870 matches
-
mă dau afară, nici vorbă de așa ceva. Mihai-Răzvan Ungureanu: În momentul în care aș fi ezitat și lucrurile ar fi ajuns până la refuzul plecării din guvern, mă întreb cine ar fi câștigat? Ar fi câștigat România dintr-un plus de vacarm? Ar fi câștigat PNL mai multă certitudine în relațiile interne? Ar fi câștigat ceva executivul în fața populației? Nu cred. Marius Tucă: O întrebare tare, după ce terminați dumneavoastră de formulat toate aceste întrebări: dar câștigă așa, prin demisia dumneavoastră? Mihai-Răzvan Ungureanu
[Corola-publishinghouse/Administrative/2017_a_3342]
-
cred că trebuie să fac, cât și din context, ținând cont și de context. La un moment dat, vă spuneam, e o întrebare retorică, dar e o întrebare care are sensul ei, la ce ar fi folosit un plus de vacarm în viața politică internă? Ministrul de Externe ori are liniște, ori n-are nimic. Marius Tucă: Bun, dar mi se pare că Ministerul de Externe rămâne fără ministrul de Externe. Mihai-Răzvan Ungureanu: Va exista la un moment dat un înlocuitor
[Corola-publishinghouse/Administrative/2017_a_3342]
-
Însă suprapunerile noastre biografice sunt mult mai multe decât coincidența generațională. Provenim din aceeași pepinieră formată de Andrei Pleșu, Colegiul Noua Europă, suntem animați de același spirit. Chiar credem că vremurile au nevoie de cenzură, acolo unde este prea mult vacarm, și au nevoie de prefacere. Credem că putem fi semnificativi în a cataliza schimbarea, astfel încât ea să se producă evolutiv, fără cataclisme, făcând dreptate fiecăruia, dând fiecăruia ceea ce merită. Avem aceeași chimie spirituală și credem toți trei, și toți ceilalți
[Corola-publishinghouse/Administrative/2017_a_3342]
-
unde opțiunea trebuie să fie în mod real responsabilă. Dați-mi voie însă să încep în felul următor, aceasta și pentru cei care se uită la noi. Politica externă, din fericire, nu se reduce la această chestiune; am trecut în vacarmul ultimelor ore aproape cu viteza luminii pe lângă o veste bună, ratificarea aproape în unanimitate sau chiar în unanimitate, dacă nu mă înșel, a Tratatului de Aderare a României și a Bulgariei de către Luxemburg, pe 29, la câteva zile numai, două
[Corola-publishinghouse/Administrative/2017_a_3342]
-
guvern funcțional, merge, pentru că altminteri nu am fi ajuns la rezultatele acestea, așa cum poate el, cu lucruri bune, cu lucruri proaste, cu agenții care nu-și fac întotdeauna treaba, cu ministere de la care se poate spera mai mult, cu tot vacarmul... Robert Turcescu: Cu un prim-ministru - zice colegul dumneavoastră de partid, domnul Stolojan -, cu un prim-ministru care e în scădere mare de tot de credibilitate și de popularitate... Mihai-Răzvan Ungureanu: Nu știu în ce măsură o scădere de popularitate sau de
[Corola-publishinghouse/Administrative/2017_a_3342]
-
poți exporta zgomot și zicând în același timp că vii dintr-o lume senină, în care lucrurile se petrec previzibil, în care știi foarte bine ce urmează să ți se întâmple bun peste un ceas sau două. Excesul de zgomot, vacarmul, de fapt, este cel mai mare bruiaj, după părerea mea, cea mai mare cenzură la adresa unei politici externe sănătoase și de viitor. Dana Deac: Eu vă mulțumesc, mult succes în Moldova și să sperăm că lucrurile se vor rezolva aici
[Corola-publishinghouse/Administrative/2017_a_3342]
-
de guvern, asistând la certurile, mai mari sau mai mici, dintre PNL și Partidul Democrat, asistând la diferitele interpretări date declarațiilor președintelui Băsescu, asistând la bătălia dintre putere și opoziție... Mihai-Răzvan Ungureanu: Presupunând că aș fi plictisit sau deranjat de vacarmul politic, ce ar fi trebuit să fac? Să ies din front? Să dau un pas în spate? Sunt într-o echipă, fac parte dintr-o echipă, joc și credibilitatea așa cum îmi joc și nervii, și timpul. Și eu cred că
[Corola-publishinghouse/Administrative/2017_a_3342]
-
aproape de ea, ca și când, desigur, nici n-ași fi cunoscut-o, în acest timp în curtea școlii izbucniră deodată copiii, dar fără rumoarea de altădată, după cum mi-aminteam eu că făceam când goleam clasele, cu strigăte și țipete ascuțite al căror vacarm se auzea departe în cartier. Nu, erau copii liniștiți acești bucureșteni și aproape toți bine îmbrăcați, unii chiar prea bine și parcă prea maturi cu mica lor trufie liniștită pe chipuri, cu acea expresie deloc reconfortantă pentru un om mare
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
se naște ca un produs târziu al senzației, iar valențele simbolice, dacă nu se pierd, sunt sufocate. Problemele construcției poetice devin mult mai complicate în acest spațiu al inițiativei particulare a cuvântului care e poemul. Mircea Cărtărescu construiește în plin vacarm seismic și armătura sa ondulează mereu”409. Toate cele remarcate până acum ne conduc spre concluzia că, în poezia lui Mircea Cărtărescu seducția realului pare să se convertească în simplu pretext pentru investigarea celeilalte realități, proiectate pe retina ochiului vizionar
[Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
cosmopolitismul este reprezentat În mintea detractorilor săi ca o viermuială, după modelul șobolanilor dintr-un celebru film nazist de propagandă antisemită, tipică pentru porturi și caravanseraiuri, pentru cartierele musulmane și orașele cu târguri, cu mulțimile lor pestrițe, mirosurile amețitoare și vacarmul lor, cu suprapunerea lor de limbi și obiceiuri, purtătoare ale tuturor germenilor toxici de promiscuitate criminogenă și de amestecuri care pun În pericol puritățile rasiale. Pentru naziști și adepții lor, burghezul plutocrat și cosmopolit, a cărui perfectă incarnare este „evreul
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
fi trebuit să scăpăm de ea, deoarece în zilele acelea de vară, acolo, sub pămînt, celula noastră era un ou clocit, un cuptor încins, foc fără flacără, sufocant, otrăvitor. Tînjeam după o clipă de liniște, dar aveam parte numai de vacarm. Existența în turmă se potrivea cu teroarea exercitată de caralii, iar teroarea cu înfometarea. Trăiam într-o alarmă continuă, înfricoșați, fără ca frica să ne îmblînzească: eram irascibili pînă la intoleranță. Din pricina foamei atroce, devoratoare, imbecilizante, toată lumea visa că mănîncă". Destinul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
nu vrea să fie arhonte. Se ferea de spectacol. Deși oamenii îi cereau să țină lecții de istorie absolvise facultatea de specialitate ca șef de promoție pe țară ezita să-și ia asemenea obligații. Îl întrista, probabil, să vorbească în mijlocul vacarmului. Sînt profesiuni care cer, dacă nu mister, o minimă regie. Preotul nu intră în altar în costum de baie, ci în odăjdii, semn al învestiturii, singurul semn de acest fel, cîteodată; medicul își primește pacientul în halat alb, o sugestie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
gravitate patetică: „Sângele rămas zălog eșafodului/a fost împrumutat/jocului pentru totdeauna/tribunalele au fața limpede/și legile i se contemplă în ochii/unui animal de argint/dintr-o toamnă a așteptării/din mâna copilului începe plânsul de fiară/și vacarmul ce se alcătuiește să mă vândă.../apropie-te/fierul securii/nu înnoptează-n butuc/câmpia bate cu pumnii în/șinele căii ferate/și clopotele zâmbesc pe ascuns/pustiul după fiecare descăpățânare/înlocuind adevărata ureche-a schitului de peste vale/la marginea
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290424_a_291753]
-
Ioan Lăcustă Rareori mi s-a întâmplat să constat puterea adevărului oximoronic: "vacarmul tăcerii", "muțenia asurzitoare"... Într-o sală pustie a Cinematecii - doar eu și două puștoaice - urmăream derularea cavalcadelor de imagini mute din "Octombrie" ("Oktiabr", 1927) al lui Eisenstein. Filmul se vrusese atunci, în 1927, un fel de poem cinematografic omagial, spre
Calul și revoluția by Ioan Lăcustă () [Corola-journal/Journalistic/11945_a_13270]
-
inserturile se reped parcă speriate, strigate dintr-o gură urlând ca în cutare tablou de Munch. Este halucinant, în filmul lui Eisenstein, puterea tăcerii de a vui, de a striga, de a urla, de a țipa, de a invoca tot vacarmul istoriei care va veni. Din omagiu, "Oktiabr" s-a transformat în sumbru mesager al terorii, al dezastrelor. Textul tăcerii anticipează marea, nesfârșita, inutila tragedie care tot va veni. O istorie sângeroasă țâșnind din tăcerea unui film spre a se închide
Calul și revoluția by Ioan Lăcustă () [Corola-journal/Journalistic/11945_a_13270]
-
Nu mă tem de ministrul Culturii, ci de cultura ministrului!" Acum mă tem de Cultura clasei politice, de circul primitiv care ne coboară cu fiecare zi mai mult sub limita suportabilului. Totul este agresivitate, ură, mizerie spirituală. Iar într-un vacarm poți să strigi oricât, nu te aude nimeni și este imposibil să schimbi ceva. Căderea continuă. Și atunci cum să nu fiu disperat? - Ce alte refugii - exceptând scrisul - vă vindecă de spaime și vă oferă forța de a trece peste
Augustin Buzura: ,,M-am retras din lumea literară din lipsă de timp" by Ioana Revnic () [Corola-journal/Journalistic/9056_a_10381]
-
unei întâlniri electorale, președintele Taiwanului, Chen Shui-bian, și vicepreședinta Annette Lu au fost ținta unui atentat, produs în localitatea Tainan, din sudul insulei. Cei doi călătoreau într-un automobil deschis, care își făcea cu greu loc în mulțime, într-un vacarm provocat de artificiile și petardele lansate continuu. Din cauza zgomotului, focurile de armă, în urma cărora președintele a fost rănit la stomac, iar vicepreședinta la genunchi, nici nu au putut fi auzite. Ambii oficiali au fost transportați la spitalul din localitate. Scrutinul
Agenda2004-13-04-saptamana () [Corola-journal/Journalistic/282240_a_283569]
-
o baltă de suc, muștele roiau pe masă. Pe jos nu se putea călca altfel, decât pe mâncarea cățelului sau în conținutul borcanelor de murături. Panicat si alb la față, începe să își caute soția prin toată casa. Era un vacarm de nedescris - televizorul și computerul erau date la maximum. Intră în baie unde prosoapele pluteau pe podea într-o baltă de apă și sulurile de hârtie igienică erau derulate prin cuier, prin cadă și pe mânerul de la ușă. În sfârșit
BANCUL ZILEI: Cum este privită România de NATO? () [Corola-journal/Journalistic/67207_a_68532]
-
că detești prostituția. Zi după zi, cît e ziua de lungă, bocănitul nu Încetează. Tipul de alături pare a fi posedat de o energie demonică, maniacală și Wakefield Își petrece din ce În ce mai mult timp departe de casă pentru a fugi de vacarm. Într-o după-amiază, pe cînd citește Crimă și pedeapsă la bar iar Zamyatin stă la taclale cu niște bibliotecare extrem de sexy, o femeie tînără și zîmbitoare se apropie de fereastră. — Eu sînt, tati, Margot. M-am gîndit eu că te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
El vede În Margot idealul lui de bibliotecară, cu un perfect potențial de muză, și mai știe că este perfect intangibilă din moment ce este fiica lui Wakefield. În fiecare seară Wakefield se Întoarce În apartamentul lui și zace treaz, Îngrijorat de vacarmul care știe că va Începe dimineața la 7 fix. Visele lui scurte și violente sînt un fel de filme fără scenariu și În fiecare dimineață se trezește morocănos ca un puști, la prima lovitură de ciocan. Cu o zi Înainte de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
că nu primește nici un răspuns, Wakefield Începe să se Îngrijoreze. O fi pățit ceva Bătrînul țap? Nu ai cum să explici unei persoane care locuiește Într-un cartier liniștit, poate chiar pe malul unui lac placid, ce efecte a avut vacarmul neîntrerupt asupra psihicului lui Wakefield. Începe să creadă că nebunul cu ciocanul a fost dintotdeauna acolo, că tortura nu se va sfîrși niciodată, ca toată viața lui de pînă acum a fost un vis, transformat acum În coșmar, punctat de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
amabil. Și ce era rău în asta? —Doamnelor și domnilor, vă rog să vă ocupați locurile pentru reprezentația serii, am anunțat indicând faptul că masa era gata. Adam a râs. Iar eu am fost jalnic de mulțumită. A urmat un vacarm general cauzat de scaunele trase și târâte de cei care se așezau la masă. Luând loc la masă, Adam făcea notă discordantă cu toți ceilalți. Datorită staturii lui, scaunul părea de pitic, iar Adam era ridicol de frumos cu maxilarul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
coadă ca să studiem dulapurile și să examinăm dușurile. În cele din urmă, a bătut din palme și a strigat ca să se facă auzit: — Ați apucat să vă uitați cu toții? Un cor de răspunsuri afirmative. —Vă place tuturor, nu? Un alt vacarm aprobator. —Bun, uite cum stă treaba. Sunteți cu toții niște oameni minunați. Mă întorc chiar acum la birou și primul cuplu care ajunge acolo cu chiria în avans pe trei luni, banii jos, primește apartamentul. Am înlemnit cu toții. Doar nu voia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
Madame Olcott Îl incita să reziste și se adresa ultimei forme, care acum căpătase și ea trăsături antropomorfe. „Saint-Germain, Saint-Germain, tu ești? Ce știi?“ Iar forma aceea Începuse să fredoneze o melodie. Madame Olcott le impusese muzicanților să-și tempereze vacarmul, În timp ce dansatorii nu mai urlau, dar continuau să pirueteze din ce În ce mai frânți de oboseală. Forma cânta: „Gentle love this hour befriends me...“ „Ești tu, te recunosc“, zicea Îmbietoare Madame Olcott. „Vorbește, spune-ne unde, ce...“ Iar forma: „Il était nuit... La
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
rogojinile uzate și bețele cioplite, Împletiturile de ratan care le acoperiseră verandele sărăcăcioase atunci când ploua. Lui Bennie i-a părut rău să vadă sacrificat un vas de lemn cu gravuri. Vâlvătaia creștea din ce În ce mai Înaltă. —Doamne-Doamne, strigă Bootie În engleză acoperind vacarmul, venim curând. Don Isus, venim curând. Tatal din cer, venim curând. În viață, Te serfim, În moarte, Te serfim. Noi serfitorii Tăi, noi copiii Tăi, noi oile Tale. Și noi soldații Tăi, mergem Înainte, noi Armata Domnului... Roxanne l-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]