, Căci rana mea-i burete care în veci nu minte Și care spală sînge și lacrimă pe lume. Prin spasm, îmi cad din frunze, dar știu, e mîntuire Și
DRAGOȘ NICULESCU [Corola-blog/BlogPost/383096_a_384425]
-
plinăParcă de sarea albă din neodihna mării.Prin rana mea cea veche trec proaspete suspine,Sînt toate ale voastre, precum și ale mele;Un fel de epurare - eu, stația de bineDintr-un noian de patimi, de neputinți, de rele.Prin tot vacarmul ăsta deci mergem înainte,Inconștient aproape voi mă strigați pe nume,Căci rana mea-i burete care în veci nu minteși care spală sînge și lacrimă pe lume.Prin spasm, îmi cad din frunze, dar știu, e mîntuireși e sfințenie
DRAGOȘ NICULESCU [Corola-blog/BlogPost/383096_a_384425]
-
modelul cruciat, vârâtă În teacă. O luă și dădu să și-o Încingă la șold. Dar mai apoi se răzgândi și se Îndreptă grabnic spre ușă, urmat de celălalt, care ținea caseta strânsă sub braț. De cum ieșiră, fură izbiți de vacarmul nebun al bătăliei. Răpăitul tobelor Însoțea asaltul sarazinilor asupra ultimului bastion aflat Încă În posesia creștinilor, Volta d’Acri. Străbătură o porțiune de ziduri, printre creneluri. Sub ochii lor, În valea nisipoasă, asediatorii Își reîncărcau cele două catapulte uriașe. Zeci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
Apoi le ordonă soldaților să mărșăluiască spre Santa Maria Novella. Voia ca spionii lui Acquasparta, care cu siguranță dădeau târcoale, să aibă timp să Îi anunțe sosirea. Parcurse cu repeziciune strada care separa locuința lui de nunțiatură. La fiecare pas, vacarmul și gloata sporeau, ca și când toți locuitorii Florenței și-ar fi dat Întâlnire sub Încartiruirea vicarului papal. Pe ultima bucată de drum Îi veni greu să mai Înainteze. Escorta sa era nevoită să Își deschidă drum cu forța prin mulțimea de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
să aleagă un alt moment pentru a cere audiență. Dar urgența funcției trecea Înaintea oricăror considerente de oportunitate. Și apoi, nu trebuia să se Întâlnească cu un angajat oarecare al Curiei, ci cu Acquasparta În persoană. Prin urmare, tot acel vacarm putea juca În favoarea lui. Între timp ajunsese, Împreună cu suita sa, dinaintea fațadei Încă neterminate a bisericii. Acolo se sfârșea autoritatea teritorială a Comunei și se intra În jurisdicția Bisericii. Dădu ordin gărzilor să se alinieze la intrare, iar apoi se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
Este adevărat, domnule academician de nimic? În sala Consiliului, perplexitatea s-a preschimbat vertiginos În degringoladă. Exclamații, strigăte, Întrebări retorice, acuzații reciproce - tot tacâmul. Număram În gând secundele și nu-l pierdeam o clipă din ochi pe Zoran. În toiul vacarmului, mă apropiasem destul de mult de el. L-am văzut cum a scos din buzunar un obiect și l-a dus la ureche. S-a făcut palid și a răcnit: - Centrul este atacat! E un complot, o conspirație! Dar nu veți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
-i un glonț, un altul răspunse din întuneric - și, astfel, cu toții reușiră ca acea învălmășeală să atingă proporții cu adevărat dantești, fără ca nimeni să fie în stare să înțeleagă ce se întâmplă cu adevărat și care e cauza acelui imens vacarm. Regulile unei lumi ce se conducea de veacuri după niște norme foarte stricte se dăduseră cu totul peste cap. În zori, pacea pusese stăpânire din nou pe insulița de pietre negre împrăștiate într-o mare de nisip roșiatic. Bruno Serafian
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
striga din toți plămânii: - Fugiți, gheața nu mai ține! Apa țâșnise pe undeva cu furie și oamenii fugeau în toate direcțiile. Într-o clipă totul devenise de nerecunoscut. Se striga zadarnic la orchestra care cânta neobișnuit de tare, ca să acopere vacarmul și să impună atenție. Cine ar fi putut să-și închipuie că oamenii pe gheață deveneau mult mai sălbatici decât pe blândul pământ? - Fugiți! se auzeau îndemnuri de fugă, mai ales pentru orchestra care nu se clintise din loc. Blanca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
trebuie să și mâncăm pe ziua de astăzi. - Aașșa o coincidență, se minună Takadjiev. Clasa întreagă se prăpădea de râs, în timp ce Burkeviț, pierdut și jalnic, ieși în fugă din clasă. Volkman urla, bătând cu creionul în catedră - Reeuhe! Dar, în vacarmul general, nu se auzea decât primul sunet, care aducea cu un mârâit. Acest sunet se armoniza în mod uimitor cu expresia ochilor săi ieșiți din orbite în așa hal, încât ne prinse frica nu numai pentru noi, dar și pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]