2,042 matches
-
90 de la nașterea colegului de generație (pierdută? uitată?) Dimitrie Stelaru. De profesie "nomad cronic" și poet prin vocație declamată cu nemodestie: Îmi plîngă vestalele negre / Trecerea prin fumul șerpilor lumii - / Mai curat decît lacrima / Să mă adun în etern", "îngerul vagabond" Stelaru se remarcă printr-un nonconformism structural atît în viață, cît și în cuvîntul scris. Se naște la 8 martie 1917, în Segarcea din Vale, jud. Teleorman, într-o familie de agricultori și se stinge în noiembrie 1971, la București
Martie by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Journalistic/9806_a_11131]
-
lăsați-i himera aceea și-o carte." Carte închisă într-o sticlă, veste nehotărîtă între plecare și sosire: "Rămîn între voi, cei din jur, dar sînt plecat." Așa cum abătut de la drumul lui, bandit inocent din stirpea lui Villon, e Îngerul vagabond: "Odată - poate cu înfriguratele zori vom sîngera/ Și spînzurătorile ne vor ridica la cer./ Dar lasă, Dimitrie Stelaru, mai lasă!/ Într-o zi vom avea și noi sărbătoare - / Vom avea pîine, pîine/ Și-un kilogram de izmă pe masă." Obiectele
Ţărmul pierdut by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9870_a_11195]
-
se rotunjește, se amplifică, își întinde epiderma și își înglobează, vorba vine, contextul. Volumul e din carton și ca dânsul suntem noi. Aidoma poemul. "Cartea de față nu este o carte. Ci doar un adăpost provizoriu, precar, din carton pentru vagabondul, homeless-ul, SDF-ul (sans domicile fixe) care este, (a fost și, mai ales, a devenit, a ajuns, a rămas) metafizic și social, poetul: un înveliș slab, friabil, poros, permeabil pentru altceva, mizer poate, și misterios. Cu hârtiile numai de
În toată puterea contextului by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9912_a_11237]
-
ie românească." Volumul îngrijit de Maria Cogălniceanu conține un lot masiv de scrisori inedite aparținând lui Edouard Raydon, cofondator al asociației franceze "Les Amis de Panait Istrati" și președinte al acestei asociații între anii 1969-1975, autor al cărții Panait Istrati. Vagabond de génie (1968). Scrisorile, datând din perioada 1968-1975, au fost adresate lui Lucian Enescu, un pasionat istratian din orașul Chirei Chiralina, colaborator asiduu al publicației franceze Cahiers Panait Istrati. După publicarea cărții amintite, pe care i-o trimite lui Lucian
Panait Istrati în posteritate by Teodor Vârgolici () [Corola-journal/Journalistic/9939_a_11264]
-
starea sa de criză finală. Pentru a face față unui asemenea rol de exponent al unui mediu intrat în agonie, Ioan Alexandru își reconstituie chipul sub semnul dramatismului comunitar asumat, exhibîndu-l cu o cochetărie barbară. Nu ne mai întîlnim cu vagabondul cuprins de beatitudinea eului expansiv, ci cu un țăran exponențial, modelat în pastă expresionistă, purtător al trăsăturilor unei dureroase experiențe imemoriale: "Adus puțin de umeri ca și cum / Aș trage un plug de piatră după mine ./ Cînd umblu încet pe urma mea
Un poet crepuscular by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8960_a_10285]
-
de la un chef la altul, de la o cafteală la alta, de la o despărțire la alta sau se plimbă ore în șir cu metroul. Sau Denis Johnston cu Jesus'Son și farmacopeea psihedelică a unei rătăciri fără noimă. Ce altceva este vagabondul Randle P. Murphy, personajul principal din Zbor deasupra unui cuib de cuci, cartea lui Ken Kesey, ecranizată memorabil de Milos Forman, decît un ciudat care hoinărește într-una și de bunăvoie intră într-un azil de nebuni pentru a scăpa
Micuța rază de soare by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9410_a_10735]
-
cum să nu consumăm propaganda leșinată și adormitoare a familiștilor-filozofi numai niște nebuni precum cinicii, stoicii sau creștinii primelor veacuri ar mai putea să ne vorbească - și în general cineva care să ne deschidă ochii asupra filozofiei fără formulă a vagabonzilor, a rataților, a bețivilor, a tuturor acestor nebuni care nu mai au ce face cu „binele“, „adevărul“ și „frumosul“. * Târziu, în nopțile lungi ale bătrâneții, când descoperi în tine, la nesfârșit, greșeli după greșeli, infinite greșeli... Prea târziu. Murim erudiți
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
miraj comportă arta devastatoarei conștiințe a corectitudinii. Acestor destine ambiguitatea le provoacă spaime care degenerează în accidente fiziologice. În această formă de proprietate a absurdului vegeta tiv, ei descoperă demnitatea certitudinii pentru care viața este o formă de convalescență universală. Vagabondul îi terorizează, ratarea lui îi împiedică să intre în biserici. Această atitudine garantează sănătatea acefală a sufletului, vindecă artroza seninătății (care nu se mai dezvăluie decât sub auspiciile decrepitudinii turistice: absolutul debilitat nu se regenerează decât prin vacanțe). Avem nevoie
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
nesimțite, arcimboldeștile direcții centripete și interstițiile devin vizibile și capătă funcții structurale. În cel de-al treilea moment, elementele nu se mai supun necesităților imaginii prestabilite, ele își asumă o deplină autonomie și încep să circule în libertate, asemenea electronilor vagabonzi care au scăpat de sub determinarea gravitațională a nucleelor. Este momentul în care Ion Gheorghiu își redescoperă Grădinile. Conversația cu Arcimboldo sfîrșește prin a fi o conversație cu sine însuși, o competiție acerbă cu propria sa capacitate de a absorbi și
Gheorghiu și Arcimboldo by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9480_a_10805]
-
Sinaia și la animalele de București. Din viața colorată a orașului n-au lipsit asemenea "mascote", care s-au dus o dată cu ciudații trăitori pe străzi, în zona liberă dintre a te cunoaște toți și a nu fi al nimănui. Iluștri vagabonzi, lipiți de cîte-o firmă, sau de cîte-o reședință boierească, lei, cîini, berbeci au intrat în istorie și-n caldarîmuri. Ce catastrofă, schimbarea liniei unui tramvai! 6, care mergea mai jos de vechiul Teatru Național, va întoarce la Budișteanu (un tramvai
Alintări by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9508_a_10833]
-
turbat, ori se gudură pe lângă o nouă fustă, cu speranța că aceasta va cădea cât mai grabnic. E un animal, deocamdată, fericit, cu atâția pumni încasați în ficat sau în figură, dar cu un tonus foarte bun; un fel de vagabond îndrăcit pe care nimeni și nimic nu-l poate ține-n loc, "regulându-i pe toți cei care vroiau să-l reguleze". Radu Aldulescu introduce, din loc în loc și cu bun dozaj, pigmenții unui limbaj crud, un argou al mahalalei
Viață de câine by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9541_a_10866]
-
a făcut copii de 17 ani, 18 ani. Pe Alexandra a făcut-o la... Motoc Ion: Da. Pe cealaltă mică...E o diferență destul de... Popoviciu Gabriel: E mai urâțica, n-are legătură cu Alexandra. Motoc Ion: A avut probleme cu vagabondul ăla de Mutu. O cam caftea pe ăsta, o dădea afară... Bine, el... degeaba că l-a făcut... Popoviciu Gabriel: Pe Mutu îl știu de când a venit în București, la Dinamo era. Motoc Ion: Că l-a făcut, asta, Mourihno
Adi Mutu și soția pot da în judecată DNA: stenograme despre viața lor de familie, date la presă by Ion Voicu, ionvoicu () [Corola-journal/Journalistic/80285_a_81610]
-
sezon. Lumea prin tribune îmi zicea că e blat. Astra ne invită să dăm gol și noi nu puteam! Dar noi nu, noi voiam 0-0! Eu sunt fraier, gata, m-am învățat minte! De ce să-mi fac dușmani pentru niște vagabonzi! Să se ducă pe maidan, n-au ce căuta la fotbal!!! Nicoliță și Bicfalvi au jucat. Bonfim și Latovlevici au mai jucat și ei ceva! Dacă voia să-l bage pe Dică, trebuia să-l scoată pe Onofraș, care nu
Steaua a pierdut la Ploieşti, cu Astra, în minutele de prelungire. Gigi Becali a luat foc () [Corola-journal/Journalistic/77111_a_78436]
-
central, problema identității: pe lîngă pierderea banalelor acte, e semnificativă uitarea numelui de familie sau a propriului chip, a felului cum arăta bărbatul înainte de lunga sa degringoladă. Sunt bulversante detașarea eroului, ruperea de societate, marginalitatea extremă; le mai întîlnim la vagabondul mistic Tarabas. Miracolele se succed în viața lui Kartak după ce un misterios domn în vîrstă îi împrumută două sute de franci. La Roth există loc pentru speranță - o formă de iluzionare, eventual, însă una productivă estetic. E de neuitat, în Iov
Un scriitor de neimitat by Mircea Lăzăroniu () [Corola-journal/Journalistic/7720_a_9045]
-
celebre a lui Kant și unei poezii de Ana Blandiana, în care ploaia dezlănțuie în om un fond metafizic. Sceptic, autorul revine la terna realitate a societății contemporane: "Filosoful și poetul, Kant și Ana Blandiana ne-au înșelat; numai unul - "vagabondul de geniu" Villon - a fost sincer cu noi când se întreba "unde sunt zăpezile de altădată?" (...) Acum e înnorat și plouă în dușmănie". Farmecul prozelor miniaturale ale lui Ioan Holban provine din alternanța, bine dozată, dintre efigia realului brut (figurat
Expresivitatea cotidianului by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/9652_a_10977]
-
lîngă asigurarea unor colaboratori cu prestigiu 4, presupunea și inserarea unor scrieri pseudoliterare sau la granița literaturii, dar extrem de atractive pentru cititorii de rînd. Începînd cu primul număr, "Politica" găzduise astfel un pretins "jurnal de bord" al unui mult-mediatizat bandit - Vagabondul apelor. Memoriile lui Terente. Aceleiași categorii trebuia să-i aparțină, de asemenea, Tragica viață a jocheului Stewer 5. Titlul lucrării conținea, precum se constată, termeni-cheie, capabili să suscite interesul maxim al cititorului de romane "în foileton". Nu același lucru se
Un roman necunoscut al lui Petru Comarnescu by Victor Durnea () [Corola-journal/Journalistic/9649_a_10974]
-
întorceau, pur și simplu, literatura pe dos. Această fracturare a convențiilor sociale și literare nu a fost deloc lipsită de riscuri. Mai întâi că autorul s-a văzut redus la condiția de paria în lumea noastră culturală: un bezmetic, un vagabond agresiv pe care oamenii "subțiri" îl ocolesc. Câte premii s-au acordat în ultimii zece ani unor grafomani și nulități literare? Câte burse, câte stipendii, câte sejururi de creație în străinătate? Lui Marius Ianuș, celui mai bun poet din noua
Ștrumful-șef by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9771_a_11096]
-
o să-i alunge poliția. Numai bătrâna izbucnea câteodată în accese de furie și jura că, după ce se va întoarce fiul ei, o să ajungă să trăiască așa cum se cade să facă niște oameni bogați cum erau ele, cu slujitori adevărați, nu vagabonzi culeși de pe drum... În asemenea momente Thérèse Mangeot întorcea capul, ca și cum nici n-ar fi auzit, dar mai târziu, când rămânea cu Charlot, făcea câte un comentariu tăios, deplasat, acel gen de comentariu pe care-l faci doar în prezența
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
are influență asupra celor de la 0962, sau „Doișunsfert“, serviciul secret al Ministerului de Interne. Zice Voicu: „Vezi că mâine mă duc la IGP, îl chem pe Călinescu (n.r. inspector adjunct la IGP) și pe Tobă, pe amândoi: Bă, cheamă pe vagabondul ăla de la SIF, spuneți-i că știu că ia bani... vezi că l-a dat în fapt Tarek, vezi că deja l-am pus pe Gelu - stă acolo din partea lui 962... pus la înaintare...“ În altă discuție, nepublicată până azi
BULVERSAREA VALORILOR by Dan Tãpãlagã () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1337_a_2737]
-
urât. Mi-aș dori să fiu și mai desfigurat, și mai respingător. Am să mă despoi de haine și am să le azvârl. Pe toate! Nu-mi mai trebuie niciun fel de eleganță. Am să umblu murdar, jerpelit, ca un vagabond. Îmi cumpăr un butoi și mă bag în el. Am să trăiesc, astfel, adevărata viață înțeleaptă, pe care a dus-o acel îndepărtat Diogene. Și n-o să-mi pară deloc rău, cu siguranță. Chiar dacă sunt cu totul convins că munca
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
am voie să mă duc la o bere cu prietenii?!". Iese ca din pușcă din casă, se afundă în grădină cât mai departe, se ghemuiește într-un colț, sub un gard, și începe să plângă. Parcă aș fi un câine vagabond, își spune. Dinspre casă, două siluete albe se îndreaptă spre ea cu pași șovăitori. Se ridică și le întoarce spatele. Îi simte cum se apropie. Stau o vreme la câțiva pași, așteaptă să le vorbească. După o vreme aude vocea
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
a ridicat și a plecat de acolo, fără gânduri, cu un fel de nevoie de a se sinucide, se va sinucide trăgându-și un sac de nailon peste cap, simplu și ieftin, a hoinărit pe străzi murdare, ea și câinii vagabonzi, a ajuns la marginea orașului, câmpurile păreau peisaje selenare, murdare și moarte, nu e loc pe pământ, nu e loc nici în ceruri, ridică privirea, Zinzin cântă cu vioara înfiptă în claviculă, cântă amarnic, la încheietura mâinii i-au apărut
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
prinde un loc pe scaune. Așa am vizionat multe filme de război, de capă și spadă, de dragoste, de muzică ușoară, cum ar fi: Cavalerii teutoni, Cei trei mușchetari, Cartouche, Laleaua neagră, Dacii, Neamul Șoimăreștilor, Baltagul, Winetou, Fantomas, Misterele Parisului, Vagabondul, Mama India, O floare și doi grădinari etc. Actorii mei preferați, adevărați monștri sacri ai ecranului, au fost și sunt: Jean Marais, Jean Gabin, Spencer Tracy, Katharine Hepburn, Bette Davis, Sophia Loren, Kirk Douglas, Raj Kapoor, Constantin Tănase, Toma Caragiu
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
frig, careva iar și-a făcut nevoile în fața ușii, nu mai există maniere dom’ Roja, zice Gulie, și toți își opresc privirile asupra figurii mirate a lui Tîrnăcop care bîiguie, n-am fost eu, afară e o droaie de cîini vagabonzi, de data asta trebuie să mă credeți pe cuvînt. Bine că nu pute, spune Roja făcînd efectivul, văd că sîntem toți, adaugă, Părințelul e șters de pe listă, și-a dat arama pe față ca un adevărat slujitor al lui Dumnezeu
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
nu îndrăznește să traverseze, deși se află în dreptul unei treceri pentru pietoni. Încă nu-și poate lua inima în dinți, se întoarce înapoi pe trotuar, la ce bun să mai treacă de pe-o parte pe cealaltă ca un cîine vagabond? își zice, e totuna, peste tot e aceeași aglomerație. Să trăiți, dom’ Căpitan, aude din spate aceeași voce, mă mai recunoașteți? Ba bine că nu, îi răspunde Roja, răsucindu-se pe călcîie, măsurîndu-l de sus pînă jos pe gunoierul care
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]