6,856 matches
-
imaginarului, țesut cu migală de poet, caligrafiat în culori pastelate, în tușe de o infinită delicatețe și candoare. Idila transpusă în lumea vegetală are, am spune irizări ale necunoscutului, este transpusă în regim alegoric și simbolic, cu numeroase conotații ale vagului și ale mirajului depărtării. Poezia este structurată în două secvențe, cu o conformație similară, dar având semnificații distincte. Prima parte este scrisă în regim euforic, transcriind elanurile sentimentale ale "crinilor" îndrăgostiți, ce poartă o corespondență galantă, cu concursul unor "poștași
Universul intimității by Iulian Bol () [Corola-journal/Imaginative/12494_a_13819]
-
somnului verde Penitență Și tu Magnolia te acoperi cu aur asemeni templului pe care îl visez uneori penitență la poalele tale fac nevăzuți pelerini o lume în care lumina îngheață sfielnică trecerea orelor necunoscută mie cuprinderea ta tema ta muzicală vag punct de sprijin tăcerea cât să pot îndura preaplinul zilei de vară latura-i întunecată orbindu-mă Moment Refuzatele spume înfricoșându-mă dau glas unei prelungi tânguiri ca tot atâtea gânduri sinucigașe lovindu-mi auzul de unde marea începe cu creste
Poezie by Mariana Filimon () [Corola-journal/Imaginative/12793_a_14118]
-
de frumos înstelat și niciodată n-am simțit mai adîncă reîntemeindu-mi ființa legea morală Biblioteca Astra Statutile de bronz aliniate pe aleea transversală a parcului privesc jucătorii de șah înghesuiți la mesele de piatră din zori în noapte ziarele strecoară vagi neliniști și jucătorii palizi se ridică în croncănit de ciori - în spatele statuilor gard verde înfiorat de pași adolescenți în spatele gardului deschide ușa înaltă Biblioteca Astra cărți vechi îngălbenite și cărți cu coperți colorate așteaptă mîinile tremurătoare de adolescenți miopi - timpul
Poezie by Dumitru Chioaru () [Corola-journal/Imaginative/12927_a_14252]
-
perspectivă diferită de a spectatorilor aflați mai în spate. Cînd pe scenă s-a ivit umbra Tatălui, am văzut aprinzîndu-se, sub coiful purtat de actor, un beculeț albastru; efectul, impresionant desigur pentru cei care nu vedeau altceva decît o siluetă vag luminată în colțul din dreapta al scenei obscure, pentru mine devenea hazliu. Și unde mai pui că se repeta de cîteva ori! Tot ce s-a petrecut în continuare m-a lăsat mai mult sau mai puțin indiferent. Întregul sens al
Umbra Tatălui by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Imaginative/13045_a_14370]
-
plopului îngălbenit/ cineva parcă te privește drept în creștet./ tu până la umeri înfundat în pământ/ te strigă pe numele mic, într-atât de bine te știe. / Tu nu îl vezi, însă./ n-ai cum îl auzi/ pune bine urechea”. Sunt vagi irizații blagiene la mijloc, dimpreună cu un soi de romantism abstractizat. Alte poeme însă dezvoltă aceleași simboluri cu aceleași efecte sugestive: „pielea/verbul/cortul omului/în deșert.” Superbe, două poeme într-un vers, cu imagini la fel de blagiene, salvate însă de
Lecturi la zi by Iuliana Alexa () [Corola-journal/Imaginative/13545_a_14870]
-
ascultat, nu l-am mai auzit. Astfel au trecut cîteva minute și începeam să cred că imaginația îmi jucase o festă, cînd tînguirea s-a pornit din nou. Nu visasem. Bîjbîind cu precauție printre bălării, m-am îndreptat spre conturul vag al unui tufiș din stînga mea, de unde părea să vină sunetul. Acum totul era tăcut. M-am aplecat și am inceput sa pipai orbește pe sub tufiș. Mi-am prins mîinile într-o încîlceala de rădăcini, tulpini și țepușe, peste care
Pia Pillat - Zbor spre libertate by Mariana Neț () [Corola-journal/Imaginative/13746_a_15071]
-
singurul cîntec de leagăn fusese clipocitul apei. De cîte ori plec den preajma ei; devin chiar eu vreun deșert..." Și chiar atunci cînd sorț potrivnici îl trăgeau în interiorul uscatului, Thalassa avea mare grijă să-i trimeată epistole indescifrabile celorlalț. Semne vagi ca nește sărutări zvîrlite peste umăr. O dată. În mijlocul unei epuizări. Se fanase tot sub ticăloșia lumii. Ereau călduri de se surpau și peatrele - topite ca zaharu-n ploae... Umbla prentre cotloanele rîioase ale Capitalei. Un soare nemernic îl hăituia trîndav, arzîndu-l
Capitis Deminutio by Angela Marinescu () [Corola-journal/Imaginative/13799_a_15124]
-
flori și dragoni pe sub tălpile celor ce le cutreierau. Și lemnăria se înălța neagră, lăcuită, cu intarsii în ape de garanță. Candelabrii rareori folosite spînzurau dintr-un plafon îndepărtat - odoare enorme, păstrate taman pentru frumusețea lor îmbîcsită și pentru șoaptele vagi cu care cristalele de Bohemia bîrfeau agățate ca o ploaie închegată. Cotoarele căptușeau pe trei rînduri în adîncime peretele și urcau în neștire spre pictura tavanului - o alegorie în care cele trei grați - solzoase și lipicioase, dedeau tîrcoale unui Apollo
Capitis Deminutio by Angela Marinescu () [Corola-journal/Imaginative/13799_a_15124]
-
-i putrezesc oasele prin vreo rîpă. Trăiește liberă, ascunsă undeva în furnicarul Bucureștiului ferită pînă acum de orice primejdie..."22 Evident, lui Gh. Sânger îi era cunoscută doar activitatea din perioada ieșeană, dar și aceasta într-un chip cu totul vag, căci el scrie în continuare: "În epoca în care ziarul «Iașul» era îndrumătorul opiniei publice locale și în orașul leagăn al mișcării naționaliste apărea «Jurnalul literar» al criticului Gh. Călinescu, ne-am trezit cu senzaționala descoperire a unui autentic talent
Misterioasa viață a Soranei Gurian by Victor Durnea () [Corola-journal/Imaginative/13906_a_15231]
-
printre noi doi aiurea zămisleam clepsidra aiurea noi visam pentru noi doi și plin de ploaie poleită mă învârteam printre pocale cerșind din scuturi țintuite iubirea fiecărei doamne. O zi și o noapte Taci și scrie Astfel se iscă o vagă poezie Cu picioarele tale strâmbe erai Ca o statuie Ca o nimfă cu picioarele strâmbe Tu-mi erai O zi și o noapte din viața toată Mult târziu mi-erai O noapte întreagă Cât te iubeam În desaga de noapte
POEZIE by Mihai Minculescu () [Corola-journal/Imaginative/14058_a_15383]
-
merele putrede-n crengi, păianjeni. Raza se-năbușă de fum, făptura ta se dezmorțește risipind pe jos / furnici uscate - și te soarbe blând pământul veșnic lăsând afară, un sloi de ramuri albe." (Pământul veșnic, 1977). La un moment dat, tot vag și depărtat, parcă Bacovia: "Prin târguri cu gene de moină, neam-de neamul meu, făpturi leșioase, / Treceau prin pereții somnambuli, strânși în sipetele lor, / pân'la a șaptea tăcere." Misticismul e spectaculos, cu ritmuri de psalm: "Nistrul sau Stixul / pe umerii
LECTURI LA ZI by Iuliana Alexa () [Corola-journal/Imaginative/14248_a_15573]
-
prezenți: "Dar degeaba vorbesc, acest popor este un popor oportunist" (sau "de oportuniști"). Mai multe voci au protestat, iar cel care conducea ședința - Domokoș -, a rugat-o să-și măsoare cuvintele. Poeta a încheiat, cu o mutră tristă, cu o vagă amenințare că, dacă lucrurile nu se vor îndrepta, ea va face un gest disperat. Sen îmi spune că Angela Marinescu a fost internată la Spitalul Central ca depresivă. O notă de prostie a adus în discuție poetul idiș Ebion, care
Din viața literară- alte secvențe inedite - by Petre Solomon () [Corola-journal/Imaginative/14202_a_15527]
-
ezit: tramvaiul. Domnul general Prima dată am alergat, a doua oară am trecut pe roșu, în fine, m-am lămurit. Nici un vatman nu pornește înainte de a se face semaforul pietonilor verde. Scrutează strada ca un comandant de oști. Cea mai vagă bănuială că ai putea avea nevoie de el și de tramvaiul lui îl face să aștepte calm, apoi să-ți deschidă ușile înainte să apuci tu să apeși pe buton. întrebați-l, vă rog, orice: cît e ceasul sau cine
JE EST UN AUTRE by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Imaginative/14384_a_15709]
-
lorzi pe care un "Van Dyck și, după el, Van-der-Faës le-au hărăzit nemuririi". Din nemurire, Aubrey intră, ca printr-o vrajă, în mortalitate - drept care va fi ucis în circumstanțe bizare, circumstanțe care sugerează perversiuni nenumite, și mai ales închipuiri vagi despre astfel de perversiuni și brutalități sado-masochiste. Ă se află într-un univers al reveriei, în care corespondențele esoterice cele mai ciudate joacă un mare rol, cititorul își dă seama de la început. Aubrey este prezentat - detaliu interesant în lumina revelației
Recitind Remember by Matei Călinescu () [Corola-journal/Imaginative/14139_a_15464]
-
Amintiri din pribegie. 1948-1990, Editura Albatros a dat lovitura. Dovada cea mai clară este faptul că în pofida tirajelor succesive, trecerea cărții prin librării este meteorică. Cu toate acestea, la sfîrșitul lecturii am încercat - și înțeleg că nu sînt singurul - un vag sentiment de dezamăgire. Poate pentru că așteptările legate de această carte au fost uriașe, iar volumul editat la Albatros nu este chiar ceea ce se numește în mod curent o carte de memorii. De altfel, primul care atrage atenția asupra acestui fapt
Un om norocos? by Tudorel Urian () [Corola-journal/Imaginative/14803_a_16128]
-
sâni artificiali ar trebui să țină cont. Niște sâni care au obținut jobul de asistenți de moderator TV sunt, de exemplu, profund incompatibili cu un alt organ prezent îndeobște în corpul omenesc: creierul. O asistentă TV care manifestă cea mai vagă urmă de sinapsă va fi imediat penalizată, iar, dacă cumva persistă în eroare, concediată fără milă. Dacă șeful ei îi cere să latre, să alerge în patru labe prin studio și să aducă în gură (sau între sâni!) o mingiuță
Sânii noştri cei de toate verile by Simona Tache () [Corola-blog/Other/21190_a_22515]
-
ea într-un an de zile ce n-a învățat în opt. Era blank, nu știu cum să vă zic, nu avusese vreodată creierul întinat de vreo lecție de la școală, nu știa nici măcar să scrie corect românește, n-am nici cea mai vagă idee cum ajunsese până în clasa a VIII-a. Cu celelalte două fetițe, munca mi-a fost încununată de succesuri, au luat fără probleme admiterea. Dacă tre’ să zic de salariu, atunci primul salariu oficial, cu carte de muncă, l-am
Ce-am făcut cu primii bani câştigaţi by Simona Tache () [Corola-blog/Other/21301_a_22626]
-
obsesie în ADN, ne-am născut cu gândul la săndăluțe, pantofiori și cizme și așa vom muri. Nici eu nu fac excepție. Nu pot număra acum sandalele, pantofii și cizmulițele din dulapuri, dar pot încerca să fac, din memorie, un vag inventar. Cu o marjă de eroare de 42%, firește. Cizme am vre0 10-12 perechi, dintre care 6 sunt negre. De ce are nevoie o femeie de 6 perechi de cizme negre n-aș putea să vă spun. Sandale și pantofi am
Cizmuliţe pentru fete de la blogul roz. CONCURS! by Simona Tache () [Corola-blog/Other/21306_a_22631]
-
prim pas în acest sens a fost deja făcut prin răspunsul Primăriei la solicitarea noastră. Toate bune, sandra Poate ar fi fost cazul că tocmai informațiile de mai sus să fi constituit esență articolului de blog și nu un apel vag, din care nu reieșea nici cînd a apărut, nici cu ce rezultate a fost adresat primarului. Simplă solidarizare cu heirupisme de genul “salvați xy” încă nu înseamnă nici pe departe “a construi”. Pentru că altfel doar protestam frumos pe bloguri, iar
Salvați Piața Charles de Gaulle by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82524_a_83849]
-
campanii. a se citi bugete de media din care parte se întorc în buzunarele celor care mânuiesc fondurile, șamd. poate că viața m-a pervertit pana-ntr-acolo încât nu mai cred în frumusețea gratuită a niciunui gest, însă am vagă impresie că nu mă înșel foarte mult. uite, si eu sunt ecologist în felul meu: nu consum curent aiurea, merg cu bicicleta de primăvară până toamnă (circa 1.700 km pe an) și folosesc cât mai puțin posibil mașină, opresc
De la repetiţii by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82639_a_83964]
-
cei din jur, pentru că are un romantism și un fior metafizic străine de sensibilitatea lumii de azi. Matei Visarion și Roxana Calinderu vorbesc, parcă, într-o limbă moartă, care sună straniu pentru contemporanii lor și, cel mult, le trezește o vagă nostalgie. Această dramă a necomunicării (între îndrăgostiți și mediul în care ei trăiesc) este evidențiată cu gravitate și, în același timp, cu un fin umor printr-un procedeu epic ingenios. Mesajele schimbate prin e-mail de Matei și Roxana sunt interceptate
Copilul de foc by Mirela Stănciulescu () [Corola-journal/Imaginative/10203_a_11528]
-
celebră" (desigur Infernul lui Dante), care își purta în mâini propriul cap, luminându-și drumul, sugerează, pe de o parte, că delimitarea ficțiunii de non-ficțiune nu se poate face odată pentru totdeauna, iar pe de alta poate conduce la concluzia - vag consolatoare - că lumile false, fictive, bietele baloane de săpun ale amintirilor "neadevărate", sunt singurele, în felul lor, durabile. Tocmai în măsura în care se situează în spațiul posibilului - populat de entități mai mult sau mai puțin "false", care nici nu trăiesc, nici nu
Poezia lui Mircea Ivănescu by Catrinel Popa () [Corola-journal/Imaginative/10105_a_11430]
-
cu "o claie de păr" pe cap, care se dovedește în cele din urmă a nu fi altceva decât "o ipostază rea a câinelui de aer". Și toate aceste lucruri sunt povestite, după cum am mai spus, în acest stil neutru, vag (auto)ironic, de dare de seamă referitoare la lucruri... inimaginabile. Căci întâmplările care se petrec în acest univers ciudat sunt în parte nevinovate, în parte neliniștitoare și chiar dramatice, cu atât mai mult cu cât se întâmplă unor indivizi banali
Poezia lui Mircea Ivănescu by Catrinel Popa () [Corola-journal/Imaginative/10105_a_11430]
-
ne spună ceva Alteori pur și simplu scîrțîie-n neștire cum o roată veche. Infirmități Această seninătate dureroasă rușinoasă cum un gheb cine-o susține cine-o laudă în depărtările ce ni s-au promis înghițite de alte depărtări tot mai vagi care nu mai țin seama de noi cei ce ne sprijinim în cîrja textului? Fluturi Fluturi sumbri cum lacătele lemn mărunțit cum sticla mormînt fîlfîind cum o eșarfă. Și cum se-nvîrt Și cum se-nvîrt se-nvîrt în jurul tău morții ca niște
Poezie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Imaginative/11579_a_12904]
-
de confecții. Aveam de toate, prin toate sertarele. Pe pod Un bătrân se oprise pe pod, ținându-se cu o mână de balustradă, și privea de câtăva vreme în apele râului. Înafară de faptul că erau bogate și de culoarea vag gălbuie a cafelei cu lapte, apele nu aveau nimic care să justifice măcar o privire. Iar bătrânul nu avea aerul că-l lăsaseră puterile și se odihnește discret, sprijinindu-se în baston și cu o mână pe balustradă. Se oprise
Două instantanee by Alexandru Vlad () [Corola-journal/Imaginative/10950_a_12275]